Pretenţii. Clauze abuzive în contractele de furnizare apă potabilă pentru penalităţi de întârziere. Cerere respinsă la fond,admisă în recurs
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 301 din data de 26.04.2013
Prin sentința civilă nr. 520/04.02.2013, Judecătoria Alexandria a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. "Apa Serv"; S.A , a obligat-o pe pârâtă la c/v serviciilor de furnizare apă și canalizare pentru perioada octombrie 2009-august 2012 și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind penalitățile de întârziere solicitate .
Instanța a apreciat că în raport de probele administrate și de disp. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, reclamanta era îndreptățită să emită facturi, pretențiile privind c/v servicii prestate fiind întemeiate.
În ceea ce privește însă capătul de cerere privind penalitățile pretinse pentru întârziere de plată, instanța a găsit incidente dispozițiile Legii nr. 193/2000 și a analizat clauzele din contract privind penalitățile, constatând caracterul lor abuziv, și făcând trimitere în acest sens la cauza C-243/2008 Pannon GSM a Curții de Justiție a Uniunii Europene, privind obligația instanței de a analiza din oficiu existența caracterului abuziv al clauzelor contractuale cu consumatorii.
A reținut că actul juridic încheiat între părți constituie un contract standard preformulat, nefiind negociat direct cu consumatorul, care s-a aflat într-o poziție defavorabilă, fiind obligat să încheie acest contract cu furnizorul care deservește zona în care își are situată locuința. A reținut că acesta s-a aflat în imposibilitate să încheie un contract cu un alt profesionist care să ofere condiții contractuale mai favorabile decât reclamantul.
Sub un alt aspect, instanța a mai constatat că sunt incidente disp. lit. r și h din Anexa la Legea nr. 193/2000 cu privire la clauzele din contract care prevăd penalități de întârziere, întrucât, dacă prin acest contract este prevăzut dreptul profesionistului de a cere penalități de întârziere evaluate convențional la 0,04% pe zi întârziere, același lucru nu este prevăzut și pentru consumator în cazul în care proprietarul nu își execută obligațiile, acesta fiind obligat să acorde o reducere consumatorului de 30% din valoarea unei facturi, indiferent care este mărimea prejudiciului creat acestuia.
În concluzie, instanța a constatat că modul în care a fost prevăzut dreptul profesionistului de a obține penalități, cu limitarea dreptului corelativ al consumatorului de a obține despăgubiri în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către profesionist precum și disproporția vădită între modul de evaluare al celor două prejudicii, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 301/26.04.2013 care a modificat sentința atacată în sensul obligării pârâtei B.R. și la penalitățile de întârziere solicitate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a confirmat obligația instanței de a analiza caracterul abuziv al contractelor cu consumatorii din oficiu, sens în care este jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
A constatat însă că , față de prevederile art. 25 din contract, în cazul nerespectării obligațiilor pe care le avea față de consumator, operatorul este obligat la despăgubiri care să acopere integral prejudiciul cauzat, astfel încât nu există o disproporție între sancțiunile pe care fiecare parte trebuie să le suporte ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale și nu este creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
S-a reținut că inexistența unor dispoziții identice care să reglementeze în aceeași manieră obligațiile ambelor părți contractante, nu poate fi interpretată ca fiind clauză abuzivă, contractul urmând să fie interpretat unitar și coroborat, astfel că față de disp. art. 312 alin. 1-3 Cod Procedură Civilă rap. la art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, recursul a fost admis iar sentința de fond a fost modificată potrivit considerentelor arătate.
| ← Arestare preventivă. Criterii de apreciere a pericolului social | Arestare preventivă. Aprecierea pericolului social → |
|---|
