„pretenţii”. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 1176 din data de 25.11.2013
Dosar nr. 1349/214/2013
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1176
PREȘEDINTE Sonia Ionela Țînțu
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C A și pe pârâtul IANCU VALERICA, având ca obiect "pretenții";.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la data de 18.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25.11.2013, când a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.05.2013, sub număr unic 1349/214/2013, reclamanta C A a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul I V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-l oblige pe acesta la plata sumelor de 3200 lei cu titlu de despăgubiri și de încă 20.000 euro, în echivalent monedă națională, respectiv 84000 lei pentru repararea prejudiciului material pe care i l-a provocat, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că în perioada 2004-2008, pârâtul a exercitat funcția de primar al comunei Bîrla și s-a folosit de poziția pe care o avea în administrația locală pentru a-i provoca noi prejudicii.
Astfel, în anul 2005, a primit aprobarea ISJ Argeș pentru acordarea distincției Gheorghe Lazăr clasa I, fiind înscrisă pe listă cu 42 de cadre didactice din județul Argeș propuse în vederea acordării distincției.
De aceasta puteau beneficia numai 6% dintre cadrele didactice de gradul I din județ și, pe lângă satisfacția morală a recunoașterii meritelor deosebite, acordarea distincției aducea și o recompensă pecuniară în valoare de 20 % din suma salariilor primite în ultimele 12 luni anterioare semnării ordinului de acordare.
Prin adresa nr. 2264/28.03.2005, ISJ Argeș a solicitat unității școlare confirmarea existenței disponibilităților bănești aferente distincției, iar directorul Școlii Urluieni l-a informat pe pârât cu privire la această solicitare.
În loc să formuleze propuneri de cuprindere în bugetul local a sumelor necesare plății acestor drepturi, ori să solicite Consiliului Local al comunei Bîrla adoptarea unei hotărâri în această privință, cum îl obliga legea, urmând ca organul deliberativ să dispună, cu rea-credință, pârâtul s-a substituit atribuțiilor Consiliului Local Bîrla. Împreună cu directorul Școlii Urluieni a semnat adresa nr.127/2005, informând ISJ Argeș despre inexistența fondurilor necesare plății premiului aferent distincției ce-i fusese acordată.
A precizat reclamanta faptul că dintre toate comunele județului Argeș din care proveneau cadrele didactice propuse în vederea acordării distincției respective, comune Bîrla a fost singura care a refuzat acordarea acestei distincții, ceea ce o determină să aprecieze că, în condițiile asumării de către pârât a unei atribuții pe care nu o avea, este deplin grăitor.
În continuare, reclamanta a menționat faptul că prin ordonanța nr. 664/P/2007/23.04.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești a concluzionat că fapta pârâtului I V este de natura infracțiunii de abuz în serviciu, reglementată de art. 246 C. penal, dar îi lipsește gradul de pericol social concret specific, astfel încât a dispus scoaterea acestuia de sub urmărirea penală, aplicându-i sancțiunea administrativă a amenzii, soluție menținută de Judecătoria Costești, prin sentința penală nr. 291/2012/12.10.2012, pronunțată în dosarul nr. 1483/214/2012 și care produce consecințe reținerii caracterului ilicit al faptei săvârșite de pârât.
Fapta pârâtului a condus, ca un prim efect, la imposibilitatea încasării premiului ce i se cuvenea în cuantum de 20% din salariile ultimelor 12 luni, anterioare momentului acordării distincției, având valoarea de circa 3200 lei.
De asemenea, fapta pârâtului i-a provocat intense prejudicii morale, căci nu s-a putut bucura de meritele muncii sale din întreaga carieră didactică prin atribuirea celei mai înalte distincții ce se poate acorda cadrelor didactice - Ordinul Gheorghe Lazăr clasa I.
Ulterior perioadei în care demersurile nelegale ale pârâtului au reușit, suferințele induse i-au provocat îmbolnăvirea, astfel încât a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru splectomie, iar în prezent este diagnosticată sub tratament pentru diabet insulino-dependent, viața fiindu-i total schimbată într-un sens nedorit.
A precizat reclamanta faptul că acordarea la timpul potrivit a distincției menționate ar fi făcut ca recunoașterea și prestigiul său în colectivele didactice în care a activat, în cadrul corpului didactic , precum și în comunitatea în care trăiește să fie cu totul altele.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și urm. NCC și art. 453 NCPC.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 150,00 lei, achitată potrivit chitanței de la fila 18, determinată prin raportare la valoarea prejudiciului material invocat, pentru prejudiciul moral, acțiunea fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Reclamanta a propus probele cu înscrisuri, interogatoriu, martorii Poescu Dorin, Bădiță Stancu și Voica Adrian, ale căror adrese au fost precizate, precum și eventual expertiză medico-legală.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.07.2013 ( filele 30-32 )pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâtul faptul că potrivit hotărârii judecătorești nr. 233/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1124/109/2008, reclamanta a obținut acordarea sumei de 3200 lei, reprezentând valoarea distincției Gheorghe Lazăr . faptul că aceasta nu a intrat în posesia sumei respective de bani se datorează apariției actelor normative prin care s-au suspendat plățile drepturilor salariale și celor asimilabile acestora în domeniul educației.
Solicitarea aceleiași sume de bani de către reclamantă ar presupune obținerea pentru a doua oară a aceleiași valori, cu același titlu, fapt ce contravine principiului non bis in idem.
Sub aspectul prejudiciului moral, pârâtul a susținut faptul că școala era subiectul de drept care trebuia să demareze procedura pentru asigurarea fondurilor necesare acordării premiului Gheorghe Lazăr și nu instituția primarului.
Sancționarea sa cu aplicarea unei amenzi administrative nu conduce automat a concluzia potrivit căreia a produs un prejudiciu reclamantei, existând distincție între vinovăția penală și vinovăția civilă.
A mai susținut pârâtul că îmbolnăvirea reclamantei de astăzi nu este urmarea imediată a așa zisei fapte ce i se poate imputa.
Nici lipsirea acesteia de stima și onoarea conferite de acordarea distincției Gheorghe Lazăr clasa I nu-i poate incumba, întrucât reclamanta a fost cea care nu și-a actualizat dosarul personal în urma modificărilor legislative.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC.
Pârâtul a propus probele cu înscrisuri, interogatoriu reclamantei și martorii Cînîpiță Marin și Ene Gheorghe.
Reclamanta a depus la data de 01.08.2013 ( fila 71 )răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor invocate de pârât ca netemeinic susținute.
În privința prejudiciului material invocat, reclamanta a susținut faptul că în pofida hotărârii judecătorești menționată în întâmpinare, dreptul său constând în suma de bani aferentă acestui prejudiciu nu este satisfăcut și nici nu există vreo perspectivă de realizare a acestuia. Cauza determinată pentru această stare de fapt este reprezentată tocmai de atitudinea pârâtului.
Referitor la apărările pârâtului, în privința daunelor morale solicitate , reclamanta a susținut că cele mai multe sunt nerelevante, dar susținerile sale semnifică recunoașterea realității afirmațiilor reclamantei în privința stării tensionate a raporturilor părților.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză la propunerea ambelor părți, probele cu înscrisuri, interogatoriu și martorii nominalizați de acestea în cererea de chemare în judecată, respectiv în întâmpinare.
Cât privește proba cu expertiză medico-legală propusă de reclamantă, instanța a luat act că reclamanta nu a mai insistat în încuviințarea acestei probe.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele Reclamanta a obținut în anul 2005 distincția Gheorghe Lazăr clasa I, acordată cadrelor didactice care îndeplineau anumite condiții expres reglementate prin legislația specifică, distincția care implica și o componentă patrimonială a cărei valoare era de asemenea determinată prin dispoziții legale.
La data acordării acestei distincții, reclamanta era cadru didactic la Școala Urluieni, care era subordonată Școlii Bîrla.
Pârâtul ocupa la vremea respectivă funcția de primar al comunei Bîrla, calitate în care a semnat împreună cu martorul C M, directorul școlii coordonatoare Bîrla de la acea vreme adresa nr. 127/10.05.2005.
Potrivit acestui înscris, depus în copie la fila 98, ISJ Argeș era informat despre lipsa fondurilor necesare plății drepturilor bănești aferente distincției Gheorghe Lazăr clasa I.
Situația de fapt mai sus redată este relevată de răspunsurile părților la interogatoriu, de declarațiile martorilor audiați în cauză și de înscrisurile depuse în copii la filele 105-109.
Prin ordonanță adoptată la data de 23.04.2012 în dosarul penal nr. 664/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I V, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C.pen., întrucât fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social ridicat al unei infracțiuni și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 1000 lei.
Potrivit considerentele acestei ordonanțe, s-a reținut în sarcina pârâtului faptul că acesta, în calitatea de ordonator de credite pe care o avea, putea să prevadă în proiectul bugetului pe care îl supunea aprobării Consiliului Local fondurile necesare distincției sau să întocmească o adresă către autoritatea legislativă locală, în sensul rectificării bugetului local prin prevederea banilor cu destinația respectivă.
S-a reținut că pârâtul în calitate de primar al localității acea obligația de a face demersuri privind constituirea fondurilor de bani pentru acordarea distincției Gheorghe Lazăr.
Instanța constată faptul că în pofida celor reținute prin această ordonanță, ce a fost menținută prin sentința penală nr. 291/2012/12.10.2012, pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr. 1483/214/2012, reclamanta a formulat la data de 24.03.2008 o acțiune soluționată prin sentința civilă nr. 233/CA/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1124/109/2008 ( filele 33-36).
Potrivit dispozitivului acestei sentințe, pârâții Școala Urluieni, Școala cu clasele I-VIII Bîrla, comuna Bîrla prin primar și Consiliul Local Bîrla au fost obligați să plătească reclamantei premiul reglementat de art. 6 din Ordinul nr. 3032/2005 al Ministerului Cercetării și Inovării.
Potrivit răspunsului reclamantei la interogatoriu, aceasta a încasat și un procent de 33%-34% din valoarea sumei de bani cuvenite în temeiul acestei hotărâri judecătorești.
În opinia instanței, demersul judiciar inițiat de către reclamantă și finalizat prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile mai sus individualizate face să nu mai fie deschisă și calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală.
Acțiunea demarată de către reclamantă se întemeiază pe calitatea sa de cadru didactic, în considerentele sentinței reținându-se și pensionarea sa în cursul anului 2007, iar pârâții obligați la plata sumei de bani ce i se cuvenea în această calitate ca urmare a obținerii distincției Gheorghe Lazăr clasa I sunt stabiliți în considerarea raporturilor de muncă pe care reclamanta le-a stabilit cu unii dintre acești pârâți, respectiv a raporturilor de asigurare a fondurilor necesare plății premiului obținut de reclamantă în calitate de cadru didactic.
Reclamanta avea posibilitatea inițierii acțiunii deduse judecății în prezenta cauză anterior declanșării litigiului soluționat de către Tribunalul Argeș, alegerea aparținându-i în mod exclusiv.,chiar dacă pentru dovada faptei ilicite imputate pârâtului ,reclamanta nu mai putea invoca ordonanță adoptată la data de 23.04.2012 în dosarul penal nr. 664/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești,aceasta adoptată ulterior datei de promovare a cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. 1124/109/2008.
Având în vedere caracterul subsidiar al răspunderii civile delictuale față de orice altă formă de răspundere și constatând că reclamanta a recurs deja la o asemenea răspundere specială,obținând sentința civilă nr. 233/CA/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1124/109/2008,chiar dacă prejudiciul material pretind nu a fost încă integral reparat,instanța apreciază că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata prejudiciului material pe temeiul răspunderii civile delictuale a acesteia nu poate fi admisă.
Reclamanta deține deja un titlu executoriu pentru despăgubirile reprezentate de acest prejudiciu,iar pârâtul nu este responsabil de faptul că acest titlu executoriu nu i-a permis reclamantei recuperarea întregii sume pentru care s-a emis acesta.
Referitor la despăgubirile constând în contravaloarea prejudiciului moral suferit, instanța are în vedere faptul că angajarea răspunderii civile delictuale presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiții : fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția..
Dacă în privința primelor două elemente enumerate mai sus, probatoriul administrat reprezentat de ordonanța parchetului și depozițiile martorilor : EG, C M, B Su, P D și V A se poate reține probarea acestora, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului și acest prejudiciu moral nu este dovedit în mod indubitabil.
Prin intermediul înscrisurilor medicale depuse la dosar, reclamanta a probat existența afecțiunilor medicale invocate.
Totodată a susținut că este de notorietate faptul că unele dintre acestea au drept cauză o suferință fizică.
În ciuda acestei afirmații, de altfel necontestată de către pârât, reclamanta nu a demonstrat faptul că în antecedența cauzală a afecțiunilor invocate, unicul factor declanșator este cel psihic, fiind excluse cauze de altă natură care ar putea determina producerea unor astfel de boli.
În lipsa unei asemenea dovezi, instanța nu poate reține,fără nicio urmă de îndoială , existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul moral invocat de către reclamantă.
Având în vedere aceste aspecte, constatând că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului,instanța va respinge și această solicitare ca fiind neîntemeiată.
Va lua act că pârâtul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea reclamantei C A, împotriva pârâtului I V. ca neîntemeiată.
Ia act că pârâtul a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată, rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2013.
| ← partaj judiciar. Jurisprudență | cerere de valoare redusă. Jurisprudență → |
|---|
