Prezumţia puterii de lucru judecată. Deosebiri faţă de excepţia autorităţii de lucru judecat
| Comentarii |
|
Din punct de vedere procesual autoritatea de lucru judecat îndeplineşte două funcţii: una de excepţie şi alta de prezumţie. Excepţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleiaşi părţi, această excepţie, prin efectul ei negativ, interzicând judecata repetată a aceleaşi pricini. În schimb, prezumţia puterii de lucru judecat are la bază regula că o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat). Aşadar, spre deosebire de excepţia autorităţii de lucru judecat, puterea de lucru judecat necesită diversitate de acţiuni şi identitate de chestiuni.
Secţia civilă, Decizia nr. 404 din 13 aprilie 2011
Prin Decizia civilă nr. 794/A din 22.11.2010, pronunțată în dosarul nr. 8133.1/325/2006, Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de reclamanta F.A. și continuat de moștenitorul său B.G., în calitate de legatar universal, împotriva Sentinței civile nr. 11726/29.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 8133.1/325/2006, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului Timișoara.
în consecință, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care, prin sentința civilă nr.11726/2008, a respins acțiunea formulată de reclamanta F.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, având ca obiect rectificarea cărții funciare […].
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut considerentele mai jos enunțate.
Prin formularea prezentei acțiuni reclamanta a solicitat rectificarea parțială a punctelor 1 și 2 din foaia B a CF nr. 8804 Timișoara, nr. top. 17302, privind imobilul situat în Timișoara […], în sensul completării prenumelor foștilor proprietari tabulari - soții S., pentru soț prenumele complet fiind C.A.I., iar pentru soție R.A.B.
Potrivit art. 34 din Legea nr.7/1996, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”.
Instanța a apreciat că cererea reclamantei nu se încadrează în textul de lege menționat, în speță nefiind incidentă nici una din cele patru situații limitativ prevăzute de lege pentru rectificarea cărții funciare.
Din starea de fapt prezentată de către reclamantă reiese că la intabularea numiților S.C. și soția născută O.R. în CF nr. 8804 Timișoara, în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1929, s-a comis o eroare, în sensul neînscrierii prenumelui complet al acestora. Conform art. 33 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 și art. 88 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006 „erorile materiale care nu afectează fondul dreptului, săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit, cu comunicarea încheierii, persoanelor interesate”, persoanele nemulțumite putând formula plângere împotriva încheierii de carte funciară.
în ce privește capătul subsidiar al acțiunii, instanța de fond a reținut că pe calea acțiunii în constatare reglementată de art. 111 C.pr.civ. se poate solicita doar constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu o stare de fapt. Având în vedere că reclamanta a solicitat în subsidiar constatarea unei stări de fapt, respectiv stabilirea faptului că numiții S.C. și S.R., înscriși în CF nr. 8804 Timișoara sunt persoanele având încă două prenume, și anume S.C.A.I. și S.R.A.B., instanța de fond a respins și acest capăt de cerere.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul textelor de lege menționate, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei pentru rectificarea CF nr. 8804 Timișoara.
Prin cererea de apel, reclamanta apelantă F.A. a solicitat admiterea apelului, considerând că prin actele depuse a documentat temeinicia completării înscrierii în cartea funciară cu toate prenumele proprietarilor tabulari, susținând că în mod greșit nu s-a luat în considerare probele clare depuse.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul reclamantei, pe baza considerentelor ce în continuare sunt arătate.
Judecarea prezentei cauze a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a cererii ce face obiectul dosarului nr. 3681/325/2009 a Judecătoriei Timișoara, având ca obiect îndreptarea erorii materiale săvârșită la înscrierea dreptului de proprietate a autorilor săi. Această cerere a fost respinsă în toate cele trei cicluri procesuale pe considerentul că nu s-a dovedit că defuncții S.C.A.I. și S.R.A.B. sunt unii si aceeași cu cei care au dobândit în 1929 proprietatea imobilului din CF 8804 Timișoara și care s-au intabulat ca atare cu numele de S.C. și O.R.
Ori, prin cererea ce a fost soluționată prin sentința atacată se cere de către petenta F.A. rectificarea parțială a punctelor 1 si 2 din foaia B a CF nr. 8804 Timișoara privind imobilul în discuție […], în sensul completării prenumelor foștilor proprietari tabulari trecuți în CF ca S.C., respectiv O.R., deși numele lor complete și corecte erau S.C.A.I. și S.R.A.B.
Așa fiind, tribunalul a constatat că prin hotărârea irevocabilă - decizia civilă nr. 706/14.09.2010 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. 3681/325/2009, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu s-a dovedit că antecesorii reclamantei astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor depus la dosar - și ale căror nume solicită aceasta a fi înscrise în foaia de proprietate a imobilului din litigiu, sunt unii și aceeași cu cei care au dobândit în 1929 proprietatea asupra acestuia, aspectul trebuind a fi demonstrat prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la momentul respectiv sau prin acte juridice ulterioare acestuia.
în consecință, constatând puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate de C.A. Timișoara, tribunalul a apreciat că se impune respingerea apelului declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul B.G., solicitând, în principal, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în baza art. 312 alin. 1, 3, 5 și 61 C.pr.civ.
în motivare, reclamantul recurent a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ. și a art.166 C.pr.civ., susținând, pe de o parte, că nu a fost pusă în discuție excepția puterii de lucru judecat, ce decurge din Decizia civilă nr.706/14.09.2010, pronunțată de C.A. Timișoara în dosarul nr. 3681/325/2009, iar pe de altă parte, a arătat că excepția nu este motivată sub aspectul celor trei identități legale.
Prin Decizia civilă nr. 404 din 13 aprilie 2011, C.A. Timișoara a respins ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva Deciziei civile nr. 794/A/22.11.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș.
Pentru a pronunța această soluție, C.A. Timișoara a avut în vedere considerentele mai jos redate.
într-adevăr, așa cum reiese din înscrisurile aflate la dosar, reclamanta apelantă F.A. a solicitat, în apel, suspendarea acestei cauze, în baza art. 244 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea de către Judecătoria Timișoara a plângerii împotriva încheierii nr. 174451/13.01.2009, pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 3681/325/2009 al Judecătoriei Timișoara.
Prin înscrisul aflat la 10 din dosarul instanței de apel (dosar nr. 8133.1/325/2006 al tribunalului Timiș), însăși reclamanta apelantă a învederat că dosarul nr. 3681/325/2009 al Judecătoriei Timișoara are ca obiect „cerere de rectificare de carte funciară similară celei care formează obiectul dosarului de față”.
Cu toate acestea, instanța de apel, prin decizia recurată, contrar susținerilor recurentului, nu a reținut excepția autorității de lucru judecat, ci excepția (prezumția) puterii de lucru judecat.
Astfel, potrivit doctrinei, din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții: una de excepție și alta de prezumție. Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, această excepție, prin efectul ei negativ, interzicând judecata repetată a aceleiași pricini.
în schimb prezumția (excepția) puterii de lucru judecat are la bază regula că o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat).
Așadar, spre deosebire de excepția autorității de lucru judecat, puterea de lucru judecat necesită diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni.
Or, în speță, instanța de apel a reținut în mod corect că operează puterea lucrului judecat, întrucât prin Sentința civilă nr. 5433/14.04.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 3681/325/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 706/14.09.2010, pronunțată de C.A. Timișoara în dosarul nr. 3681/325/2009, s-a stabilit că nu s-a dovedit că defuncții S.C.A.I. și S.R.A.B. (autorii reclamantei F.A.) sunt unii și aceiași cu cei care au dobândit în 1929 proprietatea imobilului din CF nr. 8804 Timișoara și care s-au intabulat ca atare sub numele de S.C. și „O.R.” (soția sa).
Așadar, rezultă că atât prin acțiunea de față, cât și prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3681/325/2009 al Judecătoriei Timișoara s-a urmărit rectificarea prenumelor proprietarilor tabulari de dinaintea etatizării, în CF nr. 8804 Timișoara, finalitatea urmărită fiind aceeași.
Așa fiind, Curtea a apreciat că decizia recurată nu este susceptibilă de casare sau modificare în condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C.pr.civ., astfel încât în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ. a respins ca neîntemeiat recursul reclamantului B.G.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Decizie de sancţionare disciplinară. Încălcarea dreptului la... | Eroare judiciară. Acordarea de despăgubiri în baza... → |
|---|
