Poprire. Situaţii în care se poate reţine culpa debitorului pentru neexecutarea titlului
| Comentarii |
|
Nu se poate reţine culpa debitorului pentru neexecutarea obligaţiei stabilite prin titlu executor, în cazul în care creditorul a formulat o cerere de înfiinţare şi validare a popririi, dar a depus-o la o instanţă necompetentă care, după câteva termene, atunci când terţul poprit a invocat excepţia de necompetenţă, a fost nevoită să se desesizeze şi să trimită cauza instanţei competente.
Prin decizia Curţii de Apel Ploieşti a fost admis apelul declarat de reclamat şi a fost schimbată în totalitate sentinţa Tribunalului Prahova, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligat Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, să plătească reclamantului 20.950.997 lei daune materiale şi 20.000.000 lei daune morale.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, admiţând recursul declarat de reclamant, a casat sus-menţionata hotărâre în partea referitoare la cuantumul daunelor morale pe care l-a majorat la 40.000.000 lei.
Cum decizia instanţei de apel era definitivă şi executorie, recuren-tul-reclamant avea posibilitatea să pornească în orice moment executarea silită pentru sumele ce-i fuseseră acordate prin această hotărâre sau putea să aştepte să se judece şi recursul, astfel cum a procedat.
în speţă, recurentul-reclamant a formulat o cerere de înfiinţare şi validare a popririi, dar a depus-o la o instanţă necompetentă care, după câteva termene, atunci când terţul poprit a invocat excepţia de necompetenţă, a fost nevoită să se desesizeze şi să trimită cauza instanţei competente.
Or, întârzierea ce a avut loc prin aceasta s-a datorat numai greşelii recurentului-reclamant şi nu vreunei fapte ilicite a pârâtului, căci neexecutarea voluntară a unei obligaţii nu constituie prin ea însăşi o faptă ilicită.
Nu se poate reţine existenţa unei asemenea fapte nici ca urmare a introducerii de către pârât a cererii de revizuire, prin care susţinea că s-a apreciat greşit ca tardiv declarat recursul său, căci folosirea unei căi extraordinare de atac nu semnifică un abuz de drept, după cum nu are acest caracter nici cererea de suspendare a judecăţii în faţa instanţei de poprire.
De altfel, pârâtul nu a întârziat deloc executarea silită, deoarece cererea de revizuire nu este suspensivă de executare, iar cererea de suspendare a judecăţii cauzei de poprire nu a fost primită.
Pentru cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins.
| ← Executare silită mobiliară. Poprire bancară. Gaj general al... | Competenţă. Instanţa căreia îi revine competenţa... → |
|---|
