PRESCRIPŢIA PREVĂZUTĂ DE ART.12 DIN DECRETUL NR.167/1958

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 7747/2013 din data de 04.11.2014

Dispozițiile art.1 alin.1, art.3 alin.1 și art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, republicat în anul 1960, statuează că dreptul material la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție extinctivă, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art.12 din același act normativ, în cazul în care debitorul este obligat la prestațiuni succesive, dreptul material la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni, se stinge printr-o prescripție deosebită.

Deoarece perioada de recuperare a sumelor datorate nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în această anexă, rezultă că fiecare sumă semestrială trebuia plătită până în ultima zi a respectivului semestru, iar dreptul material la acțiune pentru fiecare sumă de achitat urmează a se stinge printr-o prescripție deosebită, în conformitate cu art.12 din Decretul nr.167/1958.

Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 7747/2013, pronunțată în dosarul nr. 2466/190/2008

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, declinată spre competentă soluționare prin Sentința comercială nr. 183/2008, pronunțată de către Tribunalul B.N în dosarul nr. 5/112/2008, reclamanta AVAS a chemat în judecată pe pârâta SC P SA solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei totale de 74.070,00 Iei reprezentând fond de restructurare.

În motivare arată că potrivit Convențiilor nr.635/13.10.1995 și nr.719/01.10.1996 (încheiate în baza Legii nr.58/1991), pârâta a beneficiat de un credit destinat restructurării prin retehnologizare în sumă de 29.070,00 lei, respectiv 45.000,00 lei.

Conform art.2 lit. c) din convenția 635/13.1995: "Suma pusă la dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperata din dividende suplimentare față de anul 1994 în perioada 1996 -2000".

Conform art.2 lit. c) din Convenția nr.719/01.10.1996 "Suma pusă la dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperată din dividende suplimentare corespunzătoare perioadei 1996-2005".

Conform art.3 lit. b) din Convenția nr.719/01.12.1996 "In situația privatizării SC P. SA BN părțile stabilesc următoarele - suma pusa la dispoziție de F.P.S. conform art. l va fi recuperate în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor."

Conform art.3 lit. c) din Convenția nr.719/01.10.1996 " în situația în care suma pusa la dispoziție de F.P.S. conform art. l la prezenta convenție, cât și alte sume acordate anterior de către FPS și nerecuperate până la data prezentei, nu au fost incluse în prețul total al acțiunilor, SC P. SA BN se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1996-2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30/06 și 31.12 ale fiecărui an".

Întrucât pârâta nu a realizat dividende suplimentare, iar valoarea convențiilor nu a fost recuperata nici prin prețul acțiunilor datorează AVAS suma totala de 74.070,00 Iei, reprezentând fonduri de restructurare acordate în baza Convențiilor nr.635/13.12.1995 și 719/01.10.1996.

In conformitate cu principiul de drept pacta sunt servanda, consacrat de art.969 alin. l Cod civil, "Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante". În baza acestui principiu de drept, fiecare parte contractantă este ținută să-și execute obligațiile asumate prin încheierea convenției. Altfel spus, arată că în sfera raporturilor dintre părți, acordul de voința care creează contractul este suveran.

Reclamanta susține că a fost îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe conform art.7201 Cod procedura civila.

In drept, a invocat dispozițiile art.969 Cod civil, art. l12 și urm. Cod procedura civila, precum și pe celelalte dispoziții legale invocate în prezenta cerere.

În probațiune s-au anexat înscrisuri.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru o parte din suma solicitată.

Conform art.3 lit. c) din convenția nr.719/01.10.1996, pe care se întemeiază pretențiile reclamante, pârâta susține că ar fi trebuit să restituie sumele acordate de fostul FPS, actuala AVAS, cu titlu de fond de restructurare, "în perioada 1996 - 2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30.06 și 31.12 ale fiecărui an". În consecință, pârâta ar fi trebuit să plătească ratele începând cu cea aferentă semestrului al doilea al anului 19966 (la 31.12.1996) și în continuare în datele de 30.06 și 31.12 ale fiecăruia an, în perioada 1997 - 2005.

Astfel, pârâta ar fi trebuit să ramburseze aceste sume, conform contractelor și susținerilor reclamantei, în 19 rate egale, ultima, în valoare de 3.898,42, plătibilă la data de 31.12.2005. În conformitate cu art. l, art.3 alin. l și art.12 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune se stinge prin neexercitarea acestuia în termen de trei ani de la scadența fiecărei rate și pentru fiecare rată separat.

Pârâta învederează că, doar pentru ultima rată, în valoare de 3 898 42 lei dreptul la acțiune a fost exercitat de către reclamantă înăuntrul termenului de prescripție, astfel că doar cu privire la această rată acțiunea ar fi admisibilă, din acest punct de vedere.

Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că sumele puse la dispoziție de către fostul FPS cu titlu de fond de restructurare au fost recuperate integral prin includerea valoni investițiilor efectuate cu aceste fonduri în prețul acțiunilor.

Astfel, arată că, în momentul privatizării S.C. P. S.A., investițiile pentru care au fost acordate fondurile de restructurare, menționate în anexele celor două contracte, erau integral finalizate.

Valoarea investițiilor efectuate cu aceste fonduri de restructurare a fost cuprinsă în raportul de evaluare a societății întocmit cu ocazia privatizării și în scopul stabilirii prețului acțiunilor.

Mai menționează că prețul de adjudecare al acțiunilor a fost mai mare decât prețul de ofertă stabilit în baza raportului de evaluare, astfel că reclamanta, în afară de faptul că a recuperat sumele investite, a obținut și profit.

În probațiune s-au anexat înscrisuri.

Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă motivat de faptul că art.2 din Convenția nr.719/01.10.1996 prevede că "Suma pusa la dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperata din dividende suplimentare corespunzătoare perioadei 1996-2005". Reclamanta susține că pârâta omite să facă referire la acest punct al Convenției nr.719/01.10.1996, invocând doar art.3 lit. c) din aceasta.

Or, AVAS nu putea aplica direct prevederile art.3 lit. c), deoarece trebuiau mai întâi parcurse etapele prevăzute la art.2 lit. c), respectiv recuperarea din dividende suplimentare, apoi cele de la art.3 lit. b), respectiv recuperarea prin prețul acțiunilor vândute.

Întrucât în anul 1999 pârâta a fost transferată la Ministerul Agriculturii în baza O.U.G. nr. 198/1999 parcurgerea etapei prevăzuta de art. 2 lit. c) a fost întreruptă, iar cea de la art.3 lit. b) a devenit inaplicabilă pentru reclamantă.

Astfel, abia ulterior privatizării societății de către Administrația Domeniilor Statului se putea pune în discuție recuperarea fondurilor de restructurare.

Reclamanta mai arată că cererea sa a fost depusă la poștă la data de 31.12.2007, astfel că, afirmația pârâtei conform căreia acțiunea AVAS ar fi admisibila doar cu privire la ultima rata apare și sub acest aspect ca nefondată, în această situație acțiunea fiind "admisibilă", conform raționamentului pârâtei, pentru ultimele doua rate, nu numai pentru ultima.

De asemenea, arată că pârâta a fost privatizată de Ministerul Agriculturii conform OUG 198/1999, nu de AVAS (FPS la acea data) și ca urmare nu a putut recupera aceste sume prin prețul acțiunilor. Mai mult, aceste fonduri nu pot fi recuperate de la Ministerul Agriculturii, deoarece sumele obținute din vânzarea acțiunilor vor fi utilizate numai pentru dezvoltarea agriculturii și nu pot fi retransferate către AVAS.

In concluzie, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 74.070,00 lei reprezentând fond de restructurare.

În data de 24.09.2013 pârâta a depus la dosar și Concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert și avocat.

După cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în momentul privatizării S.C. P. S.A., investițiile pentru care au fost acordate fondurile de restructurare, menționate în anexele celor două contracte, erau integral finalizate.

În speță arată că sunt aplicabile disp.art.3 lit."b" din contractul nr.719 din 01.10.1996, care prevede că în cazul privatizării suma pusă la dispoziție de FPS va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor, fapt care s-a și întâmplat, iar reclamanta și-a recuperat investiția.

În plus, așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusă, în temeiul art. l, art.3, art.7 și art.l2 din Decretul nr. 167/1958, dreptul material la acțiune pentru restituirea investiției este prescris. În ceea ce privește contractul nr.635 din 13.10.1995, investiția trebuia recuperată în 5 rate anuale, ultima în anul 2001 (din dividendele aferente exercițiului financiar al anului 2000). În consecință, au trecut 7 ani intre data nașterii dreptului la acțiune pentru ultima rată și data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Oricum, după cum se relevă în expertiza contabilă, investițiile au fost realizate în totalitate, iar prețul acțiunilor încasat de reclamantă a inclus și valoarea acestor investiții (fiind cuprinse în evaluarea patrimoniului pentru stabilirea prețului acțiunilor), motiv pentru care reclamanta și-a recuperat în întregime investiția, astfel că în opinia pârâtei acțiunea este neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit Convențiilor nr.635/13.10.1995 și nr.719/01.10.1996 (încheiate în baza Legii nr.58/1991), atașate în copie la dosar, pârâta a beneficiat de un credit destinat restructurării prin retehnologizare în sumă de 29.070,00 lei, respectiv 45.000,00 lei. Conform art.2 lit. c) din convenția 635/13.1995: "Suma pusă la dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperata din dividende suplimentare față de anul 1994 în perioada 1996 -2000". Conform art.2 lit. c) din Convenția nr.719/01.10.1996 "Suma pusă la dispoziție de către Fondul Proprietății de Stat va fi recuperată din dividende suplimentare corespunzătoare perioadei 1996-2005". Conform art.3 lit. b) din Convenția nr.719/01.12.1996 "In situația privatizării SC P. SA Bistrița Năsăud părțile stabilesc următoarele - suma pusa la dispoziție de F.P.S. conform art. l va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor." Conform art.3 lit. c) din Convenția nr.719/01.10.1996 " în situația în care suma pusa la dispoziție de F.P.S. conform art. l la prezenta convenție, cât și alte sume acordate anterior de către FPS și nerecuperate până la data prezentei, nu au fost incluse în prețul total al acțiunilor, SC P. SA BN se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1996-2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30/06 și 31.12 ale fiecărui an".

Instanța de fond a mai precizat că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 74.070,00 lei în baza art.3 lit. c din convenția nr.719/01.10.1996, întrucât prin această convenție s-a prelungit dreptul de recuperare a sumelor din convenția anterioară nr. 635/1995 pentru perioada 1996-2005 în rate semestriale egale, cel mai târziu la data de 30.06. și 31.12. ale fiecărui an, doar dacă sumele nu au fost incluse în prețul total al acțiunilor. În consecință, perioada de recuperare nu va fi mai mare decât perioada prevăzută în anexa nr.3 la convenție, anexă la care articolul 2 lit. c din convenție face trimitere expresă, privind perioada de recuperare prin dividende.

Totodată, raportat la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă, instanța de fond a reținut că aceasta este justificată și urmează a fi admisă ca atare doar în parte, pentru suma de 67070,00 lei, urmând a se respinge pentru suma de 7000,00 lei ca neîntemeiată, deoarece dreptul material la acțiune pentru ratele scadente până la data de 31.12.2004 inclusiv s-a prescris în conformitate cu art.1 și art.3 din decretul nr.167/1958, având în vedere graficul de rambursare a sumei (Anexa nr.3) și data la care a fost depusă la poștă acțiunea reclamantei, respectiv 31.12.2007, potrivit mențiunii de pe plicul atașat la fila 11 din Dos. nr. 5/112/2008 al Tribunalului B-N, care de altfel a fost confirmată și de către reclamantă în răspunsul la întâmpinare anexat tot în dosarul sus menționat. În acest sens dispozițiile art.1 alin.1, art.3 alin.1 și art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, republicat în anul 1960, statuează că dreptul material la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție extinctivă, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art.12 din același act normativ, în cazul în care debitorul este obligat la prestațiuni succesive, dreptul material la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni, se stinge printr-o prescripție deosebită.

Prima instanță a considerat că susținerea reclamantei din răspunsul la întâmpinare , depus în Dos. nr. 5/112/2008 al Tribunalului B.N. privind neprescrierea ratelor scadente urmează a fi înlăturată deoarece dispozițiile art.3 lit.c din convenție, invocate de reclamantă ca temei al acțiunii, fac trimitere expresă, în privința perioadei de recuperare, la dispozițiile art.2 lit.c din aceeași convenție, care la rândul lor fac trimitere la graficul de eșalonare al plăților prevăzut în anexa nr.3 la convenție. Deoarece perioada de recuperare a sumelor datorate nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în această anexă, rezultă că fiecare sumă semestrială trebuia plătită până în ultima zi a respectivului semestru, iar dreptul material la acțiune pentru fiecare sumă de achitat urmează a se stinge printr-o prescripție deosebită, în conformitate cu art.12 din Decretul nr.167/1958. În consecință, din totalul pretențiilor reclamantei ce se ridică la suma de 74070,00 lei, pentru suma de 67070,00 lei dreptul material la acțiune este prescris, rămânând potrivit graficului de rambursare din Anexa nr.3 pentru anul 2005 doar suma de 7000,00 lei ce poate face obiectul cauzei și pentru care dreptul material la acțiune nu este prescris.

Din această perspectivă, pe fondul cauzei în ceea ce privește dreptul la acțiune al reclamantei pentru suma de 7000,00 lei coroborând înscrisurile depuse de reclamantă cu înscrisurile atașate la dosar de către pârâtă și cu concluziile expertizei contabile efectuată de expertul contabil BB ( filele 144-151 din dosar), instanța de fond a reținut că lucrările de investiții și dotările cu utilaje și echipamente tehnologice specifice, pentru care au fost primite credite de la reclamantă, prin convențiile nr. 635/1995 și 719/1996, în sumă totală de 74070,00 lei au fost realizate în perioada 1995-1996 și au fost puse în funcțiune până la data de 01.01.1998, deci înainte de data privatizării societății pârâte, din luna august 2000. Expertul a concluzionat că toate aceste lucrări efectuate de pârâtă și dotări pe investiții realizate au fost puse în funcțiune, li s-au dat numere de inventar și au fost înregistrate în patrimoniul societății ca mijloace fixe. Totodată, se reține că potrivit raportului de evaluare a SC P. SA Bistrița întocmit la data de 31.03.2000, valoarea mijloacelor fixe achiziționate în perioada 1995-1997, cu resurse din creditele primite de la reclamantă, potrivit celor două convenții sus amintite, a fost inclusă în raportul de evaluare, practic în valoarea patrimonială a activului net contabil corectat și în prețul de vânzare a acțiunilor societății la data privatizării acesteia. Trebuie precizat și faptul că reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, deși acesta a fost comunicat și de el a luat cunoștință atunci când reprezentantul legal al acesteia a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 153,mai precis la data de 13.06.2013 cu mențiunea că i s-a comunicat și un exemplar din acest raport, fiind acordat un termen de judecată în sensul studierii expertizei pentru data de 18 septembrie 2013 ( aproape 3 luni), dar nu s-au formulat obiecțiuni în acest termen iar reclamanta nu și-a delegat reprezentant în instanță. Astfel, se constată că pentru suma de 7000,00 lei, deși dreptul material la acțiune nu este prescris, recuperarea nu se poate face de la pârâtă, deoarece a fost inclusă în prețul total al acțiunilor, motiv pentru care acțiunea civilă pentru aceste pretenții este nejustificată.

În finalul hotărârii se arată că, față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 969 din vechiul Cod civil, aplicabil speței, raportat la art. 3 litera c) din Convenția nr. 719/01.10.1996 încheiată între părți, cu aplicarea art. art.1 alin.1, art.3 alin.1 și art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, republicat în anul 1960, se va admite în parte excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru suma de 67070,00 lei, invocată de pârâtă, urmând a se respinge acțiunea pentru suma de 67070,00 lei ca fiind prescrisă și se va respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru suma de 7000,00 lei, ca neîntemeiată, iar pe fond se va respinge ca neîntemeiată acțiunea pentru obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7000,00 lei. Raportat la soluția adoptată , conform art. 274 C.pr.civ., parte căzută în pretenții fiind reclamanta, instanța o va obliga să achite pârâtei suma de 1750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1000 lei reprezintă onorariu avocațial și 750 lei onorariu pentru expertiza contabilă efectuată în cauză, potrivit dovezilor depuse la dosar la filele 157-158.

Împotriva Sentinței civile nr. 7747/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.2466/190/2008 a declarat recurs AVAS, în contradictoriu cu SC P. SA, arătând că în ceea ce privește primul motiv de nelegalitate, acesta se încadrează disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., în condițiile în care nelegal instanța de fond a interpretat și aplicat disp.Decr.nr.-167/1058 și, ca atare, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 67070,00 lei reprezentând fond de restructurare.

Recurenta a precizat că așa cum s-a arătat, se poate constata că ratele scadente nu sunt prescrise deoarece sunt aplicabile disp.art.2 din Convenția nr.719/01.10.1996 se prevede că: "Suma pusă la dispoziție… corespunzătoare perioadei 1996-2005 și AAAS (fosta AVAS) nu puteau aplica direct prev.art.3 lit.C, deoarece trebuiau mai întâi parcurse etapele prev.la art.2 lit.c, respectiv recuperarea din dividende suplimentare,. Apoi cele de la art.3 lit.b, respectiv recuperarea prin prețul acțiunilor vândute. În mod nelegal, instanța de fond nu a analizat aceste dispoziții contractuale ale Convenției nr.719/01.10.1996 și să constate că cererea AAAS este formulată în termenul legal de prescripție de 3 ani.

De asemenea, recurenta a menționat că în raport de perioada 1996-2005 legala prevăzută în convenție și data introducerii cererii de chemare în judecată AAAS 31.12.2007, aceasta a fost introdusă în termenul legal de prescripție de 3 ani în vederea recuperării integral a sumei totale de 74.070,00 lei reprezentând fond de restructurare.

În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., întrucât nelegal instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile legale, în sensul că solicitarea sumei de 7000 lei este neîntemeiată deoarece a fost inclusă în prețul total al acțiunilor societății comerciale. În vederea restructurării prin retehnologizare a SC P. SA, au fost primite credite de la AAAS prin convențiile 635/1995 și 719/1996 în suma totală de 74070,00 lei au fost realizate în perioada 1995-1996 și au fost puse în funcțiune până la data de 01.01.1998, lucrările de investiții și dotările cu utilaje și echipamente tehnologice specifice. Așa cum s-a arătat, conform Convențiilor nr.635/13.10.1995 și nr.719/01.10.1996 încheiate în baza Leg.nr.58/1991, intimata pârâtă a beneficiat de un credit destinat restructurării prin retehnologizare în sumă de 29.070,00 lei, respectiv 45.000,00 lei.

Învederează instanței că SC P. SA s-a obligat, conform convențiilor susmenționate, să restituie sumele puse la dispoziție de către AAAS (fosta AVAS), dar nu și-a respectat obligațiile contractuale.

Recurenta mai susține că intimata nu a realizat dividende suplimentare, iar valoarea convențiilor nu a fost recuperată nici prin prețul acțiunilor, SC P. SA, datorează AAAS (fosta AVAS ) suma totală de 74.070,00 lei reprezentând fonduri de restructurare acordate în baza Convențiilor nr.635/13.12.1995 și 719/01.10.1996. În mod nelegal, instanța de fond a respins cererea AAAS stabilind că aceste lucrări efectuate și dotări investiții realizate de societate li s-au dat numere de inventar și au fost înregistrate în patrimoniul societății ca mijloace fixe.

Recurenta mai arată că, în ceea ce privește al treilea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., nelegal instanța de fond a obligat AAAS la plata sumei de 1750 lei cu cheltuieli de judecată din care 1000 lei onorariu avocațial și 750 lei expertiza contabilă efectuată în cauză. Așa cum rezultă din probele cauzei, se poate constata că AAAS a fost obligată nelegal la plata acestora deoarece nu se poate reține rea-credință sau comportare neglijentă pricinuită prin apărarea sa în această cauză.

In concluzie, se solicită în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ., admiterea recursului și modificarea în tot a sent.civ.nr.7747/02.10.2013, în sensul, admiterii acțiunii așa cum a fost motivată și formulată.

Intimata SC P SA a formulat și depus la dosarul cauzei "concluzii scrise"; (f.18-20), prin care solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că prin contractul nr.719 din data de 01.10.1996. intimata reclamantă a finanțat recurenta cu suma de 450.000.000 ROL în scopul retehnologizării, părțile stabilind modalități alternative de rambursare a creditului,astfel:

- în primul rând, conform art.2 lit.c din contract, suma urma a fi rambursată din dividende suplimentare acordate intimatei, în calitatea sa de acționar, în perioada 1996-2005;

- în al doilea rând, conform art.3 din contract, în situația privatizării SC P. SA Bistrița, intimata era exonerată de executarea obligațiilor prev.de art.2 lit.b,c,d și f, adică de rambursarea sumei din dividende, deoarece suma urma a fi recuperată de intimata-reclamantă din prețul acțiunilor. Prețul acțiunilor a fost stabilit pe baza evaluării patrimoniului, astfel că această evaluare a avut în vedere și retehnologizarea efectuată prin creditul acordat.

Intimata a mai menționat că după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în momentul privatizării SC P. SA, investițiile pentru care au fost acordate fondurile de restructurare, menționate în anexele celor două contracte, erau integral finalizate. Valoarea investițiilor efectuate cu aceste fonduri de restructurare a fost cuprinsă în raportul de evaluare a societății întocmit cu ocazia privatizării și în scopul stabilirii prețului acțiunilor, cu mențiunea că prețul de adjudecare al acțiunilor a fost mai mare decât prețul de ofertă stabilit în baza raportului de evaluare, astfel că reclamanta, în afară de faptul că a recuperat sumele investite, a obținut și profit. În consecință sunt aplicabile disp.art.3 lit.b din contractul nr.719 din 01.10.1996, care prevede că în cazul privatizării suma pusă la dispoziție de FPS va fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor, fapt care s-a și întâmplat, iar reclamanta și-a recuperat investiția.

Referitor la contractul nr.635/13.10.1995, intimata a precizat că suma de 290.700,000ROL a fost, ca și în cazul celeilalte convenții, primită de aceasta în perioada în care acționar majoritar era intimata-reclamantă, în scopul retehnologizării, investițiile ce urmau a fi efectuate fiind prevăzute în mod expres în anexa la contract. Investițiile au fost efectuate, iar suma investită s-a regăsit în prețul acțiunilor stabilit pe baza raportului de evaluare a patrimoniului, astfel că intimata reclamantă și-a recuperat în întregime și chiar cu profit investiția efectuată, dacă avea în vedere că prețul acțiunilor a depășit valoarea de evaluare, care reflectă valoarea patrimoniului social, inclusiv a mijloacelor fixe dobândite cu banii puși la dispoziție de intimata-reclamantă. În temeiul art.1, art.3, art.7 și art.12 din Decretul nr.167/1958, dreptul material la acțiune pentru restituirea investiției este prescris. Investiția trebuia recuperată în 5 rate anuale, ultima în anul 2001 (din dividendele aferente exercițiului financiar al anului 2000). Graficul de rambursare constituie anexa la contract, și nu există nici un dubiu cu privire la termenele la care ratele trebuiau achitate. Dividendele se stabilesc prin hotărârea adunării generale de aprobare a situațiilor financiare anuale, când se stabilește repartizarea profitului, situații care trebuie aprobate până la data de 31 martie a fiecărei an pentru anul precedent. In consecință, la data de 01 aprilie a fiecărui an s-a născut dreptul la acțiune pentru plata dividendelor. Sumele primite cu titlu de investiții urmau a fi restituite din dividendele suplimentare stabilite în acest scop, în fiecare an, potrivit programelor de plăți. Dar, dividendele reprezintă cota parte din profit care se cuvine acționarului. Dreptul la dividende este strâns legat de calitatea de acționar. Dar, dacă recurenta reclamantă și-a vândut acțiunile prin contractul nr.25 din 14.08.2000, este evident că dreptul său de a primi dividende s-a stins odată cu pierderea calității de acționar. Prin urmare este exclus să fi primit dividende după vânzarea acțiunilor, astfel că, prin vânzarea acțiunilor a renunțat la dreptul de a primi dividende în contul sumei finanțate, deoarece era imposibil să mai primească dividende. Dacă,. totuși, a apreciat că nu și-a recuperat suma, atunci dreptul la acțiune pentru restituirea acestei sume s-a născut în momentul în care a pierdut calitatea de acționar și, implicit, dreptul de a primi dividende, deoarece era evident că prin această modalitate nu se mai poate restitui suma. În consecință, dreptul la acțiune pentru recuperarea ambelor sume s-a prescris la împlinirea termenului de prescripție de trei ani de la data la care a devenit imposibilă restituirea în modalitatea convenită constând în repartizarea de dividende suplimentare. Dacă la data de 14.08.2000 s-au vândut acțiunile, la data de 14.08.2003 s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru recuperarea sumelor.

Intimata a arătat totodată că în ceea ce privește cheltuielile de judecată, susținerile potrivit căreia fiind de bună credință nu poate fi obligată la plata acestora, chiar dacă a căzut în pretenții, nu au nici un temei legal, cuantumul acestora nefiind exagerat ori disproporționat în raport de munca depusă de avocat și de expert.

Tribunalul, examinând hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, a constatat că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, nefiind prezent nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.

← PENTRU PRONUNŢAREA UNEI HOTĂRÂRI CARE SĂ ŢINĂ LOC DE ACT...		ÎNSCRISULUI TIPĂRIT PE HÂRTIE NU I SE POATE ATAŞA O... →

PRESCRIPŢIA PREVĂZUTĂ DE ART.12 DIN DECRETUL NR.167/1958

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre PRESCRIPŢIA PREVĂZUTĂ DE ART.12 DIN DECRETUL NR.167/1958