pretenţii. Jurisprudență Tarife
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 12058/2013 din data de 10.10.2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12058/2013
Ședința publică de la …… 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE …….
Grefier …………
*****
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta .. și pe pârâta SC ………… SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei, av. ……….., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul pârâtei solicită audierea martorului ………, prezent la acest termen de judecată.
Instanța procedează la audierea martorului, numitul ….., care prezintă spre vedere C.I seria XH nr. ………
Sub prestare de jurământ în forma prevăzută de art.193 alin. (1) cod procedură civilă se audiază martorul …., declarația acestuia fiind semnată și atașată la dosarul cauzei, după ce martorul a luat în prealabil cunoștință de conținutul acesteia.
Reprezentantul pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus și solicită cuvântul pe fond.
În temeiul art. 167 alin (1) C.proc.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, în baza art. 150 C.proc.civ. instanța constată cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că societatea pe care o reprezintă nu este obligată să plătească, câtă vreme nu are calitatea de beneficiar.
Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de …..2012 pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. de dosar …………, scutita de plata taxelor de timbru si timbru judiciar in baza art. 17 din Legea nr. 146/1997, reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat instanței obligarea pârâtei SC …….. ……. SRL la plata sumei totale de 520,02 lei, compusă din suma de 450 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferent perioadei ……….-.……2011 si penalități de întârziere calculate până la data de ……….2012, in cuantum de 70,02 lei, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit art 40 alin 3 din Legea 41/1994, ,,persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii".
În aplicarea art. 40 alin. 4 din Legea nr. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
În conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5 alin. 1 ,, Taxa lunară pentru serviciul de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3 de către Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice ,,Electrica";-S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate";.
Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG nr. 977/2003, ,,Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere"; iar cuantumul acestora ,,se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice ,,Electrica";-SA pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică";, instituidu-se o derogare de la prevederile art. 1087 Cod civ.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 112 C.proc.civ., art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994, republicată; HG nr. 977/2003.
In susținerea cererii, reclamanta a depus in copie facturi fiscale (pag. 9-27).
Legal citată, la data de 04.03.2013 pârâta SC ……….. SRL a depus întâmpinare (filele ..........) solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că este o societate comercială care are ca și obiect principal de activitate spălătorie auto și că nu deține la sediu sau alt punct de lucru receptoare radio/TV și prin urmare nu este beneficiară a serviciului public de radiodifuziune pentru care i se solicită plata unei taxe.
În drept a invocat prevederile legii 41/1994, HG 977/2003, art. 115-118 cod proc civ., Decizia 297/06.07.2004 a Curții constutuționale.
Prin răsunsul la întâmpinare relamanta a susținut că în art. 40 alin 3 din Legea 41/1994 legiutiorul ar fi prevzut o prezumție absolută cu rivire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, ceea ce ar dispensa reclamanta de orice obligație de administrare a vreunei probe pentru stabilirea situației de fapt.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu doi martori pentru pârâtă.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE este furnizoarea serviciilor publice de radiodifuziune și a solicitat obligarea pârâtei SC ……… SRL la plata sumelor înscrise cu acest titlu de facturile emise de SC ELECTRICA SA (aflate la filele ………. din dosarul cauzei).
Reclamanta susține că pârâta datorează taxa pretinsă existând o prezumție legală că beneficiază de serviciul de radiodifuziune, iar pârâta neagă calitatea de beneficiar și existența unei astfel de datorii.
Conform prevederilor actuale ale art. 40 alin. 3 din Legea 41/1994 care menționează faptul că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune".
Prin urmare se impune a analiza dacă această prevedere legală instituie o obligație de achitare a taxei în privința tuturor categoriilor de persoane juridice, fără vreo distincție.
În aplicarea prevederilor art. 40 alin. 4 din Legea 41/1994. potrivit cărora "Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.";, s-a emis HG 977/2003.
Conform prevederilor actuale ale art. 3 alin. 1 din HG 977/2003: "(1) Persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale.";
Așa cum arătat reclamanta atât Legea 41/1994 cât și H.G. 977/2003 au suferit în timp modificări.
Anterior modificărilor aduse Legii 41/1994 și în special HG 977/2003 prin H.G. 1012/2009, articolele corespunzătoare celor susmenționate conțineau prevederi cu o finalitate similară, dar formulate într-o altă manieră, prevederi care au făcut obiectul controlului judiciar în fața instanțelor de contencios administrativ. Astfel prin Sentința civilă nr. … a Curții de Apel ….. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus anularea prevederilor cuprinse în vechiul art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 conform căruia "2) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune."; și prin Sentința civilă nr. 471/2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a constatat nelegalitatea acelorași dispoziții.
Prin hotărârile susmenționate s-a arătat că "taxa";, așa cum este ea definită în legea finanțelor publice, este suma plătită de o persoană fizică/juridică pentru serviciile prestate acesteia de către un serviciu public etc., prin urmare nu poate fi obligat la plata unei taxe decât beneficiarul concret, dar și că nu poate fi primită interpretarea conform căreia, oficial, legiuitorul ar fi prezumat calitatea de beneficiari ai serviciului de radio și, implicit, de televiziune a tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, fără a condiționa aceasta de posesia receptoarelor.
Aceste argumente subzistă, chiar și în condițiile modificărilor ulterioare (atrase și de pronunțarea hotărârilor susindicate).
După modificările aduse H.G. 977/2003 prin H.G. 1012/2009, forma actuală a fost supusă controlului constituționalității în repetate rânduri.
Curtea constituțională, prin Deciziile 159/2004, 297/2004 și 331/2006, a statuat că prevederile art. 40 din Legea 41/1994 sunt constituționale.
Instanța constată însă că reclamanta interpretează aceste decizii în favoarea ei, făcând abstracție de motivarea deciziilor susmenționate, care dă soluției o cu totul altă conotație și finalitate decât cea indicată de reclamantă.
Astfel în Decizia 159/2004 Curtea Constituțională a arătat că "nu poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată, privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății, indiferent de titular, deoarece ordonanța ce face obiectul excepției de neconstituționalitate prevede că plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toți beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice";, iar în Decizia 297/2004 a precizat "Într-adevăr, art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, între altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, așa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face și obiectul excepției de neconstituționalitate, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menționate, "în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Așadar, obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective și, în consecință, nici una dintre criticile formulate nu poate fi reținută.";.
Pentru eliminarea oricărui dubiu, în Decizia 331/2006 Curtea Constituțională a subliniat "Prin urmare, au obligația de legală de a achita taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune numai persoanele care beneficiază în concret de aceste servicii prin deținerea unui aparat corespunzător, nu și beneficiarii virtuali (persoanele care ar putea beneficia de aceste servicii dar nu beneficiază în mod concret, întrucât nu dețin un astfel de aparat)";.
Prin urmare, chiar dacă art. 41 din Legea 41/1994 și art. 3 alin. 1și 2 din H.G. 997/2003 au fost modificate ulterior pronunțării Sentinței civile nr. …….. a Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și Sentinței civile nr. …. a Curții de Apel . - Secția comercială, motivele avute în vedere și concluziile trase de această instanță subzistă, aspect ce rezultă cu claritate din motivările date de Curtea Constituțională în privința formei actuale a textelor legale invocate de reclamantă.
Rezultă că și în forma actuală textele legale la care se referă susținerile reclamantei prevăd că obligativitatea achitării taxei incumbă nu tuturor persoanelor juridice enumerate care cumpără energie electrică de la SC ELECTRICA SA., ci numai beneficiarilor concreți ai serviciului de radiodifuziune, beneficiari fiind numai "persoanele care beneficiază în concret de aceste servicii prin deținerea unui aparat corespunzător";.
Prin urmare nu poate fi vorba de instituirea vreunei prezumții absolute cu privire la calitatea tuturor persoanelor juridice de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune, ci dimpotrivă această calitate este o chestiune de fapt care trebuie dovedită în fiecare caz în parte.
Potrivit art. 1169 cod civil 1864 (aplicabil în raport de data introducerii acțiunii)"cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.";
Prin urmare, reclamanta avea sarcina de a dovedi temeinicia cererii sale adică de a dovedi că pârâta este beneficiar concret al serviciilor de radiodifuziune prin deținerea a cel puțin un aparat corespunzător, dar cu toate acestea reclamanta nu adus nicio probă în acest sens, mulțumindu-se a invoca generic temeiul legal care instituie obligația de plată.
Pe de altă parte pârâta a solicitat audierea a doi martori care au relatat faptul că la singurul său punctul de lucru (unde desfășoară activitate de spălătorie auto) nu deține aparate receptoare care permit ascultarea programelor radio.
Pentru motivele susmenționate instanța va respinge cererea formulată de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, în contradictoriu cu pârâta S.C. ………. S.R.L.. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere, instanța îl va respinge având în vedere soluția dată cu privire la debitul principal și ținând cont de principiul enunțat în adagiul latin accesorium sequitur principale.
Deși s-au solicitat de către pârâtă cheltuieli de judecată potrivit art. 274 cod proc civ. instanța le va respinge ca nedovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în ………., reprezentată legal prin ….., în contradictoriu cu pârâta S.C. …… S.R.L., cu sediul în mun. ……….., având ca obiect pretenții.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind dovedite.
Cu drept de a declara recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la …………. 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
…….
Red/tehnored
….
4 ex/……2013
2 comunicări:
…………………….
| ← plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... | pretenţii. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări → |
|---|
