Rezoluţiune de drept. Contract de asociere. Admitere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1291 din 31 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 19198/02.10.2012, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. .../211/2010, s-a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamantul M.M.L., împotriva pârâţilor N.I. si N.A. si, in consecinţa:
S-a constatat rezoluţiunea de drept a convenţiei de asociere încheiata intre părţi la data de 18.04.2008.
S-a respins cererea privind repunerea părţilor in situaţia anterioara cu privire la plata sumei de 426.000 lei, echivalentul a 100.000 de euro.
S-a respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata de daune interese.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei sale, următoarele:
„Între pârâţi şi numitul M.M.L., împreună cu numitul M.P.A. s-a încheiat la data de
7.03.2008 antecontractul de vânzare-cumpărare atestat sub nr. 65 având ca obiect vânzarea cumpărarea terenului situat în Cluj-Napoca în suprafaţă de 11243 mp înscris în CF nr. 166298 Cluj nr. top 21570/2/6, respectiv 21570/2/7/2 şi în CF nr. 160124 Cluj sub nr. top 21570/2/5/2.
Potrivit acestui antecontract, pârâţii s-au obligat să înstrăineze promitenţilor cumpărători această suprafaţă de teren pentru preţul de 2698320 euro, preţ care trebuia achitat în 5 tranşe astfel: 60.000 euro avans la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare; 40.000 euro la data de 14.03.2008 de către promitentul cumpărător M.M.L.;
100.000 euro la data de 7.04.2008 de către promitentul cumpărător M.P.A.; 100.000 euro la data de 7.07.2008 de către ambii promitenţi cumpărători; restul sumei de 2398320 euro cel târziu la data de 20.12.2008.
Din preţul total de vânzare-cumpărare sus menţionat promitenţii cumpărători au achitat reclamanţilor doar suma de 100.000 euro.
Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât promitenţii cumpărători nu au mai avut posibilitatea de a achita următoarea rată scadentă din antecontract (din 7.04.2008) pârâţii au stabilit împreună cu promitentul cumpărător M.M.L. să se asocieze pentru a vinde împreună terenul care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, fără a desfiinţa sau rezoluţiona însă antecontractul de vânzare-cumpărare.
Astfel, între pârâţi şi numitul M.M.L. s-a încheiat convenţia de asociere având ca obiect aceeaşi suprafaţă de teren menţionată în antecontractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, în această convenţie a fost primit ca parte contractantă şi numitul P.L.M., în calitate de asociat împreună cu numitul M.M.L., P.L.M. fiind persoana care i-a pus în legătură pe pârâţi cu numitul M.M.L. şi care dorea să fie primit în asociere pentru a obţine un câştig în cazul tranzacţionării imobilului.
Potrivit Convenţiei de asociere din data de 18.04.2008 obiectul acesteia îl constituie asocierea dintre părţi în scopul valorificări ulterioare din vânzare în mod comun a terenului.
Preţul minim de vânzare în comun a terenului a fost stabilit la suma de 2.500.000 euro. În cazul în care terenul ar fi fost înstrăinat în mod comun cu un preţ mai mare decât preţul minim, diferenţa obţinută în plus faţă de preţul minim de vânzare-cumpărare urma să fie împărţită în cote de 1/3 pârâţilor, asociatului M.M.L. şi asociatului P.L.M..
întrucât în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat anterior prezentei convenţii, numitul M.M.L. a achitat pârâţilor suma de 100.000 euro reprezentând o parte din preţul de vânzare-cumpărare, în convenţia de asociere din data de 18.04.2008 s-a cuprins şi acest aspect, la solicitarea asociatului M.M.L..
Aşadar, suma de 100.000 euro menţionată la pct. 3 din convenţia de asociere reprezintă în realitate partea din preţul de vânzare-cumpărare achitată de M.M.L. în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 7.03.2008.
Pentru a putea obţine un preţ mai mare decât cel stabilit în convenţia de asociere asociaţii M.M.L. şi P.L.M. s-au obligat potrivit art. 7.1 din convenţie să facă demersurile necesare în vederea soluţionării tuturor actelor necesare reglementării situaţiei urbanistice a imobilului având ca scop final posibilitatea utilizării acestuia în edificarea unui ansamblu rezidenţial de locuinţe cu cel mai mare regim de înălţime posibil din punct de vedere legal întrucât nu era rezolvata situaţia din punct de vedere urbanistic.
La articolul nr. 5 din convenţia de asociere se menţionează că dacă în termen de 16 luni de la data semnării prezentei convenţii nu este posibilă vanzarea imobilului teren având ca preţ de vânzare o sumă mai mare decât cea de 2500000 euro, prezenta convenţie devine rezoluţionată fără necesitatea vreunei somaţii din partea părţilor, acestea fiind repuse în situaţia anterioară semnării convenţiei.
În ceea ce priveşte solicitarea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanţa a reţinut că aceasta este de esenţa antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamantul neavând posibilitatea să ceară acest lucru,nefiind stabilită nicio culpă a pârâţilor, nu există un act de reziliere a antecontractului sau o hotărâre judecătorească în acest sens.
Ca o consecinţă, pârâţii nu pot fi obligaţi la plata sumei de 426.000 lei, echivalentul a 100.000 de euro şi nici la plata daunelor interese către reclamant.
Astfel, instanţa a apreciat acţiunea reclamantului ca fiind întemeiată în parte şi a constatat rezoluţiunea de drept a convenţiei de asociere încheiata între părţi la data de
18.04.2008.
Instanţa a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 413/17.09.2013, pronunţată în dosar nr. .../211/2010, a admis excepţia netimbrării apelului şi, în consecinţă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut în considerentele deciziei sale, următoarele:
„Pentru termenul de judecată din data de 17.09.2013 apelantul a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4338 lei şi timbru judiciar de 5 lei, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 20 din dosar.
Întrucât apelantul nu a achitat taxa judiciară de timbru menţionată, în şedinţa publică din 17.09.2013 tribunalul a invocat din oficiu excepţia netimbrării apelului.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. 1 şi 3 din Legea 146/1997 conform cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, tribunalul urmează să admită excepţia invocată şi să anuleze ca netimbrat apelul declarat de reclamant”.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 4448/R/15.11.2013, pronunţată în dosar nr. .../211/2010, a admis în parte recursul declarat de reclamantul M.M.L., împotriva deciziei civile nr. 413 din 17.09.2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr.
.../211/2010, care a fost casată în întregime, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut în considerentele deciziei sale, următoarele:
„Prin recursul formulat, atât prin memoriul iniţial de recurs înregistrat la 08.10.2013 (f. 2-4 dosar recurs), cât şi prin completarea motivelor de recurs, expediată prin fax la
13.10.2013 - ambele memorii de recurs fiind formulate înăuntrul termenului legal de motivare a recursului prevăzut de art. 303 alin. 2 C.pr.civ., având în vedere că hotărârea recurată i-a fost comunicată reclamantului recurent la 27.09.2013 (dovadă de comunicare fila 42 dosar apel) -, recurentul a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj pentru rejudecarea apelului, pe motiv că instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, soluţionând apelul pe excepţia netimbrării.
Practic, recurentul a invocat două motive de recurs, pe de o parte, nelegala sa citare pentru termenul de judecată din 17.09.2013, când a fost soluţionat apelul de către Tribunalul, iar pe de altă parte, nelegalitatea soluţiei pronunţată de Tribunalul Cluj prin încălcarea normei imperative prevăzută de art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
In ceea ce priveşte primul motiv de recurs, respectiv, nelegala citare a reclamantului pentru termenul de judecată din 17.09.2013 în faţa Tribunalului Cluj, Curtea a constatat, prin prisma art. 306 alin. 3 C.pr.civ., că deşi recurentul nu a indicat expres, acest motiv se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C.pr.civ., rap. la art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Însă, din perspectiva motivelor pentru care recurentul a invocat această critică din recurs, respectiv, nelegala sa citare pe motiv că procedura de citare a fost realizată prin afişare, fiind astfel, în opinia recurentului, nulă, Curtea a constatat că acest motiv de recurs nu este fondat.
Astfel, prin calea de atac exercitată împotriva sentinţei fondului, intitulată „recurs” (f. 3-7 dosar apel), recalificată corect de către Tribunal în apel, în raport de dispoziţiile art. 2821 C.pr.civ. (f. 34 dosar apel), reclamantul M.M.L. a arătat în mod expres că îşi alege domiciliul procesual „la cabinet de avocat A.N.P., sediul în Cluj-Napoca, str. ..., prin avocat A.N.P.”.
Prin urmare, având în vedere această alegere de domiciliu procesual, instanţa de apel era obligată, de dispoziţiile art. 93 C.pr.civ., să dispună citarea reclamantului la domiciliu procesual pe care acesta şi l-a ales, respectiv, la sediul Cabinetului avocaţial A.N.P., în Cluj-Napoca, str. ., prin avocat A.N.P..
Potrivit art. 93 C.pr.civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.
Întrucât în speţă, prin alegerea de domiciliu făcută de reclamant, s-a arătat şi persoana la care urmează să se facă comunicarea actelor de procedură, respectiv, avocat A.N.P., este evident că citarea apelantului se impunea a fi făcută exclusiv la domiciliu procesual ales, nu şi la domiciliul părţii.
Pe de altă parte, nu există nicio dispoziţie de procedură, conţinută în Codul de procedură civilă, care să impună instanţei de judecată obligaţia de a lua legătura telefonic cu avocatul, ori de a-l încunoştinţa pe avocat în alt mod despre termenul de judecată fixat în vederea judecării apelului.
Singura obligaţie ce îi revenea instanţei de apel era aceea de a-l cita pe reclamantul apelant la domiciliul procesual ales, obligaţie pe care instanţa de apel şi-a îndeplinit-o, respectiv, pentru termenul de judecată din 17.09.2013, reclamantul apelant a fost legal citat încă din data de 11 iulie 2013 cu menţiunea timbrării căii de atac cu suma de 4.338 lei taxa judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, sub sancţiunea anulării cererii, procedura de citare fiind legal îndeplinită prin afişare la sediul Cabinetului avocaţial A.N.P., în Cluj-Napoca, str. ... (f. 20 dosar apel).
Susţinerea recurentului, în sensul că procedura de citare ar fi viciată pentru că s-a realizat prin afişare, este vădit nefondată şi excede oricărui cadru legal, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 92 alin. 3 teza I C.pr.civ., raportat la art. 92 alin. 4 C.pr.civ., care prevăd că procedura de citare se va realiza prin afişare dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu.
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că acest prim motiv de recurs este vădit nefondat.
In ceea ce priveşte cea de-a doua critică din recurs, referitoare la nelegalitatea soluţiei instanţei de apel, decurgând din încălcarea normei imperative prevăzute de art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., Curtea a constatat că acesta este fondat, motivat pe următoarele considerente:
Prin memoriul de „recurs” promovat împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul nu a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, nici în mod expres, prin indicarea dispoziţiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ., şi nici implicit, prin recurgerea la sintagma „solicit judecarea în lipsă”.
Nici intimaţii N. prin întâmpinarea pe care au formulat-o (f. 29-32 dosar apel), nu au solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
Întrucât la termenul de judecată din data de 17.09.2013 nu s-a prezentat niciuna dintre părţi, şi nici reprezentanţii părţilor, deşi conform practicalei deciziei civile nr. 413/17.09.2013, au fost făcute două strigări ale cauzei în şedinţă publică, Tribunalul Cluj era obligat de dispoziţiile art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., să dispună suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor de la dezbateri.
Omiţând însă să observe că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, Tribunalul Cluj, la termenul de judecată din 17.09.2013, a invocat din oficiu, excepţia netimbrării apelului şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.
Din această perspectivă, Curtea a constatat că soluţia instanţei de apel intră sub incidenţa art. 304 pct. 5 C.pr.civ., rap. la art. 105 alin. 2 C.pr.civ., coroB.t şi cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., impunându-se admiterea în parte a recursului, în limitele acestui motiv de recurs, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Cluj.
Aşa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 312 alin. 1
C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul reclamantului, conform dispozitivului prezentei decizii.
Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părţilor în recurs, vor fi avute în vedere de instanţa de rejudecare”.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj sub nr. .../211/2010*.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 104/A/11.02.2014, pronunţată în dosar nr. .../211/2010*, a admis excepţia tardivităţii motivelor de apel din 24.01.2014.
A admis apelul declarat de reclamantul M.M.L. împotriva sentinţei civile nr. 19198/02.10.2012, pronunţată în dosarul civil nr. .../211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în întregime acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor N.I., N.A. şi P.L.M. şi, în consecinţă:
Au fost obligaţi pârâţii N.I. şi N.A. să achite reclamantului suma de 305.250 lei, reprezentând suma achitată de reclamant în baza convenţiei de asociere încheiată la data de
18.04.2008 şi suma de 30.897,59 lei, reprezentând dobânda legală pentru perioada
20.08.2009-28.04.2011.
A fost obligat pârâtul P.L.M. să achite reclamantului suma de 101.750 lei, reprezentând suma achitată de reclamant în baza convenţiei de asociere încheiată la data de
18.04.2008 şi suma de 10.299,12 lei, reprezentând dobânda legală pentru perioada
20.08.2009-28.04.2011.
Au fost obligaţi pârâţii să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumelor menţionate, începând cu data de 29.04.2011 şi până la data plăţii.
A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Au fost obligaţi intimaţii să achite apelantului 5343 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Motivând decizia pronunţată, Tribunalul a reţinut în considerentele acesteia, următoarele:
Referitor la excepţia tardivităţii motivelor de apel din 24.01.2014, tribunalul a reţinut că potrivit art.287 alin.1 pct.3 alin.2 C.proc.civ., cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiată apelul. Această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea decăderii şi poate fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
În speţă, motivele suplimentare de apel au fost depuse la data de 24.01.2004, iar prima zi de înfăţişare a fost la data de 17.09.2013, astfel încât tribunalul urmează să admită excepţia invocată.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, tribunalul a reţinut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7.03.2008 pârâţii N.I. şi N.A. s-au obligat să vândă reclamantului M.M.L. şi numitului M.P.A. terenul situat în Cluj-Napoca în suprafaţă de 11243 mp înscris în CF nr. 166298 Cluj nr. top 21570/2/6, respectiv 21570/2/7/2 şi în CF nr. 160124 Cluj sub nr. top 21570/2/5/2.
Preţul a fost stabilit la suma de 2.698.320 euro, din care reclamantul a achitat suma de 60.000 euro la data semnării antecontractului, urmând ca restul să fie achitat astfel:
40.000 euro la data de 14.03.2008 de către promitentul cumpărător M.M.L.; 100.000 euro la data de 7.04.2008 de către promitentul cumpărător M.P.A.; 100.000 euro la data de
7.07.2008 de către ambii promitenţi cumpărători; restul sumei de 2.398.320 euro cel târziu la data de 20.12.2008.
Conform actului adiţional nr.1, la data de 14.03.2008 reclamantul a achitat şi suma de 40.000 euro.
La data de 18.04.2008 între pârâţii N.I. şi N.A., reclamantul M.M.L. şi pârâtul P.L.M. s-a încheiat o convenţie de asociere prin care părţile au înţeles să se asocieze pentru a vinde împreună terenul care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare menţionat mai sus.
Părţile au convenit ca preţul minim de vânzare este de 2.500.000 euro, care în acest cuantum urma să revină pârâţilor N. (2.400.000 euro) şi reclamantului (100.000 euro).
În art.3 se menţionează că la momentul semnării convenţiei reclamantul a achitat pârâţilor suma de 100.000 euro, convenţia echivalând cu o chitanţă doveditoare a plăţii.
De asemenea, părţile au convenit ca diferenţa de preţ dintre preţul minim de
2.500.000 euro şi un preţ mai mare să revină părţilor în cotele următoare: 1/3 pârâţilor N., 1/3 reclamantului, 1/3 pârâtului P.L.M..
În art.5 se precizează că în măsura în care în termen de maxim 16 luni de la data semnării convenţiei nu este posibilă vânzarea imobilului având ca preţ de vânzare o suma mai mare decât cea de 2500000 euro convenţia devine rezoluţionată fără necesitatea vreunei somaţii din partea părţilor, acestea fiind repuse în situaţia anterioara semnării convenţiei.
În actul adiţional încheiat la data de 18.04.2008 se menţionează că din suma de
100.000 euro primită de la reclamant pârâţii N. au împrumutat suma de 25.000 euro pârâtului P.L.M. la data de 18.04.2008, sumă care acest pârât s-a obligat să o restituie reclamantului în termenul prevăzut în convenţie.
Prima instanţă a constatat rezolutiunea de drept a convenţiei de asociere încheiata intre parţi la data de 18.04.2008, reţinând incidenţa nr. 5 din convenţie, însă în ceea ce
priveşte solicitarea privind repunerea parţilor în situaţia anterioara a reţinut ca aceasta este de esenţa antecontractului de vânzare-cumpărare, iar reclamantul nu are posibilitatea să ceara acest lucru, nefiind stabilita nicio culpa a pârâţilor şi neexistând un act de reziliere a antecontractului sau o hotărâre judecătoreasca în acest sens.
Tribunalul a considerat fondate criticile apelantului privind această din urmă soluţie, prima instanţă reţinând în mod eronat că restituirea sumei de 100.000 euro ar putea fi dispusă doar ca urmare a rezoluţiunii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7.03.2008.
Astfel, prin notificarea nr.278/14.04.2008 comunicată reclamantului pârâţii N. au arătat că acesta nu a achitat suma de 100.000 euro scadentă la data de 07.04.2008, astfel încât consideră reziliat antecontractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, prin declaraţia autentificată sub nr.1619/18.04.2008 la SCN „N.L.” pârâţii N., reclamantul şi numitul M.P.A. au solicitat radierea notării antecontractului din CF, ca urmare a rezoluţiunii acestuia.
Raportat la cele menţionate mai sus, tribunalul a reţinut că părţile din antecontractul de vânzare-cumpărare au înţeles să desfiinţeze de comun acord acest act juridic şi să încheie un nou act, convenţia de asociere, astfel încât ca urmare rezoluţiunii acestuia se impune repunerea părţilor în situaţia anterioară, inclusiv restituirea către reclamant a sumei de
100.000 euro, pe care acesta a achitat-o în favoarea pârâţilor. Acordul de voinţă rezultă în mod neechivoc din cele două acte menţionate mai sus, apărările pârâţilor, în sensul că declaraţia din 18.04.2008 voinţa părţilor fiind doar de a radia antecontractul, fiind nefondate, atât timp cât părţile au menţionat în mod expres că antecontractul a fost rezoluţionat.
Tribunalul a mai observat că prima instanţa a omis să analizeze raporturile juridice dintre reclamant şi pârâtul P.L.M., şi în privinţa acestor raporturi susţinerile apelantului fiind fondate, în condiţiile în care prin actul adiţional încheiat la data de 18.04.2008 acesta s-a obligat să restituie reclamantului suma de 25.000 euro.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 969 alin.1, art.1021 şi art.1079 C.civ., în vigoare la data încheierii contractului între părţi, precum şi cele din OG nr.9/2000, în vigoare la data introducerii acţiunii, tribunalul a considerat întemeiate şi celelalte capete de cerere din acţiunea formulată şi precizată de reclamant, cu consecinţa admiterii în întregime a acesteia.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza art.296 C.proc.civ. tribunalul a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în întregime acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor N.I., N.A. şi P.L.M., şi, în consecinţă:
A obligat pârâţii N.I. şi N.A. să achite reclamantului suma de 305.250 lei (echivalentul în lei a sumei de 75.000 euro) reprezentând suma achitată de reclamant în baza convenţiei de asociere încheiată la data de 18.04.2008 şi suma de 30.897,59 lei, reprezentând dobânda legală pentru perioada 20.08.2009-28.04.2011.
A obligat pârâtul P.L.M. să achite reclamantului suma de 101.750 lei (echivalentul în lei a sumei de 25.000 euro), reprezentând suma achitată de reclamant în baza convenţiei de asociere încheiată la data de 18.04.2008 şi suma de 10.299,12 lei, reprezentând dobânda legală pentru perioada 20.08.2009-28.04.2011.
A obligat pârâţii să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumelor menţionate, începând cu data de 29.04.2011 şi până la data plăţii.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În baza art.274 C.proc.civ. intimaţii au fost obligaţi să achite apelantului suma de 5343 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar şi onorariul avocaţial”.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâţii N.I. şi N.A., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat de intimatul M.M.L.; cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanţei de apel este criticabilă sub următoarele aspecte:
Prin raportare la principala solicitare a intimatului, de repunere a părţilor în situaţia anterioară, ca urmare a constatării rezoluţiunii convenţiei de asociere, recurenţii au precizat că acest lucru nu poate fi realizat, instanţa de judecată neavând calea legală de a pronunţa o astfel de hotărâre.
În concret, aşa cum s-a arătat şi la prima instanţă şi cum în mod corect a reţinut şi instanţa de judecată în motivarea hotărârii, rezoluţiunea convenţiei de asociere şi repunerea părţilor în situaţia anterioara sunt două elemente diferite care îşi găsesc temeiul juridic în instituţii distincte, ca urmare a voinţelor diferite, nefiind nicio legătură de cauzalitate între acestea, care să poată genera un raport obligaţional de tip cauză-efect, ce ar putea obliga recurenţii să restituie sumele pretinse de intimat.
Astfel, solicitarea acestuia din urmă ar putea avea efect doar în cazul în care s-ar fi constatat rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, iar repunerea în situaţia anterioară s-ar fi cerut în temeiul acestui antecontract.
După cum se poate observa, intimatul, prin acţiunea introductivă, a solicitat restituirea sumei de bani nu în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare, ci în temeiul convenţiei de asociere.
Mai mult, convenţia de asociere prevede repunerea părţilor în situaţia anterioara, fără a arăta care este aceasta, nu prevede expres restituirea sumei de 100.000 euro, iar astfel cum s-a făcut dovada (interogatoriul intimatului) această sumă nu a fost achitată urmare a semnării convenţiei de asociere, ci urmare a semnării antecontractului de vânzare-cumpărare.
În aceste condiţii, repunerea părţilor în situaţia anterioară semnării convenţiei de asociere, nu presupune restituirea vreunei sume de bani, deoarece în baza acestui act nu s-au achitat astfel de sume.
În baza acestei convenţii, nefiind prestată nicio obligaţie între părţi, repunerea în situaţia anterioara, urmare a rezoluţiunii de drept a convenţiei, rămâne practic fără obiect.
Repunerea părţilor în situaţia anterioara se aplicăm contractelor sinalagmatice, iar prin convenţia de asociere recurenţii nu şi-au asumat obligaţii faţă de intimat, doar acesta asumându-şi anumite obligaţii pentru aducerea la îndeplinire a scopului asocierii.
Prin urmare, în aceste condiţii, nu se poate discuta despre o repunere în situaţia anterioară, care să aibă ca rezultat plata, din partea recurenţilor, a celor 75.000 euro plus daune-interese, întrucât această sumă ar putea fi solicitată doar ulterior rezoluţiunii antecontractului de vânzare-cumpărare din 07.03.2008, antecontractul fiind cel în temeiul căruia intimatul a achitat suma de 100.000 euro.
Sub nicio formă, nu se pot pretinde respectivele sume în temeiul rezoluţiunii Convenţiei de Asociere din 18.04.2008.
În temeiul acelei convenţii, intimatul nu a achitat nicio sumă de bani, la care acum să aibă dreptul de a o pretinde, ca urmare a rezoluţiunii convenţiei.
In concluzie, pentru aceste sume solicitate de intimat, s-ar putea dispune restituirea, ca efect al repunerii in situaţia anterioară, doar dacă intimatul ar fi solicitat această restituire având ca bază şi temei rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, şi nu a convenţiei de asociere, în baza căreia nu au fost achitate sume de bani.
Raportat la aceste aspecte, recurenţii consideră că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al celor două înscrisuri, extinzând efectele antecontractului de vânzare-cumpărare (respectiv plata sumei de bani şi repunerea părţilor în situaţia anterioară) în favoarea convenţiei de asociere.
Astfel, aşa cum în mod corect prima instanţă a respins petitul privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, motivând că nu există vreun act sau hotărâre prin care să se rezoluţioneze antecontractul, ori vreun motiv pentru care să se constate culpa părţilor, apreciază recurenţii că nu ar trebui să existe vreo confuzie asupra stării de fapt.
Mai mult, acţiunea intimatului-reclamant nu poate fi admisă, întrucât prin ea nu se solicită rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, singurul care ar fi putut da naştere la restitutio in integrum - întrucât doar în baza acestuia s-au plătit cei 100.000 euro ci se solicită repunerea în situaţia anterioară ca efect al rezoluţiunii Convenţiei de Asociere.
Însă, tocmai acesta este şi motivul pentru care prima instanţă, în mod corect, a respins cererea de repunere în situaţia anterioară ca urmare a constatării rezoluţiunii Convenţiei de Asociere, întrucât în baza Convenţiei de Asociere recurenţii nu datorează nimic apelantului, suma de 100.000 euro fiind achitată în temeiul Antecontractului de vânzare, fapt recunoscut de răspunsul acestuia de la interogatoriu.
Or, în contextul în care suma de 100.000 euro a fost achitată în baza antecontractului de vânzare, iar acest antecontract a fost rezoluţionat, nu se poate pretinde repunerea în situaţia anterioară ca urmare a rezoluţiunii Convenţiei de Asociere, argumentându-se că s-ar fi achitat 100.000 euro, în situaţia în care însuşi intimatul-reclamant recunoaşte prin răspunsul la interogatoriu că a achitat suma de 100.000 doar în temeiul antecontractului de vânzare.
Aceasta este însăşi esenţa şi înţelesul lămurit şi fără echivoc al înscrisurilor dintre părţi, aspecte care au fost interpretate greşit de către instanţa de apel.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul reclamant M.M.L. a solicitat respingerea recursului, menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată pe recurs 800 Ron.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că repunerea în situaţia anterioară, dispusă prin decizia recurată, este legală, reprezentând efectul rezoluţiunii convenţiei de asociere.
Conform art. 3 din convenţia de asociere, pentru suma de 100.000 Euro achitaţi de intimat, însuşi acel act juridic ţine loc de chitanţă de plată, aspect însuşit de părţi prin semnare.
Aserţiunile recurenţilor conform cărora declaraţia autentificată sub nr. 1619/2008 de către BNP N.L. nu ar face dovada rezoluţiunii antecontractului cu nr. 65/7.03.2008, sunt străine de orice raţionament logico juridic, ba chiar grefate pe rea credinţă, fiindcă:
- în notificarea cu nr. 278/2008 expediată prin Bej C.M.R., recurenţii N., au inserat expres „considerăm reziliat antecontractul de vânzare cumpărare din 07.03.2008”;
- în declaraţia autentică cu nr. 1619/2008, este inserat expres în partea finală,, ca urmare a rezoluţiunii", aspect însuşit de recurenţi şi prin semnătura acelei declaraţii, declaraţie ce cuprinde unica şi reala voinţă a părţilor;
- încheierile CF 105949/28.08.2013, 105950/28.08.2013, prin care reprezentantul convenţional al intimaţilor/recurenţilor N. din întreg ciclul procesual şi anume av. Cesarean Cristian, în virtutea declaraţiei sus arătate, a solicitat şi obţinut radierea din CF-urile relevante a antecontractului cu dată certă nr. 65/07.03.2008.
Recurenţii au susţinut atât în poziţia procesuală din apel, cât şi în motivele de recurs, faptul că declaraţia autentică mai sus arătată, a avut rol strict pentru radierea antecontractului din CF în vederea notării ulterioare a convenţiei de asociere, când în realitate, radierea antecontractului din CF s-a efectuat în virtutea dosarului de CF 105949 şi 105950 din 28.08.2013.
Date fiind cele mai sus arătate, raportat la rezoluţiunea neechivocă a antecontractului (revocarea mutuală, intervenită voluntar între părţile împrocesuate) din 7.03.2008, urmată de constatarea rezoluţiunii de drept a convenţiei de asociere încheiată la 18.04.2008, unica soluţie susţinută de textul de lege şi de principiile ce guvernează efectele rezoluţiunii, este repunerea părţilor în situaţia anterioară, soluţie dispusă în mod temeinic de către instanţa de apel.
La termenul de judecată din 24.10.2014 instanţa din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă strict la netemeinicia hotărârii atacate, prin care se tinde la reaprecierea stării de fapt de către instanţa de recurs, ca urmare a reanalizării probatoriului administrat de către instanţele de fond, având în vedere împrejurarea că dispoziţiile art. 304 pct. 10 şi 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 şi pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate - în ceea ce priveşte motive de recurs care se referă la netemeinicia deciziei , şi cele prin care se tinde la reaprecierea stării de fapt de către instanţa de recurs, ca urmare a reanalizării probatoriului administrat de către instanţele de fond, urmând a fi admisă excepţia inadmisibilităţii -curtea, cu majoritate de voturi, constată că acesta este fondat în parte, urmând a fi admis, în următoarele limite şi_pentru următoarele considerente:
Verificând raporturile juridice care s-au derulat între părţi de-a lungul timpului, se constată că acestea s-au materializat în mai multe acorduri de voinţă, astfel:
l. a. Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 7.03.2008 (f. 13-14 dosar fond), având ca obiect promisiunea de vânzare a dreptului de proprietate al promitenţilor vânzători N.I. şi N.A., asupra imobilului teren situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 11243 mp, înscris în CF nr. 166298 Cluj nr. top 21570/2/6, 21570/2/7/1, şi în CF nr. 160124 Cluj nr. top 21570/2/5/2, în favoarea promitenţilor cumpărători M.P.A. şi M.M.L. (pct. II din antecontract).
Preţul imobilului şi modalitatea de plată s-a prevăzut la pct. III art. 2,3,4,5,6,7 din antecontract, astfel: preţul de 240 euro / mp, respectiv 2698320 euro.
La momentul semnării antecontractului promitentul cumpărător M.M.L. a achitat un avans total de 60.000 euro, antecontractul echivalând prin semnare cu o chitanţă doveditoarea plăţii.
Cel târziu la 14.03.2008 acelaşi promitent cumpărător se obliga să achite a doua tranşă de plată în sumă de 40.000 euro.
Cel târziu la 7.04.2008, promitentul cumpărător M.P.A. se obliga să achite a treia tranşă de plată în sumă de 100.000 euro.
Cel târziu la data de 7 iulie 2008 promitenţii cumpărători se obligau să achite a treia tranşă de plată în sumă de 100.000 euro.
Restul sumei de 2398320 lei urma să fie achitată de promitenţii cumpărători, cel mai târziu la 20.12.2008.
Conform art. 9.2 din antecontract, neplata celorlalte tranşe de bani la termenele stabilite de comun acord între părţi oferea dreptul promitenţilor vânzători de a cere rezoluţionarea prezentului antecontract, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară semnării acestuia.
b. Prin actului adiţional nr. 1 încheiat la 7.03.2008 (f. 12 dosar apel) s-a menţionat că a doua rată din preţ, în cuantum de 40.000 euro s-a achitat de către promitentul cumpărător M.M.L..
Urmare a neachitării celorlalte rate din preţ promitenţii vânzători au notificat promitenţii cumpărători că în temeiul art. 9.2 din antecontractul de vânzare-cumpărare, acesta este reziliat (f. 13 dosar apel).
Prin aceeaşi notificare, au solicitat promitenţilor cumpărători să se prezinte în faţa unui notar public pentru a da o declaraţie prin care să solicite radierea din CF a notării antecontractului de vânzare-cumpărare.
Prin declaraţia autentificată sub nr. 1619/18.04.2008 la Societatea Civilă Notarială „N.L.” (f. 14 dosar apel), toate părţile antecontractului de vânzare-cumpărare din 7.03.2008 au solicitat radierea notării acestui act, ca urmare a rezoluţiunii antecontractului.
Reiese aşadar că antecontractul de vânzare-cumpărare din 7.03.2008 a fost rezoluţionat pe cale amiabilă.
2. a. Cel de-al doilea act juridic încheiat între asociaţii N.I. şi N.A. în calitate de proprietari şi P.L.M. şi M.M.L., în calitate de asociaţi, este cel intitulat „convenţie de asociere” din 18.04.2008 (f. 11-12 dosar fond).
Obiectul acestui act juridic îl reprezintă asocierea dintre părţi în vederea valorificării ulterioare prin vânzare în mod comun a imobilului teren situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 11243 mp, înscris în CF nr. 166298 Cluj nr. top 21570/2/6, 21570/2/7/1, şi în CF nr. 160124 Cluj nr. top 21570/2/5/2, aflat în proprietatea tabulară a lui N.I. şi N.A..
Conform clauzelor art. III al convenţiei de asociere, părţile au convenit ca preţul minim de vânzare al imobilului să fie de 2.500.000 euro.
Potrivit art. 3 al acestui act juridic, la momentul semnării prezentei convenţii asociatul M.M.L. a achitat proprietarilor suma de 100.000 euro prezenta convenţie echivalând prin semnare cu o chitanţă doveditoare a plăţii.
Conform art. 5 din aceeaşi convenţie de asociere, în măsura în care în termen de maxim 16 luni de la data semnării prezentei convenţii nu este posibilă vânzarea imobilului teren obiect al prezentei convenţii, având ca obiect de vânzare o sumă mai mare decât cea de 2.500.000 euro prezenta convenţie devine rezoluţionată fără necesitatea vreunei somaţii din partea părţilor, acestea fiind repuse în situaţia anterioară semnării convenţiei.
b. La data de 12.11.2008 s-a încheiat un act adiţional la această convenţie de asociere (f. 21 dosar fond), între cei patru asociaţi ai convenţiei de asociere din 18.04.2008.
Potrivit acestui act adiţional, din suma de 100.000 euro primită de la M.M.L., suma de 25.000 euro a fost împrumutată asociatului P.L.M., care s-a obligat să restituie suma împrumutată asociatului M.M.L. în termenul prevăzut în convenţia de asociere din data de
18.04.2008,
Acestea sunt aşadar actele juridice încheiate între părţi, cu clauzele indicate mai
sus.
Problema esenţială a prezentului litigiu o constituie stabilirea cu certitudine a actului juridic în baza căruia în mod clar şi neechivoc s-a achitat de către reclamantul M.M.L. suma de 100.000 euro şi, pe cale de consecinţă, urmare a rezoluţiunii cărui act acesta este îndreptăţit să solicite repunerea părţilor în situaţia anterioară,sub aspectul restituirii sumei de 100.000 euro.
Curtea, cu majoritate de voturi, apreciază să singurul act în baza căruia reclamantul a achitat suma de 100.000 euro este antecontractul de vânzare-cumpărare din 07.03.2008 -
60.000 euro la data semnării şi 40.000 euro la 14.03.2008, în baza actului adiţional nr. 1 la antecontractul de vânzare-cumpărare din 07.03.2008.
Această constatare rezultă din însăşi clauzele actelor juridice încheiate şi asumate de către părţi respectiv art. 3 şi 4 din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la
7.03.2008, al cărui conţinut a fost redat anterior.
Reiese aşadar că suma de 100.000 euro achitată în două tranşe, s-a plătit de către promitentul cumpărător M.M.L., în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la
7.03.2008, reprezentând avansul din preţul imobilului obiect al aceluiaşi antecontract.
În ceea ce priveşte clauzele actului juridic intitulat „convenţie de asociere”, încheiat la 18.04.2008 de nicăieri nu rezultă că suma de 100.000 euro ar constitui o prestaţie a asociatului M.M.L., în baza acestei convenţii, a cărei rezoluţiune s-a solicitat în prezentul litigiu, astfel încât în cazul rezoluţiunii, acesta să fie obligat îndreptăţit să o primească înapoi, pe calea repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Menţiunea din art. 3 din cuprinsul convenţiei de asociere - „la momentul semnării prezentei convenţii asociatul M.M.L. a achitat proprietarilor suma de 100.000 euro prezenta convenţie echivalând prin semnare cu o chitanţă doveditoare a plăţii” - nu constituie o obligaţie asumată de vreuna dintre părţi, respectiv o prestaţie executată de vreunul dintre asociaţi în temeiul acestui contract de asociere, ci reprezintă o simplă consemnare a unei stări de fapt: aceea că la momentul semnării convenţiei asociatul M.M.L. a achitat proprietarilor suma de 100.000 euro.
Prin urmare, reprezentând o simplă consemnare a unei împrejurări faptice, fără a fi o plată a asociatului M.M.L. executată în baza convenţiei de asociere, în considerarea unui drept conferit lui în baza aceleiaşi convenţii, nu se poate vorbi de repunerea în situaţia anterioară în sensul restituirii către acesta a sumei de 100.000 euro, urmare a rezoluţiunii convenţiei de asociere.
în concluzie, curtea, cu majoritate de voturi, constată că suma de 100.000 euro s-a remis de către reclamantul M.M.L. pârâţilor N., însă, nu în baza convenţiei de asociere, ci în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 7.03.2008.
Prin urmare, curtea, cu majoritate de voturi apreciază că repunerea părţilor în situaţia anterioară, sub aspectul restituirii sumei de 100.000 euro către reclamantul M.M.L. trebuia să se solicite de către acesta urmare a rezoluţiunii convenţionale a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 7.03.2008, întrucât plata sumei de 100.000 euro s-a făcut în baza acestui act.
O eventuală schimbare a clauzelor asumate prin antecontractul de vânzare-
cumpărare din 7.03.2008, în sensul că suma de 100.000 euro achitată de promitentul cumpărător M.M.L., în baza acestui act, să se transforme într-o creanţă a acestuia faţă de asociaţii N., în baza contractului de asociere din 18.04.2008, se putea face pe calea novaţiei, în modalitatea prev. de art. 1128 pct. 1 Vechiul cod civil - când debitorul contractează în privinţa creditorului său o datorie nouă, ce se substituie celei vechi, care este stinsă.
Însă, conform art. 1130 Cod civil, novaţia nu se prezumă, voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act.
În conţinutul convenţiei de asociere din 18.04.2008, nicăieri nu se regăseşte vreo clauză în baza căreia părţile să fi prevăzut că are loc o novaţie având ca obiect suma de bani remisă în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 7.03.2008, în sensul considerării că aceasta a fost remisă în baza convenţiei de asociere din 18.04.2008.
Prin urmare, restituirea sumei de 100.000 euro către asociatul M.M.L. nu se poate dispune ca urmare a rezoluţiunii convenţiei de asociere din 18.04.2008, întrucât în baza acestui act, niciuna din părţile contractante nu a remis vreo sumă de bani altei părţi contractante. Restituirea acestei sume putea fi pretinsă cu succes pe calea solicitării repunerii în situaţia anterioară, urmare a rezoluţiunii convenţionale a antecontractului de vânzare-cumpărare din 07.03.2008.
Împrejurarea că remiterea sumei de 100.000 euro s-a făcut în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 7.03.2008, precum şi aceea că suma de 100.000 euro cu privire la care se face menţiune în art. 3 din convenţia de asociere din 18.04.2008, este una şi aceeaşi cu cea achitată în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la
7.03.2008, a fost recunoscută de toate părţile la interogatoriile luate în faţa primei instanţe: reclamantul întrebările 2,8 (f. 131-132 dosar fond), pârâtul N.I. întrebarea 2 (f. 139), iar în recurs probaţiunea nu poate fi reanalizată.
Repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca o consecinţă a rezoluţiunii unui contract bilateral, poate fi solicitată de părţi, respectiv, dispusă de către instanţă strict numai prin raportare la contractul în baza căruia părţile au executat prestaţii reciproce, a căror restituire o solicită în urma rezoluţiunii.
În concluzie: suma de 100.000 euro a fost achitată de reclamantul M.M.L. în baza antecontractului de vânzare-cumpărare din 7.03.2008, rezoluţionat amiabil.
În temeiul convenţiei de asociere din 18.04.2008 nu s-a plătit suma de 100.000
euro.
În prezentul cadru procesual, instanţa a fost investită exclusiv cu rezoluţiunea convenţiei de asociere din 18.04.2008, iar potrivit art. 129 alin. 6 Cod proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Curtea, cu majoritate de voturi, constată că instanţa de apel a apreciat că suma de
100.000 euro s-a achitat în baza convenţiei de asociere din 18.04.2003, dispunând repunerea în situaţia anterioară urmare a rezoluţiunii acesteia, ca urmare a interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii, prin schimbarea înţelesului acestuia, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., va admite în parte recursul declarat de pârâţii N.I. şi N.A. împotriva deciziei civile nr. 104/A/din 11.02.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. .../211/ 2010*, pe care o va modifica în parte în sensul că, va admite în parte apelul declarat de reclamantul M.M.L. împotriva sentinţei civile nr. 19198/02.10.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul civil nr. .../211/2010, pe care o va schimba în parte în sensul că va admite în parte acţiunea civilă formulată de
reclamantul M.M.L. împotriva pârâţilor N.I., N.A. şi P.L.M. şi, în consecinţă:
Va înlătura dispoziţiile privind obligarea pârâţilor N.I. şi N.A. de a achita reclamantului suma de 305.250 lei reprezentând suma achitată de reclamant în baza convenţiei de asociere încheiată la data de 18.04.2008 şi suma de 30.897,59 lei reprezentând dobânda legală pentru perioada 20.08.2009 - 28.04.2011, precum şi dobânda legală aferentă sumelor menţionate, începând cu data de 29.04.2011 şi până la data plăţii.
Va înlătura dispoziţia din decizia atacată referitoare la obligarea intimaţilor la plata sumei de 5343 lei cheltuieli de judecată în apel.
Va menţine dispoziţia sentinţei referitoare la rezoluţiunea de drept a convenţiei de asociere încheiată la data de 18.04.2008.
Va menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
În ceea ce îl priveşte pe intimatul P.L.M., acesta a fost obligat prin decizia pronunţată în apel să achite reclamantului suma de 101.750 lei reprezentând suma achitată de reclamant în baza convenţiei de asociere încheiată la data de 18.04.2008, suma de 10.299,12 lei, reprezentând dobânda legală pentru perioada 20.08.2009 - 28.04.2011, precum şi dobânda legală aferentă sumelor menţionate, începând cu data de 29.04.2011 şi până la data plăţii.
Acest pârât nu a declarat recurs prin care să conteste legalitatea obligaţiei de plată instituită în sarcina sa.
Faţă de el, statuările instanţei de apel au rămas irevocabile, prin neexercitarea căii de atac în termenul legal.
Decizia din apel devenind irevocabilă sub aspectul dispoziţiei de obligare a sa să achite reclamantului suma de 101.750 lei reprezentând suma achitată de reclamant în baza convenţiei de asociere încheiată la data de 18.04.2008, suma de 10.299,12 lei, reprezentând dobânda legală pentru perioada 20.08.2009 - 28.04.2011, precum şi dobânda legală aferentă sumelor menţionate, începând cu data de 29.04.2011 şi până la data plăţii, aceasta va fi menţinută sub acest aspect.
Raportat la modalitatea de soluţionare a recursului şi de limitele de modificare a deciziei pronunţate în apel, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., instanţa va obliga exclusiv pârâtul P.L.M. să plătească apelantului M.M.L. suma de 1340,05 lei cheltuieli de judecată în apel (în cel de al doilea ciclu procesual).
În această fază, reclamantul apelant a achitat cheltuieli de judecată însumând 5343 lei (4338 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar şi 1000 lei onorariu avocat - f.13-14).
Din această sumă pârâtul P.L.M. va fi obligat să achite suma de 1335,75 lei,(reprezentând o pătrime din cheltuielile de judecată făcute re reclamant în apel, proporţional cu suma la plata căreia a fost obligat, raportat la suma solicitată de reclamant - 25.000 euro, faţă de cea de 100.000 euro solicitată). La această sumă de 1335,75 lei se vor adăuga în sarcina pârâtului cheltuielile de judecată din primul recurs declarat de reclamant - taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei şi timbru judiciar 0,3 lei, totalizând astfel suma de 1340,05 lei.
Recursul pârâţilor fiind admis în parte, în sensul exonerării lor totale de la plata vreunei sume către reclamantul intimat M.M.L., în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., acesta va fi obligat să plătească recurenţilor suma de 3741,24 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar (f. 30-31).
| ← Contract de împrumut neîncheiat în formă scrisă.... | Masă succesorală. Partaj de ascendent. Confirmare de către... → |
|---|
