Condiţii de formă pentru promovarea contestaţiei administrative împotriva deciziilor de impunere emise de către organul fiscal – semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia şi ştampila
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 241/R din data de 20.02.2015
Condiții de formă pentru promovarea contestației administrative împotriva deciziilor de impunere emise de către organul fiscal - semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia și ștampila, în cazul persoanelor juridice și dovada calității de împuternicit; obligația organului fiscal de a comunica lipsurile; sancțiune (art. 206 alin. 1 lit. e din OG nr. 92/2013 coroborate cu prevederile pct. 2.3 și 3.2 din OMFP nr. 450/2013).
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2153/CA/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul B.S.C. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. B..
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B.S.C. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov.
În motivare, a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat desființarea deciziei nr. 134/08.07.2013 și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestațiilor formulate împotriva deciziilor de impunere nr. 788/16.01.2013 și nr. 831/17.01.2013, iar, în subsidiar, în ipoteza în care instanța aprecia că este competentă să soluționeze pe fond aceste contestații, să dispună anularea deciziilor de impunere astfel contestate, acestea fiind nelegale, fiind emise cu încălcarea Legii nr. 51/1995, a art. 205 și 206 din O.G. nr. 92/2003.
Recurentul a arătat că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată motivat de faptul că nu a făcut dovada că s-a conformat dispozițiilor intimatei, adoptate prin adresa nr. 16986/20.03.2013, în ceea ce privește procedura de comunicare a contestației formulate.
Recurentul a arătat că, prin adresa transmisă intimatei la data de 26.03.2013, a comunicat intimatei pârâte toate înscrisurile solicitate, inclusiv contestațiile formulate în original, semnate și ștampilate de av. N.I.V., respectiv a împuternicirii avocațiale, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Recurentul a arătat că nu a primit confirmarea, dar dovada comunicării o poate face cu factura emisă de C.N. Poșta Română S.A., pe care a atașat-o cererii de recurs.
În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei, conform art. 24 alin. 2 teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata pârâtă D.G.R.F.P., prin întâmpinare formulată în condițiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013, prin consilier juridic conform art. 84 alin. 2 Cod procedură civilă (filele 18, 31 dosar), a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant.
În susținerea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că instanța de fond, în mod corect a reținut că recurentul reclamant nu a transmis contestația și împuternicirea avocațială, în original, astfel cum i s-a pus în vedere prin adresa nr. 16986/20.03.2013, adresă ce i-a fost comunicată recurentului la adresa din F., cu confirmare de primire recepționată la data de 21.03.2013. Față de această situație, în mod corect, organul de soluționare a contestației a făcut aplicarea prevederilor art. 205 alin. 2 și art. 206 alin. 1 lit. e din O.G. nr. 92/2013 coroborate cu prevederile pct. 2.3 și 3.2 din O.M.F.P. nr. 450/2013.
Intimata a arătat că, prin cererea de recurs, recurentul susține că a comunicat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire documentele solicitate, însă, în opinia sa, aceste susțineri nu pot fi avute în vedere de către instanța de recurs, deoarece, din factura depusă la dosar, anexată cererii de recurs, rezultă că reclamantul a expediat un plic la D.R.A.O.V. B., la sediul acestei instituții, iar nu către D.G.R.F.P. B., cum i s-a solicitat.
În recurs, a fost admisă proba cu înscrisuri noi solicitată de recurentul reclamant, în condițiile art. 492, 255 și 258 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat de reclamantul B.S.C., prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Recurentul reclamant a invocat drept motiv principal de reformare a sentinței primei instanțe greșita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.
Astfel, hotărârea primei instanțe se întemeiază pe dispozițiile art. 205 alin. 2 și art. 206 alin. 1 lit. e din O.G. nr. 92/2013 coroborate cu prevederile pct. 2.3 și 3.2 din O.M.F.P. nr. 450/2013.
În mod legal, prima instanță a reținut că, potrivit acestor norme, contestația administrativă promovată de un contribuabil împotriva deciziilor de impunere emise de către organul fiscal trebuie să respecte anumite condiții de formă, expres precizate de legiuitor, condiții între care este cuprinsă și cea referitoare la semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia și ștampila, în cazul persoanelor juridice și dovada calității de împuternicit.
În mod corect a reținut tribunalul că, în lipsa acestor condiții, legiuitorul permite organului fiscal să nu mai analizeze, pe fond, contestația astfel formulată și să o respingă.
În cauză, raportat la probele administrate, în mod legal, prima instanță a reținut că, deși intimata pârâtă a comunicat recurentului reclamant necesitatea complinirii acestor lipsuri - lipsa semnăturii și dovada împuternicirii avocațiale, indicând termenul în care trebuie depuse cele solicitate - 5 zile de la primirea adresei (filele 54-56 dosar tribunal), aceste dispoziții nu au fost respectate, astfel că soluția de respingere a contestațiilor administrative, adoptată de organul fiscal prin decizia nr. 134/08.07.2013, este legală.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului reclamant, din recurs, în sensul că s-a conformat solicitărilor intimatei pârâte și că a comunicat relațiile solicitate, deoarece dovada depusă în recurs în acest sens nu este concludentă, comunicarea poștală nefiind adresată intimatei pârâte. Or, adresa de complinire a lipsurilor a fost emisă de către intimata pârâtă, astfel că recurentul reclamant, care era și asistat de un avocat, trebuia să depună cele solicitate la sediul intimatei pârâte, astfel cum i s-a solicitat.
Recurentul reclamanta a mai invocat drept motiv de reformare a sentinței primei instanțe și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, fără însă să îl dezvolte.
Față de considerentele sentinței recurate, Curtea reține că nici acest motiv nu este fondat, prima instanță pronunțând o hotărâre argumentată coerent și concis, prin raportare la normele juridice aplicabile situației de fapt reținute, fără a fi indicate motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant B.S.C. împotriva sentinței civile nr. 2153/CA/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va menține.
| ← Salariul minim brut pe economie nu poate constitui temei de... | Opoziţia la executare. Recurs inadmisibil. Unicitatea şi... → |
|---|
