Rolul activ al instantei în încredinţarea minorului. Probe
| Comentarii |
|
încredinţarea minorului trebuie să aibă în vedere principiul protejării interesului superior al copilului, interes care se apreciază după nevoile actuale ale copilului şi posibilităţile şi disponibilităţile fiecărui părinte de a satisface aceste nevoi. Problema sănătătii minorului constituie un criteriu deter-
minant, ce trebuie constată printr-o expertiză medico-legală.
C.A. Timişoara, Secţia civilă, complet specializat de familie şi minori, decizia nr. 240/F din 22 noiembrie 2005, în B.J. 2005, p. 143-144
Prin sentinţa civilă nr. 307 din 20 ianuarie 2005, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă contra pârâtului C.L:M. şi a admis şi acţiunea reconvenţională formulată de pârât contra reclamantei.
Drept urmare, a desfăcut din vina ambilor soţi căsătoria încheiată de aceştia la 16 martie 2002, a dispus reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, încredinţarea la pârât spre creştere şi educare a minorului S.M., născut la 4 octombrie 2002, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreţinere de 25% din veniturile sale nete din muncă începând cu 18 octombrie 2004 şi până la majoratul minorului.
Prin decizia civilă nr. 117/A din 21 aprilie 2005, Tribunalul Arad a respins apelul reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 240/F din 22 noiembrie 2005, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei tribunalului, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă, Tribunalul Arad.
Curtea a reţinut că minorul în cauză, rezultat din căsătoria părţilor, s-a născut la 4 octombrie 2002, a crescut în familia acestora până în luna mai 2004, când a fost dus de reclamantă la mama acesteia în municipiul Constanţa, iar în luna octombrie 2004 a fost readus în municipiul Arad în familia pârâtului, unde a fost lăsat şi unde se află şi î prezent.
Reclamanta lucrează şi domiciliază în Bucureşti, fiind angajată a S.R.I., iar pârâtul locuieşte împreună cu mama lui, este şi el angajat în prezent, însă obţine venituri substanţiale din dobânzi.
După ce minorul a fost adus în familia pârâtului, conform actclor medicale depuse în cauză şi declaraţiilor martorilor audiaţi, pârâtul a sesizat că minorul arc carcnţe în ce priveşte comportamentul, insinuându-se că ar suferi de autism. Un asemenea diagnostic nu a fost stabilit definitiv, mai ales că, potrivit ultimului act medical depus în recurs, starea de sănătate a copilului s-a ameliorat.
In cauză, ambii părinţi au condiţii materiale şi morale şi manifestă deopotrivă interes şi afecţiune pentru copil. Vârsta fragedă a acestuia impune, în principiu, prezenţa şi afecţiunea mamei, de care are nevoie orice copil mic pentru a se dezvolta ca un adult echilibrat afectiv.
In cauză, se impune lămurirea aspectului vizând sănătatea copilului, deoarece în funcţie de aceasta trebuie analizate celelalte circumstanţe privind posibilităţile celor doi părinţi de a se ocupa îndeaproape de îngrijirea şi tratamentul copilului.
Cu toate că problema sănătăţii minorului a constituit un criteriu determinant pentru a dispune măsura încredinţării, cele două instanţe, contrar dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc, nu au apreciat de cuviinţă să pună în discuţie necesitatea efectuării unei expertize medico-legale, singura probă judiciară menită să edifice instanţa asupra stării de sănătate a copilului, precum şi ascultarea ca martori a celorlalţi specialişti.
Curtea a apreciat astfel că, în acord cu părţile, se impune, conform art. 312 alin. (3) C. proc civ., completarea probelor prin efectuarea unei expertize medico-legale la Institutul naţional de medicină legală „Prof. dr. Mina Minovicr Bucureşti, care să stabilească diagnosticul corect al copilului, precum şi eventuala audiere ca martori a specialiştilor, având în vedere că în prezent instanţele pentru familie şi minori nu funcţionează ca instanţe specializate, care să aibă specialişti angajaţi, iar principiul nemijlocirii impune ca probele să fie administrate de către instanţă, pentru ca această să îşi formeze convingerea pe baza lor.
| ← Paternitate din afara căsătoriei. încredinţarea minorului.... | Admiterea acţiunii în stabilirea filiaţiei. Posesie de stat.... → |
|---|
