Servitute de trecere pietonală şi auto. Stabilirea despăgubirilor în favoarea proprietarului fondului aservit
| Comentarii |
|
Lipsirea de dreptul de folosinţă asupra terenului obiect al servituţii de trecere
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1359 din 27 noiembrie 2014
I. Prin acţiunea introductivă înregistrată la Judecătoria Dragomireşti la data de 10.04.2009 sub nr..../224/2009, reclamanta SOCIETATEA COOPERATIVA DE CONSUM
V. în contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, COMUNA S. PRIN PRIMAR şi B.M., având ca obiect CONSTATAREA SERVITUŢII DE TRECERE ŞI ÎNTABULARE, au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, în urma administrării probelor, să constate că asupra terenului în suprafaţă de 276 m.p. din C.F. 64 S. nr. top. 335/2 au un drept de servitute de trecere pietonală şi cu mijloc de transport auto în favoarea terenului ocupat de
Societatea Comercială *M.* din S. nr. 803 precum şi a se dispune întabularea acestui drept în Cartea Funciară.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosar (f.99) reclamanta arată că înţelege să solicite instanţei constituirea dreptului de servitute arătat în cererea de chemare în judecată.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosar (f.161) reclamanta arată că chemarea în judecată a pârâtei Comuna S. s-a făcut deoarece terenul aferent magazinului în suprafaţă de 837 m.p. aparţine domeniului public al comunei S. aşa cum rezultă din anexa nr. 62 pct. 26 la HG 934/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Maramureş precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Maramureş dată în aplicarea legii 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Pârâta B.M., legal citată, pentru termenul din 03.06.2009 depune la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională. Prin acţiunea reconvenţională, pârâta solicită a fi obligată reclamanta de a ridica de pe terenul proprietatea sa cuprins în CF nr. 64 S., nr.top.335/2 construcţia cu destinaţie W.C., în caz de refuz să fie abilitată pârâta a proceda la desfiinţarea acestuia, obligarea reclamantei şi a pârâtei Comuna S. să permită ridicarea unui gard, pe linia ce delimitează terenul proprietatea ei în suprafaţă de 508 m.p. cuprins în C.F. nr.64 S. şi terenul în suprafaţă de 399 mp din C.F. 64 S. nr. top. 335/2, asupra căruia reclamantei i s-a recunoscut un drept de folosinţă prin Decizia civilă nr. 774/R din 26.06.2008, inclusiv în porţiunea dintre terenul proprietatea ei şi trotuarul de pe lângă şosea, cu obligarea la daune cominatorii în caz de opunere în sumă de 10/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Solicită de asemenea, obligarea reclamantei de a o despăgubi cu suma de 7092 lei reprezentând contravaloarea folosinţei terenului proprietatea sa în perioada decembrie 2008, ianuarie-iunie 2009 şi în continuare lunar, începând cu luna iulie 2009, suma de 1016 lei, cu dobândă legală în condiţiile O.G.R. nr. 9/2000 începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a sumei.
II. Prin sentinţa civilă nr. 1030 din 29.12.2010, pronunţată de Judecătoria
Dragomireşti în dosarul nr /224/2009 s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat
invocată de reclamanta pârâtă Societatea Cooperativa de Consum V..
S-a admis, în parte, acţiunea civilă intentată de reclamanta pârâtă Societatea Cooperativa de Consum V. în contradictoriu cu pârâta reclamantă B.M. şi în consecinţă:
S-a constituit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere pietonală şi cu mijloace de transport auto peste terenul pârâtei reclamante situat în localitatea S., înscris în
C.F. 64 nr. top. 335/2, în suprafaţă de 204 m.p. identificată între punctele 5-6-10-11-12-13
14-15-16-5 din anexa grafică la lucrarea de expertiză întocmită de expert P.C.G. (f.108-112) şi în Capitolul 7 concluzii pct. 7.3 alin.2, cu excepţia spaţiilor verzi în suprafaţă totală de 48 m.p.
S-a respins petitul privind înscrierea în C.F. a dreptului de servitute al reclamantei
pârâte.
S-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş şi Comuna S., prin primar.
S-a admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă B.M., şi în consecinţă:
A fost obligată reclamanta pârâtă să-şi ridice construcţia WC amplasată pe terenul înscris în C.F. 64 S. nr. top. 335/2, iar în caz de refuz o abilitează pe pârâta reclamantă
B.M. să procedeze la desfiinţarea acesteia.
A fost obligată reclamanta- pârâtă şi pârâta Comuna S., prin primar, să-i permită pârâtei reclamante să-şi ridice un gard pe aliniamentul 7-6-9-8-2-1-7, precum şi să-şi îngrădească suprafeţele cu destinaţia de spaţii verzi.
S-a respins petitul privind amplasarea unui gard pe celelalte amplasamente solicitate de către pârâta reclamantă B.M..
A fost obligată reclamanta pârâtă Societatea Cooperativa de Consum V. să-i plătească pârâtei reclamante B.M. suma de 8560 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, precum şi plata lunară începând cu data de 1 ianuarie 2011 a sumei de 342,40 euro sau contravaloarea acesteia în lei de la data plăţii, cu dobândă legală în condiţiile OG 9/2000, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a sumelor. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr.762 din 8 octombrie 2007 dată în dosar nr..../224/2006 (format vechi 667/2006) al Judecătoriei Dragomireşti s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Societatea Cooperativa de Consum V. împotriva pârâţilor Comuna S., judeţul Maramureş reprezentată prin Primar, Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Sighetu Marmaţiei, Societatea Cooperativa de Consum F. Baia Mare, B.M. şi S.I. şi în consecinţă s-a constat că reclamanta a dobândit, prin construire, dreptul de proprietate asupra imobilului denumit "Magazin Universal Bufet" situat în comuna S., nr. 803, judeţul Maramureş şi magazie din lemn. Totodată s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară al reclamantei asupra imobilului de mai sus. S-a respins înscrierea dreptului de folosinţă al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 1000 m.p. De asemenea, a fost admisă parţial acţiunea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B.M. împotriva reclamantei-pârâte Societatea Cooperativă de Consum V. şi în consecinţă obligată reclamanta-pârâtă să predea pârâtei-reclamante B.M. suprafaţa de 508 m.p. înscris în C.F. 64, nr. top. 335/2 S.. Au fost respinse celelalte petite privind constatarea, înscrierea în cartea funciară şi obligarea la plata contravalorii folosinţei imobilului solicitate de pârâta reclamantă B..
În considerentele sentinţei cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei şi al pârâtei reconvenţional s-a reţinut că pentru a se realiza scopul Cooperativei de consum potrivit art.1 din legea nr.6/1970, în baza autorizaţiei pentru executarea de lucrări nr.290/7 mai 1971 eliberată de Comitetul Executiv al Consiliului popular al judeţului Maramureş, s-a edificat magazin universal cu etaj şi bufet în comuna S.. In scopul construirii acestui magazin în prealabil prin Decretul nr.248 din 7 mai 1970 al Consiliului de Stat al RSR, s-a expropriat şi trecut în proprietatea Statului Român terenul în suprafaţă de 1000 mp, proprietatea locuitorului F.I.. Acest teren trecut în proprietatea statului s-a transmis pe durata nedeterminată în folosinţa UJCC Maramureş. Înainte de anul 1989 fosta Cooperativă de Consum S., a edificat pe acest teren, un magazin universal şi bufet plus construcţii anexe, existente în prezent. Ca urmare a apariţiei legii nr.1/2005 de organizare şi funcţionare a cooperaţiei, s-a constituit Societatea Cooperativă de consum V., care a preluat şi patrimoniul fostei Cooperative de Consum S. (inclusiv imobilul din litigiu). Din extrasul de carte funciară rezultă că pe terenul situat în intravilanul comunei S. în suprafaţă de 907 mp înscris în C.F.64, nr. cadastral 335/2 este proprietară pârâta-reconvenţională B.M. moştenitoare a defunctului F.I..
S-a mai reţinut că împotriva sentinţei s-au declarat mai multe recursuri. Prin Decizia civilă nr.774/R/26.06.2008 a fost respins recursul pârâtei reclamante B.M., fiind admis, în parte, recursul reclamantei pârâte Societatea Cooperativa de Consum V. şi în consecinţă sentinţa a fost modificată, în parte, în sensul că s-a constatat în favoarea reclamantei existenţa unui drept de folosinţă asupra a 399 m.p. din parcela cu nr. top.335/2 înscrisă în
C.F. 64 S., suprafaţă afectată construcţiilor proprietatea cooperativei. Au fost menţinute restul dispoziţiilor.
Întrucât prin actele de mai sus a fost soluţionată doar problema celor 399 m.p. teren situat sub construcţii, dar nu s-a asigurat accesul la magazin şi la magaziile aferente, reclamanta s-a văzut obligată să formuleze acţiunea de faţă.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantă, prima instanţă de fond a arătat că în dosarul nr. 667/224/2006, pârâta reclamantă B.M. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat, între alte petite, obligarea reclamantei la plata folosinţei imobilului, referindu-se la construcţie, întrucât a cerut a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra acesteia, prin accesiune, ea fiind proprietara terenului.
În cauza pendinte, pârâta reclamantă B. a solicitat, prin cerere reconvenţională, obligarea reclamantei la plata folosinţei terenului. Temeiul juridic fiind acela prev. de art.616 c.civ., conform căruia proprietarul al cărui loc este înfundat, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. În consecinţă nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi temei juridic prev. de art.1201 c.civ. pentru a opera excepţia autorităţii de lucru judecat. Chiar dacă s-ar avea în vedere faptul că a solicitat despăgubiri pentru folosinţa terenului, în prezenta cauză temeiul juridic este art.616 c.civ., iar în dosarul de mai sus nu sa pus problema servituţii de trecere.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing.exp.P.C.G. instanţa a reţinut că pârâta B.M. este proprietara tabulară a unui teren situat în intravilanul localităţii S., la nr. administrativ 803, având suprafaţa de 907 m.p. Din punct de vedere tabular, terenul este înscris în C.F. 64 S. cu nr. top. 335/2, având suprafaţa de 907 m.p.
Pe parcela topo 335/2, există edificate construcţii, M., magazie de lemne şi WC. Construcţiile sunt ale reclamantei Societatea Cooperativă de Consum V., care prin Decizia civilă nr. 774/2008 a obţinut un drept de folosinţă asupra unei suprafeţe de 399 m.p. din parcela topo 335/2 din C.F. 64 S. proprietatea pârâtei B.M. şi au caracter de loc înfundat.
Examinându-se modul de amplasare a construcţiilor reclamantei, precum şi faptul că magazinul universal are trei uşi de acces la stradă, propunerea făcută la faţa locului de către reclamant ca servitute de trecere este suprafaţa betonată (trotuar)pe toată lungimea de la stradă, precum şi pe latura estică până la magazie.
Prin anexa grafică servitutea de trecere este delimitată de pct. 5-6-10-11-12-13-14
15-16-5 din care se scad suprafeţele zonelor verzi dinspre drum. În această variantă suprafaţa totală aferentă servituţii de trecere este de 204 m.p. din parcela topo 335/2. Linia de demarcaţie dintre suprafaţa de 508 m.p., proprietatea pârâtei, de suprafaţa de 399 m.p. aferentă construcţiilor, reprezintă proiecţia la sol a construcţiilor, fapt ce face imposibilă delimitarea prin gard.
Instanţa a mai reţinut concluziile expertului din completarea la raportul de expertiză efectuată, care a arătat că în anexa grafică a reprezentat dimensiunile parcelei cu suprafaţa de 204 m.p. din parcela topo 335/2, aferentă servituţii de trecere, precum şi că între aliniamentul 11-12 din anexa grafică a raportului de expertiză şi limita estică a parcelei topo 335/2 există o lungime de 2,7 ml, suficientă pentru acces auto. La data efectuării expertizei pentru acces era folosită şi suprafaţa de 45 m.p. din parcela topo 335/1, delimitată în anexa grafică de punctele 1-2-3-4-1, iar porţiunea alăturată punctelor 7-6-5 din planul de amplasament şi delimitare este trotuar. Prin anexa grafică s-a reprezentat servitutea de trecere necesară accesului la magazie şi pentru aprovizionarea magazinului ca fiind delimitată de pct. 1-2-3-4-5-8-1- notată cu L1 cu suprafaţa folosită din parcela topo 335/2 de 125 m.p. Suprafaţa de 23 m.p. din parcela topo 335/2 delimitată de pct. 4-11-12-13-4 nu este necesară acestui scop. Se mai arată că pentru accesul la magazie se poate utiliza suporafaţa corespunzătoare nr. topo 335/1, având aceeaşi destinaţie de drum de acces. La data efectuării expertizei pentru acces era folosită suprafaţa de 45 m.p. din parcela topo 335/1.
Mejda dintre drumul public (trotuar) şi proprietatea lui B.M. este descrisă de pct. 7-6-5. Pentru accesul la cele trei uşi, de la trotuar la clădire, se propune instituirea servituţii de trecere pe parcelele notate în anexa grafică cu L1 cu suprafaţa de 18 m.p., L2 cu suprafaţa de 14 m.p. şi L3 cu suprafaţa de 15 m.p. Se mai arată că este posibilă ridicarea de garduri care să delimiteze loturile L2, L3 şi L4 pe aliniamentele spaţiilor verzi. De asemenea este posibilă ridicarea de garduri care să delimiteze proprietatea lui B.M. de proprietatea pârâtei comuna S. pe aliniamentul trotuarului, exceptând spaţiile de acces la cele trei uşi ale magazinului (loturile L2, L3 şi L4) şi a drumului de acces în spate (lotul L1 - aliniamentul 5-8).
În consecinţă instanţa a apreciat că se impune a se constitui o servitute de trecere în favoarea reclamantei, pietonală şi cu mijloace de transport auto, peste terenul pârâtei reclamante situat în localitatea S., înscris în C.F. 64 nr. top. 335/2, în suprafaţă de 204 m.p. identificată între punctele 5-6-10-11-12-13-14-15-16-5 din anexa grafică la lucrarea de expertiză întocmită de expert P.C.G. (f.108-112) şi în Capitolul 7 concluzii pct. 7.3 alin.2, cu excepţia spaţiilor verzi în suprafaţă totală de 48 m.p.
Nu s-a luat în considerare cererea pârâtei reclamante de a constitui servitutea doar în dreptul uşilor de acces pentru că din nou s-ar crea o situaţie hilară, prin aceea că magazinul ar avea nevoie de acces la geamuri pentru a le curăţa, precum şi la pereţi pentru întreţinere. A fost eliminat din servitute spaţiul aparţinând părculeţelor, acesta nefiindu-i necesar reclamantei pentru acces. S-a inclus, de asemenea, tot spaţiul de acces la magazie având în vedere destinaţia construcţiilor, magazinul fiind folosit ca spaţiu comercial, iar magazia pentru a se putea asigura desfăşurarea normală a activităţii cu acest specific.
Nu s-a luat în calcul accesul reclamantei peste drumul numitului S.I., suprafaţă care a fost cumpărată în acest sens şi care nu corespundea întrutotul activităţii de aprovizionare a magazinului. Iar în al doilea rând, pe această variantă ar fi trebuit a se asigura o servitute peste terenul pârâtei reclamante B. de la drumul lui S. şi până la accesul în magazie. În consecinţă tot s-ar fi stabilit o servitute pe terenul pârâtei, însă situaţia s-ar fi complicat, fără nici un sens. Mai mult, numitul S. a fost parte în procesul în care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, însă acţiunea faţă de el a fost respinsă, obiectul fiind tocmai un drept de folosinţă peste proprietatea acestuia. Dând soluţia de mai sus, instanţa a apreciat că a asigurat accesul la magazin, la geamuri şi pereţi pentru întreţinere, precum şi la magazie.
Totodată s-a stabilit care este linia pe care se poate dispune îngrădirea suprafeţei care deja i-a fost restituită pârâtei reclamante prin sentinţa şi decizia de mai sus. Instanţa a apreciat că poate fi îngrădit şi spaţiul corespunzător părculeţelor.
Întrucât pe terenul în suprafaţă de 508 m.p. înscris în C.F. 64 S. nr. top. 335/2, este amplasată o construcţie de natură WC aparţinând reclamantei, teren pe care reclamanta a fost obligată să îl predea în deplină proprietate şi paşnică folosinţă pârâtei B., fiind făcută şi punerea în executare a sentinţei, conform procesului verbal din data de 16.12.2008 depus la f.37-38 din dosar, instanţa a admis petitul din reconvenţională în sensul de a dispune ridicarea acestuia. În caz contrar va fi îndrituită pârâta să ridice această construcţie. În acest sens, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.494 c.civ., potrivit cărora construcţiile şi lucrările care au fost făcute de către o altă persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Acelaşi drept îi este conferit pârâtei reclamante şi de art.490 c.civ.
Instanţa a mai reţinut că din concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit de expert contabil T.M. reiese că total despăgubiri cuvenite pârâtei-reclamante reconvenţional B.M. pentru lipsirea de folosinţă a terenului în suprafaţă de 508 m.p. de către reclamanta Societatea Cooperativă de Consum V. în perioada decembrie 2008-ianuarie 2010 (data efectuării raportului de expertiză) sunt în sumă de 7.112 euro la cursul
B.N.R. din data când se va achita această sumă. Începând cu luna februarie 2010 chiria lunară pentru terenul în suprafaţă de 508 m.p. este de 508 euro la cursul B.N.R. din data efectuării plăţii. Prin completarea la raportul de expertiză se arată că aşa cum reiese din *planul de amplasament şi delimitare* a imobilului din litigiu suprafaţa totală a acestuia este de 508 m.p. din care suprafaţa de 276 m.p. teren solicitat ca servitute de trecere, iar diferenţa de 232 .p. este utilizată de către Societatea Cooperativă de Consum V. prin activitate comercială (intrare-ieşire clienţi, staţionare mijloace transport marfă, aprovizionare cu marfă şi depozitare marfă) a unităţii comerciale *M.*. Valoarea de închiriere a spaţiului în suprafaţă de 276 m.p. este de 276*0,40 euro/m.p.= 110,40 euro/lună, iar valoare de închiriere a spaţiului în suprafaţă de 232 m.p. utilizat pentru activităţi comerciale este de 1 euro m.p. = 232 euro/lună. Total chirie lunară de 342,40 euro/lună. Începând cu 01.02.2010 chiria lunară pentru folosinţa terenului în suprafaţă de 508 m.p. este de 342,40 euro. Pentru calcularea acesteia s-a luat în calcul valoarea de piaţă a chiriei din judeţ pe baza informaţiilor specifice pieţei.
Drept urmare, instanţa a calculat despăgubirile solicitate de către pârâta reclamantă
B., în funcţie de această completare la raportul de expertiză contabilă, obligând reclamanta la plata sumei de 8560 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, precum şi plata lunară începând cu data de 1 ianuarie 2011 a sumei de 342,40 euro sau contravaloarea acesteia în lei de la data plăţii, cu dobândă legală în condiţiile OG 9/2000, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a sumelor.
Despăgubirile se referă la plata lunară pe ultimii trei ani, dinainte de formularea cererii reconvenţionale şi sunt întemeiate, în parte pe prevederile art.616 c.civ. S-a reţinut, în parte, pentru pârâta a solicitat despăgubiri pentru tot terenul folosit de către reclamantă şi nu numai pentru cel cu destinaţia de servitute de trecere. Din declaraţia martorului L.G. reiese că în prezent în clădirea Cooperativei de Consum V. se desfăşoară activitate comercială, fiind expuse spre vânzare bunuri industriale şi comerciale şi funcţionează un Bufet. În spaţiul din faţa cooperativei în urmă cu 40 de ani s-au edificat nişte părculeţe cu flori, iar pe partea rămasă liberă s-au făcut mese şi scaune care sunt folosite de cetăţeni care fac consumaţie. De asemenea, spaţiul lateral prin care se face accesul în magazie şi la toaletă le foloseşte în totalitate Cooperativa. Întrebat fiind a arătat că părculeţele au fost edificate din dispoziţia conducerii cooperativei, nu pot fi folosite decât cu această destinaţie pentru că au fost plantaţi brazi şi flori. Spaţiul betonat din faţa magazinului pe care s-au amplasat mese este folosit doar de consumatori, iar pe spaţiul dinspre magazie şi respectiv localitatea Dragomireşti se intră cu autovehicule pentru a se face aprovizionarea la magazin.
Din declaraţia martorei R.I. rezultă aceleaşi aspecte şi învederează că părculeţele au fost edificate după anul 1940, sunt întreţinute de gestionarii de la cooperativă, brazi au fost plantaţi în urmă cu vreo 40 de ani, precum şi că în afară de cele trei părculeţe şi aleile de acces ale cooperativei în faţă nu mai există zonă liberă, doar strada comunală. Martorul F.I. arată că prin anii 1970 s-a hotărât edificarea construcţiei din litigiu. S-a propus la data respectivă a se plăti pârâtei-reclamante suma de 800 lei, care era derizorie şi din acest motiv a refuzat-o. Totuşi terenul i s-a luat şi s-a edificat construcţia cu destinaţie M.. De atunci şi până în prezent întreg spaţiul ocupat de construcţie cât şi diferenţa pentru accesul în magazin şi partea din faţă a magazinului este folosit de cooperativă.
Prin declaraţiile lor martorii au arătat că reclamanta foloseşte parte din spaţiul destinat servituţii pentru a asigura un loc unde clienţii să servească sucul sau alte băuturi. Instanţa nu a stabilit despăgubirile pentru tot terenul ca având destinaţia de spaţiu comercial, ci aşa cum s-a constatat prin completarea la raportul de expertiză, doar 232 m.p. au această destinaţie, iar diferenţa de 276 m.p. are destinaţia de servitute de trecere şi nu poate primi o altă valoare, decât cea precizată de d-na ing. prin lucrarea întocmită. Servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având alt stăpân.
Petitul privind înscrierea în C.F. a dreptului de servitute al reclamantei pârâte a fost respins, întrucât nu s-a întocmit o schiţă aptă de întabulare.
De asemenea, a fost respinsă şi acţiunea civilă formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor-DGFP Maramureş şi Comuna
5., prin primar întrucât nici una dintre aceste părţi nu deţin terenul.
Reclamanta pârâtă şi pârâta Comuna S., prin primar, au fost obligate să-i permită pârâtei reclamante să-şi ridice un gard pe aliniamentul 7-6-9-8-2-1-7, precum şi să-şi îngrădească suprafeţele cu destinaţia de spaţii verzi. Conform art.585 c.civ. tot proprietarul îşi poate îngrădi proprietatea, în afară de excepţia ce se face la art.616 c.civ.
S-a respins petitul privind amplasarea unui gard pe celelalte amplasamente solicitate de către pârâta reclamantă B.M., deoarece s-a admis acţiunea principală şi mare parte din suprafeţe au fost destinate servituţii solicitate de către reclamantă. S-au compensat cheltuielile de judecată, deoarece pretenţiile fiecărei părţi au fost admise numai în parte.
III. Prin decizia civilă nr. 127/A din 29.05.2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../224/2009 s-a admis apelul declarat de apelanta Societatea Cooperativa de Consum V., în contradictoriu cu intimata B.M., împotriva sentinţei civile nr. 1030 din 29 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. .../224/2009, pe care a schimbat-o în parte astfel:
A fost obligată reclamanta pârâtă Societatea Cooperativa de Consum V. să plătească pârâtei-reclamante B.M. suma de 389,4 lei, despăgubiri aferente lunii decembrie 2008, precum şi anilor 2009-2012, cu dobânda legală ce se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinţei, precum şi, anual, în continuare, suma de 97,5 lei, cu titlu de despăgubiri.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
A fost obligată intimata B.M. să achite apelantei suma de 2239 lei, cheltuieli de judecată în apel.
IV. Prin decizia civilă nr. 17/R din 21.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. .../224/2009 s-a admis recursul declarat de pârâta B.M. împotriva deciziei civile nr. 127 din 29.05.2013 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosar nr. .../224/2009, pe care a casat-o şi a reţinut cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul judecătoriei de către expertul P.C.G., astfel cum acesta a fost completat ulterior, a fost identificat terenul în litigiu în suprafaţă totală de 907 m.p. Referitor la acesta, identificat topografic cu nr. 335/2, CF nr. 64
5., s-a arătat că o suprafaţă de 399 m.p. este ocupată de construcţia proprietatea reclamantei Societatea Cooperativă de Consum V., aceasta obţinând anterior, prin hotărâre judecătorească, un drept de folosinţă asupra acestei suprafeţe de teren, diferenţa de 508 m.p. fiind liberă de construcţii.
Raportat la obiectul cererii principale s-a stabilit apoi traseul servituţii de trecere care ar urma să greveze suprafaţa de 508 m.p. aflată în proprietatea pârâtei reclamante, în vederea normalei utilizări a construcţiei edificate pe teren, construcţie având destinaţia de M..
Planul de amplasament şi delimitare al imobilului în litigiu întocmit de către expert este anexat la fila 112, respectiv fila 158, din dosarul judecătoriei.
Din conţinutul lucrării de specialitate întocmită în cauză nu rezultă foarte clar care sunt dimensiunile exacte ale terenului în suprafaţă de 508 m.p. care înconjoară construcţia aflată în proprietatea pârâtei, pentru a se putea stabili astfel în ce măsură este posibilă exercitarea atributelor dreptului de proprietate de către reclamantă în ceea ce priveşte această suprafaţă de teren. Curtea a apreciat că numai după lămurirea acestor aspecte se poate proceda la stabilirea despăgubirilor solicitate prin cererea reconvenţională, în mod legal şi just.
S-a considerat deci necesar a se completa raportul de expertiză topografică întocmit în cauză astfel încât să rezulte exact dimensiunile terenului în suprafaţă de 508 m.p., astfel cum acesta este grevat de dreptul de servitute instituit în favoarea reclamantei, urmând a se face şi o evaluare a preţului de circulaţie al acestuia, ţinând cont de toate caracteristicile sale actuale.
Deoarece aceste probe nu pot fi administrate în calea de atac a recursului, Curtea în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. a admis recursul declarat de pârâta B.M. împotriva deciziei civile nr. 127 din 29.05.2013 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosarul nr. .../224/2009, pe care a casat-o şi a reţinut cauza spre rejudecare. În rejudecare instanţa va administra probele menţionate anterior, precum şi orice alte probe apreciate utile în vederea justei soluţionări a cauzei.
V. Analizând apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA COOPERATIVA DE CONSUM V. împotriva sentinţei civile nr. 1030 din 29.12.2010 a Judecătoriei Dragomireşti, pronunţată în dosarul nr. .../224/2009,raportat şi la probele administrate în rejudecare, Curtea reţine următoarele:
Împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă de Judecătoria Dragomireşti a formulat apel numai reclamanta Cooperativa de Consum V., solicitând respingerea cererii reconvenţionale formulate de către pârâta reclamantă B.M. iar în subsidiar reducerea sumelor la plata cărora a fost obligată reclamanta la un nivel legal datorat.
Prin cererea de apel formulată reclamanta a criticat numai soluţia de acordare a despăgubirilor în favoarea pârâtei, contestând calitatea acesteia de proprietar asupra terenului în litigiu. În subsidiar reclamanta a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor acordate pârâtei pentru suprafaţa de 508 m.p., arătând că singura suprafaţă de teren pentru care se impune acordarea de despăgubiri este cea de 204 m.p. pentru care a fost instituită servitutea de trecere prin hotărârea de fond, şi pentru această suprafaţă despăgubirile acordate de către instanţa de fond fiind prea mari, neţinându-se cont de prevederile art.616
C.civ.
Şi recursul declarat de către pârâtă împotriva deciziei pronunţate în apel de către Tribunalul Maramureş priveşte tot chestiunea despăgubirilor care se cuvin pârâtei pentru terenul în suprafaţă de 508 m.p., acestea fiind deci limitele rejudecării apelului de către Curte.
În ceea ce priveşte regimul juridic al terenului în suprafaţă de 508 m.p. referitor la care pârâta solicită acordarea de despăgubiri prin cererea reconvenţională se constată în primul rând că acest teren se află în proprietatea pârâtei B.M., astfel cum rezultă din decizia civilă nr.774/26.06.2008 a Tribunalului Maramureş. De altfel acest aspect a fost confirmat şi prin decizia pronunţată în această cauză de către Tribunalul Maramureş, nemaifiind contestat în recurs.
Apoi, referitor la această suprafaţă de teren, tot prin decizia pronunţată în apel s-a stabilit că o suprafaţă de 82 m.p. din aceasta se află în proprietatea numitului S.I., astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr.1070/2009 a Judecătoriei Dragomireşti, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.16/2011 a Tribunalului Maramureş. Prin decizia nr.16/2011 s-a reţinut şi că cei 82 m.p. teren sunt folosiţi de către Cooperativa de Consum V..
Din suprafaţa de 426 m.p. teren aflată în prezent în proprietatea pârâtei, asupra unei suprafeţe de 122 m.p. a fost instituită servitutea de trecere în favoarea reclamantei, restul până la 204 m.p. cât s-a stabilit prin sentinţa civilă nr.1030/2010 a Judecătoriei Dragomireşti ca fiind grevat de servitutea de trecere fiind suprafaţa de teren aflată conform sentinţei civile nr.1070/2009 a Judecătoriei Dragomireşti în proprietatea numitului S.I..
Din cuprinsul expertizelor efectuate în cauză în toate fazele procesuale rezultă faptul că terenul în suprafaţă de 426 m.p. care se află în prezent în proprietatea pârâtei este imposibil a fi utilizat în vreo modalitate de către aceasta, pârâta neputându-se bucura de atributele dreptului de proprietate asupra acestui teren, cu excepţia celui de dispoziţie, din cauza faptelor reclamantei.
Relevante din această perspectivă sunt schiţele anexate expertizelor efectuate în cauză de către expertul topograf P.C.G.(a se vedea în acest sens schiţa anexată la fila 65 din dosarul Curţii), schiţe care coroborate cu fotografiile depuse la dosar confirmă faptul că pârâta nu se poate bucura efectiv de posesia şi folosinţa nici unei suprafeţe din terenul având nr.top.335/2 aflat în proprietatea sa, în primul rând din cauza amplasării construcţiei aflate în proprietatea reclamantei şi a destinaţiei acesteia, respectiv a modului de utilizare efectivă de către reclamantă a întregii parcele având nr.top.335/2, aflată în proprietatea pârâtei.
Situaţia din cauză a fost creată prin sentinţa civilă nr.762/2007 a Judecătoriei Dragomireşti, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.774/2008 a Tribunalului Maramureş, prin aceasta reclamantei din prezenta cauză fiindu-i recunoscut un drept de folosinţă asupra suprafeţei de 399 m.p. din terenul cu nr.top.335/2 din C.F. nr.64 S., în suprafaţă totală de 907 m.p., teren aflat în proprietatea pârâtei B.M.. Dreptul de folosinţă a fost recunoscut în favoarea reclamantei numai asupra terenului de sub construcţia aflată în proprietatea sa, fără a se asigura reclamantei accesul la magazin şi la magaziile aferente, ceea ce a determinat reclamanta să formuleze acţiunea având ca obiect instituirea unei servituţi de trecere, acţiune admisă prin sentinţa civilă nr.1030/2010 a Judecătoriei Dragomireşti, soluţia rămânând irevocabilă pe acest aspect. După instituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea reclamantei a devenit şi mai clar faptul că pârâta este prejudiciată grav în exercitarea atributelor dreptului de proprietate, drept protejat de art.480
C.civ. şi art.44 din Constituţia României, impunându-se acordarea unor despăgubiri în favoarea acesteia, despăgubiri datorate de persoana care a cauzat şi cauzează prejudicii pârâtei.
Raportat la cele reţinute mai sus se constată că singura problemă care se mai pune este aceea a cuantumului despăgubirilor care se cuvin pârâtei ca urmare a imposibilităţii de a se bucura de atributele dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren aflate în proprietatea sa.
În ceea ce priveşte această problemă se impune mai întâi a se statua dacă este cazul sau nu să se facă o diferenţiere în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor între suprafaţa de teren afectată de servitutea de trecere, 122 m.p. şi suprafaţa de teren aparent liberă, de 304 m.p.
Ţinând cont de faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, întreaga suprafaţă de 426 m.p. teren aflată în proprietatea pârâtei este folosită practic de către reclamantă în vederea desfăşurării activităţii sale, Curtea apreciază că în cauză nu se impune stabilirea diferenţiată a cuantumului despăgubirilor, reţinându-se în acest sens că şi art. 616 C.Civ., aplicabil în materia servituţii, face referire la pagubele care s-ar putea ocaziona proprietarului terenului, acelaşi criteriu fiind avut în vedere şi de art.998, art.999 C.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, texte de lege pe care a fost întemeiată în drept acţiunea reconvenţională formulată de pârâtă.
Probele administrate în cauză pe problema despăgubirilor sunt expertiza contabilă efectuată în dosarul de fond de expertul tehnic judiciar T.M.(fila 29 şi urm., vol.II) şi expertiza contabilă efectuată în dosarul de apel de către expertul tehnic judiciar Bonte Aurel(fila 49 şi urm.)
Prin primul raport de expertiză s-a stabilit care ar fi valoarea de închiriere a unui metru pătrat de teren, stabilindu-se două valori de închiriere, 0,40 Euro pentru suprafaţa afectată de servitutea de trecere şi părculeţ şi 1 Euro pentru restul terenului folosit de către reclamantă în vederea desfăşurării activităţii comerciale.
Prin cel de-al doilea raport s-a apreciat că paguba produsă pârâtei de către reclamantă este numai cea care rezultă din instituirea servituţii de trecere şi constă din impozitul aferent pentru teren şi valoarea ierbii afectate prin utilizarea drumului de servitute.
Având în vedere că părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe pe această problemă instanţa trebuie să aprecieze care dintre valorile indicate de către experţi reflectă în cea mai mare măsură prejudiciul şi evident despăgubirile cuvenite pârâtei, dată fiind situaţia particulară din dosar. Deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, pârâta este lipsită în totalitate de două dintre atributele dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, fără a exista un impediment legal în acest sens(cu excepţia bineînţeles a suprafeţei grevate de servitute), Curtea apreciază că valoarea reprezentând chiria care ar putea fi obţinută de către reclamantă pentru terenul aflat în proprietatea sa este singura în măsură să reflecte efectiv paguba cauzată acesteia prin fapta reclamantei. Nu se va avea însă în vedere chiria calculată pentru spaţii comerciale, neexistând temeiuri suficiente în susţinerea acestei valori, fiind vorba despre o suprafaţă de teren care ar putea fi închiriată de către pârâtă pe piaţa liberă numai raportat la destinaţia sa de teren intravilan.
Valoarea despăgubirilor datorate de către reclamantă pârâtei pentru perioada solicitată, decembrie 2008 şi până la zi(octombrie 2014) este deci de 12.098, 4 Euro, sumă la care se va calcula dobânda legală prevăzută de O.G. nr.13/2011, începând cu data pronunţării hotărârii, în continuare urmând a fi achitată lunar suma de 170,4 Euro atâta timp cât situaţia de fapt şi de drept va rămâne neschimbată între părţi.
Prin urmare, în temeiul art.296 C.pr.civ. instanţa va admite în parte apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA COOPERATIVA DE CONSUM V. împotriva sentinţei civile nr. 1030 din 29.12.2010 a Judecătoriei Dragomireşti, pronunţată în dosarul nr. .../224/2009, pe care o va schimba în sensul că va fi obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei B.M. a sumei de 12.098,4 Euro ( echivalentul în lei la data plăţii) cu titlu de despăgubiri pentru perioada decembrie 2008- octombrie 2014, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data pronunţării hotărârii, precum şi în continuare, lunar, suma de 170,4 Euro ( echivalentul în lei la data plăţii).
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În temeiul art.276 C.pr.civ., având în vedere că pretenţiile ambelor părţi au fost admise parţial, se vor compensa cheltuielile de judecată în apel şi recurs.
| ← Servitute de trecere. Solicitare de stabilire a căii de acces... | Construcţii executate neautorizat, pe terenul altuia. Desfiinţare → |
|---|
