Semnătura electronică din procesul verbal de constatare a contravenţiei.
| Comentarii |
|
În ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal contestat, instanţa reţine că au fost respectate prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, prevederi a căror nerespectare atrag nulitatea absolută a procesului verbal contestat.
Instanţa reţine că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier („Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda”) sancţionată de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 („Cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”).
Relativ la lipsa semnăturii agentului constatator, instanţa reţine că procesul-verbal a fost generat şi semnat electronic conform prev. Legii nr. 455/2001 şi H.G. nr. 1259/2001 de către agentul constatator V. C. R., fiind îndeplinită astfel condiţia semnării procesului-verbal.
Prevederile OG nr. 2/2001 nu fac nicio distincţie în privinţa modalităţii de aplicare a semnăturii şi, de vreme ce semnătura aplicată este recunoscută de lege, criticile petentului sunt neîntemeiate.
Speța nr. 1
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA SECŢIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr.
SENTINTA CIVILA NR. Şedinţa publică din data de Instanţa constituită din: JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul in contradictoriu cu intimata
CNADNR SA, având ca obiect plângere contravenţionala.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constata lipsa parţilor. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţa, după care se constata ca s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratura, la data de 24 septembrie 2012, de catre intimata, un set de înscrisuri.
In temeiul disp. art. 167 cod proc. civ. încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, concludente si pertinente soluţionării si nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 150 Cod procedură civilă, instanţa declara dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, având ca obiect plângere contravenţională, constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de, formulată de petentul în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria si exonerarea de la plata amenzii.
In motivarea plangerii petentul a sustinut ca procesul verbal contine o semnatura electronica care nu este prevazuta de OG nr.2/2001, astfel incat in lipsa semnaturii agentului constatator acesta valoreaza doar proiect de proces verbal . De asemenea, temeiul legal invocat de catre parata este unul general. In plus, a sustinut ca autoturismul nu a fost plecat din Cluj-Napoca la 05.04.2012, astfel incat nu putea fi constatata prezenta lui in localitatea Gilau.
In drept, plangerea a fost motivata pe dispozitiile OG nr.2/2001, OG
nr.15/2002.
În probaţiune s-au depus copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat, dovada de comunicare.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din acelaşi act normativ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare dar a comunicat certificatul calificat si
autorizatia de control a agentului constatator precum si plansa fotografica cu autoturismul.
Analizând actele şi materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul verbal seria încheiat la data de, petentul- a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 reţinându-se în sarcina acestuia că la data de 05.04.2012, ora 10:21, a circulat pe DN 1 km 498+700m Gilau cu autovehiculul cu nr.de inmatriculare fara a detine rovinieta valabila.
Procesul verbal a fost comunicat petentului la data de 29.05.2012.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sustinerea petentului potrivit careia lipseste semnatura agentului constatator si astfel procesul verbal este nul, semnatura electronica nefiind mentionata in OG nr.2/2001 este neintemeiata si nu poate fi luata in considerare ca motiv de nulitate a procesului verbal din urmatoarele considerente.
Astfel, art. 17 din OG nr.2/2001 sanctioneaza lipsa semnaturii agentului constatator. Dar, dupa cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre :semnatura”
, astfel incat chiar daca nu se mentioneaza expres despre semnatura electronica se poate constatata ca nu se mentioneaza nici faptul ca semnatura ar fi olografa.
Totodata, semnatura electronica este o modalitate reglementata de lege, astfel incat nu se poate considera ca nelegala o asemenea semnatura pe procesul verbal contraventional. Coroborand acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezulta ca procesul verbal este legal semnat nefiind nul.
In ceea ce priveste temeiul legal, instanta apreciaza ca aceasta este suficient pentru determinarea in concret a contraventiei retinute in sarcina petentului, cu atat mai mult cu cat aceasta este descrisa corespunzator.
Întrucât în speţă nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanţa constată că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.
Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr.
2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
In ceea ce priveste apararea petentului potrivit careia autoturismul nu a fost plecat din Cluj-Napoca in data de 05.04.2012, instanta arata ca a ramas doar la nivel de afirmatie
, fiind de altfel contrazisa de plansa fotografica cu autoturismul in cauza, fotografie care nu se poate realiza decat in locul anume prevazut cu camera in acest sens, respectiv in localitatea Gilau.
Cât priveşte individualizarea sancţiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanţa reţine că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce priveşte cuantumul amenzii, respectiv 250 lei, instanţa apreciază că
aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancţiunea fiind proporţională faptei săvârşite şi gradului de pericol social.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul CNADNR SA şi va menţine procesul verbal de constatare a contravenţiei seria încheiat la data de 15.05.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE :
Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul împotriva procesului verbal contraventional incheiat la data de de catre CNADNR SA cu sediul în mun. Bucuresti,B-dul Iuliu Maniu nr.401A sector 6.
Definitiva.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publica din
Speța nr. 2
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr.
SENTINŢA CIVILA Nr
Şedinţa publică de la
Completul compus din:
PREŞEDINTE Grefier
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent şi pe intimat C.N.A.D.N.R. SA- CESTRIN, având ca obiect plângere contravenţionala
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constata ca mersul dezbaterilor a fost consemnat in încheierea de şedinţă din data de 19.09.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANŢA,
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de , petentul a solicitat instanţei anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria încheiat de către intimatul C.N.A.D.N.R. SA- CESTRIN.
În motivare, în esenţă, petentul a arătat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate
întrucât la încheierea acestuia au fost nerespectate prevederile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 întrucât procesul verbal nu este semnat de către agentul constatator, fiind necesară semnătura
olografă a acestuia întrucât prevederile Legii nr. 455/2001 nu sunt aplicabile în speţă, prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2011 întrucât sediul societăţii nu este cel menţionat, prevederile art.
19 din OG nr. 2/2001 întrucât procesul verbal nu a fost semnat de un martor. În privinţa temeiniciei procesului verbal, petentul a arătat că acesta nu face prin el însuşi dovada existenţei faptei, a autorului acestuia şi a vinovăţiei, fiind doar actul prin care persoana este acuzată de săvârşirea contravenţiei. Au fost invocate prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi s-a arătat că a fost depăşită limita rezonabilă. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar în probaţiune s-au depus înscrisuri.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, însă, la solicitarea instanţei, a depus la dosar toată documentaţia care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că plângerea formulată este neîntemeiată pentru următoarele motive:
În ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal contestat, instanţa reţine că au fost respectate prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, prevederi a căror nerespectare atrag nulitatea absolută a procesului verbal contestat.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 445/2001 şi a HG nr. 1259/2001, procesul verbal contestat îndeplineşte cerinţa de a cuprinde semnătura agentului constatator, prevederile OG nr. 2/2001 nefăcând nici o distincţie în privinţa modalităţii de aplicare a semnăturii şi, de vreme ce semnătura aplicată este recunoscută de lege, criticile petentului sunt neîntemeiate.
Referitor la aplicarea prevederilor art. 16, 17 şi 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa reţine că prin Decizia nr. 22/2007, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecţiunilor contravenientului la conţinutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. De asemenea, s-a stabilit că nerespectarea cerinţelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menţionat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, astfel că se impune ca de fiecare dată când este invocată o astfel de nulitate, petentul trebuie să facă şi dovada unei vătămări a drepturilor sale, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În contextul celor de mai sus, instanţa constată că petentul, în plângerea sa, invocă
nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, susţinând că, prin încheierea procesului verbal în lipsă, dreptul său de a face obiecţiuni a fost încălcat. Încheierea procesului verbal în lipsa persoanei sancţionate este reglementată implicit de prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, din ansamblul reglementării rezultând însă că această modalitate de dresare a actului constituie excepţia, încheierea actului sancţionator în prezenţa persoanei sancţionate constituind regula. Cu toate acestea însă, instanţa apreciază, pe de-o parte, că încheierea actului în cazul de faţă este justificată faţă de natura contravenţiei reţinute, şi, pe de altă parte, vătămarea afirmată de către petent poate fi înlăturată prin formularea acestor „obiecţiuni” în faţa instanţei de judecată, ceea ce petentul a şi făcut, în parte, acesta nefăcând nici o referire la fapta care i-a fost imputată, în concret.
Potrivit art. 19 din acelaşi act normativ, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Analizând actul sancţionator criticat de către petent, instanţa constată că agentul constatator nu a respectat prevederile legale mai sus expuse, însă această neregularitate nu poate atrage nulitatea absolută a actului, fiind aşadar necesar ca, pentru anularea actului, drepturile petentului să fi fost vătămate astfel încât măsura anulării să fie impusă pentru prezervarea drepturilor acestuia din urmă. O astfel de vătămare nu există în cauză, este necontestat de către ambele părţi că procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului, la sediul instituţiei intimate. Ori rolul martorului asistent este tocmai acela de a confirma împrejurările în care a fost încheiat actul sancţionator, din aceste împrejurări putând rezultând şi alte aspecte care pot conduce la justa soluţionare a unei plângeri contravenţionale. În acord şi cu considerentele deciziei mai sus expuse, instanţa apreciază că interesul ocrotit prin prevederile art. 19 nu poate fi decât unul particular.
Referitor la sediul societăţii petente, susţinerile acesteia vor fi înlăturate întrucât, pe de-o parte, petenta nu a probat faptul că la data aplicării sancţiunii prin procesul verbal contestat sediul societăţii era altul decât cel indicat iar prevederile art. 17 au în vedere lipsa totală a menţiunii privind sediul societăţii sancţionate, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, şi, pe de altă parte, chiar dacă sediul ar fi fost greşit indicat, petentei nu i-a fost cauzată nici o vătămare.
În privinţa temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa constată că petenta a fost sancţionată pentru neachitarea rovinietei, constatarea faptei făcându-se prin verificarea autovehiculului în baza de date a CNADNR, ocazie cu care s-a stabilit că petenta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege. Prin urmare, fapta a fost constatată direct de către agentul constatator, ceea ce face ca procesul verbal are valoarea probatorie a unei prezumţii simple în privinţa săvârşirii de către petent a faptei contravenţionale. Deşi acesta din urmă a avut dreptul şi posibilitatea procedurală de a proba contrariul, dovada achitării rovinietei prin chitanţa de plată sau alt înscris echivalent, nu a fost făcută, motiv pentru care instanţa va da relevanţă probatorie prezumţiei simple mai sus arătate şi, în consecinţă, va respinge plângerea contravenţională, ca neîntemeiată.
În privinţa sancţiunii aplicate, instanţa constată că au fost respectate prevederile art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, petenta nefiind în măsură să justifice aplicarea unei sancţiuni mai uşoare decât minimul prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:
Respinge plângerea formulată de petenta, in contradictoriu cu intimat C.N.A.D.N.R. SA- CESTRIN cu sediul in Bucureşti, B-dul Iuliu Maniu, nr.401, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi,
Speța nr. 3
R O M Â N I A JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conţine date cu caracter personal aflate sub incidenţa Legii nr. 677/2001
Dosar nr.
SENTINŢA CIVILĂ Nr.
Şedinţa publică din data de
Instanţa constituită din: PREŞEDINTE:
GREFIER:
Pe rol fiind soluţionarea plângerii formulată de petentul împotriva intimatului
COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN
ROMANIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ŞI INFORMATICĂ - CESTRIN, având ca obiect plângere contravenţională.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Instanţa, faţă de lipsa părţilor, raportat la prevederile art. 104 alineatul 13 din Regulamentul de
Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, aprobat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârşitul şedinţei când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispoziţiilor procedurale.
Având în vedere dispoziţiile art. 1591 alin. 4 cod procedură civilă, instanţa a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Având în vedere lipsa părţilor, precum şi faptul că petentul a cerut judecarea cauzei în lipsă,
instanţa în baza art. 167 C.pr.Civ. încuviinţează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar considerându-le pertinente, concludente şi utile pentru justa soluţionare a cauzei şi nemaifiind alte
cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată, urmând a o reţine cauza în pronunţare.
I N S T A N Ţ A,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă sub nr. din data de 08.06.2012, petentul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se dispună în principal anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria întocmit de intimatul
COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN
ROMANIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ŞI INFORMATICĂ - CESTRIN şi exonerarea de plata amenzii stabilite, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment.
În fapt, petentul a arătat că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este nelegal întocmit nu este semnat de agentul constatator.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată.
În dovedirea plângerii s-a ataşat în copie un set de înscrisuri (f. 7-15).
Intimatul, deşi legal citat nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru formularea poziţiei procesuale.
În probaţiune, intimatul a depus în copie un set de înscrisuri (f. 16-19).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria., întocmit de intimatul
COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMANIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ŞI INFORMATICĂ -
CESTRIN, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, privind introducerea unor tarife
de utilizare a infrastructurii de transport rutier, sancţionată de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, întrucât în data de 09.04.2012, orele 11:50, autoturismul cu nr. de înmatriculare, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă, fiind depistat pe DN 1 km 498+700m, Gilău.
Urmare a constatării săvârşirii acestei contravenţii, petentul a fost sancţionat
contravenţional cu amendă în cuantum de 250 lei fiind stabilit de asemenea în sarcina sa obligaţia de a achita contravaloarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, adică 122,49 lei.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 08.06.2012.
Fiind învestită, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:
Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii, ce poate fi invocată şi de instanţă din oficiu.
Instanţa mai reţine că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier („Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda”) sancţionată de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 („Cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”).
Relativ la lipsa semnăturii agentului constatator, instanţa reţine că procesul-verbal a fost generat şi semnat electronic conform prev. Legii nr. 455/2001 şi H.G. nr. 1259/2001 de către agentul constatator, fiind îndeplinită astfel condiţia semnării procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că, deşi în dreptul nostru intern
contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa dreptului penal şi procesual penal, în lumina
jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei,
Lauko c. Slovaciei şi Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenţii intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancţionează astfel de fapte are caracter general (O.G. nr. 15/2002 se adresează tuturor cetăţenilor); sancţiunile contravenţionale aplicabile (amenda alternativ cu sancţiunile complementare) urmăresc un scop preventiv şi represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c.
Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neaţă c. României, Anghel c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are în sensul art. 6 din Convenţie „caracter penal”.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanţa reţine că petentul, nu a solicitat administrarea niciunei probe în susţinerea afirmaţiilor sale şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru formularea poziţiei procesuale, astfel că nu a reuşit să facă dovada pozitivă a unei situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei.
Instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act autentic care se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumţiei de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susţinerea plângerii contravenţionale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindeşte în mod corect cele întâmplate.
Această prezumţie în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiei spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar
prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca,
în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumţiei, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanţa reţine că amenda contravenţională aplicată
- în minimul prevăzut de lege, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de
scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.
Faţă de situaţia de fapt şi de drept expusă, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta
cauză, intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanţa va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:
Respinge plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria formulată de petentul, cu domiciliul în Cluj-Napoca, str. Muncitorilor, nr. 14, ap. 21, jud. Cluj
în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMANIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ŞI INFORMATICĂ - CESTRIN cu sediul în Bucureşti, B-dul Iuliu Maniu, nr. 401 A, Sector 6, ca fiind neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi
| ← Contraventie in forma continua. Regim sanctionator. | Cumul de contravenţii. Aplicare nelegala a regimului... → |
|---|
