Prejudicii, daune. Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Judecătoria SLATINA Sentinţă civilă nr. 9324 din data de 07.12.2015
Data publicare portal: 03.03.2017
Prin sentința civila nr.9324/07.12.2015 pronunțata in cauza nr. 951/311/2015 Judecătoria Slatina a admis în parte acțiunea având ca obiect pretenții-răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul S.D. cu domiciliul in oraș P. cu domiciliul ales la C.I.Av. V.G, in S, str. M. E, nr. 53, jud.O, în contradictoriu cu pârâții J.P. cu domiciliul în oraș P O, jud. O și C.L.P.O. cu sediul în oraș P.O, str. F, nr. 2, jud.O.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei cu titlul de daune morale.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S.D.în contradictoriu cu pârâtul B.D., cu domiciliul în oraș P.O, sat C de Jos, str. C, jud.O, ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la suportarea costului publicării hotărârii în trei cotidiene naționale, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 06.02.2015 sub nr. 951/311/2015, reclamantul S.D.a chemat in judecată pe pârâții C.L.P.O., B.D. și J.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat, ca urmare a încălcării dreptului la imagine, onoare, demnitate și viață privată, prin publicarea unui articol denigrator în publicația locală bilunară Orizont, precum și la suportarea de către aceștia a costului publicării în trei cotidiene naționale a hotărârii pronunțate de către instanță.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, în numărul din ianuarie 2015 al publicației Orizont, care se află sub directa coordonare și finanțare a C.L.P.O., a apărut un articol denigrator pe prima pagină într-un format 21 x 29 cm, urmărindu-se astfel incitarea opiniei publice, însoțit de o imagine cu o maimuță și intitulat "Despre prostie";, iar ca subtitlu are următoarea formulare "Nu încerca să te pui cu proștii... Te trag la nivelul lor și te bat cu experiența!";, articol prin care i-au fost aduse jigniri, grave prejudicii de imagine și lezarea demnității, afectându-i astfel imaginea publică și activitatea politica. Prin articolul incriminat de fapt a fost lezată atât în calitatea sa de președinte al Organizației PNL P O și cea de candidat al PNL la Primăria P O, cât și în calitatea de director al S. R de T F de C C, astfel că prin aceste atacuri concertate se urmărește discreditarea sa în fața cetățenilor din orașul P O, care l-au susținut și îl vor susține în demersul său de a candida la Primăria orașului.
De asemenea, având în vedere specificul ocupațional al localității, dar fiind și faptul că orașul Piatra Olt este un important nod de cale ferată, iar locuitorii săi sunt preponderent CFR-iști, se urmărește punerea la îndoială a pregătirii sale profesionale, a profesionalismului său și a întregii sale activități de peste 28 ani, perioadă în care nu numai că s-a bucurat de respectul și aprecierea tuturor colegilor săi, dar a și sprijinit cetățenii și comunitatea prin aducerea unor activități noi în cadrul Stației CFR P O și implicit crearea de noi locuri de muncă.
Astfel, se sugerează cu titlu de informație, că el ar fi perceput foloase necuvenite din partea unor oameni pe care i-a angajat, deși în fișa postului său nu există această activitate de angajare. De altfel, în cuprinsul articolului, autorul își motivează susținerile prin faptul că el însuși are de gând să candideze (la funcția de primar), iar prin expedierea acestei scrisori de mulțumire, pe care a expediat-o către cetățenii care au crezut în el și susținerile sale politice, reclamantul i-ar fi îngreunat misiunea de a câștiga alegerile pentru Primăria P O.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.253, alin.3 și 4, art.1373, alin. 1 și 2 și art. 1382 C.civ., art.30, alin.6 din Constituția României și art.10, alin.2 din CEDO.
În dovedirea cererii formulate, a solicitat proba cu înscrisuri și martori. A atașat înscrisuri în copii (filele 4-19).
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul C.L.P.O. a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare in judecata având obiect plata sumei de 15000 ron, daune morale si cheltuieli cu publicarea in trei cotidiene naționale a sentinței judecătorești.
În motivare arată că, în fapt, prin articolul care a apărut in publicația "Orizont"; din luna ianuarie 2015, intitulat "Despre prostie", reclamantul considera ca i-au fost aduse jigniri si grave prejudicii de imagine.
S-a învederat in apărare ca analiza pe care a realizat-o redactorul ziarului este expresia exercitării dreptului la libera exprimare, iar prin aceasta nu a făcut altceva decât sa aducă la cunoștința publicului anumite păreri, informații generale de interes public privind realizările, performantele organizației PNL-PDL P O, respectiv referitor la activitățile persoanelor, care de altfel sunt persoane publice, membre in organizația locala PNL-PDL, care la momentul acceptării acestor calități oficiale in partid au acceptat si eventualele relatări pamfletice.
A arătat ca nu au fost depășite limitele dreptului la exprimare, nu este demonstrata săvârșirea unui abuz de drept, articolul releva exprimarea opiniei cu privire la calitățile, performantele mai bune sau mai puțin bune a organizației locale PNL-PDL P O, generalizând, asa cum rezulta din sondaje de a lungul timpului, din informațiile exacte evidențiate după fiecare scrutin de alegeri locale sau centrale.
In ceea ce privește exercitarea dreptului la exprimare, considera ca nu s-a realizat cu rea credința, materialul contestat de reclamant, fiind de fapt rezultatul activității, pe care cei care concep aceasta publicație, o exercita animați de rolul pe care trebuie sa îl aibă un jurnalist in societate, iar tonul satiric, ironic este întotdeauna folosit in cadrul articolelor din publicația "Orizont" acesta putând fii considerat un "pamflet".
Libertatea de exprimare, astfel cum este văzuta si in spetele CEDO, este una dintre valorile esențiale intr-o societate democratica, impusa de pluralismul politic, iar pe lângă informațiile neutre, inofensive trebuie acceptate si cele acuzatoare, cele care șochează sau neliniștesc. Este insa dificil de găsit echilibrul ce trebuie sa existe intre exercițiul dreptului la libera exprimare si protecția drepturilor individuale, la viata privata.
O persoana publica, mai ales care activează in zona politicului isi asuma, se expune in mod conștient, voit si inevitabil unui control al faptelor si afirmațiilor sale din partea cetățenilor si ziariștilor si trebuie sa dea dovada de toleranta.
S-a arătat că, pe viitor, membrii publicației "Orizont" vor da dovada de profesionalism si păstrarea exprimării dreptului la opinie in limitele deontologiei profesiei de jurnalist.
In drept, au fost invocate prevederile art.205, N. Cod proc. Civ., art.1353 N.C.Civ., Constituție.
La data de 14.04.2015 pârâtul B.D. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare in judecata având obiect plata sumei de 15000 ron, daune morale si cheltuieli cu publicarea in trei cotidiene naționale a sentinței judecătorești.
În motivare arată că ideea acestui articol a fost cumva replica la nemulțumirea din partea cetățenilor cărora li s a promis in timpul campaniilor electorale angajarea la CFR , ulterior acest lucru fiind posibil la unii dintre aceștia la alții nu, precum si la niște "fițuici" distribuite de către membri organizației PNL-PDL P O, care aduceau jigniri si mesaje false privind Instituția Primarului si a Consiliului Local.
Analiza pe care a realizat-o redactorul ziarului este expresia exercitării dreptului la libera exprimare, iar prin aceasta nu a făcut altceva decât sa aducă la cunoștința publicului anumite păreri, informații generale de interes public privind realizările, performantele organizației PNL-PDL P O, respectiv referitor la activitățile persoanelor, care de altfel sunt persoane publice, membre in organizația locala PNL-PDL, care la momentul acceptării acestor calități oficiale in partid au acceptat si eventualele relatări pamfietice.
A arătat ca nu au fost depășite limitele dreptului la exprimare, nu este demonstrata săvârșirea unui abuz de drept, articolul releva exprimarea opiniei cu privire la calitățile, performantele mai bune sau mai puțin bune a organizației locale PNL-PDL P.O, generalizând, asa cum rezulta din sondaje de a lungul timpului, din informațiile exacte evidențiate după fiecare scrutin de alegeri locale sau centrale.
In ceea ce privește afirmația cu privire la angajarea unor cetățeni "cu papornița";, este o informație venită din rândul cetățenilor supărați de faptul că au avut promisiuni de angajare în acea perioadă care s-au concretizat, dar în schimbul unor foloase către reclamant. A aflat întâmplător despre aceste lucruri deoarece prin funcția de consilier local pe care o exercită, este mereu în legătură cu cetățenii, aceștia venind și spunând problemele lor.
In drept, au fost invocate prevederile art.205, N. Cod proc. Civ., art.1353 N.C.Civ., Constituției.
La data de 24.06.2015 reclamantul a depus precizări cu privire la motivele pentru care a fost chemat în judecată numitul J.P., în calitatea sa de redactor coordonator, solicită să fie atrasă răspunderea acestuia cu privire la conținutul articolului incriminat ca urmare a răspunderii solidare a acestuia în calitatea sa de coordonator al ziarului și fiind persoana care trebuie să dea bun de tipar după ce verifică întregul conținut al ziarului. În ceea ce privește temeiul de drept, arată că este art. 1373 alin. 1 și 2 rap. la art. 1382 C.civ.
Au fost audiați martorii R G, F C-O, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În luna ianuarie a anului 2015, în publicația locală bilunară Orizont coordonată și finanțată de C.L.P.O., a apărut articolul intitulat "Despre prostie"; semnat de consilierul local Ing. B.D..
În cuprinsul articolului s-au făcut afirmații referitoare la reclamantul S.D., în calitatea acestuia de lider local al unui partid politic și de director al Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători C, menționându-se următoarele: "Păi, cum le poți cere oamenilor să fie alături de tine după ce i-ai lăsat fără serviciu la CFR și i-ai angajat cum i-ai angajat, cu papornița, zic unii?";.
Conform art.1349 alin.1 C.civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, încălcarea acestei îndatoriri atrage răspunderea persoanei vinovate, pentru toate prejudiciile cauzate.
Instanța reține că, din cuprinsul dispozițiilor art.1357 C.civ. potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Sub aspectul primei condiții, cea a existenței faptei ilicite, instanța reține că fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. În aprecierea caracterului ilicit al faptei se vor avea în vedere nu numai normele juridice dar și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însuși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Oferind o protecție specială vieții private și demnității persoanei umane, legiuitorul a instituit prin art.72 C.civ. obligația respectării dreptului la demnitate și interzicerea oricăror atingeri aduse onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute de art.75 C.civ. și referitoare la atingerile permise de lege și exercitarea drepturilor și libertăților constituționale.
Cu privire la aptitudinea afirmațiilor referitoare la angajarea anumitor persoane de către reclamant cu papornița de a produce o lezare demnității unei persoane, instanța reține că, astfel cum s-a arătat în doctrină, având în vedere noțiunile generice, incompatibile cu o definire precisă, care determină conținutul drepturilor personalității, în determinarea drepturilor personalității, un rol important revine judecătorului chemat să soluționeze litigiile născute din atingeri aduse unor asemenea drepturi.
Alături de legislația națională, Convenția Europeană a Drepturilor Omului protejează de asemenea, integritatea morală a persoanei, ca parte a dreptului la respectarea vieții private și de familie, garantat de art.8, precum și dreptul la reputație morală, care reprezintă o limită a dreptului la libera exprimare.
Conținutul dreptului la demnitate este dat de prevederile art.72 alin.2 C.civ., prin referirea la cele două aspecte ale sale: onoarea și reputația unei persoane.
Prin onoare se înțelege acel sentiment complex, determinat de percepția pe care fiecare persoană o are despre demnitatea sa, dar și despre modul în care ceilalți o percep sub acest aspect, în timp ce reputația reprezintă expresia socială a aceluiași întreg, dobândită prin modul în care persoana este percepută în viața privată sau socială, ca urmare a comportamentului său.
Atingerile aduse onoarei sau reputației unei persoane pot consta în adresarea de expresii jignitoare sau invective sau imputarea săvârșirii unei fapte de natură să supună persoana desconsiderării sau oprobriului public. În doctrină s-a arătat că nu este necesar ca atingerile descrise să îmbrace forma unor infracțiuni, fiind suficient ca fapta să fie săvârșită cu intenția de a ofensa, dând naștere astfel unui delict civil.
Prin reportare la apărările pârâților în sensul că nu au fost depășite limitele libertății de exprimare, aducându-se la cunoștința publicului păreri, informații de interes public privind realizările unei anumite organizații de partid și ale personelor publice, membre ale acesteia, se reține, făcându-se distincția între fapte și judecăți de valoare, după cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă că, dacă materialitatea primelor poate fi dovedită, ultimele nu se pretează la o demonstrare a exactității lor (Cumpănă și Mazăre împotriva României).
Analizând afirmațiile expuse, instanța reține că acestea nu intră în categoria judecăților de valoare, reprezentând fapte concrete, de natură penală, de o gravitate sporită, constând în angajarea unor persoane în scopul obținerii de foloase.
Astfel, sub aspectul potențialului ofensator al afirmațiilor, se va avea în vedere că articolul era publicat într-un ziar ce aparținea C.L.P.O. și viza un membru ai acelei comunități care deținea funcții de conducere la nivel local, publicația fiind destinată comunității locale din Piatra Olt.
Față de cele de mai sus, instanța concluzionează că, atât sub aspectul dovedirii faptului material cât și sub aspectul calificării acestuia ca fapt ofensator ilicit, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.249 C.p.civ. rap. la art.1.357 alin.1 C.civ. și art.58 și 72 C.civ..
Cu privire a doua condiție a cărei existență urmează a fi analizată, respectiv condiția existenței prejudiciului, se reține în primul rând, că acesta reprezintă efectele negative patrimoniale și morale pe care le încearcă o persoană ca urmare a conduitei ilicite a unei persoane sau ca urmare a unei fapte omenești, a unui lucru sau a unui animal.
În doctrină și practica judiciară s-a arătat că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele având rolul să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să genereze un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.
Astfel, instanța reține că, dacă în momentul stabilirii existenței faptei ilicite s-a avut în vedere, în mod obiectiv, aptitudinea afirmațiilor de a leza demnitatea oricărei persoane, la stabilirea existenței prejudiciului, urmează a se analiza în ce măsură aceleași afirmații au fost de natură a vătăma demnitatea reclamantului, precum și consecințele lor subiective.
Din declarațiile martorilor R G și F C-O (f.67, 68) a rezultat că atât colegii de serviciu al reclamantului, colegii de partid și cetățenii localității, au fost impresionați de acuzele aduse reclamantului privind angajarea contra cost a unor persoane la regionala CFR. Totodată, martorii au învederat că reclamantul și membrii familiei acestuia au fost afectați negativ de articolul publicat.
Așadar, instanța reține că, dincolo de proba faptei ilicite, rezultă producerea prejudiciului moral prin afectarea reputației și demnității reclamantului.
Sub aspectul legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța reține că, în lipsa unei modificări fizice a realității înconjurătoare, fapta ilicită constând în atingerea adusă demnității unei persoane reprezintă o faptă ilicită formală, motiv pentru care, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, fiind suficientă, astfel cum s-a arătat în precedent, dovedirea existenței faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului, instanța reține că respectiva condiție vizează latura subiectivă a faptei, respectiv atitudinea subiectivă pe care autorul faptei ilicite a avut-o față de faptă și urmările acesteia, la momentul la care a săvârșit-o.
După cum s-a arătat în doctrină, fapta ilicită, ca manifestare exterioară, presupune ca antecedent un proces psihic complex, de conștiință și voință, proces care se sfârșește prin a se manifesta în exterior, a se obiectiva sub forma acțiunii ori inacțiunii ilicite.
Analizând factorul intelectiv și factorul volitiv ca aspecte ale vinovăției, instanța reține că, în concret, pârâtul J.P., având în vedere calitatea sa de redactor-șef al publicației Orizont coordonează și răspunde de activitatea privind redactarea materialelor publicației, după cum rezultă din fișa postului nr.39/04.12.2015 depusă la dosar (f.79).
Mai mult, în considerarea dispozițiilor art.349 alin.1 Cpc potrivit cărora mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procură specială, după cum a rezultat din afirmațiile pârâtului J.P. în fața instanței de judecată la prezentul termen, el este, în fapt, cel care a redactat articolul, iar nu pârâtul B.D..
Față de cele de mai sus, în considerarea calității sale, având totodată în vedere formarea profesională și experiența acumulată, putea să cunoască semnificația socială a afirmațiilor sale, precum și urmările acestora, având totodată deplina libertate de deliberare și decizie cu privire la săvârșirea faptei sale.
În consecință, în ceea ce privește condiția referitoare la vinovăție, instanța constată că aceasta este îndeplinită, și că vinovăția îmbracă forma intenției indirecte, apreciind că, oricum, față de disp. art.1357 alin.2 C.civ. răspunderea civilă delictuală se angajează și pentru cea mai ușoară culpă.
În acest context, constatând că a fost făcută dovada că fapta delictuală nu a fost săvârșită de pârâtul B.D., care apare ca semnatar al articolului menționat, instanța constată că, față de acesta, acțiunea este neîntemeiată.
În privința pârâtului C.L.P.O., instanța reține dispozițiile art.1.373 alin.1 și 2 C.civ. conform căruia comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
Principalul argument invocat pentru angajarea acestei răspunderi îl constituie desfășurarea unei activități sub îndrumarea, direcția și controlul altei persoane. Astfel, între făptuitor, respectiv prepusul care a săvârșit o faptă prejudiciabilă și persoana responsabilă, comitentul, se stabilește o relație specială, denumită raport de prepușenie, în baza căruia este declanșat mecanismul răspunderii pentru prejudiciile care au fost produse în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Se urmărește, astfel, corelarea riscurilor activităților desfășurate în societate, cu avantajele, dar și cu pericolele producerii unor consecințe păgubitoare pentru ceilalți membrii ai societății.
În ceea ce privește comportamentul comitentului, legea nu a stabilit nicio condiție specială, menționându-se doar că acesta este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi. Rezultă că răspunderea comitentului este angajată independent de culpabilitatea sa, dacă victima dovedește existența unui prejudiciu cauzat de prepus, în legătură cu funcțiile care i-au fost încredințate, în toate situațiile, pe temei obiectiv.
După cum se arată în literatura de specialitate, în prezent, elementul esențial pentru definirea raportului de prepușenie îl reprezintă nu atât subordonarea prepusului, ci faptul că acesta a acționat sub autoritatea și în interesul comitentului, în beneficiul acestuia și cu mijloacele furnizate de el.
Prin urmare, față de existența raporturilor de muncă între pârâtul J.P., redactor coordonator al publicației Orizont, ziar coordonat și finanțat de C.L.P.O., instanța constată că a fost făcută de către reclamant dovada raporturilor de prepușenie între cei doi pârâți și a săvârșirii de către pârâtul J.P. a faptei delictuale în funcția încredințată de angajator.
Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 alin.2 C.civ., instanța reține că separat de existența prejudiciului, se pune problema condițiilor cerute pentru a se putea obține repararea acestuia. Astfel, doctrina a arătat că, dacă prejudiciul nu este susceptibil de evaluare bănească, el este un prejudiciu moral, nepatrimonial, aceasta fiind și situația suferinței de ordin afectiv generată de atingerea adusă onoarei și demnității unei persoane (atunci când nu se invocă producerea unui prejudiciu patrimonial care decurge din afirmațiile făcute).
Cu toate acestea, trebuie făcută distincție între evaluarea prejudiciului și repararea acestuia, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.253 C.civ. persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial cauzat, în același timp, putând fi luate orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins.
Astfel, despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât privește întinderea prejudiciului, este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă. Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit (1995), că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În concret, se reține că reclamantul a solicitat, cu titlu de daune morale, achitarea sumei de 15.000 lei și suportarea de către pârâți a costului publicării hotărârii pronunțate în trei cotidiene naționale.
Având în vedere că pronunțarea prezentei hotărâri în sine este de natură a oferi reclamantului o reparare a prejudiciului suferit, prin recunoașterea dreptului la demnitate încălcat, iar pe de altă parte, instanța reține că, față de disp. art.253 alin.4 C.civ., suma de 5.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat de pârâți reclamantului prin publicarea articolului "Despre prostie"; în ziarul Orizont.
În privința solidarității, instanța are în vedere disp. art.1382 C.civ. conform căruia cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat , astfel încât pârâții J.P. și C.L.P.O. vor fi obligați la plata în solidar sumei de 5.000 lei către partea reclamantă.
Sub aspectul cererii de publicare a hotărârii judecătorești favorabile în trei cotidiene naționale, instanța va respinge cererea pe considerentul că prejudiciul a fost cauzat prin intermediul unui ziar local, cu tiraj limitat la aria localității P O, iar o astfel de măsură ar fi disproporționată în raport de modul de producere a prejudiciului și potențial cauzatoare de noi animozități.
Totodată, instanța reține că pronunțarea sentinței în sine este suficientă pentru înțelegerea de către pârâți a consecințelor dăunătoare ale faptelor lor, reprezentând totodată o compensare proporțională a prejudiciilor suferite, în acord cu funcția reparatorie și funcția sancționatorie a corecției aplicate. Totodată, instanța va avea în vedere, față de natura activităților desfășurate de părți, necesitatea colaborării pe viitor a acestora, care ar putea fi perturbată de efectele negative ale publicării hotărârii judecătorești, precum și producerea unui disconfort suplimentar reclamantului, prin reluarea și propagarea afirmațiilor deduse atenției instanței.
| ← Completare dispozitiv. Jurisprudență Cereri | Partaj. Jurisprudență Partaj → |
|---|
