Procedura insolvenţei, Legea nr. 85/2006. Aplicarea art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 în cazul măsurii de încetare a contractului de muncă al consilierului juridic la societatea debitoare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 67/R din data de 28.01.2015
Pe perioada falimentului dispozițiile art. 49 alin. 2 din lege nu mai sunt aplicabile, întrucât textul vizează doar perioada de observație, astfel că pentru denunțarea contractului nu era necesar acordul creditorilor, iar principiul simetriei actelor juridice nu poate fi invocat atâta timp cât există o procedură derogatorie de la dreptul comun. În consecință, în mod corect a reținut judecătorul sindic că denunțarea contractului de muncă pe perioada procedurii falimentului este supusă prevederilor speciale ale art.86 alin.6 din lege, nefiind nevoie de acordul creditorilor.
Judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoarea S.C. V. S.R.L. și pârâtul M.M. în calitate de administrator special al debitoarei S.C. F.C. S.A. împotriva raportului de activitate întocmit de lichidatorul judiciar și a deciziei de încetare a contractului de muncă al consilierului juridic M.M. S-a reținut că contractul consilierului juridic a fost desfăcut de administratorul judiciar în conformitate cu prevederile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 după ce împotriva societății debitoare a fost deschisă procedura de faliment. Astfel, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.
Împotriva hotărârii au declarat recurs administratorul special M.M. și creditoarea S.C. V. S.R.L. arătând că măsura de încetare a contractului consilierului juridic nu poate face obiectul dispozițiilor art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006. Încetarea contractului nu a dus la maximizarea patrimoniului debitoarei din moment ce onorariul avocatului angajat reprezintă salariul consilierului juridic pe 15 ani. Activitatea consilierului juridic este asemănătoare cu cea a avocatului, fiind un specialist în cadrul procedurii falimentului, depășind limitele activității curente. Contractul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Legea insolvenței, cu avizul administratorului judiciar și cu acordul comitetului creditorilor, consilierul asigurând consultanță atât în fața organelor de urmărire penală cât și a instanțelor de judecată.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Argumentele formulate de recurenți pot fi restrânse la aspectele privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 față de faptul că măsura încetării contractului de muncă a consilierului juridic nu face obiectul acestor prevederi și că încetarea contractului încheiat cu respectarea art. 49 alin. 2 din lege trebuie dispusă cu acordul expres al adunării creditorilor.
Cu referire la incidența art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a reținut că după deschiderea procedurii falimentului, lichidatorul judiciar poate dispune desfacerea unui contract de muncă fără aprobarea creditorilor, astfel că măsura de denunțare a contractului de muncă nr. 2165/31.10.2011 este legală. Recurenții susțin că contractul de muncă al consilierului juridic nu intră sub incidența art. 86 alin. 6 întrucât consilierul juridic este un auxiliar al procedurii, fără a observa că legea nu recunoaște calitatea de auxiliar în cadrul procedurii, ci doar aceea de participant la procedură potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006 și cea de persoane de specialitate în condițiile art. 23 din lege.
Încheierea contractului de muncă al consilierului juridic s-a făcut în condițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 după deschiderea procedurii insolvenței, pe perioada de observație, cu avizul administratorului judiciar și cu acordul adunării creditorilor. Contractul de muncă nu a fost încheiat în temeiul art. 23 din Legea nr. 85/2006, nefiind un act încheiat de administratorul judiciar. Dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 reglementează procedura de încheiere a contractelor care nu se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, textul de lege fiind aplicabil doar pentru actele din perioada de observație. Se constată astfel că acest text de lege nu poate fi aplicat actelor în perioada de după deschiderea procedurii falimentului.
Prevederile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 cuprind dispoziții speciale referitoare la procedura de denunțare a contractelor de muncă, prin care se atribuie competențe atât administratorului judiciar cât și lichidatorului judiciar cu privire la modul de denunțare a acestor contracte. Făcând referire și la lichidatorul judiciar, rezultă că textul este aplicabil și în procedura de faliment când atribuțiile administratorului judiciar sunt preluate de lichidatorul judiciar. Dacă în perioada de observație, dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 cuprindeau prevederi speciale cu privire la încheierea actelor care nu se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, doar cu acordul adunării creditorilor, nu același lucru se poate constata în cazul procedurii falimentului când textul de lege al art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 nu mai prevede acordul creditorilor. Pe perioada falimentului dispozițiile art. 49 alin. 2 din lege nu mai sunt aplicabile, întrucât textul vizează doar perioada de observație, astfel că pentru denunțarea contractului nu era necesar acordul creditorilor, iar principiul simetriei actelor juridice nu poate fi invocat atâta timp cât există o procedură derogatorie de la dreptul comun. În consecință, în mod corect a reținut judecătorul sindic că denunțarea contractului de muncă pe perioada procedurii falimentului este supusă prevederilor speciale ale art. 86 alin. 6 din lege, nefiind nevoie de acordul creditorilor. În acest context, criticile recurenților privind existența unor motive străine de natura pricinii și de aplicare greșită a legii urmează a fi respinse ca nefondate.
Cu referire la încălcarea principiului maximizării averii debitoarei, susținerile recurenților au la bază argumente legate de disponibilitatea creditoarei de a suporta costurile contractului consilierului juridic, de atribuțiile consilierului în cadrul procedurii falimentului pentru recuperarea creanțelor falitei, cât și de costurile ridicate ale contractelor de asistență juridică încheiate cu avocații agreați de creditori în adunarea din 8.05.2014. Aceste chestiuni constituite motive de oportunitate ce pot fi cenzurate doar de creditori, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic în aplicarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 85/2006, recurenții necontestând modul de aplicare a acestor dispoziții. În acest sens, s-a reținut faptul că prin hotărârea adunării creditorilor din 8.05.2014 s-a ratificat contractul de asistență juridică al avocatului P.I. pentru cauzele penale, iar pentru cauzele civile s-a menținut contractul de asistență cu avocatul M.V., astfel că față de opțiunea creditorilor, nu se poate analiza decizia lichidatorului judiciar.
| ← Apel. Contract de achiziţie tip FIDIC. Diferenţa între sumele... | Raportul de evaluare întocmit de A.N.I.. Consecinţele... → |
|---|
