Pretenţii. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 180/2018 din data de 08.02.2018
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:051.000180
Cod operator 2442
Dosar nr. ........... Civil - pretenții
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 180
Ședința publică din 08 Februarie 2018
Completul compus din:
Președinte ...........
Judecător ...........
Grefier ...........
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 01.02.2018 privind judecarea apelurilor declarate de apelanții pârâți ........... și ........... împotriva sentinței civile nr.3994 din 25.05.2017 pronunțate de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr............, în contradictoriu cu intimatul reclamant ............
Procedura completă.
Desfășurarea dezbaterilor a fost consemnată în încheierea de ședință din 01.02.2018 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că părțile au depus la dosar concluzii scrise, după care tribunalul a procedat la soluționarea cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față.
I. Prin sentința civilă nr.5091/16.06.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr............* a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul ........... împotriva pârâtei ..........., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul ........... împotriva pârâtului ........... și a fost obligat acesta să îi restituie reclamantului suma de 40 000 de euro reprezentând împrumut nerambursat, luându-se act că părțile își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Târgu Jiu a reținut că între reclamant și pârâtul ........... a fost încheiată o convenție de împrumut având ca obiect suma de 40.000 euro, convenție încheiată în formă simplificată și transpusă într-un înscris olograf însușit la plată prin semnătură, conform raportului de expertiză, cu semnificația, în fapt, a unei recunoașteri - angajament din partea pârâtului împrumutat.
Astfel, prin înscrisul menționat, pârâtul ........... a confirmat primirea sumei de 40.000 euro, obligându-se la restituirea acesteia în rate anuale de minim 12.000 euro.
Instanța a reținut că pârâtul a recunoscut primirea împrumutului și că înscrisul menționat a fost întocmit în prezența unor martori, unul dintre aceștia declarând că pârâtul a redactat și semnat înscrisul respectiv, recunoscând în prezența martorilor faptul că a primit cu împrumut de la reclamant suma de 40.000 de euro pentru remedierea unor probleme financiare ale firmei sale, prilej cu care s-a angajat să restituie suma respectivă în modalitatea detaliată anterior.
Ca urmare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art.1182 alin.1 și alin. 2 și art.2164 din Codul civil, art.249, 256, 309 alin.1 teza I și 310 alin.1 și 3 din codul de procedură civilă și faptul că, deși pârâta s-a implicat în negocierile purtate ulterior cu privire la restituirea către reclamant a sumei de 40.000 de euro, acest fapt nu îi atribuie acesteia calitatea de parte a contractului de împrumut.
În ceea ce privește termenul de restituire a împrumutului, instanța a reținut că prin dovada încheiată la data de 21.05.2012 pârâtul ........... s-a angajat la plata sumei de 40.000 de euro în rate anuale în cuantum minim de 12.000 euro, astfel că, până la pronunțarea sentinței s-a împlinit scadența pentru fiecare rată în parte, reclamantul fiind îndreptățit să obțină restituirea integrală a împrumutului, sens în care și-a modificat acțiunea prin majorarea câtimii obiectului.
II. Împotriva sentinței civile nr.5091/16.06.2016 a declarat apel reclamantul ..........., iar prin decizia civilă nr.206/02.02.2017 a fost admis apelul, a fost anulată parțial sentința apelată cu privire la pârâta Balută Tudora și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe sub acest aspect, fiind menținute dispozițiile sentinței cu privire la obligarea pârâtului ........... față de reclamant la restituirea sumei de 40.000 euro, cu titlu de împrumut.
În considerentele deciziei s-a reținut că, în raport de obiectul dedus judecății și motivele de apel invocate, cu privire la pârâta ........... , prima instanță nu a antamat fondul raporturilor juridice ce s-au născut între aceasta și împrumutător, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată față de această pârâtă, deși motivarea considerentelor vizează o lipsă a calității procesuale pasive a acesteia.
Tribunalul a reținut că, în lipsa stabilirii datei încheierii acordului de voință între părțile contractante, nu se poate stabili nici caracterul de datorie comună sau proprie a împrumutului si, prin urmare, cui îi incumbă obligația de restituire, si nici care este legea aplicabilă, avându-se în vedere faptul că data ce este menționată pe angajamentul din 12.05.2012 nu prezintă relevanță pentru a determina incidența normelor de drept, respectiv Codul familiei sau Codul civil, fiind apreciat corect ca având caracter de înscris recognitiv, si nu de convenție in sine.
Tribunalul a mai reținut faptul că în privința actului juridic al împrumutului, în sens de negotium, dezlegarea dată de prima instanță intră sub autoritate de lucru judecat, niciuna din părți nefăcând critici cu privire la considerente și că a rămas însă nesoluționat aspectul datei contractării împrumutului, pentru a face aplicarea in cauză ori a dispozițiilor art.32 din Codul familiei, in cazul in care se stabileste ca imprumutul a fost încheiat înainte de 01.10.2011 ori a dispozițiilor art.351-352 din Codul civil in vigoare, in cazul in care se stabilește că acest act juridic, în sens de negotium, a fost încheiat după data intrării in vigoare a noii legi, in raport de art.35 din Legea nr.71/2011.
Tribunalul a decis ca, cu ocazia rejudecării, prima instanță să stabilească în concret care este data acordării împrumutului în raport de soluția din dosarul nr.15856/318/2011 având ca obiect divorț și partaj bunuri comun, urmând ca, după stabilirea acestei chestiuni, instanța să determine legea civilă aplicabile și să verifice în ce măsură împrumutul contractat a reprezentat o datorie comună soților și care au fost efectele juridice ale acestui act.
În acest sens, tribunalul a arătat că numai în acest fel se poate soluționa în mod just raportul juridic dedus judecății, având în vedere și finalitatea cererii introductive de instanță, în sensul că reclamantul, pe cale de acțiune revocatorie, solicită nulitatea unor acte despre care apreciază că sunt încheiate în frauda sa de cei doi pârâți.
III. Prin sentința civilă nr.3994 din 25.05.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ........... a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul ........... în contradictoriu cu pârâții ........... și ........... și a fost obligată pârâta ..........., în solidar cu pârâtul ........... la plata sumei de 40.000 euro către reclamant, reprezentând împrumut nerambursat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, cu ocazia rejudecării, următoarele:
În vara anului 2011, între reclamant și pârâtul ........... a fost încheiat un contract de împrumut, iar cu privire la încheierea contractului în sens de negotium, aceasta a fost stabilită cu putere de lucru judecat, fapt ce reiese din considerentele deciziei nr.206/02.02.2017.
Referitor la data încheierii acestui contract de împrumut (fapt ce trebuia dezlegat de prezenta instanță, conform îndrumărilor obligatorii ale instanței de control judiciar), prima instanța a reținut sfârșitul lunii august 2011 ca moment al acordării împrumutului în valoare de 40.000 euro de către reclamant pârâtului ............
Pentru a constata că la sfârșitul lunii august 2011 a fost acordat împrumutul, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor ..........., care au relatat instanței că împrumutul a avut loc în vara anului 2011.
Toți acești martori au indicat vara anului 2011 ca dată a acordării împrumutului, fiind prezenți fie la momentul acordării împrumutului (...........), fie la momentul întocmirii înscrisului recognitiv al împrumutului (.........), fie la diverse discuții ulterioare acordării împrumutului, ce au avut loc în 2012, prin care pârâta ........... il asigura pe reclamant că își va recupera banii acordați cu titlu de împrumut.
Astfel, martorul ........... a fost prezent personal la momentul când reclamantul a acordat soților ........... suma de 40 000 euro cu titlu de împrumut, în barul familiei ........... de lângă Liceul Sportiv; martorul ........... a fost prezent la data întocmirii înscrisului recognitiv din 21.05.2012, din discuțiile purtate cu acel prilej înțelegând că împrumutul de 40 000 euro fusese acordat în anul 2011, chiar pârâta ........... asigurându-l pe reclamant că își va primi banii împrumutați; martorul ........... a fost prezent personal în iarna 2011, ulterior acordării împrumutului, la o discuție între reclamant și pârâtă prin care aceasta l-a asigurat pe reclamant că își va primi banii împrumutați, întrebându-l totodată dacă primește două terenuri în schimb; martorul ........... a declarat că în anul 2012 a asistat personal la o discuție reclamant și pârâtă cu privire la împrumutul acordat în 2011; martorul ........... a fost prezent la o discuție, în mai 2012, cu ocazia zilei Sf. Constantin și Elena, prin care pârâtul ........... îl asigura pe reclamant că ........... se va ocupa de restituirea împrumutului.
În privința martorilor propuși de pârâtă, prima instanță a constatat că aceștia nu au infirmat starea de fapt reținută, în condițiile în care martorii ........... și ........... au relatat că nu au cunoștință de acordarea unui împrumut de către reclamant, deși faptul acordării împrumutului a fost deja constatat, cu putere de lucru judecat, prin decizia instanței de apel.
În consecință, având în vedere înscrisul recognitiv din 21.05.2012 coroborat cu declarațiile martorilor ..........., ..........., ..........., ..........., ..........., prima instanță a constatat că reclamantul a acordat împrumut suma de 40000 euro la sfârșitul lunii august 2011.
Prima instanța a înlăturat susținerile pârâtei potrivit cu care aceasta nu ar fi avut cunoștință despre acest împrumuturi, aceste afirmații fiind contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză, care au fost prezenți la discuții purtate între pârâtă și reclamant despre suma împrumutată sau chiar au fost de față la remiterea efectivă a banilor.
În raport de data încheierii contractului de împrumut - sfârșitul lunii august 2011 -, prima instanța a constatat că legea civilă aplicabilă este Codul familiei, în raport de aceste dispoziții legale urmând a se stabili caracterul de datorie comună sau proprie a împrumutului față de pârâți.
Prima instanța a avut în vedere că divorțul pârâților a fost pronunțat la data de 20.01.2012, sentința devenind irevocabilă la data de 29.03.2012, dar și dispozițiile art.39 din Codul familiei ce prevede că ,,căsătoria este desfăcuta din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas irevocabilă.";
În concluzie, prima instanță a constatat că la data acordării împrumutului (sfârșitul lui august 2011) cei doi pârâți erau căsătoriți, căsătoria lor fiind considerată desfăcută la data de 29.03.2012, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei, (în vigoare la acel moment și aplicabile în speță în raport de data încheierii contractului).
Astfel, prima instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei și chiar și în condițiile - nedovedite în prezenta cauză în care pârâta nu ar fi avut știință despre sumele împrumutate de către pârât de la reclamant, având în vedere că la momentul contractării împrumutului era căsătorită cu pârâtul ..........., există prezumția instituită de lege că aceste sume au fost utilizate în comun de către ambii soți, motiv pentru care, corelativ și obligația de restituire este una comună și solidară.
Obligațiile contractate de soți în timpul căsătoriei sunt comune pentru că legea le prezumă ca reprezentând un interes al căsniciei, astfel că, în sensul normei legale evocate, datoria este comună dacă a fost asumată împreună de către soți, cerință care trebuie înțeleasă în sens larg, fiind îndeplinită nu doar atunci când soții și-au asumat obligația concomitent și prin același act juridic, ci și în situația în care obligația a fost asumată succesiv și prin acte juridice diferite, cum este cazul în speța dedusă judecății.
În raport de starea de fapt reținută și de dispozițiile legale aplicabile, prima instanță a constatat că împrumutul de 40.000 euro a fost contractat în timpul căsătoriei părților, având natura juridică a unei datorii comune, astfel că și obligația de restituire este comună și solidară, motiv pentru care a constatat că ambii pârâți datorează în solidar obligația de restituire a sumei de 40.000 euro către reclamant.
În concluzie, în raport de limitele învestirii sale în cursul rejudecării cauzei, de faptul obligația pârâtului ........... de restituire a împrumutului a intrat în puterea de lucru judecat, prin sentința civilă nr.5091/2016, prima instanță a admis cererea reclamantului și în privința pârâtei ........... și o obligat-o pe aceasta pârâtă în solidar cu pârâtul ........... la plata sumei de 40.000 euro, cu titlul de împrumut nerambursat.
IV. Împotriva sentinței au declarat apel apelanții pârâți ........... și ..........., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
A. Apelantul pârât ........... a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata și a solicitat ca instanța de control judiciar sa pună in vederea reclamantului achitarea taxei de timbru aferenta cererii de chemare în judecata, respectiv suma de 4705 lei.
A solicitat admiterea apelului si modificarea sentinței apelate in sensul constatării datei împrumutului ca fiind data când s-a încheiat înscrisul de mână, iar în subsidiar, admiterea apelului, casarea sentinței apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea este nemotivata în fapt și în drept.
A arătat că instanța de fond nu își poate fundamenta convingerea pe declarațiile martorilor audiați in prezenta cauză, care cunosc aspecte referitoare la data acordării împrumutului numai "din auzite" de la reclamant.
Instanța nu a avut în vedere faptul ca in anul 2011, vara anului 2011, mai exact luna iunie, paratul ............ a demarat procedura divorțului prin avocatul ................, pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu s-a înregistrat cererea de divorț a soților ..........., care nu mai aveau relații de familie si au hotărât de comun acord sa divorțeze, urmând ca domiciliul minorelor sa fie stabilit la mamă, iar autoritatea părinteasca sa se exercite în comun de cei doi soți.
Susținând că deoarece între cei doi nu mai existau legături de familie, apelantul a arătat că instanța nu poate face aplicare art.32 lit.c) din Codul familiei, întrucât reprezintă datorii comune ale soților ,,obligațiile contractate de fiecare din soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei";, astfel încât, în temeiul acestui text legal, obligația este comuna daca sunt îndeplinite în mod cumulativ, următoarele: obligația sa izvorască dintr-un act juridic unilateral sau bilateral; obligația să fie asumata de către un singur soț, obligația să fi fost asumată pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei.
Astfel, din declarația martorului ..........., care a fost de față la semnarea contractului de împrumut si care a arătat că de față la semnarea contractului s-a aflat si pârâta, nu se poate reține ca obligația asumata de pârâtul - apelant ........... a fost contractată de acesta pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, întrucât depoziția martorului nu cuprinde detalii în acest sens.
In ceea ce privește al doilea motiv de apel, a solicitat instanței admiterea apelului, casarea sentinței apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea este nemotivata în fapt si drept prin aceea că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului la acțiune si pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Baluță Teodora, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
De asemenea, prima instanță nu a argumentat în soluția pronunțată daca a admis sau a respins declarațiile martorilor propuși de pârâtă, așa cum prevede art.425 alin 1 din Codul de procedură civilă și nici nu a analizat interogatoriul luat in cauză pârâtei .................., astfel încât lipsa motivării hotărârii echivalează cu lipsa dovedirii judecătorești care constituie însuși scopul dreptului de acces la justiție, această lipsă având semnificația unei necercetări a fondului.
B. Apelanta pârâtă ........... a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, ca urmare a efectului devolutiv a apelului, să se evoce fondul, să fie rejudecată cauza si să fie respinsă acțiunea față de aceasta.
A apreciat că prima instanță de fond a făcut o apreciere greșita a stării de fapt ce se impunea a fi reținuta, bazându-se pe o interpretare greșita a probatoriului, cu privire la data reala a contractării împrumutului, efectele juridice ale actului de împrumut si caracterul de datorie comuna a soților, aspecte pe care Tribunalul Gorj în decizia de anulare le-a impus a fi analizate cu ocazia rejudecării.
Astfel, cu privire la data acordării acestui împrumut, se va porni de la premiza ca el a existat si cuantumul acestuia ar fi fost de 40.000 de euro, chestiuni ce au fost deja tranșate prin decizia civilă nr.206/2017 a Tribunalului, acestea fiind singurele elemente și date sigure de care beneficiază reclamantul, rămânând însă nerezolvate chestiunile legate de data exacta a acordării acestuia, împrejurările ulterioare și anterioare acordării împrumutului, natura relațiilor dintre cei doi soți, dar și între reclamant și apelantă, precum si destinația sau scopul real al acordării acestui împrumut, dar și destinatarul lui in exclusivitate.
Daca instanța de fond a reținut un astfel de moment al acordării împrumutului, respectiv vara anului 2011, in raport de data introducerii acțiunii 22.12.2014, atunci dreptul reclamantului de a emite pretenții era prescris, împlinindu-se termenul general de prescripție de 3 ani, care înlătură orice drept al reclamantului de a cere restituirea împrumutului acordat, astfel încât se impunea ca prima instanță sa respingă acțiunea pe aceasta excepție a prescripției extinctive .
A arătat că, cât timp actul de împrumut nu este semnat de apelantă, un consimțământ al său la încheierea acestui contract nu a fost dovedit si astfel,potrivit art.969 din Codul civil vechi, el arc putere de lege doar intre părțile contractante, fără a naște obligații in sarcina sa de natura unor datorii comune.
Cât timp paratul .................. nu a mai recunoscut nici măcar acest împrumut din apărările formulate si acesta nu confirma o altă dată anterioara celei de 21.05.2012, dar nici destinația comuna a împrumutului, este clar ca datoria putea fi contractata exclusiv de către fostul soț, fără știrea sa și fără ca banii obținuți să fi fost utilizați pentru cheltuielile comune ale familiei.
Spre deosebire de bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, pentru care art.30 din Codul familiei instituie o prezumție de apartenență de comunitate, în materia datoriilor regula se inversează, acestea fiind considerate in primul rând proprii, personale ale fiecăruia dintre soți, iar abia apoi comune, în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv în limitele stabilite prin art.32 din Codul familiei.
Calificarea datoriilor ca fiind în primul rând proprii ale fiecăruia dintre soți decurge din principiul că cel care se obligă trebuie să consimtă personal la aceasta, orice act juridic având putere de lege numai față de partea care a participat la încheierea lui și neputând să producă efecte, să profite ori să dăuneze terțelor persoane.
Or, pentru a putea fi considerate datorii comune ale soților, cel ce invocă acest caracter trebuie să dovedească faptul că datoriile au fost contractate pentru administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune, că obligațiile au fost contractate împreună, că datoriile au fost contractate de oricare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, or, reclamantul nu a produs o astfel de dovadă, astfel că există prezumția legală a unei datorii personale a fostului soț, sarcina lămuririi acestei prezumții revenind reclamantului, care a susținut că sunt datorii comune ale soților, deoarece au fost contractate pentru nevoile obișnuite ale căsătoriei.
C. La data de 05.10.2017, intimatul reclamant ...................... a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către prima instanță, care a făcut o corectă aplicare a legii și a concluzionat că împrumutul de 40.000 euro a fost contractat de soții ........... în timpul căsătoriei și de aceea ei datorează în solidar restituirea acestui împrumut.
A arătat că, față de apelantul ..........., soluția instanței este definitivă și obligatorie și nu mai poate fi cenzurată, astfel încât apelul declarat de acesta împotriva soluției pronunțate în rejudecare de către instanța de fond este inadmisibil, iar cercetarea motivelor de apel invocate de acesta este neavenită și de prisos.
În privința apelului declarat de apelanta ..........., intimatul reclamant a arătat că acesta este neîntemeiat, în considerentele hotărârii fiind prezentate în mod explicit argumentele de fapt și de drept ce fundamentează soluția pronunțată.
S-a arătat că probatoriul administrat a dovedit faptul că împrumutul a fost acordat în vara anului 2011 celor doi soți ..........., discuțiile pentru încheierea acordului de voință fiind purtate de cei doi soți, iar reaua-credință a apelantei este evidentă și nedovedită.
A solicitat respingerea cererilor de probatorii formulate de pârâtă, deoarece în prezenta cauză a fost administrat un probatoriu complet în raport de cadrul procesual și limitele casării, iar apelanta nu a solicitat în fața instanței de fond vreo completare a probatoriului, a probei testimoniale, iar proba interogatoriului reclamantului nu a fost solicitată în condițiile art.205 din Codul de procedură civilă.
V. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
A. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr............* la data de 22.12.2014, reclamantul ..........., a chemat în judecată pe pârâții ................ și .................... solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună:
-obligarea acestora la plata sumei de 24.000 euro, rata scadentă anilor 2013-2014, parte din împrumutul acordat pârâtului și recunoscut prin înscrisul sub semnătura privată la data de 21.05.2012;
-desființarea tranzacției încheiate de către pârâtă privind partajul bunurilor comune dispus în dosarul nr.15856131812011, rămasă definitivă la dala de 28.06.2012, făcut în dauna intereselor de creditori ai pârâților cu consecința revenirii bunurilor în patrimoniul debitorului; cu cheltuieli de judecată.
B. În ceea ce privește apelul declarat de apelantul pârât ..........., în primul rând, tribunalul arată că sentința civilă nr.5091/16.06.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr............* a rămas definitivă în ceea ce privește obligarea acestuia la plata către reclamantul ........... a sumei de 40 000 de euro reprezentând împrumut nerambursat.
Ca urmare, deși pârâtul ........... a rămas parte în rejudecarea cauzei în dosarul r............, apelul acestuia este inadmisibil.
În acest sens, tribunalul învederează dispozițiile art.457 alin.1 Legalitatea căii de atac din Codul de procedură civilă ,, (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."; și art.460 Unicitatea căii de atac, ,, (1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.";
Intimatul pârât ........... nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr.5091/16.06.2016, iar prin decizia civilă nr.206/02.02.2017 a fost anulată parțial sentința apelată cu privire doar la pârâta ............. și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe doar sub acest aspect, fiind menținute dispozițiile sentinței cu privire la obligarea pârâtului ........... față de reclamant la restituirea sumei de 40.000 euro cu titlu de împrumut.
Ca urmare, în ceea ce-l privește pe pârâtul ..........., sentința civilă nr.5091/16.06.2016 a intrat în puterea lucrului judecat, iar sentința pronunțată în rejudecare cu privire la data încheierii contractului de împrumut și la natura de datorie comună sau nu a acestui împrumut nu are consecințe asupra obligației deja stabilite în sarcina acestuia.
De altfel, tribunalul reține că motivele de apel prezentate de acest pârât vizează apărări apte a fi formulate de un intervenient accesoriu în favoarea apelantei-pârâte, or, ........... nu are o astfel de calitate în cauză, și, pe de altă parte, aceste apărări tind să fie împotriva propriului interes, interes constând în aceea de a nu rămâne obligat singur la plata sumei de 40.000 euro reprezentând împrumut nerestituit.
C. În ceea ce privește apelul declarat de apelanta pârâtă ..........., tribunalul reține că acesta cuprinde două motive: prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului împotriva acestei pârâte și lipsa caracterului de datorie comună a împrumutului în sumă de 40.000 euro recunoscut de pârâtul ........... prin înscrisul din 21.05.2012.
Tribunalul reține că aceste două motive nu au fost invocate într-un raport de subsidiaritate, (în primul rând, excepția dreptului material la acțiune și, în al doilea rând, lipsa caracterului de datorie comună a împrumutului în sumă de 40.000 euro).
Excepția invocată are ca premisă stabilirea de către prima instanță a datei încheieri contractului de împrumut ca fiind sfârșitul lunii august 2011 (31.08.2011) și împlinirea până la data introducerii de către reclamant (22.12.2014) a termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Este evident că între data de 31.08.2011 și 22.12.2014 este o perioadă mai mare de trei ani.
În același timp, însă, analiza împlinirii termenului de prescripție necesită analiza caracterului de datorie comună a împrumutului în sumă de 40.000 euro, deoarece, în situația unui răspuns afirmativ, sunt incidente dispozițiile legale privind întreruperea prescripției.
Ca urmare, tribunalul va analiza în primul rând cel de-al doilea motiv de apel, constând în lipsa caracterului de datorie comună a împrumutului în sumă de 40.000 euro.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, cererea de desfacere a căsătoriei încheiate între cei doi pârâți a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu în data de 18.10.2011 și a fost soluționată în temeiul noului Cod civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011 prin sentința civilă nr.460/20.01.2012 pronunțată în dosarul nr.158653/318/2011.
Astfel, potrivit art.39 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil s-au stipulat următoarele: ,,Dispozițiile Codului civil privind divorțul se aplică fără a se deosebi între căsătoriile încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare.";
Potrivit art.382 Data desfacerii căsătoriei din Codul civil, ,,Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.";, astfel încât data desfacerii căsătoriei dintre cei doi pârâți a este data rămânerii definitive a sentinței civile nr.460/20.01.2012, dată ulterioară celei de 20.01.2012.
În mod corect prima instanță a reținut ca împrumutul în sumă de 40.000 euro acordat celor doi pârâți reprezintă o datorie comună a acestora în sensul art.32.lit.b din Codul familiei, ,, Sotii răspund cu bunurile comune pentru: ... b) obligațiile ce au contractat împreună; "
În primul rând, prima instanță a reținut în mod correct că acest împumut a fost acordat în ultima parte a verii anului 2011 prin raportare la declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, este neîntemeiat motivul apelantei în sensul că se impune să se rețină că data împlinirii acordului de voință (pentru încheierea contractului de împrumut) este data înscrisului din 21.05.2012, deoarece aprecierea judecătoriei din primul ciclu procesual în sensul că acest înscris este doar recognitiv (și nu constitutiv) a fost confirmată prin decizia civilă nr.206/02.02.2017.
De asemenea, este eronată susținerea apelantei în sensul că, în primul ciclu procesual, tribunalul ar fio reținut, în raport de pârâtul ...........Tudor, că data acordării împrumutului este 21.05.2012.
Apelanta critică și administrarea probei cui martori în fața primei instanțe în cel de-al doilea ciclu procesual prin raportare la dispozițiile art.1191 alin.2 din codul civil de la 1864, or, dispozițiile legale invocate au în vedere înscrisul (instrumentum probationem) ca dovadă originară a actului juridic având ca obiect o sumă mai mare de 250 lei.
Înscrisul recognitiv din data de 21.05.2012 nu a fost apreciat în primul ciclu procesual (și nici în al doilea) ca o dovadă originară a contractului de împrumut, ci doar ca un început de dovadă scrisă în sensul art.1197 din Codul civil de la 1864, astfel încât proba cu martori a fost admisibilă.
Admisibilitatea probei testimoniale a fost recunoscută, de altfel, chiar de către reclamantă prin propunerea de suplimentare a probei testimoniale în apel, cerere respinsă de tribunal deoarece în apel pot fi propuse numai acele probe ce nu puteau fi propuse la judecata în prima instanță, precum și probele invocate în fața primei instanțe și respinse de aceasta.
Sub acest aspect, tribunalul reține că apelanta pârâtă nu a solicitat suplimentarea probei testimoniale în fața primei instanțe cu ocazia rejudecării cauzei, iar, proba cu interogatoriul intimatului reclamant nu este nici utilă, nici concludentă, dată fiind poziția manifestă a acestuia exprimată în cursul judecării cauzei.
Apelanta pârâtă nu a indicat vreun alt moment anterior datei de 21.05.2012 la care ar fi fost acordat împrumutul de 40.000 euro, or, martorii ........... au declarat în fața primei instanțe că împrumutul a fost acordat în vara anului 2011.
Faptul că apelanta pârâtă a formulat plângere penală împotriva respectivilor martori nu reprezintă o dovadă contrară celor declarate de aceștia.
Reținând, ca și prima instanță, că data împrumutului acordat de reclamant este sfârșitul lunii august 2011, tribunalul va analiza, în primul rând, dacă acest împrumut are caracterul unei datorii comune și, în al doilea rând, prescripția dreptului la acțiune împotriva pârâtei, excepție invocată de aceasta în primul ciclu procesual (fila 68 din dosarul nr............*) și care nu este, deci, inadmisibilă în apel.
Fiind reținut sfârșitul lunii august 2011 ca dată a acordării împrumutului, este corectă reținerea primei instanțe în sensul că sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei, și nu ale noului Cod civil, deoarece potrivit art.35 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art.351 Datoriile comune ale soților sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, însă numai dacă datoria s-a născut după această dată.
Potrivit art.35 din Codul familiei, ,, Sotii administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi este socotit ca are și consimțământul celuilalt soț.";, iar acest text de lege reglementa mandatul tacit reciproc privind efectuarea actelor de conservare și administrare de către oricare dintre soți.
Ca urmare, în mod correct a reținut prima instanță că obligațiile contractate de soți în timpul căsătoriei sunt comune pentru că legea le prezumă ca reprezentând un interes al căsniciei, astfel că, în sensul normei legale evocate, datoria este comună dacă a fost asumată împreună de către soți, cerință care trebuie înțeleasă în sens larg, fiind îndeplinită nu doar atunci când soții și-au asumat obligația concomitent și prin același act juridic, ci și în situația în care obligația a fost asumată succesiv și prin acte juridice diferite, cum este cazul în speța dedusă judecății.
În continuare și în același sens, în mod corect a reținut prima instanță că împrumutul de 40.000 euro a fost contractat în timpul căsătoriei părților, având natura juridică a unei datorii comune, astfel că și obligația de restituire este comună și solidară, motiv pentru care a constatat că ambii pârâți datorează în solidar obligația de restituire a sumei de 40.000 euro către reclamant.
Tribunalul reține că apelanta pârâtă nu a făcut dovada faptului că pârâtul ........... a contractat împrumutul în interes propriu și în afara intereselor căsniciei, apărările sale fiind formulate la modul general.
Astfel, susținerea apelantei în sensul că separația în fapt între ea și pârât a avut loc încă de la începutul anului 2011 este contrazisă de chiar martorii ............. și .................. Larisa, propuși de aceasta, acești martori declarând că pârâtul ........... a plecat de acasă în toamna anului 2011, deci, după contractarea împrumutului.
În cuprinsul înscrisului din 21.05.2012 se menționează că acesta a fost încheiat în casa soției (........... T.) din Tismana, or, acest fapt contrazice susținerea apelantei privind deteriorarea gravă a relațiilor cu fostul soț.
De asemenea, nu a fost dovedită nici susținerea în sensul că suma de 40.000 euro ar fi fost folosită de pârâtul ........... în interesul SC ................ SRL, nefiind depuse la dosar înscrisuri privind aducerea respectivei sume ca aport personal de către pârât în desfășurarea activității respectivei societăți ori înscrisuri privind efectuarea unor plăți de către pârât în folosul respectivei societăți.
În consecință, tribunalul arată că prezumția de datorie comună a unui credit contractat de către unul dintre soți în timpul căsătoriei este o prezumție relativă care operează în favoarea creditorului, iar, în cazul de față, apelanta pârâtă nu a răsturnat această prezumție.
Revenind asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului împotriva apelantei pârâte, tribunalul reține că datoria comună în sumă de 40.000 euro a fost contractată la sfârșitul lunii august 2011, că obligația de restituire este una solidară și că prin înscrisul cu caracter recognitiv din 21.05.2012, recunoaștere a pârâtului, a fost întrerupt termenul de prescripție în condițiile ar.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În temeiul art.453 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga apelanții să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariul pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții pârâți ..........., domiciliat în Craiova, str. .................., județul Dolj și ..........., domiciliată în Tg-Jiu, str. ....................., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.3994 din 25.05.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr............, în contradictoriu cu intimatul reclamant ..........., domiciliat în Tg-Jiu, str. ..................., județul Gorj.
Obligă apelanții să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 februarie 2018.
Președinte,
........... Judecător,
...........
Grefier,
...........
Red. LM
j.f. P M.
ex. 5
SL 27 Februarie 2018
| ← Comunicare informaţii de interes public (legea nr.544/2001). | Pretenţii. Jurisprudență Cereri; Plăţi → |
|---|
