Admiterea acţiunii în stabilirea filiaţiei. Posesie de stat. Folosirea stării civile
| Comentarii |
|
Certificatul constatator al naşterii face dovada atât a raporturilor de filiaţie ale titularului, cât şi a statutului juridic al persoanei faţă de terţi. Folosinţa stării civile, unită cu actul de stare civilă concordant, creează prezumţia absolută şi irefragabilă de existenţă legală a stării civile folosite.
Starea civilă nu trebuie confundată cu folosinţa stării
civile, numită şi posesie de stat, prima noţiune desemnând statica, iar a doua dinamica stării civile.
Folosinţa stării civile presupune întrunirea cumulativă a trei elemente:
- nomen - adică individualizarea unei persoane prin purtarea numelui ce corespunde stării civile pretinse de acea persoană;
- tractatus - tratarea, considerarea unei persoane, de către familia sa şi cei apropiaţi, ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă pe care o pretinde;
- fama - recunoaşterea în familie şi societate ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă de care acesta se prevalează.
Trib. Suprem, Colegiul civil, decizia nr. 1145 din 19 iulie 1968, în I. Mihuţă, Repertoriu 1952-1969, p. 61
Folosirea unei stări civile, ca efect al unei infracţiuni, nu poate constitui o excepţie de la regula statornicită prin art. 60 C. fam., potrivit căruia acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului. Posesia de stat, denumită în Codul familiei „folosinţa stării civile”, nu este admisă de acest cod decât pentru dovedirea filiaţiei faţă de mamă, deoarece textul art. 51 din cod face parte din Capitolul II, Secţiunea I, intitulată „Filiaţia faţă de mamă”.
Deşi prin art. 53 alin. (3) din acelaşi cod, situat în Secţiunea a Il-a, intitulată „Filiaţia faţă de tată”, se prevede că dispoziţiile art. 51 se aplică şi cu privire la situaţiile prevăzute în acest text, el trebuie interpretat însă în sensul că acele dispoziţii se aplică la situaţiile prevăzute de art. 53, dar numai cu privire la stabilirea filiaţiei faţă de mamă, deci numai cu privire la unul dintre elementele filiaţiei, şi anume al maternităţii. Cu alte cuvinte, şi atunci când este vorba de stabilirea filiaţiei faţă de tată, prin stabilirea prealabilă şi nccesară a filiaţiei faţă de mamă, aceasta din urmă se va dovedi în condiţiile art. 51 din cod.
Situaţia de copil din căsătorie nu poate rezulta decât din prezumţiile legale prevăzute de art. 53 alin. (1) şi (2) C. fam., iar menţiunile false din actul de naştere al copilului nu pot constitui o piedică în calea pornirii unui proces de stabilire a paternităţii din afara căsătoriei. Intr-o asemenea acţiune, mama poate să arate că acele menţiuni sunt false, că ea nu a fost căsătorită şi deci copilul nu este din căsătorie, motiv pentru care solicită stabilirea paternităţii.
| ← Rolul activ al instantei în încredinţarea minorului. Probe | Acţiune în stabilirea paternităţii copilului din afara... → |
|---|
