Sechestru asigurător. Condiţii de admisibilitate a cererii
| Comentarii |
|
C.proc.civ., art. 591 pct. 1 şi urm.
Indiferent de creanţa invocată de creditori, aceasta trebuie să împlinească cumulativ două condiţii: să fie constatată într-un act înscris şi să fie exigibilă, pentru a fi îndeplinite condiţiile instituirii sechestrului asigurător.
C.A. Târgu Mureş, decizia nr. 86 din 14 februarie 2002
Curtea de Apel Târgu Mureş a admis recursul pârâtei - societate cu răspundere limitată - împotriva încheierii nr. 1571 din 21 noiembrie 2001 a Tribunalului Mureş şi a modificat încheierea atacată, în sensul că a respins cererea de sechestru asigurător formulată de reclamanţii persoane fizice împotriva pârâţilor în acţiunea având ca obiect rezoluţiunea contractului încheiat de pârâţi, plata daunelor-interese şi a dobânzilor etc.
în motivarea soluţiei s-au reţinut următoarele.
Prin încheierea nr. 1571 din 21 noiembrie 2001 Tribunalul Mureş a admis cererea de sechestru asigurător formulată de reclamanţii persoane fizice şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâţilor, precum şi asupra unor bunuri imobile individualizate (terenuri şi construcţii, fabrica de confecţii, un apartament).
Totodată, s-a fixat cauţiunea la 50.000.000 lei, sumă ce s-a stabilit că se va achita de către reclamanţi până la data de 26 noiembrie 2001.
Instanţa de fond a arătat că reclamanţii au acordat pârâţilor împrumuturi pentru construcţia unor spaţii de producţie, în temeiul contractului de colaborare perfectat. Pârâţii nu au realizat investiţia pentru care au primit finanţarea - 134.000 DM. în cauză, creanţa este constatată prin înscris - contractul din 11.08.1997, iar acţiunea pentru recuperarea ei face obiect al dosarului nr. 8527/2001 al Tribunalului Mureş. Debitorii nu au dat asigurările promise creditorilor şi sunt îndeplinite dispoziţiile art. 591-592 C.proc.civ. şi că în privinţa imobilelor reclamanţii nu au înfăţişat extrasele de carte funciară.
în recursul declarat, pârâţii au criticat încheierea ca nelegală deoarece, deşi au recunoscut o finanţare de 100.000 DM, au precizat că, în cauză, creditorii s-au obligat să furnizeze comenzi externe pentru a asigura rambursarea împrumutului, contractul de colaborare fiind modificat de mai multe ori. De vreme ce partea germană nu şi-a executat obligaţia privitoare la asigurarea comenzilor externe este vădit că a anticipat situaţia creată, fiind interesată doar de bunurile mobile şi imobile ale pârâţilor.
Analiza, conform art. 591-596 C.proc.civ. a recursului, încheierii şi a probelor cauzei a impus instanţei următoarele constatări.
Pentru aplicabilitatea art. 591 pct. 1 şi urm. C.proc.civ., creanţa de
134.000 DM, invocată de creditori, trebuie să împlinească cumulativ două condiţii: să fie constatată într-un act înscris şi să fie exigibilă. în cazul dat, creanţa are o situaţie juridică contestată, prin aceea că ea izvorăşte nu din contractul de împrumut, ci din contractul de colaborare între comercianţi — parţial executat, răspunderea civilă contractuală a recurenţilor făcând obiect de cercetare judecătorească.
în aceste condiţii, curtea de apel a constatat fondat recursul, conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ., l-a admis şi a modificat încheierea, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de sechestru asigurător formulată de reclamanţi.
| ← Sechestru asigurător. Soluţionare fără cercetarea fondului.... | Ordonanţa de poprire. Fapta ilicită a terţului poprit → |
|---|
