Sechestru asigurător
| Comentarii |
|
C.proc.civ., art. 3041, art. 312 , art. 591 şi urm.
Una dintre condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de înfiinţare a sechestrului asigurător este existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile; respingerea ca prescrisă a acţiunii în realizarea creanţei duce la neîndeplinirea condiţiei exigibilităţii creanţei invocate în cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător.
C.A. Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal,
decizia nr. 248 din 23 iunie 2005
Prin încheierea nr. 4 din 6 ianuarie 2005, Tribunalul Bihor, a admis cererea formulata de către reclamantul S.I.G., în contradictoriu cu pârâta S.C. C.I. S.R.L., dispunând instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale societăţii pârâte până la concurenţa sumei de 39.140 dolari SUA şi 142.491.380 lei, cu condiţia achitării de către reclamant a unei cauţiuni în suma de 2.000.000 lei în termen de 4 zile.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut ca urmare a analizării cererii în baza art. 592 C.proc.civ. că aceasta este întemeiată, creanţa reclamantului în suma de 39.140 dolari SUA şi 142.491.380 lei faţă de societatea pârâtă fiind constatată prin act scris, respectiv scrisoarea societăţii pârâte nr. 28/4.12.2000, depusă la dosar. Aceasta creanţă a ajuns la scadenţă, reclamantul dovedind că a intentat acţiune pentru recuperarea acestei sume. Astfel că s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile înfiinţării unui sechestru asigurător şi s-a dispus această măsura.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen şi legal timbrat pârâta S.C. C.I. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător formulată de reclamantul S.I.G.
în motivarea recursului s-a arătat că cererea de instituire a sechestrului asigurător este inadmisibilă deoarece acţiunea pentru emiterea somaţiei de plată în temeiul O.G. nr. 5/2001 nu avea caracterul unei acţiuni de fond aşa cum prevăd dispoziţiile art. 591 C.proc.civ. Pe de altă parte, cererea de instituire a sechestrului asigurător este lipsită de interes şi neîntemeiată întrucât, prin AGA de la S.C. C.I. S.R.L., s-a hotărât ca vânzarea oricărui mijloc fix cu valoare de peste 500.000 lei se va face numai cu acordul tuturor asociaţilor, deci inclusiv acordul reclamantului intimat, situaţie în care instituirea sechestrului asigurător nu avea temei, din moment ce bunurile societăţii nu puteau fi înstrăinate fără acordul intimatului.
Sub aspectul cauţiunii, recurenta a arătat că suma de 2.000.000 lei la care a fost obligat reclamantul cu titlu de cauţiune era atât de derizorie încât nu exista şi a solicitat, în subsidiar, dacă se va aprecia de către instanţă întemeiată cererea formulată de reclamantul S.I.G., să se fixeze o cauţiune de 100.000.000 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii nr. 4/2005 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, întrucât acţiunea prin care a solicitat instanţei pronunţarea unei ordonanţe privind somaţia de plată întemeiata pe dispo
ziţiilor O.G. nr. 5/2001, făcea dovada îndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 591 C.proc.civ. a intentării acţiunii, prin acţiune înţelegându-se toate cererile adresate instanţei care aveau obiect patrimonial. Intimatul a mai arătat că luarea acestei măsuri asigurătorii era întemeiată, urmărindu-se prin aceasta asigurarea recuperării creanţei sale atunci când va avea un titlu executoriu în acest sens, cu plata unei cauţiuni legale.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în temeiul art. 3041 C.proc.civ., instanţa a constatat că recursul este întemeiat.
Una dintre condiţiile prevăzute de art. 591 C.proc.civ. pentru instituirea măsurii sechestrului asigurător o reprezenta intentarea acţiunii civile, deoarece aceasta era o măsura asigurătorie temporară, destinată să indisponibilizeze bunurile mobile sau imobile ale pârâtului până la terminarea procesului, în scopul de a garanta reclamantului posibilitatea de a-şi realiza creanţa constatată prin hotărârea ce se va pronunţa.
în speţă, reclamantul intimat a făcut dovada introducerii acţiunii prin cererea pentru emiterea somaţiei de plată, dar prin sentinţa comercială nr. 199 din 5 aprilie 2005 s-a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi s-a respins cererea pentru emiterea somaţiei de plată, aceasta hotărâre judecătoreasca fiind irevocabilă.
Prin urmare, faţă de soluţionarea acţiunii principale în sensul respingerii ca fiind prescris dreptul la acţiune, printr-o hotărâre irevocabilă, instanţa a constatat că creanţa creditorului intimat S.I.G. nu era exigibilă, condiţie prevăzută de asemenea de dispoziţiile art. 591 C.proc.civ. pentru înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor debitorului.
Intimatul nu a făcut dovada faptului că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise sau exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau sa-şi ascundă ori risipească averea conform art. 591 alin. (3) C.proc.civ., situaţie în care faţă de împrejurarea că creanţa nu era exigibilă, menţinerea măsurii dispusă prin încheierea nr. 4 din 6 ianuarie 2005 nu se justifica.
Formularea unei contestaţii în anulare împotriva sentinţei comerciale nr. 199 din 5 aprilie 2005 nu avea relevanţă întrucât contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare a hotărârii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3041 şi art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a fost admis recursul, modificată încheierea atacată şi respinsă cererea formulată de reclamant pentru înfiinţarea sechestrului asigurător.
Motivele invocate de recurent, privind intentarea unei acţiuni, respectiv lipsa de interes a cererii de instituire a sechestrului asigurător, erau
neîntemeiate întrucât şi acţiunea pentru emiterea somaţiei de plată, având ca scop obţinerea unui titlu executoriu, făcea dovada intentării acţiunii prevăzuta de dispoziţiile art. 591 C.proc.civ., situaţie în care până la obţinerea titlului executoriu, creditorul avea dreptul să-şi asigure valorificarea creanţei prin instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor debitorului.
| ← Sechestru asigurător. Inadmisibilitatea instituirii... | Sechestrul asigurător. Condiţii. Cauţiune → |
|---|
