Perimare. Întreruperea termenului de perimare. Condiţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 840/R din data de 11.06.2013
Pentru ca un act de procedură să poată fi considerat ca întrerupător de perimare este necesar ca prin săvârșirea lui să se urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Cerea formulată de reclamanta la data de 30 octombrie 2011 a fost însoțită de o precizare de acțiune (filele 57 și 61 dosar fond). Astfel fiind, actul procedural îndeplinit a avut drept scop evident continuarea judecății precum și consecința legală a întreruperii termenului de perimare.
Prin sentința civilă nr. 848 din 26 martie 2013 Tribunalul Mureș a admis excepția perimării acțiunii și a constatat perimată acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M. E., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2110/102/2011 la data de 28 martie 2011, reclamanta S. M. E. a depus o cerere de obligare a pârâtei la încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă pe funcția și cu toate sporurile și adaosurile prevăzute de lege retroactiv începând cu 1.10.2010; obligarea pârâtei la stabilirea și comunicarea drepturilor salariale incluzând toate sporurile și adaosurile conform legii pentru perioada 1.10.2010-31.12.2010; obligarea pârâtei la stabilirea și comunicarea drepturilor salariale incluzând toate sporurile și adaosurile conform legii pentru perioada 1.01.2011-prezent retroactiv.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 1 noiembrie 2011 instanța a dispus în temeiul art. 155 indice 1 din Codul de procedură civilă, suspendarea judecății cauzei, până la îndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite în sarcina sa prin încheierea de ședință din data de 04 octombrie 2011, anume aceea de a-și preciza acțiunea prin arătarea funcției pentru care dorește încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă și indicarea naturii și cuantumului sporurilor și adaosurilor salariale pe care le solicită.
De la momentul pronunțării încheierii de suspendare a judecății și până la redeschiderea judecății (cu fixarea termenului de judecată pentru data de 26 martie 2013), nu s-a îndeplinit nici un act de procedură.
Susținerea că prin cererea de repunere pe rol din 30.10.2012 s-a întrerupt cursul perimării nu poate fi primită întrucât prin Încheierea din 11 decembrie 2012 s-a respins această cerere și s-a menținut suspendarea dispusă prin încheierea pronunțată în 1 noiembrie 2011 în temeiul art. 155 indice 1 din Codul de procedură civilă.
O cerere de redeschidere a judecății formulată de reclamantă înăuntrul termenului de perimare de un an, neînsoțită de dovezile îndeplinirii obligațiilor care au impus suspendarea, nu poate avea efect întreruptiv de perimare.
O cerere de reluare a judecății respinsă irevocabil, nu poate determina întreruperea cursului perimării, încheierea de respingere creând prezumția lipsei unei intenții reale a părții de a continua judecata, în condițiile în care a formulat o astfel de cerere fără să-și fi îndeplinit toate obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa.
Prin respingerea unei astfel de cereri, cauza rămâne suspendată, nu operează o repunere pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare; numai o cerere de redeschidere a judecății admisă de instanță ar putea produce efectul întreruptiv de perimare în raport cu dispozițiile art. 249 raportat la art. 1551 Cod procedură civilă.
Cauza a rămas așadar în nelucrare, din culpa reclamantei mai mult de un an.
Reclamanta nu a atacat încheierile de suspendare astfel că în temeiul art. 252 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta reclamanta S.M. E. a arătat că cererea de repunere pe rol formulată la 30.10.2012 a avut drept consecință întreruperea termenului de perimare în conformitate cu dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă și curgerea unui nou termen care nu s-a împlinit până la data depunerii noii cereri de repunere pe rol.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.249 Cod procedură civilă, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Pentru ca un act de procedură să poată fi considerat ca întrerupător de perimare este necesar ca prin săvârșirea lui să se urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Cerea formulată de reclamanta la data de 30 octombrie 2011 a fost însoțită de o precizare de acțiune (filele 57 și 61 dosar fond). Astfel fiind, actul procedural îndeplinit a avut drept scop evident continuarea judecății precum și consecința legală a întreruperii termenului de perimare.
Dispozițiile art. 249 nu cuprind alte cerințe pentru întreruperea termenului de perimare. Aprecierea instanței că nici în această nouă formă acțiunea nu era completă nu poate desprinde concluzia că termenul de perimare nu a fost întrerupt întrucât scopul evident al reclamantei a fost acela de a-i fi continuată judecata.
Prin încheierea din 11.12.2012, tribunalul a reținut că precizarea de acțiune tinde la modificarea obiectului cererii de chemare în judecată dar cu toate acestea a dispus menținerea suspendării. Situația nou creată impunea analizarea pretențiilor formulate pe calea "precizării de acțiune"; și, raportat la acestea, instanța trebuia să aprecieze dacă dispozițiile încheierii de ședință din 4 octombrie 2011 se impuneau a mai fi menținute și dacă suspendarea mai putea opera prin prisma temeiului de drept ce a generat-o.
Indiferent de natura cererii depuse de reclamantă (precizare sau modificare) actul de procedură întocmit a avut drept efect întreruperea cursului perimării și începerea unui nou termen.
Având în vedere aceste considerente soluția adoptată de tribunal este greșită. Văzând dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat, a modificat în tot sentința atacată și respingând excepția perimării, a dispus trimiterea cauzei la tribunal pentru continuarea judecății.
| ← Cerere de anulare a certificatului de moştenitor.... | Oralitatea şi contradictorialitatea. Omisiunea instanţei de a... → |
|---|
