RESPECTAREA OBLIGAŢIILOR CONTRACTUALE. Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 2302/2013 din data de 04.11.2014
Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prev. în art.720 ind.l c.pr.civ., iar înscrisurile depuse la dosar dovedesc existența relațiilor comerciale derulate între părți și obligația de plată ce incumbă pârâtei.
Prima instanță în mod justificat a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata tranșelor 2 și 3 deoarece pârâta nu a făcut dovada achitării acestor sume.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 2302/2013, pronunțată în dosarul nr. 4204/190/2012
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta SC BV SRL a solicitat obligarea pârâtei SC CHT SRL la plata sumei de 37.543, 20 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale achitate parțial; și a penalităților de întârziere în cuantum de 16.628,85 lei, calculate conform Actului Adițional nr. 1 la Contractul de execuție lucrări nr. 281/ 23 11 2001, încheiat în data de 08 04 2009; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, între cele doua părți s-au desfășurat relații comerciale în baza contractului de execuție lucrări nr. 281/23.11.2007, având ca obiect "modernizare birouri". Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor asumate, reclamanta a emis în mod legal facturile fiscale nr. 6476480, 6476512, 6476459, 6733904, 6733933 și 6733946, în cuantum de 153.043,20 lei, achitate parțial până la concurența sumei de 37.543,20 lei, aceste facturi fiind semnate de către pârâtă.
Reclamanta mai arată că părțile au încheiat în data de 08.04.2008 procesul verbal de recepție la terminarea lucarii cu nr. 39, conf. Art. 7 "Comisa de recepție recomanda următoarele: Acceptarea Recepției". În data de 08.04.2009, părțile au încheiat Actul adițional 1 la contractul de execuție lucrări nr. 281/23.11.2007 conform articolului 2 "suma rămasă de plată în 08.04.2009 este de 50.000 lei, inclusiv TVA. Această sumă va fi plătită după cum urmează: 23.800 lei până în data de 09.04.2009; 11.900 lei până în data de 09.05.2009; 14.300 lei până în data de 09.06.2009, angajamentul asumat nefiind însă respectat.
Conform actului menționat mai sus, " ...în cazul în care nu se vor respecta termenele de mai sus beneficiarul se obligă să plătească penalități de 0.1% pe zi pentru fiecare zi de întârziere" , astfel la debitul în cuantum de 37.543,20 lei., penalități de întârziere, în cuantum de 16.628,85 lei. Societatea reclamantă a notificat-o pe pârâtă în repetate rânduri, punându-i în vedere să-și execute obligațiile asumate, însă aceasta nu procedat la stingerea debitului și, în acest sens, conform art. 720 Cod procedură civilă, a invitat-o la conciliere directă, conciliere pe care pârâta nu a onorat-o cu prezența.
În drept s-au invocat prevederile art. 112 Cod procedură civilă, art. 1073 Cod civil, art. 43 Cod comercial și O.G 9/2000.
În probațiunea s-au anexat înscrisuri (f. 5-26).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca prematur introdusă, respectiv ca prescrisă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare se invocă, în primul rând, excepția prematurității introducerii acțiunii, raportat la prevederile art. 720 ind. 1. (1) Cod procedură civilă, în concordanță cu care "în procesele și cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă". Raportat la acest aspect, reclamanta nu s-a conformat la respectarea dispozițiilor legale în materie, neprocedând în niciun moment la convocarea pârâtei la conciliere directă în termenele și condițiile stipulate în textul legal arătat.
Totodată, s-a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune. Astfel, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 37.543,20 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale achitate parțial. Or, așa cum rezultă din fișa contabilă, facturile fiscale achitate parțial emanând de la reclamantă, au fost emise în anii 2006-2007. Având în vedere această stare de fapt, dreptul la acțiune este prescris, termenul general de prescripție de 3 ani fiind demult depășit.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că sumele solicitate de către reclamantă nu sunt în concordanță cu realitatea obiectivă, fiind real faptul că între părți s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 281/23.11.2007 în baza căruia pârâta a beneficiat de o serie de lucrări de modernizare birouri executate de SC BV SRL. La data de 08.04.2009, prin actul adițional nr. 1, s-a redus prețul total de la 169.583 la 158.240 lei. În același act s-a stabilit că suma rămasă de plată la data de 08.04.2009 este de 50.000 lei inclusiv TVA.
Pârâta susține că reclamanta are o situație contabilă eronată. Daca în prețul total de 169.583 lei inclusiv TVA, ulterior prețul s-a redus la 158.240 lei inclusiv TVA, scăderea prețului fiind de 11.343 lei. Această modificare nu a mai fost reflectată însă corect de reclamantă în propria contabilitate. Din această rațiune, reclamanta încă are reprezentarea faptului că mai are de încasat suma de 11.343 lei +11900 lei +14300=37.543 lei. Mai mult decât atât, pentru ultima factura achitată în data de 9 aprilie 2009, pârâtei nu i-a fost transmisă factura, motiv pentru care are înregistrată în propria contabilitate o plată în plus nejustificată. De asemenea, nefiind emisă factura pentru plata respectivă, este în imposibilitate materială de a-și recupera TVA-ul.
Referitor la celelalte sume scadente în data de 9 mai și 9 iunie 2009, pârâta învederează că nu s-au emis facturi până în prezent, acesta fiind motivul neplății. Dat fiind faptul că neplata sume totale de 26.200 lei se datorează în exclusivitate culpei prin omisiune a reclamantei, consideră că nu datorează deloc penalități de întârziere. Penalitățile sunt o sancțiune aplicabilă unei conduite culpabile a debitorului, lucru care nu se circumscrie nici măcar parțial spetei deduse judecații.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 25.10.2012, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă și obligarea ei la plata sumei de 37.543,20 lei, a penalităților de întârziere în cuantum de 16.628,85 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că acțiunea reclamantei a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 720 alin. 1 - "în procesele și cererile în materie comerciala evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte";. Prin notificare de plată și convocare la conciliere directă nr. 46075/cr/01.08.2011, pârâtei i s-au învederat pretențiile reclamantei și totodată a fost convocată la data de 05.09.2011, orele 12.00, în vederea soluționării litigiului. Deși convocarea a ajuns în posesia pârâtei în data de 16.08.2011 (19 zile anterior termenului fixat), aceasta nu a dat curs invitației. Ca atare, excepția prematurității a fost invocată cu rea voință de către pârâtă și nu poate fi reținută.
Referitor la termenul de prescripție al dreptului la acțiune prin actul adițional la contractul de execuție lucrări, art. 2, părțile au stabilit suma rămasă de plată precum și scadența acesteia, după cum urmează: tranșa nr. 1, în cuantum de 23.800 lei, scadentă în data de 09.04.2009 - achitată la data scadenței; tranșa nr. 2, în cuantum de 11.900 lei, scadentă în data de 09.05.2009 întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în data de 09.04.2012, prescripția dreptului la acțiune nu poate fi reținută; și tranșa nr. 3, în cuantum de 14.300 lei, scadentă în data de 09.06.2009. Nici în acest caz prescripția nu operează, ca atare, de la scadența fiecărei tranșe a curs termenul de prescripție de 3 ani, astfel excepția invocată nu poate fi reținută.
Pe fondul cauzei, reclamanta arată că, prin actul adițional încheiat în data de 08.04.2009, părțile au stabilit fără echivoc suma rămasă de plată, respectiv 50.000 lei, precum și scadența transelor, însăși pârâta recunoscând în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei că, la data semnării actului adițional, suma rămasă de plată este de 50.000 lei, iar în data de 09.04.2009, a efectuat plata primei tranșe. Dar în ceea ce privește respectarea tranșelor 2 și 3, aceasta încearcă să inducă în eroare instanța prin calcule neconforme realității. Toate facturile fiscale emise în baza contractului de execuție mai sus indicat, au fost semnate de către reprezentantul pârâtei. Întrucât prin adresa nr. 70/24l/bn/02.07.2010, GF Bistrița Năsăud a informat-o pe reclamantă că factura fiscală nr. 6476480, în cuantum de 61343 lei, nu figurează în contabilitate, cu toate că aceasta a fost semnată, societatea reclamantă va sesiza organele competente asupra modului în care pârâta înțelege să își desfășoare activitățile comerciale.
Astfel, reclamanta învederează că și-a respectat în totalitate obligațiile asumate, în acest sens părțile încheind procesul verbal de recepție la terminarea lucrării nr. 39, conform art. 7 din convenția lor. Atât timp cât, la data de 08.04.200, pârâta recunoaște că suma de plată este în cuantum de 50 000 lei, iar din aceasta a fost achitată doar prima tranșă în valoarea de 23.800 lei, afirmațiile SC CHT SRL sunt lipsite de orice fundament legal și logic.
Referitor ta penalitățile de întârziere, conform actului adițional mai sus menționat, asumat în totalitate de către pârâtă, "în cazul în care nu se vor respecta termenele de mai sus beneficiarul se obliga să plătească penalități de 0,1% pe zi pentru fiecare zi de întârziere", astfel la debitul în cuantum de 37.543,20 lei, rezultă penalități în cuantum de 16.628,85 lei, conform actelor depuse la dosarul cauzei.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 45).
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din 06.12.2012, reclamanta a arătat că se consideră îndreptățită să considere că pârâta, cu rea voință, nu s-a prezentat la conciliere, această rațiune fiind practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somației de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esențial este ca părțile, prin voința lor, exprimată neechivoc, să stăruie pentru a rezolva litigiul. În cauză, pretențiile reclamantei-creditoare, temeiul lor juridic și actele doveditoare pe care se sprijină au fost aduse la cunoștința pârâtei-debitoare prin cererea de somație de plată adresată Tribunalului București la 6 decembrie 2001 (anterior formulării acțiunii în pretenții pe baza dreptului comun), dându-i-se astfel posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Totodată, din actele de la dosar a rezultat că reclamanta a convocat pe pârâtă la concilierea prevăzută de art.720 ind. 1 Cod procedură civilă prin actul din 22 august 2002 iar concilierea propriu-zisă s-a realizat la 6 septembrie 2002, ambele date situându-se înaintea primului termen de judecată fixat la 4 octombrie 2002. Prin urmare, în cauză, scopul și finalitatea prevederilor art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă au fost aduse la îndeplinire, stabilindu-se că voința părților a fost și este de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă. De altfel, excepția prematurității a fost ridicată de către pârâtă după un an și șase luni de la data introducerii acțiunii, timp în care s-au administrat probele, inclusiv expertiza contabilă. În consecință, recursul declarat de reclamantă a fost admis, sentința atacată a fost casată și cauza a fost trimisă pentru judecarea fondului la Tribunalul București, devenit între timp competent să soluționeze litigiul.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 51-55).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Între cele doua părți s-au desfășurat relații comerciale în baza contractului de execuție lucrări nr. 281/23.11.2007, având ca obiect "modernizare birouri",în temeiul căruia , reclamanta a emis facturile fiscale nr. 6476480, 6476512, 6476459, 6733904, 6733933 și 6733946, în cuantum de 153.043,20 lei.
La data de 08.04.2008 s-a încheiat procesul - verbal de recepție la terminarea lucarii și un act adițional la contractul de execuție lucrări nr. 281/23.11.2007 prin care s-a stipulat că "suma rămasă de plată în 08.04.2009 este de 50.000 lei, inclusiv TVA și că această sumă va fi plătită după cum urmează: 23.800 lei până în data de 09.04.2009; 11.900 lei până în data de 09.05.2009; 14.300 lei până în data de 09.06.2009. Pârâta a achitat din acest angajament doar prima tranșă, respectiv suma de 23.800 lei înțelegerea încheiată nefiind respectată.
Instanța constată că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prev. în art.720 ind.l C.pr.civ.,și că înscrisurile depuse la dosar dovedesc existența relațiilor comerciale derulate între părți și obligația de plată ce incumbă pârâtei.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța în temeiul art. 969, 970, l429 C.civ., a admis acțiunea doar în parte cuantumul creanței pe care reclamanta o are de încasat este în sumă de 26200 lei rezultată din adunarea transei 2 și 3 din angajamentul încheiat la data de 8.04.2009.
Referitor la penalitățile de întârziere, conform actului adițional mai sus menționat, rezultă că, "în cazul în care nu se vor respecta termenele de mai sus beneficiarul se obliga să plătească penalități de 0,1% pe zi pentru fiecare zi de întârziere", astfel instanța a obligat debitoarea să achite cu acest titlu creditoarei suma de 16.628,85 lei.
În baza art.274 C.pr.civ., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2699,44 cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva Sentinței civile nr. 2302/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 4204/190/2012 a declarat recurs SC. CHT SRL, în contradictoriu cu intimatul S.C. BV SRL, solicitând în temeiul art.312 alin.3 C.pr.civ., modificarea hotărârii atacate și rejudecând, să se respingă acțiunea civilă formulată de reclamanta-intimată în principal ca prematur introdusă, respectiv ca prescrisă, iar în subsidiar ca netemeinică pentru următoarele motive:
Prin hotărârea atacată s-a admis în parte acțiunea formulată de intimata-reclamantă, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 26.200 lei debit și suma de 16.628,44 lei penalități de întârziere.
Sentința atacată este netemeinică atât din punctul de vedere al excepțiilor invocate de către pârâta cât și cu privire la fondul cauzei. În ceea ce privește excepțiile invocate și anume excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune, susține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceste excepții invocate de către pârâta prin întâmpinare, în sentința atacată se face doar referire la excepții în sensul descrierii acestora, astfel cum au fost formulate prin întâmpinare și a apărărilor formulate de către reclamantă.
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, raportat la prev.art.720/1 C.pr.civ., reclamanta nu s-a conformat la respectarea acestor dispoziții, neprocedând la convocarea pârâtei la conciliere directă în termenele și condițiile stipulate în textul arătat. Instanța de fond face referire cu privire la această excepție, la acte care nu au nici o legătură cu aceasta.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat nici într-un fel, așa cum rezultă din fișa fiscală contabilă, facturile fiscale achitate parțial au fost emise în anii 2006-2007, ca atare termenul general de prescripție de 3 ani fiind de mult depășit.
In ceea ce privește debitul în sumă de 26.200 lei la care au fost obligați de către instanța de fond, arată faptul că acesta nu este datorat de către recurentă, întrucât prin actul adițional nr.1, s-a redus prețul total de la 169.583 lei la 158.240 lei, reclamanta fiind obligată la data semnării actului adițional să întocmească factura storno pe suma inițială și să întocmească factura normal pe noua sumă. După încheierea actului adițional, recurenta de bună credință plătește noua tranșă, dar din cauza că reclamanta nu a întocmit factura storno și noua factură, nu a putut să deducă TVA aferent și nici nu a putut să înregistreze în contabilitate cheltuiala respectivă.
De asemenea, pentru ultima factura achitată la data de 9 aprilie 2009, nu a fost emisă factura de către reclamanta, motiv pentru care recurenta are înregistrată în contabilitate o plată în plus nejustificată. În ceea ce privește sume de 26.200 lei, reclamanta nu a mai emis facturi fiscale până în prezent, acesta fiind motivul neplății. Dat fiind faptul ca neplata sumei totale de 26.200 lei se datorează în exclusivitate culpei prin omisiune a reclamantei este evident ca recurenta nu datorează nici penalități de întârziere. Mai mult de atât instanța de fond a obligat în mod greșit pârâta la plata sumei de 16.628,85 lei penalități de întârziere în condițiile în care a admis acțiunea doar în parte.
Având în vedere aspectele de mai sus, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii instanței de fond ca netemeinică.
Tribunalul examinând în baza prev.art.304 și art.304/1 Cod proc.civ., hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu constată că aceasta este temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
| ← CALITATEA PROCESUALĂ ACTIVĂ ÎN LITIGIILE PRIN CARE SE... | PENTRU PRONUNŢAREA UNEI HOTĂRÂRI CARE SĂ ŢINĂ LOC DE ACT... → |
|---|
