Deschiderea procedurii adopţiei interne. Revocarea ulterioară a consimţământului. Casarea sentinţei cu trimiterea la prima instanţă în scopul suplimentării probaţiunii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 6/RA din 8 octombrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 86/22.06.2010, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, în contradictoriu cu intimaţii T.E., R.L.D. şi Consiliul Judeţean Cluj şi, în consecinţă: s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne privind pe minorul T.A.C., CNP 5090607124940, născut la data de 07.06.2009 în municipiul Turda, judeţul Cluj, fiul lui T.E. şi al lui Todor (actualmente Raţiu) Liana Daniela; s-a dispus identificarea, în termen de 1 an, de către petentă, a unei persoane sau familii de adopţie corespunzătoare pentru copil; s-a suspendat exerciţiul drepturilor părinteşti ale părinţilor T.E. şi R.L.D.; s-a dispus exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti faţă de copil, pe durata suspendării, de către Consiliul Judeţean Cluj; cu aplicarea art. 13 din Legea nr. 273/2004 în privinţa consimţământului mamei la adopţia minorului; s-a constatat existenţa consimţământului tatălui la adopţia minorului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că minorul provine din relaţia de căsătorie a intimaţilor, relaţii care la început au fost bune, dar care ulterior s-au deteriorat, pe fondul consumului de alcool al tatălui minorului, care a devenit violent, mama ajungând să fie internată în adăpostul destinat victimelor violenţei domestice Turda.
După naşterea minorului, mama a fost internată la Centrul Maternal Câmpia Turzii unde, pe perioada şederii, nu a respectat Regulamentul de Ordine Interioară şi nu a păstrat legătura cu niciun membru al familiei extinse. Deşi a fost consiliată cu privire la îmbunătăţirea capacităţilor parentale, mama împreună cu celălalt copil al său a părăsit Centrul Maternal în data de 10.07.2009, fără să se mai întoarcă, practic abandonând copilul în cauză.
Astfel, pentru minorul T.A.C., prin sentinţa civilă nr. 665/27.10.2009, s-a stabilit măsura de protecţie specială a plasamentului la asistent maternal. Mama minorului s-a prezentat la sediul petentei la data de 09.11.2009, arătând că refuză posibilitatea
deschiderii procedurii adopţiei pentru fiul său, dar până în prezent nu a făcut niciun demers pentru reluarea legăturilor personale cu minorul.
Iniţial, tatăl a fost de acord cu măsura propusă de petentă, apoi a arătat că nu este el tatăl copilului şi că nu este de acord cu deschiderea procedurii adopţiei, pentru ca în final să arate că este de acord cu admiterea cererii.
În ceea ce o priveşte pe mamă, aceasta a fost citată cu mandat de aducere pentru mai multe termene consecutive, însă nu s-a prezentat, iar din procesele-verbale de executare a mandatelor rezultă că şi-a schimbat domiciliul, noua adresă neputând fi aflată.
Ţinând cont de acestea aspecte, de actele depuse de petentă la dosar, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a, art. 14, art. 15 pct. 1 şi 3, art. 16, art. 22 şi 23 din Legea nr. 273/2004, a fost admisă cererea petentei.
În temeiul art. 13 din aceiaşi lege a fost suplinit consimţământul mamei la adopţie, constatându-se totodată existenţa consimţământului tatălui pentru adopţia minorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, intimatul T.E., arătând că nu este de acord cu adopţia copilului şi solicitând ca mama copilului să fie adusă la faţa locului pentru a i se cere socoteală şi pentru a fi pedepsită.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, petenta D.GA.S.P.C. Cluj a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală, cu motivarea că de la data de 10.07.2009, mama a manifestat un dezinteres total faţă de copil, nu a contactat copilul sub nicio formă şi nici asistentul social responsabil de caz, iar nicio altă rudă a copilului nu şi-a manifestat dorinţa de a lua legătura cu copilul.
În ceea ce-l priveşte pe recurent, acesta s-a prezentat în data de 17.02.2010 la sediul petentei, afirmând că minorul nu este copilul său şi din acest motiv nu-l interesează procedura de deschidere a adopţiei interne pentru copil.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în şedinţa publică din
08.10.2010, a pus concluzii de admitere a recursului, apreciind că, prin recursul pe care l-a formulat, tatăl şi-a revocat consimţământul la adopţie în termen de 30 de zile de la data la care acesta a fost dat.
Recursul este fondat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se solicită aducerea mamei copilului „la faţa locului”, pentru a da socoteală şi a fi pedepsită, Curtea constată că acesta este inadmisibil în recurs, intrând sub incidenţa art. 316 C.proc.civ. rap. la art. 294 C.proc.civ.
Referitor la motivul de recurs prin care recurentul arată că nu este de acord cu adopţia copilului, Curtea reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 republicată, consimţământul părinţilor fireşti la adopţia copilului se dă în faţa instanţei judecătoreşti, odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
Potrivit art. 14 din aceiaşi lege, părinţii fireşti ai copilului trebuie să consimtă la adopţie în mod liber, necondiţionat şi numai după ce au fost informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului.
Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 republicată, prevede că, consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ai copilului poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în certificatul de naştere însă, conform art. 16 alin. 2 din aceiaşi lege, părintele firesc poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii.
Verificându-se în speţă modalitatea în care s-a reţinut de către prima instanţă existenţa consimţământului tatălui la adopţia minorului, respectiv, că a suplinit existenţa consimţământului mamei în condiţiile art. 13 din Legea nr. 273/2004 republicată, Curtea constată că soluţia Tribunalului cu privire la suplinirea consimţământului mamei este
legală şi temeinică, în timp ce soluţia de constatare a existenţei consimţământului tatălui la adopţie este netemeinică, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce o priveşte pe mamă, erau pe deplin incidente în speţă dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 273/2004 republicată, conform cărora, în mod excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, cu motivarea expresă în această privinţă.
Astfel, din întreaga documentaţie anexată de petentă cererii introductive de instanţă, respectiv, raport cu privire la ancheta psiho-socială nr. 428/02.02.2009; revizuire plan individualizat de protecţie nr. 428/02.02.2009; sentinţa civilă nr. 665/27.10.2009 pronunţată de Tribunalul Cluj, prin care s-a luat măsura plasamentului faţă de minor; rezultă faptul că mama şi-a abandonat copilul imediat după naştere, şi deşi în data de 09.11.2009 s-a prezentat la sediul petentei, ocazie cu care a arătat că refuză posibilitatea deschiderii procedurii adopţiei pentru fiul său, totuşi, ulterior nu a mai luat legătura cu minorul, ori cu petenta, pentru a se interesa de soarta copilului.
Mai mult decât atât, mama şi-a schimbat în mod repetat reşedinţa, necomunicând petentei adresa unde va putea fi găsită, manifestând un total dezinteres faţă de minorul A.C.
În faţa instanţei de fond, la mai multe termene de judecată consecutive, s-a încercat aducerea mamei în instanţă cu mandat de aducere, însă din procesele-verbale întocmite cu ocazia executării mandatelor de aducere rezultă imposibilitatea executării acestor mandate, întrucât nu se cunoaşte unde locuieşte în prezent mama minorului.
Drept urmare, Curtea constată că în mod corect şi legal, în privinţa mamei minorului, Tribunalul Cluj a făcut aplicarea art. 13 din Legea nr. 273/2004, respectiv, a suplinit consimţământul mamei la adopţia minorului.
În ceea ce priveşte constatarea aşa-zisei existenţe a consimţământului tatălui la adopţia minorului, Curtea constată că în mod eronat, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14, art. 15 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, Tribunalul a constatat existenţa consimţământului tatălui la adopţia copilului, având în vedere următoarele considerente:
Consimţământul unui părinte firesc la adopţie trebuie să fie clar exprimat, neechivoc, necondiţionat şi dat în mod liber.
În speţă, se constată că recurentul a avut o atitudine oscilantă în legătură cu exprimarea consimţământului său la adopţia minorului, respectiv, la termenul de judecată din 20.04.2010, prezent personal în faţa instanţei, recurentul a arătat că nu este tatăl copilului şi nu este de acord cu deschiderea procedurii adopţiei pentru minor.
Ulterior, prezent în instanţă la termenul de judecată din 22.06.2010, recurentul a arătat că solicită admiterea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
Deşi s-ar părea că tatăl a fost de acord cu deschiderea procedurii adopţiei, totuşi, faţă de atitudinea oscilantă şi nesigură a acestuia, se impunea ca instanţa de fond să insiste prin eventuala suplimentare a probaţiunii în acest sens, pentru a stabili cu certitudine dacă într-adevăr tatăl şi-a dat consimţământul la adopţia minorului în mod liber, necondiţionat, clar şi neechivoc.
Raportat la atitudinea manifestată de recurent în faţa primei instanţe, Curtea constată că nu poate fi reţinut în cauză existenţa unui consimţământ expres, liber şi necondiţionat, clar şi neechivoc al tatălui minorului la deschiderea procedurii adopţiei interne.
În plus, prin recursul său, recurentul a arătat că nu este de acord cu adopţia minorului, afirmaţia recurentului putând fi calificată din punct de vedere juridic ca o revocare a consimţământului, în condiţiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 273/2004 republicată.
Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 273/2004 republicată, părintele firesc poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii.
Se constată, aşadar, că aşa-zisul consimţământ al recurentului, constatat prin sentinţa fondului, în data de 22.06.2010, a fost revocat prin memoriul de recurs, promovat de recurent la data de 20 iulie 2010 (prin scrisoare recomandată la 19 iulie 2010), adică înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 16 alin. 2 din Legea nr. 273/2004 republicată.
În aceste condiţii, se impune a se stabili cu certitudine dacă într-adevăr recurentul consimte la adopţia minorului, în mod liber şi necondiţionat, pentru atare finalitate impunându-se efectuarea de cercetări suplimentare de către instanţă, respectiv suplimentarea probaţiunii în acest sens.
Întrucât în recurs nu pot fi administrate noi probe, Curtea constată că se impune trimiterea dosarului la prima instanţă pentru a se cerceta dacă într-adevăr recurentul a consimţit liber şi necondiţionat la adopţia minorului său, şi aceasta cu atât mai mult cu cât implicaţiile juridice şi personale - în privinţa relaţiilor dintre părinţii fireşti şi minorul care va fi adoptat -, sunt majore şi definitive.
Deşi în privinţa mamei a fost făcută corect aplicarea art. 13 din Legea nr. 273/2004 republicată, pentru a se asigura aplicarea unitară a dispoziţiilor în materia deschiderii procedurii adopţiei interne, Curtea constată că se impune casarea în întregime a sentinţei recurate, astfel încât, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. rap. la art. 312 alin. 3 C.proc.civ., se va admite recursul, se va casa în întregime sentinţa, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
| ← Autoritate de lucru judecat. Acţiune în evacuare. Existenţa... | Program vizitare minor. Stabilire în interesul superior al... → |
|---|
