Obligare predare suprafață teren prin acțiune în grăniţuire şi rectificarea cărţii funciare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1201 din 7 octombrie 2014
I.Prin acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A.I.E. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii P.N. şi S.C. I. S.R.L. s- a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să stabilească linia de hotar care desparte proprietăţile pârâţilor de proprietatea reclamantei situată în Cluj-Napoca, str. O. f.n. evidenţiată în CF nr. 2971 Someşeni, având nr. top 48-51/2/17/1 „loc de casă în intravilan”, în suprafaţă de 4.000 mp, cu obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 17.11.2010, reclamanta a depus la dosar o extindere şi o precizare de acţiune prin care a introdus în cauză în calitate de pârâţii pe numiţii P.M., P.A., N.D. şi M.S. şi prin care a precizat petitul acţiunii introductive de instanţă în sensul că solicită să se stabilească linia de hotar care desparte imobilul proprietatea sa situat în Cluj-Napoca, str. O. f.n. evidenţiat în CF nr. 2971 Someşeni, având nr. top 48-51/2/17/1, în suprafaţă de 4.000 mp de imobilul evidenţiat în CF nr. 2004 Somşeni, nr. top 48-51/1/2/1, proprietatea pârâţilor P.A., P.N. şi soţia P.M., P.A., N.D., M.S. şi de imobilul evidenţiat în CF 1872 Someşeni, nr.top. 48-51/2/2/1, proprietatea tabulară a pârâtei S.C. I.E. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.
Ulterior depunerii raportului de expertiză topografică efectuată în cauză, la termenul de judecată din data de 20.03.2013, reclamanta a depus o nouă precizare de acţiune prin care a solicitat instanţei stabilirea liniei de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamantei situat în Cluj-Napoca, str. O. f.n. evidenţiat în CF nr. 2971 Someşeni, având nr. top 48-51/2/17/1 de imobilul proprietatea pârâtei S.C. I.E. S.R.L.
evidenţiat în CF 1872 Someşeni, nr.top.48-51/2/2/1, CF nou 267639 Cluj-Napoca, nr. cadastral 267639, obligarea pârâtei S.C. I.E. S.R.L. să-i recunoască dreptul de proprietate şi să îi lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 11 mp evidenţiat în raportul de expertiză întocmit în cauză, obligarea pârâtei S.C. I.E. S.R.L. să demoleze gardul despărţitor dintre proprietăţile lor sau să îl mute de pe terenul proprietatea reclamantei pe proprietatea sa, iar în caz de refuz să fie reclamata autorizată să demoleze sau să mute gardul pe cheltuiala pârâtei. (fila 195 ).
Ulterior, reclamanta a mai depus o extindere de acţiune , extinzându-şi acţiunea şi faţă de pârâta B.C.R., solicitând rectificarea înscrisurilor din CF nr. 267639 Cluj-Napoca, nr. cad. 267639-C4 şi din CF vechi 1872 Someşeni, nr. top vechi 48-51/2/2/1, proprietar tabular pârâta S.C. I.E. S.R.L., în sensul reducerii suprafeţei de teren de la suprafaţa de
1.450 mp la suprafaţa redusă cu cei 11 mp proprietatea reclamantei respectiv la suprafaţa de 1.439 mp.
II. Prin Sentinţa civilă nr. 10052 din 26.06.2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. ... s-a admis în parte acţiunea civilă formulată, extinsă şi precizată de reclamanta S.C. A.I.E. S.R.L. cu în contradictoriu cu pârâţii S.C. I. S.R.L. N.D. M.S. P.N. P.A. şi P.M., BCR S.A. - BCR Sucursala jud. Cluj, având ca obiect grăniţuire.
S-a stabilit linia de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamantei situat în mun. Cluj-Napoca, str. O. f.n., înscris în CF 2971 Someşeni, nr.top.48-51/2/17/1 de imobilul proprietatea pârâtei S.C. I.E. S.R.L. înscris în CF 1872 Someşeni, nr.top.48-51/2/2 (CF nou 267639 Cluj-Napoca, nr.cad.267639) pe linia cuprinsă între punctele 9-11 din anexa 4 din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert S.D..
A fost obligată pârâta S.C. I.E. S.R.L. să recunoască dreptul de proprietate şi să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei terenul în suprafaţă de 11 mp.
A fost obligată pârâta S.C. I.E. S.R.L. să demoleze gardul despărţitor dintre cele două proprietăţi sau să îl mute de pe terenul proprietatea reclamantei pe terenul proprietatea sa.
S-a dispus rectificarea înscrierilor din CF 267639 Cluj-Napoca, nr. cad. 267639, 267639-C4 şi din CF vechi 1872 Someşeni, nr.top.48-51/2/2/1 în sensul reducerii suprafeţei de la cea înscrisă de 1.450 mp la cea reală de 1.439 mp.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă precizată formulată în contradictoriu cu pârâţii P.M., P.A., N.D., M.S. şi P.N..
A fost respins ca prematur formulat capătul de cerere privind autorizarea reclamantei de a muta gardul despărţitor dintre proprietatea sa şi proprietatea pârâtei S.C.
I.E. S.R.L., pe cheltuiala pârâtei S.C. I.E. S.R.L..
A fost obligată pârâta S.C. I.E. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de
13.124,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocaţial şi onorariu de expert.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară, imobilul reclamantei este înscris în CF nr. 2971 Someşeni, având nr. top. 48-51/2/17/1 în suprafaţă de 4.000 mp, fiind situat administrativ în mun. Cluj-Napoca, str. O. f.n., jud. Cluj. ( filele 38-39 ).
Imobilul înscris în CF de imobilul evidenţiat în CF nr. 2004 Someşeni, nr. top 4851/1/2/1 în suprafaţă de 1.200 mp, teren cu construcţii şi grădină situat în str. T. nr.95 are ca proprietari pe pârâţii P.A., P.N. şi soţia P.M., P.A., N.D. şi M.S.. ( filele 40-44 ).
Imobilul evidenţiat în CF 1872 Someşeni, nr.top.48-51/2/2/1 situat în str. T. nr.97, format din corp I şi corp II şi o suprafaţă de 1.450 mp are ca proprietar tabular pe pârâta S.C. I.E. S.R.L., fiind grevat de dreptul de ipotecă, respectiv interdicţia de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, lipire, construire, demolare, restructurare şi amenajare şi asupra construcţiilor viitoare în favoarea B.C.R. S.A., respectiv B.C.R. Sucursala Jud. Cluj.( fila 37 )
În vederea reglementării situaţiei juridice a imobilelor aflate în litigiu şi pentru determinarea liniei de hotar dintre acestea, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice de către expert S.D.
Conform constatărilor expertului şi concluziilor raportului de expertiză topografică, se reţine că imobilul proprietatea reclamantei se identifică cu nr.top.48-51/2/17/1 înscris în CF vechi 2971 Someşeni ( nr.nou 274308 Cluj ) cu suprafaţa înscrisă în acte de 4.000 mp.
Imobilul proprietatea pârâţilor P.A., P.N. şi soţia P.M., N.D. şi M.S., situat pe str. T. nr.95, se regăseşte în urma dezlipirilor în trei cărţi funciare - CF vechi 2004 Someşeni ( nr.nou 268489 ), nr.top.48-51/1/2/1 în suprafaţă de 1.200 mp având ca proprietari conform susţinerilor expertului per P.N. şi soţia P.M. ca bun comun în cotă de 40/384 a parte, P.N. şi soţia P.M. ca bun comun în cotă de 215/384 a parte şi N.D., M.S. şi P.N. - toţi în cotă de 129/384 a parte. ( fila 146 din dosar - fila 2 din raportul de expertiză ); CF vechi 3056 Someşeni ( nr.nou 276867 ( nr.top.48-51/1/2/2 în suprafaţă de 875 mp gradină în str. T. nr.95 având ca proprietari pe P.N. şi soţia P.M. ca bun comun şi CF vechi 3057 Someşeni ( nr.nou 274218 ), nr.top.48-51/1/2/3 cu suprafaţa de 805 mp grădină în str. T. nr.95 având ca proprietari pe P.N. în cotă de 1/8 a parte, N.D. în cotă de 1/8 a parte, M.S. în cotă de 1/8 parte şi P.N. şi P.M. ca bun comun în cotă de 5/8 a parte.
Imobilul situat administrativ la nr.97, proprietatea pârâtei S.C. I.E. S.R.L. se identifică în CF vechi 1872 Someşeni ( nr.nou 267639 Cluj-Napoca ), nr. cad. 267639 su suprafaţa înscrisă de 1.450 mp.
Pentru a răspunde la obiectivele stabilite de către instanţă, expertul a arătat că a studiat planurile topo cadastrale şi lucrările topografice realizate asupra imobilelor din zonă, precum şi a celor învecinate. Din măsurătorile realizate la faţa locului, expertul a constatat că imobilul proprietatea pârâtei S.C. I.E. S.R.L. cu nr. cad. 267639 are o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în acte cu 23 mp, în timp ce imobilele proprietatea reclamantei au o suprafaţă mai mică cu 15 mp, respectiv 36 mp. Totodată, a constatat că mejdia actuală are o curbură mai pronunţată în zona punctelor 7 şi 8, iar între punctele 9 şi 10 face un cot de 0,9 cm de la aliniamentul tuturor celorlalte împrejmuiri din zonă spre imobilul reclamantei.
Pentru a identifica amplasamentul iniţial al mejdiei, expertul a suprapus măsurătorile efectuate la faţa locului cu planul de carte funciară veche, unde mejdia în cauză este o lini dreaptă pe zona aflată în litigiu, iar pentru a se reface linia de mejdie conform planului de CF vechi, a stabilit că este nevoie ca limitele proprietăţilor vecinilor să fie deplasate astfel: punctul 5 cu 11 cm spre nord, punctul 6 cu 34 cm spre sud, punctul 7 cu 65 cm spre sud, punctul 8 cu 69cm spre sud, punctul 10 cu 1,13 m spre sud, iar punctele 11 şi 12 rămân aşa cum sunt reprezentate de împrejmuiri.
După deplasarea punctelor, mejdia va reveni o linie dreaptă, iar diferenţa dintre suprafaţa din acte şi cea din măsurători va tinde spre zero.
In concluzie, expertul a stabilit că imobilul proprietatea pârâţilor P.N. şi soţia P.M., N.D., M.S., nu ocupă nici o suprafaţă din imobilul proprietatea reclamantei.
Însă, privitor la imobilul proprietatea pârâtei S.C. I. E. S.R.L., a statuat că aşa cum este dispus gardul în prezent, pe mejdia cu terenul aflat sub nr.top.48-51/2/17/1, ocupă o suprafaţă de 11 mp din proprietatea reclamantei.
Faţă de concluziile raportului de expertiză, instanţa de fond a apreciat că acţiunea civilă formulată, extinsă şi precizată de către reclamanta S.C. A.I.E. S.R.L. este întemeiată doar în parte, urmând ca în baza art.584 C.civ. să o admită în această măsură.
Pe cale de consecinţă, a stabilit linia de hotar ce desparte imobilul proprietatea reclamantei situat în mun. Cluj-Napoca, str. O. f.n., înscris în CF 2971 Someşeni, nr.top.48-51/2/17/1 de imobilul proprietatea pârâtei S.C. I.E. S.R.L. înscris în CF 1872 Someşeni, nr.top.48-51/2/2 ( CF nou 267639 Cluj-Napoca, nr.cad.267639 ) pe linia cuprinsă între punctele 9-11 din anexa 4 din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert S.D..
Totodată, în baza art.480 C.civ. a obligat pârâta S.C. I.E. S.R.L. să recunoască dreptul de proprietate şi să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei terenul în suprafaţă de 11 mp.
În temeiul art.1073-1077 C.civ. a obligat pârâta S.C. I.E. S.R.L. să demoleze gardul despărţitor dintre cele două proprietăţi sau să îl mute de pe terenul proprietatea reclamantei pe terenul proprietatea sa.
În baza art.33 din Legea nr.7/1996 rep. s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF 267639 Cluj-Napoca, nr. cad. 267639, 267639-C4 şi din CF vechi 1872 Someşeni, nr.top.48-51/2/2/1 în sensul reducerii suprafeţei de la cea înscrisă de 1.450 mp la cea reală de 1.439 mp.
întrucât din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză nu rezultă ca pârâţii P.M., P.A., N.D., M.S. şi P.N. să încalce proprietatea reclamantei, în baza art.1169 C.civ. raportat la art.480 şi 584 C.civ. instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă precizată formulată în contradictoriu cu pârâţii.
Privitor la capătul de cerere privind autorizarea reclamantei de a muta gardul despărţitor dintre proprietatea sa şi proprietatea pârâtei S.C. I.E. S.R.L., pe cheltuiala pârâtei S.C. I.E. S.R.L., în analizarea admisibilităţii acestuia trebuie pornit de la prevederile art.5802 C.proc.civ.
Astfel, art.5802 C.proc.civ. prevede că „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.”
Rezultă deci că pentru a fi admisibilă solicitarea reclamantei de a fi autorizată să procedeze la mutarea gardului pe cheltuiala pârâtei, este necesar ca înainte de toate să obţină un titlu executoriu prin care se stabileşte în sarcina pârâtei obligaţia de a face ( de a muta gardul ) şi abia apoi în cazul în care pârâta refuză să aducă la îndeplinire obligaţia stabilită în sarcina sa, reclamanta în calitate de creditor a obligaţiei să solicite instanţei de executare să fie autorizată la mutarea gardului.
Deci, instanţa de fond a reţinut că capătul de cerere privind autorizarea reclamantei de a muta gardul despărţitor dintre proprietatea sa şi proprietatea pârâtei S.C. I.E. S.R.L., pe cheltuiala pârâtei S.C. I.E. S.R.L. este prematur formulat, urmând a-l respinge ca atare.
Văzând dispoziţiile art-274-276 C.proc.civ., instanţa, apreciind că pârâta S.C. I.E. S.R.L. este în culpă procesuală, aceasta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de
13.124,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocaţial şi onorariu de expert.
III. Prin decizia civilă nr. 379 din 28.05.2014pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. ... s-a respins ca nefondat apelul promovat de către pârâta SC I.E. SRL în contra Sentinţei civile nr. 10052 din 26.06.2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar nr. ..., pe care a menţinut-o în totul.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei SC A.I.E. SRL suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Deşi expusă pe larg, prima critică adusă sentinţei apelate se referă la modul în care s-a administrat şi ulterior s-a interpretat de către prima instanţă proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie.
Această critică nu a putut fi primită ca fiind fondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
În cuprinsul raportului de expertiză (filele 142-152 din dosarul de primei instanţe) sa menţionat că imobilul pârâtei apelante SC I.E. SRL, cu nr.cadastral atribuit 267639 are o suprafaţă măsurată mai mare decât cea înscrisă în acte cu 23 mp, în timp ce imobilele reclamantei au suprafeţe mai mici cu 15 mp, respectiv 36 mp faţă de cele înscrise în actele de proprietate.
Totodată, contrar opiniei exprimate de către apelantă potrivit căreia expertul trebuia să verifice şi să constate vechile mejdii între proprietăţi, tribunalul a constatat, verificându-se raportul de expertiză, că expertul precizează în mod explicit că pentru a putea răspunde obiectivelor stabilite a studiat planurile topo cadastrale şi lucrările topografice realizate de zona imobilelor în cauză şi a celor învecinate.
În acelaşi timp domnul expert a relevat neechivoc că pentru a identifica amplasamentul iniţial al mejdiei ce desparte proprietăţile reclamantei de cele ale vecinilor situaţi pe strada T. a suprapus măsurătorile efectuate la faţa locului cu planul de carte funciară veche, unde mejdia este o linie dreaptă pe zona aflată acum în litigiu.
Astfel, în mod pertinent prima instanţă a remarcat că, având în vedere concluziile raportului de expertiză, pentru a se reface linia de mejdie conform planului de CF vechi, este nevoie ca limitele proprietăţilor vecinilor să fie deplasate astfel: punctul 5 cu 11 cm spre nord, punctul 6 cu 34 cm spre sud, punctul 7 cu 65 cm spre sud, punctul 8 cu 69cm spre sud, punctul 10 cu 1,13 m spre sud, iar punctele 11 şi 12 rămân aşa cum sunt reprezentate de împrejmuiri.
Acelaşi expert a precizat în cuprinsul lucrării că după deplasarea punctelor, mejdia va reveni o linie dreaptă, iar diferenţa dintre suprafaţa din acte şi cea din măsurători va tinde spre zero.
Domnul expert a stabilit că imobilul proprietatea pârâţilor P.N. şi soţia P.M., N.D., M.S., nu ocupă nici o suprafaţă din imobilul proprietatea reclamantei, însă, privitor la imobilul proprietatea pârâtei S.C. I. E. S.R.L., a statuat că aşa cum este dispus gardul în prezent, pe mejdia cu terenul aflat sub nr.top.48-51/2/17/1, ocupă o suprafaţă de 11 mp din proprietatea reclamantei, aspect de asemenea reţinut în mod judicios de către prima instanţă.
În aceste condiţii nu au putut fi reţinute ca fiind pertinente observaţiile apelantei referitoare la modul în care prima instanţă a statuat că se impune obligarea apelantei pârâte să recunoască şi să lase în deplină proprietate reclamantei suprafaţa de 11 mp.
În acelaşi raport de expertiză se precizează că analizând amplasamentele imobilelor cu care se învecinează terenul proprietatea SC I.E. SRL s-a constatat că amplasamentul de la nr.95(Pescar) se închide cu suprafaţa din act şi mejdia coincide cu cea din planul de CF, iar mejdia introdusă în lucrările de cadastru prin care a fost atribuit nr. cadastral 4453 la nr. administrativ 97/a, C.D. este în zona celei determinate conform planului de carte funciară.
Expertul conchide că nu este un motiv întemeiat, având în vedere documentele analizate(planul CF şi suprafaţa din acte a nr. cadastral 267639) ca un colţ al terenului proprietatea pârâtei SC I.E. SRL să aibă deplasarea de 1,3 m faţă de aliniamentul de CF care este o linie dreaptă.
Având în vedere concluziile şi observaţiile raportului de expertiză întocmit în cauză, tribunalul a conchis că acesta a devenit o probă esenţială în dezlegarea pricinii în faţa primei instanţe, astfel că, în mod pertinent judecătorul fondului, la adoptarea soluţie, a avut în vedere această lucrare tehnică, neputându-se reţine ca fiind fondată observaţia apelantei potrivit căreia prima instanţă nu a argumentat de ce linia de hotar este cea stabilită prin expertiză şi nu o altă linie.
Pentru a se clarifica pe deplin situaţia litigioasă în faza procesuală a apelului s-a administrat şi probaţiunea testimonială.
Astfel martorul S.R. a precizat că, arătându-i-se planşa de fila 152 din dosarul primei instanţe în care apar proprietari T.A. şi SC A., era îngrădită în totalitate şi pe linia galbenă care se regăseşte pe schiţă erau gardurile oamenilor, aceasta fiind o linie dreaptă neavând nici un fel de curbură(fila 48 din dosarul de apel).
Acelaşi martor a precizat că în urmă cu 4,5 ani apelanta cumpărat teren în zonă ocazie cu care a intrat cu aproximativ 1 m pe terenul SC A..
De asemenea martorul C.D.V., la a cărei proprietate se referă apelanta în cuprinsul motivelor de apel, a precizat în mod neechivoc că, prin raportare la planşa de la fila 152 , linia galbenă care delimitează proprietatea SC A. şi a doamnei T. de celelalte proprietăţi a reprezentat-o întotdeauna un gard existent pe toată lungimea aceste linii şi care delimita aceste proprietăţi.(fila 49 din dosarul de apel).
în continuarea depoziţiei sale martorul a relevat că această linie galbenă era aliniată drept fără nici o curbură.
Acelaşi martor precizează că în anul 2008, 2009 SC I.E. SRL a cumpărat teren de la vecinul său A.M. şi probabil că din cauză că nu a ieşit suprafaţa pe care au anticipat-o la măsurătoare au intrat cu colţul din dreapta înspre proprietatea sa pe proprietatea SC A..
în finalul depoziţiei martorul a mai precizat că la momentul cumpărării terenului SC
I.E. SRL a demolat gardul existent şi şi-a împrejmuit proprietatea printr-un alt gard care pe latura de nord nu a mai respectat vechea linie de hotar.
Tribunalul a constatat că aceste depoziţii testimoniale confirmă întrutotul constatările expertului potrivit căruia a suprapus măsurătorile efectuate la faţa locului cu planul de carte funciară veche, unde mejdia este o linie dreaptă pe zona aflată acum în litigiu.
În schimb nu a putut fi reţinută ca pertinentă depoziţia martorului P.A. care prin cele relevate nu a adus elemente neechivoce în ceea ce priveşte linia de hotar, elemente care să conducă la justa soluţionare a cauzei.
Nici critica formulată de apelantă în sensul că în mod incorect s-a dispus rectificarea suprafeţei de carte funciară şi obligarea la predarea unei suprafeţe de 11 mp către apelantă, în condiţiile în care, aşa cum a arătat anterior, potrivit expertizei, imobilul pârâtei apelante SC I.E. SRL, cu nr.cadastral atribuit 267639 are o suprafaţă măsurată mai mare decât cea înscrisă în acte cu 23 mp, în timp ce imobilele reclamantei au suprafeţe mai mici cu 15 mp, respectiv 36 mp faţă de cele înscrise în actele de proprietate .
De asemenea, aşa cum a mai evocat, s-a relevat în cuprinsul expertizei că imobilul proprietatea pârâţilor P.N. şi soţia P.M., N.D., M.S., nu ocupă nici o suprafaţă din imobilul proprietatea reclamantei, însă, privitor la imobilul proprietatea pârâtei S.C. I. E. S.R.L., expertul statuând că aşa cum este dispus gardul în prezent, pe mejdia cu terenul aflat sub nr.top.48-51/2/17/1, ocupă o suprafaţă de 11 mp din proprietatea reclamantei.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ a respins ca nefondat apelul promovat de către pârâta SC I.E. SRL în contra Sentinţei civile nr. 10052 din 26.06.2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar nr. ..., pe care a menţinut-o în totul.
În temeiul art.274 C pr civ a obligat apelantul să plătească intimatei SC A.I.E. SRL suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
IV. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC I.E. SRL solicitând în principal casarea în totalitate a deciziei civile nr. 379/2014 a Tribunalului Cluj şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, iar în subsidiar modificarea în totalitate a deciziei, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 10052/26.06.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, anularea în parte a hotărârii, iar în urma rejudecării cauzei pe fond, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată în sensul stabilirii liniei de mejdie între proprietatea pârâtei şi a reclamantei pe mejdia actuală existentă între proprietăţi, respingerea celorlalte capete de cerere, cu cheltuieli de judecată.
In motivare s-au arătat în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte expertiza efectuată în cauză şi avută în vedere la pronunţarea soluţiei s-a învederat faptul că aceasta este o probă care trebuie apreciată ca şi orice altă probă de către instanţă, prin prisma celorlalte probe de la dosar.
Conform art. 167 alin. 3 C.pr.civ. proba şi contraproba trebuie administrate simultan, trebuind deci apreciate simultan şi având aceeaşi putere probatorie. Cu toate acestea, instanţa de apel vorbeşte de expertiza judiciară efectuată în cauză, nevorbind despre celelalte expertize judiciare sau extrajudiciare depuse la dosar şi care trebuiau interpretate în concordanţă cu toate probele de la dosar.
Deşi instanţa de apel a calificat corect obiectul cauzei ca fiind grăniţuire, administrarea probaţiunii şi aprecierea acesteia s-a făcut ca şi la o acţiune în revendicare, singurul argument pe care instanţa de apel l-a luat în considerare la pronunţarea hotărârii fiind faptul că pârâta are o suprafaţă în plus.
Analizându-se concluziile expertizei efectuate în cauză de expertul Sîntămărean s-a arătat că sunt ilogice concluziile acesteia, acesta fiind motivul pentru care s-a solicitat o contraexpertiză prin care să se dovedească faptul că reclamantei nu-i lipseşte nicio suprafaţă de teren, solicitare respinsă fără nicio justificare clară atât de către instanţa de fond, cât şi de către cea de apel.
Din actele depuse la dosar de către pârâtă rezultă că atât parcela pârâtei, cât şi a vecinului Cărean ar avea o lungime mai mare decât cea constatată de către expertul Sîntămărean, acest aspect având consecinţe asupra liniei de mejdie.
Preluarea de către instanţă a concluziilor expertului, fără a se analiza şi celelalte probe de la dosar încalcă principiul egalităţii în drepturi consacrat de Constituţia României şi de CEDO, prin respingerea cererii în probaţiune cu efectuarea unei contraexpertize încălcându-se şi dreptul la apărare.
Deşi este vorba despre o acţiune în grăniţuire, iar nu una de revendicare nu s-a verificat situaţia mejdiilor dintre proprietăţi pe hărţile de carte funciară şi hărţile de punere în posesie.
Trimiterea cauzei spre rejudecare se impune în vederea administrării probei cu contraexpertiza.
Referitor la solicitarea de modificare a hotărârii atacate s-a arătat că expertiza topografică efectuată în cauză nu a lămurit situaţia deşi instanţa de apel susţine că aceasta este o probă esenţială în cauză.
S-a făcut din nou analiza raportului de expertiză avut în vedere de către instanţă la pronunţarea soluţiei, criticându-se concluziile acestuia, făcându-se referire la modalitatea de interpretare a probelor testimoniale şi a înscrisurilor de către instanţă.
In ceea ce priveşte soluţia de rectificare a cărţii funciare s-a arătat că aceasta este nelegală, existenţa unei suprafeţe în plus obligând la predarea acesteia, iar nu la rectificarea cărţii funciare. Referitor la suprafaţa de 11 m.p. pentru care s-a dispus rectificarea de carte funciară s-a mai învederat faptul că din hărţile cadastrale şi hărţile de punere în posesie nu rezultă că reclamantei i-ar lipsi această suprafaţă de teren, aceasta aflându-se în posesia pârâtei.
Instanţa de apel nu face nicio apreciere în ceea ce priveşte critica referitoare la stabilirea liniei de mejdie în altă modalitate decât cea solicitată de reclamantă. Chiar cu luarea în considerare a rolului activ al instanţei trebuie avut în vedere şi principiul disponibilităţii părţilor, trebuind deci argumentat de ce linia de hotar stabilită între proprietăţi este linia stabilită prin expertiză iar nu altă linie, lipsa de teren în parcela reclamantei neputând să justifice această decizie a instanţei pentru că obiectul cererii este grăniţuire iar nu revendicare.
Instanţa de apel a greşit şi la soluţionarea celorlalte aspecte, doar terenul proprietatea pârâtei fiind măsurat deşi se susţine că reclamantei îi lipseşte o suprafaţă de teren din totalul înscris în cartea funciară.
În mod greşit s-a păstrat hotărârea de demolare a gardului, această măsură putându-se dispune doar dacă gardul a fost edificat ilegal, ori în acest sens nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că gardul este amplasat ilegal şi fără autorizaţie.
În mod greşit s-au aplicat şi prevederile art. 274 C.pr.civ. în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, trebuind aplicate prevederile art. 584 cod civil care stabilesc că cheltuielile de judecată vor fi suportate pe jumătate de fiecare parte.
V. In apărare, intimata SC A.I.E. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat în primul rând că deşi recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. 1 pct. 9 C.pr.civ. în realitate se critică o serie de aspecte care ţin de temeinicia deciziei atacate, în aceste limite motivele de recurs fiind inadmisibile.
Decizia nr. 379/2014 a Tribunalului Cluj este temeinică şi legală, probele administrate în faţa primelor două instanţe de judecată coroborându-se între ele pentru a ajunge la aceeaşi concluzie, aceea că acţiunea reclamantei este fondată.
Chiar recurentul recunoaşte în cadrul motivelor de recurs că a intrat pe terenul reclamantei intimate modificând mejdia care exista anterior între proprietăţi, lămurindu-se astfel faptul că s-a încălcat cu bună ştiinţă proprietatea reclamantei prin modificarea unilaterală şi nelegală a mejdiei existente de mai mulţi ani între cele două terenuri învecinate.
S-au analizat apoi concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză şi celelalte probe administrate în cauză.
Referitor la modul de soluţionare a cererii de rectificare de carte funciară s-a arătat că aceasta a fost soluţionată corect, modificarea înscrierii de carte funciară fiind necesară pentru corectarea amplasamentului şi conturului planului de proprietate, corelativ cu înscrierea suprafeţei rezultate prin scăderea celor 11 m.p.
Nu există nici un acord între părţile litigante în sensul stabilirii liniei de mejdie pe actualul amplasament, de altfel recurenta neformulând o astfel de cerere în faţa primei instanţe, instanţa de recurs neputând să soluţioneze cereri noi în recurs.
Nu există motive nici pentru casarea hotărârii şi trimiterea ei spre rejudecare, această cerere nefiind de altfel motivată în fapt sau în drept.
Obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată este consecinţa respingerii apelului, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ.
VI. Analizând recursul declarat de pârâta SC I.E. SRL împotriva deciziei civile nr. 379 din 28.05.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. ..., Curtea reţine următoarele:
În primul rând se impune stabilirea limitelor în care motivele de recurs formulate de către pârâtă se încadrează în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art.304
C.pr.civ., în întâmpinarea formulată de către intimată invocându-se faptul că deşi formal recursul este întemeiat în drept pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ., în realitate acesta nu cuprinde motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Din analiza cererii de recurs rezultă că pârâta şi-a formulat în principal criticile raportat la modalitatea în care instanţa de apel a administrat şi interpretat apoi probaţiunea administrată în cauză, concluzionând în sensul că probele administrate converg spre concluzia că linia de graniţă a fost stabilită în mod greşit.
Toate aceste critici privesc, astfel cum a arătat şi reclamanta prin întâmpinare, temeinicia iar nu legalitatea deciziei pronunţate în apel, ori, conform art.304 C.pr.civ. în forma în vigoare aplicabilă în cauză, ne/temeinicia deciziei instanţei de apel nu mai poate fi cenzurată de către instanţa de recurs. Aceste critici apar a fi într-adevăr inadmisibile.
Se mai invocă de către pârâtă în recurs şi faptul că instanţa de apel a pronunţat soluţia doar pe baza expertizei judiciare efectuate în cauză, respingând cererea de efectuare a unei contraexpertize şi ignorând celelalte probe administrate în cauză. Procedând de această manieră s-a încălcat în accepţiunea pârâtei principiul egalităţii în drepturi şi egalităţii de arme, îngrădindu-se dreptul la apărare al pârâtei.
Deşi recursul a fost întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., text de lege care nu este aplicabil în cauză raportat la motivele de recurs invocate, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin.3 C.pr.civ. consideră că aceste ultime motive de recurs pot fi încadrate la pct.5 al art.304 C.pr.civ., urmând a fi deci analizate.
Din dosarul instanţei de apel rezultă că instanţa a avut în vedere la soluţionarea cauzei critica pârâtei în ceea ce priveşte raportul de expertiză întocmit în cauză în dosarul de fond şi modul cum s-a interpretat de către instanţa de fond acest raport, aceasta fiind principala critică din apel.
În considerentele deciziei pronunţate în apel s-a argumentat detaliat de ce s-a apreciat a fi pertinent raportul de expertiză întocmit în dosarul judecătoriei şi de ce se consideră că acesta a fost întocmit cu respectarea criteriilor care se impun a fi avute în vedere în litigiile având ca obiect grăniţuire, rezultând deci că cererea de efectuare a unei contraexpertize nu a fost respinsă nejustificat,aşa cum susţine pârâta în recurs. În vederea pronunţării asupra acestei cereri instanţa de apel a făcut demersurile necesare pentru a stabili dacă este sau nu necesară efectuarea unei contraexpertize, astfel cum rezultă din încheierile de şedinţă din 11.12.2013 şi 21.05.2014.
Tot din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de apel nu a pronunţat soluţia exclusiv pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză ci având în vedere toate probele administrate în cauză, deci şi declaraţiile de martori existente la dosar ca urmare a încuviinţării probei testimoniale în apel, declaraţii referitor la care s-a concluzionat în sensul că susţin concluziile raportului de expertiză, cu excepţia uneia care a fost înlăturată motivat.
Nu se poate pune deci problema încălcării dreptului la apărare sau a principiului egalităţii în drepturi, aşa cum susţine recurenta.
Se mai invocă în cererea de recurs faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticii referitoare la stabilirea liniei de hotar în altă modalitate decât cea solicitată de către reclamantă, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii.
Într-adevăr din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de apel nu a atins această critică formulată prin cererea de apel, punându-se problema nemotivării hotărârii pe acest aspect, ceea ce face incident pct.7 al art.304 C.pr.civ, impunându-se completarea motivării instanţei de apel de către instanţa de recurs.
Curtea constată referitor la aceasta că nu se pune problema încălcării principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prin aceea că reclamanta nu a indicat în mod expres raportat la ce acte solicită stabilirea graniţei, fiind implicit faptul că s-a solicitat stabilirea graniţei raportat la dispoziţiile legale incidente şi probele administrate în cauză. De altfel reclamanta nu a invocat faptul că instanţa de fond nu a respectat la pronunţarea soluţiei limitele în care a fost investită prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
Critica din recurs care s-ar încadra în prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., deşi formulată incert, ar fi cea privind respectarea hărţilor vechi de carte funciară la stabilirea liniei de hotar, punându-se astfel în discuţie încălcarea normei de drept substanţial aplicabilă în cauză, art.584 C.civ.
Din decizia nr.379/2014 a Tribunalului Cluj rezultă însă că instanţa de apel a reţinut în mod expres faptul că expertul numit în cauză a avut în vedere la efectuarea lucrării planurile vechi de carte funciară, nepunându-se deci problema încălcării dispoziţiilor legale în materie de grăniţuire nici din această perspectivă.
Nici critica privind nelegala păstrare de către instanţa de apel a soluţiei de demolare a gardului nu este întemeiată, existenţa sau inexistenţa autorizaţiei de construire a gardului neavând relevanţă la pronunţarea soluţiei din cauză, ceea ce trebuia avut în vedere fiind numai respectarea sau nu a limitei de proprietate astfel cum a fost stabilită în dosar. Amplasarea actualului gard pe alt traseu decât cel stabilit în dosar ca reprezentând linia de hotar justifică soluţia de demolare a gardului.
Singura critică apreciată admisibilă şi întemeiată este cea privind soluţia pronunţată asupra petitului de rectificare de carte funciară, fiind încălcate prin pronunţarea acestei soluţii prevederile art.33 din Legea nr.7/1996, ceea ce face incident art.304 pct.9 C.pr.civ.
Intr-adevăr obligaţia de predare a suprafeţei de 11 m.p. teren în favoarea reclamantei, ca fiind ocupată fără titlu, este contradictorie cu rectificarea cărţii funciare a pârâtei pentru aceeaşi suprafaţă, pârâta ajungând să piardă de două ori aceeaşi suprafaţă de teren( o dată faptic şi o dată scriptic), în mod nejustificat, în condiţiile în care ceea ce s-a statuat prin expertiză a fost numai ocuparea fără titlu a acestei suprafeţe de către pârâtă, din terenul proprietatea reclamantei.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 şi 3
C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de pârâta SC I.E. SRL împotriva deciziei civile nr. 379 din 28.05.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. ..., pe care o va modifica în sensul că în temeiul art.296 C.pr.civ va fi admis în parte apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 10052/2013 pronunţată în dosarul nr. ... al Judecătoriei Cluj-Napoca. Se va schimbă sentinţa în sensul că se va respinge capătul de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
În temeiul art.274 alin 1 şi art.276 C.pr.civ. pârâta SC I.E. SRL va fi obligată la plata în favoarea reclamantei SC A.I.E. SRL a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, parţiale, raportat la măsura în care a fost admis recursul declarat de către pârâtă.
| ← Acţiune în grăniţuire şi revendicare imobiliară. Admitere | Servitute de trecere. Stabilirea traseului servituţii peste... → |
|---|
