EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECŢIE ÎN CAZUL CONCUBINILOR
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 336/2014 din data de 04.11.2014
Textul articolului 5 lit. c din Legea nr. 217/2003 republicată prevede ca o condiție pentru emiterea ordinului de protecție în cazul concubinilor prezența elementului de fapt al conviețuirii actuale a acestora, respectiv la momentul judecării cererii având acest obiect.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 336/2014, pronunțată în dosarul nr. 11858/190/2013
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.12.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta MC a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ȘM,, emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia.
În motivare a arătat că a întreținut o relație de concubinaj cu pârâtul începând din anul 2010 , relația încetând în anul 2012. În perioada concubinajului cei doi au locuit împreună la locuința reclamantei din B, str. NT, nr. 52. Destrămarea relației s-a datorat pârâtului care este un individ violent și posesiv. După separarea de pârât a fost amenințată de acesta cu moartea și cu incendierea locuinței, a lovit-o, înjurat-o și insultat-o. Astfel a fost nevoită să formuleze plângeri penale împotriva acestuia și să solicite intervenția organelor de ordine. În dosarul civil nr. 604/190/2013 a obținut un ordin de protecție împotriva pârâtului pentru o perioadă de 6 luni , în acest pronunțându-se sentința civilă nr. 1130/2013 ale cărei efecte erau încetate la data promovării prezentei acțiuni. Pârâtul nu a respectat ordinul de protecție menționat , fiind întocmite două dosare penale în care acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.
În drept a precizat prevederile art. 26 din legea 21772003 și în probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Pârâtul nu s-a prezentat la termenele de judecată nu a depus întâmpinare, asistența juridică obligatorie i-a fost asigurată prin avocat desemnat de Baroul B.N..
La termenul din 23.01.2013 instanța a ridicat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului raportat la prevederile art. 5 litera c din legea 217/2003, ocazie cu care reprezentanta reclamantei a solicitat respingerea excepției în timp ce reprezentantul pârâtului și al Ministerului Public au solicitat admiterea excepției, instanța rămânând în pronunțare pe excepție.
Analizând actele de la dosar instanța a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului :
În cauză, așa cum prevede și denumirea Legii nr. 217/2003 , respectiv "pentru prevenirea și combaterea violenței în familie";, domeniul de aplicare nu este unul general, ci privește violența în familie.
Pentru aprecierea sferei persoanelor ce pot fi subiecte active și pasive ale acțiunii privind emiterea ordinului de protecție elocvent este art. 5 din Legea 217/2003, care definește prin enumerare noțiunea de membru de familie, respectiv: ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
În cauză, conform susținerilor reclamantei, necontestate de pârât și dobândind valoare probatorie conform art. 255 alin. 2 din cod procedură civilă, părțile au avut o relație de concubinaj din 2010 până în 2012, relație care în prezent nu mai există.
Astfel, analiza cu privire la excepție va privi litera c) a art. 5 din Legea nr. 217/2003, care se referă la concubini. Analizând din punct de vedere literar textul amintit, s-a reținut că verbele folosite în acest text sunt folosite la timpul trecut și respectiv prezent. Mai exact, când legiuitorul se referă la persoanele cu relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii folosește verbul la timp perfect compus , iar când se referă la conviețuirea lor folosește verbul la timpul prezent, respectiv "conviețuiesc";. Pentru ca pârâtul din prezenta cauză să aibă calitate procesual pasivă ar trebui să fie îndeplinite două condiții : 1) să fi stabilit cu reclamanta relații asemănătoare celor dintre soți, condiție îndeplinită în cauză și 2) conviețuirea să fie actuală, condiție neîndeplinită în cauză, conform susținerilor reclamantei, necontestate de pârât, relația de concubinaj între părți s-a încheiat în anul 2012, în timp ce prezenta acțiune a fost promovată în data de 10.12.2013, la aproape un an după ce relația de concubinaj s-a destrămat.
Reținerea instanței cu privire la faptul că pârâtul nu are calitate procesual pasivă motivat de lipsa conviețuirii actuale cu reclamanta este întărită de modul în care legiuitorul, referindu-se la situația dintre soți la litera b din art. 5 din legea 217/2003, folosește pentru a defini noțiunea de membru de familie următoarea formulare: "soțul /soția și sau fostul soț/fosta soție";. Este ușor de observat că prin tehnica legislativă folosită, legiuitorul, definind noțiunea de membru de familie cu privire la persoanele ce la un moment dat s-au căsătorit, nu mai folosește ca în cazul situației concubinilor sintagma finală "în cazul în care conviețuiesc";. În consecință, dacă legiuitorul ar fi dorit ca sfera subiectelor pasive ale acțiunii de emitere a unui ordin de protecție să includă și foștii concubini, ar fi folosit ca în cazul soților noțiunile de " fost/fostă"; ori ar fi folosit verbul a conviețui la formele de perfect compus și prezent alternativ , respectiv " au conviețuit/conviețuiesc";. Astfel, este evident că pârâtul în cauză nu are calitate procesual pasivă cât timp nu mai conviețuiește cu reclamanta, legiuitorul reglementând expres în situațiile în care le-a apreciat ca fiind supuse domeniului de aplicare a noțiunii de membru de familie cu privire la alte categorii de persoane, chiar dacă legătura dintre persoane nu mai este actuală, prin folosirea noțiunii de "fost/fostă";.
Având în vedere că reclamanta a pierdut procesul, aceasta a fost obligată să suporte cheltuielile avansate de stat pentru asigurarea asistenței judiciare obligatorie a pârâtului, și a fost obligată să plătească în favoarea statului aceste cheltuieli.
Împotriva sentinței expuse a declarat apel, în termen legal, reclamanta MC, prin care a solicitat admiterea acestuia, anularea hotărârii și, rejudecând, să se respingă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului ȘM și, în urma încuviințării probațiunii testimoniale, să se admită acțiunea introductivă ca fiind întemeiată, pentru motivele ce urmează.
Reclamanta a formulat cererea pentru instituirea unui nou ordin de protecție împotriva pârâtului, întrucât, dată fiind relația lor de concubinaj, pârâtul, deși ea nu mai dorește să conviețuiască cu el dată fiind atitudinea sa agresivă, refuză cu obstinație să accepte ideea separării, intră în locuința reclamantei cu cheie potrivită, obligându-o să îl accepte ca și concubin, iar la refuzul reclamantei o amenință, o lovește, motiv pentru care a și formulat mai multe plângeri penale împotriva pârâtului și a solicitat ordinul de protecție atât în urmă cu un an (când i s-a admis cererea), cât și în prezentul dosar.
Instanța de fond a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a admis-o, respingând cererea introductivă fără a intra în judecarea fondului.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este greșită. Este real că pârâtul nu mai conviețuiește în prezent cu reclamanta, dar această situație se datorează în mod exclusiv fricii acestuia de consecințele legale - întrucât a încălcat primul ordin de protecție. Împotriva acestuia a fost pornită urmărirea penală în două dosare penale pentru nerespectarea hotărârii judecătorești
Totodată, reclamanta a formulat o nouă cerere pentru emiterea ordinului de protecție, tocmai pentru a-l determina să nu mai intre peste ea în casă, să nu o mai hărțuiască pe stradă când se întâlnesc, să nu o mai sune.
În înțelesul art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003 republicată, sunt considerați membrii de familie persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul în care conviețuiesc. Această prevedere trebuie însă analizată în contextul emiterii primului ordin de protecție, când pârâtul locuia în locuința reclamantei, însă, în prezent, lipsa conviețuirii se explică doar prin prisma temerii acestuia de consecințele legii, altfel acesta ar intra imediat în locuința acesteia, obligându-o să îl accepte împotriva voinței sale.
A depus la dosar rezoluția procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului și aplicarea unei sancțiuni administrative (amendă în cuantum de 600 lei) pentru încălcarea primului ordin de protecție. În conținutul rezoluției se face precizarea că pârâtul ȘM a intrat în curtea apelantei și (deși se menționează că doar s-au certat, fără a se specifica motivul, ea i-a interzis să intre în casă, el a refuzat) dacă nu ar fi apelat serviciul de urgență 112 cu siguranță nu ar fi putut să-l oprească să intre în casă.
Din experiența anterioară, de câte ori a reușit să intre în casă, a agresat-o cu intenția de a o omorî. Nu de puține ori a strigat că va muri din mâna lui, că el va fi călăul ei. În aceste împrejurări, faptul că pârâtul nu a reușit să-și ducă la bun sfârșit intenția de a locui în casa reclamantei (pentru că, în prezent, el este boschetar, chiar dacă are o adresă de domiciliu) se datorează numai intervenției poliției, nicidecum altor împrejurări. Dacă va ști că nu mai are ordin de protecție, va veni direct, fără să mai aștepte să-l lase să intre.
A mai arătat faptul că pârâtul este bolnav psihic, este luat în evidență cu schizofrenie și, în plus, se mai și droghează, motive suficiente pentru a o determina, în situația în care se va merge pe aceeași interpretare, restrictivă, ca și instanța de fond, să se mute din casă, altfel nu mai are curaj să locuiască singură, știind înclinarea evidentă spre violență a pârâtului.
Întrucât în dispozitivul sentinței atacate prima instanță a indicat calea de atac a recursului, iar reclamanta a declarat apel, tribunalul a pus în discuția părților natura căii de atac ce legal se poate exercita în prezenta cauză, pe care a calificat-o ca fiind apelul, interpretând coroborat dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată cu cele ale art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012, nefiind incidente în acest caz prevederile art. 457 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, nu s-a înfățișat în instanță și, drept urmare, nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la calea de atac declanșată de reclamantă.
Tribunalul a reținut că apelul nu este fondat, fiind respins ca atare.
| ← CONDIŢIILE VALIDĂRII UNEI POPRIRI. Jurisprudență... | CALITATEA PROCESUALĂ ACTIVĂ ÎN LITIGIILE PRIN CARE SE... → |
|---|
