Tratament stomatologic necorespunzător. Culpa medicului sub forma neglijenței sau a imprudenței.
| Comentarii |
|
Lipsa consimțământului informat al pacientului. Îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: săvârșirea unei fapte ilicite (efectuarea de către medicul stomatolog a unui tratament stomato-protetic necorespunzător pacientului, care a determinat agravarea status-ului dento-pa-rodontal mandibular și, implicit, generarea de suferințe fizice și psihice pacientului; de asemenea, medicul nu a informat pacientul cu privire la tratamentul de efectuat, în foaia de observație nefiind înscris consimțământul informat al pacientului), producerea unui prejudiciu (atât material - cheltuieli aferente tratamentului necorespunzător și cheltuieli ulterioare pentru refacerea lucrărilor, cât și moral - suferințele fizice și psihice produse pacientului), existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (dovedit prin coroborarea înscrisurilor - fișe de tratament - cu concluziile raportului de expertiză medico-legală) și vinovăția făptuitorului (care îmbracă forma neglijenței sau a imprudenței; atâta vreme cât și-a asumat nu doar beneficiul, ci și riscul din activitatea sa, medicul putea să prevadă și să ia măsurile necesare pentru evitarea acestei situații create).
Jud. Sect. 1 București, sent. civ. nr. 24214 din 17 decembrie 2012, nepublicatăl,!
Prin sentința civilă pronunțată în cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 08.12.2009 de către
reclamantul G.V.M., în contradictoriu cu pârâții M.Gh. și SC D. SRL, instanța a admis acțiunea în repararea prejudiciului material de 4000 euro și a prejudiciului moral de 3000 euro, reținând următoarele:
Din probele administrate (proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză medico-legală) a rezultat că, în perioada 18.04.2007-16.06.2007, reclamantul a urmat un tratament stomato-pro-tetic la nivelul maxilarelor la pârâtul Gh.M., medic în cadrul SC D. SRL, pentru diagnosticul de edentații multiple intercalate și refacerea lucrărilor protetice existente (metalo-acrilice), și care a constat în tratament preprotetic și confecționarea unor punți la nivel maxilar și mandibular. După finalizarea lucrărilor protetice, pe fondul unor dureri cvasipermanente, accentuate la masticație în regiunea lucrării protetice mandibulare, s-a produs o tumefacție locală pentru care reclamantul a apelat la consultul stomatologic al altui medic de specialitate, T.T., care i-a comunicat că s-a produs o infecție locală, i-a recomandat detașarea lucrării protetice și tratament pentru asanarea focarului, efectuându-i reclamantului, la solicitarea acestuia, o altă lucrare protetică mandibulară.
Potrivit fișei de tratament întocmite la data de 25.02.2009 de către medicul T.T., reclamantul s-a prezentat cu abcese parodontale mandibulare, igienă deficitară, punte mandibulară metalo-ceramică cu mobilitate accentuată, iar tratamentul aplicat a constat în: extracție rest radicular 47 și 48, operație cu lambou: extracție 38 și 43, chiuretaj pungi parodontale pe 33,34,35 și 44 și regularizare de crestă, refacere tratamente endodontice pe 33, 34, 35 și 43 și reconstrucție bonturi protetice, 33, 34 și 35 punte metalo-ceramică cu sisteme speciale de ancorare. 43 coroană individuală metalo-ceramică cu sisteme speciale de ancorare, proteză scheletată mandibulară cu sisteme speciale de ancorare.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat de către medicul If.V., tratamentul efectuat la SC D. SRL a fost necorespunzător, în sensul că prin lucrările protetice nu s-a realizat o echilibrare ocluzală, ceea ce a determinat disfuncții suplimentare, tratamentul preprotetic a fost incomplet și a constat numai în extirpări vitale ale unor dinți stâlpi, tratamentul parodontal, deși necesar - dată fiind mobilitatea dinților-, nu a fost efectuat. S-a menționat că, fără a omite igiena bucală deficitară, precizată la toate consulturile stomatologice, s-au dezvoltat complicații parodontale, care au determinat apariția mobilității la proteza mandibulară, astfel încât, pe lângă asanarea focarelor (abcese paro-dontice), a fost necesară și refacerea tratamentului mandibular sto-mato-protetic, pe baza unei alte concepții terapeutice.
Potrivit art. 998 C.civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa". Față de întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanța a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului a constat în efectuarea de către acesta a unui tratament stomato-protetic necorespunzător reclamantului, care a determinat agravarea status-ului dento-parodontal man-dibular și, implicit, generarea de suferințe fizice și psihice pacientului. De asemenea, pârâtul, în calitate de medic, nu a informat pacientul cu privire la tratamentul de efectuat, în foaia de observație nefiind înscris consimțământul informat al pacientului, aspect reținut în decizia nr. 46/09.06.2010, emisă de către Colegiul Medicilor Dentiști din România.
Prin săvârșirea faptei ilicite i s-a adus reclamantului un prejudiciu material, concretizat în cheltuielile efectuate pentru tratamentul necorespunzător și cheltuielile efectuate pentru refacerea lucrării, dar și un prejudiciu moral, fiindu-i afectată imaginea, armonia fizică, provo-cându-i-se o stare de rău, prin supunerea la o nouă intervenție lipsindu-l de o parte din timpul necesar desfășurării altor activități. Prejudiciul patrimonial poate rezulta nu numai din vătămarea drepturilor personalității privitoare la făptura fizică, ci și din atingerea adusă drepturilor personale nepatrimoniale privitoare la ființa morală a omului. În principiu, dauna morală este definită ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributele personalității. Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit este dovedită prin coroborarea înscrisurilor anterior menționate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală în care se arată că între prestația medicală realizată în cadrul SC D. SRL și evoluția ulterioară a cazului există legătură de cauzalitate. Culpa pârâtului îmbracă forma neglijenței sau a imprudenței și atâta vreme cât și-a asumat nu doar beneficiul, ci și riscul din activitatea sa, putea să prevadă și să ia măsurile necesare pentru evitarea acestei situații create. Având în vedere că pârâtul, în calitate de medic, și-a asumat obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate pacienților din culpa medicală, instanța a apreciat că raportul dintre pârâtul persoană fizică și pârâta persoană juridică se circumscrie unui raport de prepușenie, în accepțiunea extinsă a acestui termen.
În aceste condiții, s-a apreciat că, în speță, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a reținut că prejudiciul moral nu este supus unor criterii legale de determinare, ci este apreciat în raport de consecințele negative suferite de persoana implicată, de valorile morale lezate, iar suma solicitată de reclamant în cuantum de 3.000 euro este rezonabilă, echitabilă și de natură să ofere o anumită satisfacție compensatorie pentru prejudiciul moral suferit.
Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 4.000 euro, echivalent în lei la data plății la cursul de schimb al BNR, cu titlu de daune materiale, și suma de 3.000 euro, echivalent în lei la data plății la cursul de schimb al BNR, cu titlu de daune morale.
| ← Răspundere medic dentist. Realizarea unor implanturi dentare -... | Tratament stomatologic. Culpa medicului. Deficiențe în... → |
|---|
