Prejudicii, daune Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanta ….. prin mandatarul său convenţional ……, a solicitat instanţei obligarea pârâtei … la încetarea folosirii mărcii … înregistrată sub nr. …şi a mărcii ….. prin înlăturarea tuturor semnelor conţinând mărcile şi simbolurile …. afişate de pârâtă în orice locuri accesibile publicului precum şi prin intermediul website-ului …… cu cheltuieli de judecată.
La termenul din ……. reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată solicitând în temeiul art. 35, 36 din Legea 84/1998 şi obligarea pârâtei …... la plata de daune cominatorii în cuantum de … pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării hotărâri şi până la data la care pârâta va înceta folosirea mărcii ….. prin înlăturarea tuturor semnelor conţinând mărcile şi simbolurile ….. afişate de către pârâtă în orice locuri accesibile publicului, precum şi prin intermediul website-ului ……
Susţine reclamanta că societatea pârâtă …… a fost notificată în data de ------ şi i s-a solicitat ca în termen de 15 zile de la primirea notificării să înceteze folosirea mărcii lor anterior menţionate.
Până la această dată societatea pârâtă nu a înţeles să se conformeze celor solicitate prin notificare, nu a trimis nici o adresă prin care să-şi precizeze punctul de vedere.
Motivând în fapt cererea formulată reclamanta susţine că ….. a înregistrat în data de ---- marca …… şi în data de ---- marca ……
În prezent, mărcile sus-menţionate sunt utilizate în mod exclusiv de către ….. pentru desfăşurarea activităţilor comerciale specifice saloanelor de cosmetică şi întreţinere corporală care funcţionează în diferite oraşe din ţară, în Iaşi acest salon activând în …..
Prin efortul constant al echipei societăţii şi urmare a realizării de investiţii importante, în cursul anilor s-a reuşit consacrarea mărcilor …. în gama serviciilor de cosmetică şi întreţinere corporală oferite la cele mai înalte standarde de calitate.
In luna ……. societatea a fost sesizată de către clienţi cu privire la prezentarea prin intermediul monitoarelor amplasate pe centrul comercial … a unor materiale publicitare ce făceau referire la ….. Respectivele materiale video utilizau o grafică asemănătoare mărcilor reclamantei, creând confuzie cu privire la serviciile la care se realiza reclama respectivă. De altfel, clienţii săi au fost contrariaţi că societatea ar fi putut realiza materiale publicitare de genul celor prezentate pe monitoarele centrului comercial menţionat.
Susţine reclamanta că, analizând mai atent situaţia constatată, au aflat că reprezentanţii ….. au considerat că pot avea un start mai bun al afacerii pe care o desfăşoară utilizând, în mod nelegal, în materiale publicitare şi prin website-ului ……, mărci înregistrate cu notorietate în rândul posibililor clienţi.
Incercările de a rezolva amiabil raporturile litigioase generate de utilizarea nelegală a mărcilor ….. s-au lovit de refuzul reprezentanţilor ……de a angaja orice fel de discuţii cu privire la aspectele pe care le-au reclamat atât verbal cât şi în formă scrisă.
Având în vedere activităţile ilicite ale ……….. prin care se încearcă asocierea într-o manieră confuză a numelui ….construit de societate cu mare efort şi investiţii) cu obiectul de activitate al pârâtei …. consideră că prejudiciile materiale şi, mai ales, morale ce sunt aduse societăţii sunt foarte grave.
Mai mult decât atât, principiile fundamentale ale activităţii societăţii respectiv aţă de clienţi, seriozitate şi calitate a serviciilor prestate – sunt în pericol de a fi înlăturate din percepţia clienţilor tocmai ca efect al publicităţii nelegale şi confuze pe care …... o desfăşoară.
S-au invocat dispoziţiile Legii nr. 84/1998 republicată (art. 4, art. 36 şi urm. etc.) art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare …. prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei susţinând că ….. nu este titulară de marcă înregistrată pentru mărcile nr. ….. deci nu are calitate procesuală activă, deoarece ….. nu face dovada clară că este titulară a mărcilor nr. …. şi nu prezintă copii (legalizate) ale certificatelor de înregistrare a mărcilor, documente care să ateste titularul, perioada de valabilitate a certificatului şi definirea claselor de servicii protejate.
Cu privire la fondul cauzei, a susţinut pârâta că a solicitat ….. verificarea disponibilităţii firmei ….. în vederea autorizării şi funcţionării, ocazie cu care s-a eliberat Dovada nr. ……. prin care s-a rezervat firma ca urmare a constatării disponibilităţii sale.
Ulterior, firma …… a fost înregistrată în registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi în temeiul Rezoluţiei ….. iar la organele fiscale cu nr. …..
Menţionează că activitatea ….. nu cuprinde servicii prevăzute în clasele 35, 41, 44 definite clar în înregistrările celor două mărci ….. conform extraselor din baza de date online ale ….. şi depuse de reclamante la dosar.
Susţine că …. utilizează pentru activitatea sa o marcă ….. cu cerere de înregistrare la ….cu …… pentru „servicii în tehnologia informaţiei; realizarea şi menţinerea site … marca având un element figurativ distinct faţă de mărcile reclamantului.
Susţine pârâta că, ….. este un cuvânt comun în limba franceză, cu sensul de „siluetă” în limba română, ce nu îndeplineşte în sine criteriul de a fi distinct, mărcile invocate având pentru îndeplinirea acestui criteriu elemente figurative (sigle) distincte, atât pentru marca nr. ….cu simplul cuvânt …. cât şi pentru marca cu nr…. unde denumirea mărcii cuprinde ……, ceea ce creează clienţilor o percepţie clară a domeniului de aplicare a mărcilor, domeniu de servicii de altfel clar formulat şi prin definirea claselor 35, 41, 44 pentru mărcile reclamantei.
Arată pârâta că în scopul înregistrării unei societăţi la registrul comerţului, firma trebuie să îndeplinească trei condiţii: să fie disponibilă, să fie distinctivă şi să fie licită. Toate condiţiile concură la realizarea evitării confuziei între comercianţi, de evitare a inducerii în eroare a publicului.
Susţine că firma pârâtă îndeplineşte toate aceste condiţii sens în care a fost eliberată dovada de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi. Legislaţia românească reglementează înregistrarea mărcii prin legea 84/1998, iar înregistrarea numelui comercial, a siglei sau a emblemei firmei, prin Legea 26/1990.
Susţine pârâta că nu există prevederi exprese care să reglementeze examinarea anteriorităţii numelui comercial în raport cu marca şi respectiv, a mărcii în raport cu numele comercial.
La solicitarea reclamantei s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din ….. instanţa văzând art. 36 legea nr. 84/1998 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei constatând faptul că înscrisurile depuse la dosar la filele 6, 7, 8, 9 eliberate de …….., certificate ca fiind conforme cu originalele potrivit art. 3 din legea nr. 51/1995 fac dovada calităţii reclamantei de titular al mărcilor ce se solicită a fi protejate.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză din perspectiva dispoziţiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată cererea formulată şi completată de reclamantă ca fiind întemeiată motivat de considerentele ce succed.
In fapt, Tribunalul constată că reclamanta ….. este beneficiara drepturilor protejate prin înregistrarea la … a mărcii ….. cu nr. ……şi la data de ….. a mărcii …….
Pârâta ….. a fost înregistrată în Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi în baza rezoluţiei din….. şi desfăşoară servicii de realizare şi menţinere side …… având formulată din ….. cerere de înregistrare la ……pentru serviciile menţionate în clasa …
Tribunalul constată că probele administrate în cauză dovedesc faptul că drepturile legitime ale reclamantei sunt încălcate prin conduita pârâtei care şi-a înregistrat un nume comercial ce conţine marca ….. nume ce este folosit astfel încât se creează impresia publicului că există o legătură între serviciile oferite de pârâtă şi cele oferite de reclamantă, titulară a mărcilor protejate.
Reclamanta este prejudiciată datorită riscului de confuzie, prin asocierea activităţilor de înfrumuseţare desfăşurate de reclamantă cu cele specifice unui studio videochat desfăşurate de pârâtă, fiindu-i ştirbit renumele, reputaţia şi diminuată în mod evident clientela.
Deşi pârâta a invocat faptul că cererea reclamantei se impune a fi respinsă întrucât nu există prevederi exprese care să reglementeze examinarea anteriorităţii mărcii în raport cu numele comercial, Tribunalul constată că art. 36 din Legea 84/1998 prevede următoarele:
„(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.
(2) Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său:
a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;
b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă;
c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia.
(3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;
c) punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate”.
De asemenea, Tribunalul notează că principiile de drept stabilite de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie sunt pe deplin aplicabile în cauza de faţă, scopul art. 5 alin. 1 din Directiva nr. 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22.10.2008, transpus în legislaţia română prin dispoziţiile art. 36 din legea nr. 84/1998, fiind acela de a proteja funcţia mărcii de indicare a originii comerciale.
Aceste principii impun ca în toate cazurile în care o marcă anterioară intră în conflict cu un semn folosit în activitatea comercială de către un terţ, să se aplice regulile art. 36 (în actuala numerotare) din Legea nr. 84/1998, indiferent dacă semnul este un nume comercial sau nu, pentru a se putea evita producerea unui risc de confuzie între titularul mărcii şi cel care foloseşte semnul.
Tribunalul constată că la momentul înregistrării denumirii societăţii pârâte în registrul comerţului (2010) mărcile reclamantei erau în mod legal înregistrate (din anul 2002), bucurându-se de protecţia conferită de lege oricărei mărci.
Argumentul invocat de pârâtă potrivit căruia cererea de înregistrare a pârâtei a fost cenzurată la registrul Comerţului şi s-a decis că denumirea este legală şi că îndeplineşte condiţiile de disponibilitate, distinctivitate şi caracter licit, nu este relevant faţă de cererea dedusă judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, disponibilitatea verificată din oficiu şi care a permis pârâtei să-şi înregistreze numele comercial a privit exclusiv inexistenţa unei firme anterioare identice sau similare, iar nu existenţa unei mărci anterioare cu care ar fi putut intra în conflict.
Tribunalul reţine că Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22.10.2008, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 299/25 din 08.11.2008, este pe deplin aplicabilă. Toate cele patru condiţii reţinute pentru aplicarea protecţiei mărcii în conflictul cu un semn sunt îndeplinite în speţă.
Astfel, este de necontestat că pârâta îşi foloseşte numele comercial în activitatea sa comercială.
De asemenea este îndeplinită cea de-a doua condiţie, a folosirii numelui fără consimţământul titularului mărcii, neafirmându-se că ar fi existat consimţământul reclamantei la înregistrare.
Utilizarea pentru produse sau servicii în sensul art. 5 alin. 1 din Directivă are loc când un terţ aplică semnul care constituie denumirea sa socială, numele său comercial sau emblema sa pe produsele pe care le comercializează. Dar, chiar în lipsa aplicării semnului are loc o utilizare „pentru produse sau servicii” atunci când terţul utilizează semnul respectiv astfel încât se stabileşte o legătură între semnul care constituie numele său comercial şi produsele comercializate sau serviciile furnizate de terţi.
De asemenea şi ultima condiţie care priveşte capacitatea semnului de a afecta funcţia mărcii de garantare a originii este îndeplinită.
Instanţa reţine că numele comercial identifică comerciantul, în mod direct, în relaţiile sale cu clienţii şi partenerii de afaceri, iar marca identifică comerciantul prin prisma produselor şi serviciilor acestuia, individualizându-l în raport cu alţi comercianţi.
Pârâta îşi desfăşoară activitatea în domeniul serviciilor de videochat şi webchat fără a folosi un nume distinctiv altul decât numele comercial.
Marca identifică un comerciant prin prisma produselor şi serviciilor sale şi le individualizează în raport cu cele ale altor comercianţi, una din funcţiile sale fiind şi acea de raliere a clientelei.
Or, numele comercial ce conţine sintagma ….. îndeplineşte funcţiile specifice mărcii, de individualizare a serviciilor şi poate intră în conflict cu orice altă marcă anterioară folosită pentru servicii similare.
Riscul de confuzie vizează, în cauza de faţă, riscul atribuirii aceleiaşi provenienţe serviciului oferit de semnul aflat în conflict utilizat de pârâtă, cu cel oferit de titularul mărcii precum şi riscul atribuirii aceleiaşi naturi serviciilor oferite de cele două părţi litigante.
Tribunalul reţine, de asemenea că art. 6 lit. h din legea nr. 158/2008 interzice publicitatea de natură a crea confuzie între comercianţi între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distincte, bunuri ori servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele ale unui concurent.
Faţă de considerentele anterior expuse văzând disp. art. 3 lit. b, art. 4 şi art. 36 din legea nr. 84/1998, Tribunalul urmează a admite cererea formulată de reclamantă şi a dispune în sensul celor cuprinse în prezenta sentinţă.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă pârâta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
| ← Anulare act Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres,... | Acţiuni anulare Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres,... → |
|---|
