Acţiune în grăniţuire şi revendicare imobiliară. Admitere

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1311 din 7 noiembrie 2014

Prin sentinţa civilă nr. 2.778 din 15.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul nr. 5503/2004, s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii B.I.,

B.M.F., B.M.D., B.D., M.R., P.I., P.V., N.C., I.A. în contradictoriu cu pârâţii - reclamanţi reconvenţional T.T. şi T.M..

S-a stabilit pe aliniamentul 14-11-10-7-6-3-2 de pe planul de situaţie - anexa nr. 2 la raportul de expertiză întocmit în cauză de - către ing. expert Z.I. (f.149) linia de hotar între terenurile proprietatea reclamanţilor - pârâţi reconvenţional înscrise în CF 17806 Baia Mare, nr. top 4448/6/1, CF 17807 Baia Mare, nr. top 4448/6/2/2, CF 17809 Baia Mare, nr. top 4448/6/2/5, CF 18112 Baia Mare, nr. top 4448/6/2/3, CF 17808 Baia Mare, nr. top 4448/6/2/4 şi CF 17857 Baia Mare, nr. top 4448/6/2/6 şi terenul proprietatea pârâţilor înscris în CF 17368 Baia Mare, nr. top 4448/6/1

S-a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâţii reclamanţi în contradictoriu cu reclamanţii - pârâţi, iar pârâţii reclamanţi au fost obligaţi să le plătească reclamanţilor pârâţi suma de 18.074.000 lei cu titlu de cheltuieli judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că terenurile în litigiu au fost cândva proprietatea privată a Municipiului Baia Mare, înscrise fiind în CF 6751 Baia Mare.

În 21 mai 2002 se încheie în formă autentică între Municipiul Baia Mare, în calitate de vânzător şi reclamanţii B., B., P. şi M., în calitate de cumpărători, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect 286 mp din terenul înscris în CF 6751 Baia Mare, fiecăruia dintre cumpărători revenindu-i o anumită suprafaţă din totalul de 286 mp.

La 17 decembrie 2002 cumpără şi reclamanta N.C. 83 mp din terenul înscris în CF 6751 Baia Mare.

Înainte de încheierea acestor contracte de vânzare-cumpărare, la 11 martie 2002, au cumpărat teren în zonă - tot de la Municipiul Baia Mare - pârâtii T.. În contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către Biroul Notarului Public V.B.M. se arată că obiectul contractului îl constituie o suprafaţă totală de 901 mp teren situat în Baia Mare, înscris în CF 10676 Baia Mare, 4948 Baia Mare, 10665 Baia Mare şi 6751 Baia Mare.

Astfel au ajuns să se învecineze reclamanţii cu pârâtul.

Din raportul de expertiză întocmit şi completat în cauză de către ing. expert Z.I. (f.141 - 146, f.190 -192) rezultă că imobilul proprietatea pârâtilor a fost înscris în CF conform schitei de dezmembrare vizată sub nr. 666/2002. În această schiţă există o disconcordantă evidentă între suprafaţa din coordonate şi cea înscrisă în CF. În urma calculului realizat de către dl. expert în funcţie de coordonatele înscrise în schiţă rezultă o suprafaţă de 1741,98 mp şi nu 1901,42mp. Suprafaţa înscrisă în CF de 1901 mp este cu 159 mp mai mare decât suprafaţa calculată corect din coordonate.

Suprafaţa terenului aflat în posesia pârâţilor este de 1.622 mp.

Expertul a mai arătat că între parcela cu nr. top 4448/6/1 proprietatea pârâţilor, singura care se învecinează în mod nemijlocit cu proprietatea reclamanţilor, şi terenul proprietatea acestora din urmă există un gard din beton construit prin anii 1980, evidenţiat pe planul de situaţie pe aliniamentul 14-11-10-7-6-3-2.

La momentul la care pârâţii T. au cumpărat terenul de la Municipiul Baia Mare acel gard exista şi cumpărătorii puteau lua la cunoştinţă că respectivul gard le va grăniţui proprietatea.

Prima instanţă a apreciat că nu se regăseşte în speţă situaţia ocupării de către reclamanţi a unei porţiuni de teren proprietatea pârâţilor, ci în prezenţa unei erori de determinare a suprafeţei de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare între pârâţi şi Municipiul Baia Mare şi a conchis că problema deficitului de suprafaţă de teren cu care se confruntă pârâţii nu poate fi rezolvată prin revendicarea unor suprafeţe de teren de la reclamanţi, ci în cadrul raporturilor contractuale dintre cumpărători şi vânzător.

Reclamanţii folosesc din terenurile proprietatea lor, învecinate cu proprietatea pârâţilor, exact atât cât au cumpărat.

Excedentul de suprafaţă de teren pe care îl au reclamanţii la terenurile pe care li se află amplasate casele de locuit nu permite revendicarea acestui excedent de către pârâţi, care nu pot dovedi vreun drept asupra lui.

Aceste terenuri au fost dobândite de către reclamanţi în alte condiţii, la un alt moment şi au un regim propriu care nu poate influenţa dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenurilor care se învecinează cu proprietatea pârâţilo.

Pentru toate aceste considerente, prima instanţă a respins cererea reconvenţională şi, în temeiul art. 584 Cod civil, a admis acţiunea reclamanţilor, obligându-i pe pârâţii aflaţi în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată

Prin încheierea civilă pronunţată în şedinţa publică din 22.06.2005 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în acelaşi dosar, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanţii B.I., P.I. şi B. M. şi a fost îndreptată eroarea materială strecurată în aliniamentul I al minutei şi dispozitivul sentinţei civilă nr. 2.778 din 15.04.2005, urmând ca acest să aibă următorul conţinut:

„Admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii B.I. şi B.M.F., domiciliaţi în ..., B.M.D. ŞI B.D., domiciliaţi în ... M.R., domiciliată în ... P.V. şi P.I., domiciliaţi în ..., N.C., domiciliată în ..., I.A. I., domiciliat în ..., în contradictoriu cu pârâţilor T.T. şi T.M., ambii domiciliaţi în ”

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în alineatul al 2-lea al minutei şi dispozitivul sentinţei 2.778 din 15.04.2005, în sensul că „linia de hotar se stabileşte pe aliniamentul 14-11-10-7-6-3-2 de pe planul de situaţie - anexa nr. 1 la raportul de expertiză” şi nu anexa nr. 2 cum din greşeală s-a menţionat.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei 2.778 din 15.04.2005, în sensul că parcela proprietatea reclamanţilor înscrisă în CF 17806 Baia Mare poartă numărul topografic 4448/6/2/1 şi nu 4448/6/1.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Cererea de chemare în judecată precizată au formulat-o în afară de reclamanţii cuprinşi în minută şi dispozitiv şi reclamanţii B.M.F., B.D., P.V..

Dintr-o eroare s-a omis cuprinderea lor în minută şi, în consecinţă, în dispozitiv.

O altă eroare constă în menţionarea greşită a numărului anexă la raportul de expertiză, anexă ce conţine planul de situaţie. În realitate, planul de situaţie de la fila 149 din dosarul cauzei constituie anexa nr. 1 la raport.

Ca o greşeală de dactilografiere s-a reţinut indicarea eronată a nr.topografic corespunzător parcelei înscrisă în CF 17806 Baia Mare, proprietatea reclamanţilor B.. Este vorba de parcela cu nr.top. 4448/6/2/1 şi nu cea cu nr.top. 4448/6/1.

Toate aceste erori, au fost apreciate de instanţă că se încadrează în sfera erorilor materiale, motiv pentru care în temeiul art. 281 C.pr.penală s-a dispus îndreptarea acestora.

În ceea ce priveşte însă solicitarea reclamanţilor de a corecta adresa de domiciliu a reclamantului B.I., instanţa a reţinut că în această privinţă nu s-a strecurat nicio eroare, în condiţiile în care domiciliul indicat în minută şi dispozitiv coincide cu cel menţionat atât în cuprinsul acţiunii cât şi în cuprinsul precizării de acţiune. În situaţia în care la momentul promovării acţiunii reclamantul nu locuia pe Bd. Unirii nr.7/4, acest aspect trebuia semnalat instanţei până la pronunţarea hotărârii. Dacă, în schimb, reclamantul şi-a schimbat domiciliul în cursul procesului şi nu a înştiinţat instanţa, devin incidente dispoziţiile art. 98 C.pr.civ. care prevăd că „schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar „(...)”.

împotriva acestei sentinţe pârâţii T.T. ŞI T.M. au declarat apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 50/A/10.02.2006 a Tribunalului Maramureş, sentinţa mai sus arătată a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

împotriva acestei decizii, reclamanţii N.C., I.A., B.I., B.M.F., B.M.D., B.D., M.R., P.I., P.V. au declarat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 1.490/R/08.06.2006 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 2501/33/2006, hotărârea judecătorească mai sus arătată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a reţinut următoarele:

La data de 24 iunie 2004 reclamantul I.A. era proprietarul terenului înscris în CF 18112 Baia Mare, nr.top 4448/6/2/3 şi a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea lui şi terenul pârâţilor înscris în CF 17368 Baia Mare, nr.top 4448/6/1. Înstrăinarea ulterioară a terenului de către reclamantul I.A., nu poate determina soluţia prev.de art.297 Cod proc.civ., hotărârea urmând a fi opozabilă celor care au dobândit proprietatea pe parcursul procesului.

Conform prev.art.297 alin.1 Cod proc.civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata sa făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Din sentinţa civilă nr. 2778/15.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare, rezultă cu claritate că instanţa de fond a soluţionat atât acţiunea reclamanţilor, cât şi cererea reconvenţională, stabilind linia de hotar conform expertizei efectuată de expert Z.I..

Eventualele reţineri greşite ale instanţei de fond şi nearătarea motivelor pentru care s-a ales aliniamentul pe care s-a stabilit linia de hotar, faptul că nu constituie motive suficiente care să ducă la desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, problemele de fapt şi de drept dezbătute în faţa primei instanţe urmând a fi repuse în discuţie instanţei de apel, care va statua atât în fapt, cât şi în drept. Efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părţile de a supune judecării în apel litigiu dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt şi de drept ce au fost ridicate în prima instanţă.

Mai mult, art.295 Cod proc.civ., permite instanţei de apel să încuviinţeze refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanţă, precum şi să administreze alte probe, dacă le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei. Această soluţie decurge din caracterul devolutiv al apelului care repune pricina în starea iniţială, în sensul că are loc o nouă judecată a fondului pretenţiei ce a fost supusă judecăţii.

Decizia tribunalului a fost pronunţată cu încălcarea acestor prevederi, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 şi 5 Cod proc.civ., a admis recursul declarat de reclamanţii N.C.,

I.A., B.I., B.M.F., B.M.D., B.D., M.R., Ploscariu I., Ploscariu V., împotriva deciziei civile nr.50 din 10 februarie 2006, a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr.3574/2005, care a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

In rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. .../100/2006.

Prin decizia civilă nr. 222/A din 29.05.2014 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. .../100/2006, s-a admis în parte apelul declarat de apelanţii T.T. şi T.M., împotriva sentinţei civile nr.2778 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Baia Mare care a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii

B.I. şi B.M.F., B.M.D. şi B.D., M.R., P.V. ŞI P.I., decedat în cursul procesului, având ca moştenitor pe intimaţii P.D. SORIN şi P.V., N.C., I.A. I. şi I.M., împotriva pârâţilor T.T. şi T.M..

S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali T.T. şi T.M. împotriva reclamanţilor pârâţi reconvenţionali şi, în consecinţă:

S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali T.T. şi T.M. cu nr. top 4448/6/1 înscris în CF 17368 Baia Mare şi imobilele: nr. top. 4448/6/2/1 înscris în C.F. 17806 Baia Mare- proprietatea reclamanţilor

B.I. şi B.M.F., nr. top. 4448/6/2/2 înscris în C.F. 17807 Baia Mare, proprietatea reclamanţilor B.M.D. şi B.D., nr. top 4448/6/2/3 înscris în C.F. 18112 Baia Mare, proprietatea reclamantei I.M., nr. top 4448/6/2/4 din CF 17808 Baia Mare proprietate reclamantei M.R., nr. top 4448/6/2/5 din CF 17809 Baia Mare, proprietate a defunctului P.I. şi a reclamantei P.V. şi nr. top 4448/6/2/6 înscris în CF 17857 Baia Mare proprietatea reclamantei N.C. pe aliniamentul A-A marcat prin linia de culoare roşie pe planul de situaţie anexa 1 a completării raportului de expertiză întocmite de expert tehnic judiciar S.O. la data de 10.05.2010 (f. 31 vol. II dosar .../100/2006) ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Reclamanţii pârâţi reconvenţionali au fost obligaţi să lase pârâţilor reclamanţi reconvenţionali T.T. şi T.M., în deplină proprietate, posesie şi folosinţă, următoarele suprafeţe de teren: B.I. şi B.M.F. -7 mp., B.M.D. şi B.D. - 21 mp., I.A. I. şi I.M. -18 mp., M.R. 14 mp., P.V. - 14 mp. şi N.C. - 13 mp., evidenţiate în planul de situaţie anexa 1 a completării raportului de expertiză întocmite de expert tehnic judiciar S.O. la data de 10.05.2010 cu linie haşurată .

S-au compensat cheltuielile de judecată ale părţilor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 27.11.2008 numita I.M. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu prin care a învederat că a cumpărat de la intimatul I.A. imobilul în litigiu şi este interesată să participe în acest proces, în calitate de proprietar al acestuia.

În şedinţa publică din aceeaşi dată, părţile nu s-au opus admiterii cererii de intervenţie formulată de I.M. şi, constatând că prin actul adiţional la contractul de vânzare cumpărare nr. 1546/05.04.2005, autentificat de notar public Corpadea Corina sub nr. 3939/17.08.2006 intimatul I.A. I. i-a transmis intervenientei I.M. nuda proprietate asupra imobilului cu nr. top. 4448/6/2/3 din C.F. 18112 Baia Mare, tribunalul constată că aceasta a dobândit calitate procesuală.

Conform certificatului de deces depus la fila 313, la data de 17.08.2009 intimatul P.I. a decedat, poziţia procesuală a acestuia fiind preluată de succesorii acestuia, P.D.- fiu şi P.V., soţie supravieţuitoare, care deţine calitatea procesuală de intimată şi în nume propriu.

Conform înscrierilor din C.F. 17368 Baia Mare apelanţii T.T. şi T.M. sunt proprietarii terenului cu nr. top 4448/6/1.

Intimaţii B.I. şi B.M.F. sunt proprietarii imobilului teren cu suprafaţa de 54 mp nr.

top. 4448/6/2/1 înscris în C.F. 17806 Baia Mare (f.86 vol. I apel).

Intimaţii B.M.D. şi B.D. deţin dreptul de proprietate asupra nr. top. 4448/6/2/2 de 75 mp înscris în C.F. 17807 Baia Mare (f.89 vol. I apel).

Intimata I.M. este nudul proprietar, iar I.A. I. - uzufructuarul terenului de 75 mp cu nr. top. 4448/6/2/3 înscris în C.F. 18112 Baia Mare (f.91 şi 93 vol. I apel).

Intimata reclamantă M.R. este titulara dreptului de proprietate asupra terenului de 75 mp cu nr. top 4448/6/2/4 înscris în CF 17808 Baia Mare (f.96 vol. I apel).

Intimatul P.I., decedat în sursul procesului şi intimata P.V. sunt înscrişi în CF 17809

Baia Mare ca proprietari asupra terenului de 82 mp cu nr. top 4448/6/2/5 (f.101 vol. I apel), iar intimata N.C. este, conform CF 17857 Baia Mare, proprietara terenului de 83 mp cu nr. top. 4448/6/2/6 (f.104 vol. I apel).

Parcelele menţionate s-au format în anul 2001-2002 prin dezmembrarea imobilului cu nr. top. 4448/6 cu o suprafaţă de 536 mp înscris în C.F. 6751 Baia Mare, la acel moment proprietatea Municipiului Baia Mare, în parcelele 4448/6/1 - 92 mp şi 4448/6/2 - 444 mp şi, apoi, prin împărţirea noului imobil cu nr. top. 4448/6/2 în alte şase parcele: nr. top.4448/6/2/1, 4448/6/2/2, 4448/6/2/3, 4448/6/2/4, 4448/6/2/5 şi nr. top. 4448/6/2/6. Parcelele formate prin cele două dezmembrări succesive au fost vândute de către Municipiul Baia Mare părţilor din prezentul proces.

Tribunalul a reţinut pe baza recunoaşterilor părţilor şi din considerentele deciziei nr. 1208/2002 a Curţii de Apel Cluj (f.76-81 vol. I apel) că în perioada când imobilul cu nr. top. 4448/6 constituia proprietatea Municipiului Baia Mare, intimaţii au edificat pe acest teren un gard de beton ca să delimiteze terenurile pe care le foloseau şi pe care aveau construite case de locuit, de imobilul folosit de apelanţii T.T. şi T.M. cu care se învecinau în partea nordică.

Amplasamentul acestui gard, care există şi în prezent, a fost contestat în mod constant de apelanţi (f.219-220 considerentele deciziei civile nr. 232/2001 a Curţii de Apel Cluj).

După cum rezultă din considerentele altei decizii a Curţii de Apel Cluj, nr. 1208/2002, apelanţii T.T. şi T.M. au iniţiat în anul 1999 o acţiune civilă împotriva intimaţilor în scopul obligării acestora să-şi retragă gardul înspre casele lor potrivit detaliului de sistematizare nr. 7190/1985, însă cererea lor a fost respinsă irevocabil, instanţele de judecată constatând că T.T. şi T.M. nu sunt legitimaţi procesual să solicite retragerea gardului cât timp nu sunt proprietarii terenului pe care acesta a fost construit, iar proprietarul Municipiul Baia Mare nu a făcut-o (f.75-110 fond).

De asemenea, Curtea de Apel a reţinut totodată că apelanţii nu şi-au amplasat construcţia pe parcela aprobată 4448/10 din CF 10272 Baia Mare şi nici conform certificatului de regim de aliniere.

Trebuie menţionat că în detaliul de sistematizare nr. 7190/1985, terenul cu nr. topografic 4448/6 era prevăzut ca făcând parte din trama municipiului, ca stradă între proprietăţile intimaţilor şi proprietatea apelanţilor, paralelă cu strada T. .

Întrucât situaţia a rămas litigioasă, atât apelanţii, cât şi intimaţii au făcut demersuri la autoritatea administrativă locală pentru ca, în calitate de administrator al domeniului public şi privat al municipiului, să ia măsuri pentru stingerea litigiilor.

Astfel, după cum rezultă din cuprinsul Hotărârii Consiliului Local Baia Mare nr.422/24.09.2001 (f.259 -260 vol. II apel), în urma solicitării apelantului T.T. de aprobare a demolării gardului care blochează accesul la garajele din casa proprietate personală şi mutarea acestuia pe cheltuiala sa proprie pe aliniamentul prevăzut în detaliul de sistematizare nr. 7190/1985 pentru realizare tramei stradale de acces, avându-se în vedere HCL nr.306/1999 prin care s-a aprobat demolarea gardului construit pe teren proprietate publică a municipiului Baia Mare, dar şi propunerile comisiei de urbanism acceptate şi de proprietarii imobilelor de pe str. T., Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a hotărât :

Art.1. Se trece din proprietatea publică în proprietatea privată a municipiului Baia Mare terenul aferent tramei stradale prevăzute prin detaliul de sistematizare nr. 7190/1985.

Art.2. Se aprobă retragerea gardului existent, realizat de numiţii B. M., I.A., G.V., P.I. şi N.C., până la distanţa de 3 m faţă de ultima treaptă imobilului proprietate a numitului T.T. pentru realizarea accesului acestuia la garajele de la parterul imobilului.

Art.3. Refacerea gardului pe noul aliniament se va realiza pe cheltuiala numitului

T.T..

Art.4. Se aprobă vânzarea sau închirierea la cerere, a terenului proprietatea municipiului Baia Mare, situat de o parte sau de alta a gardului amplasat în condiţiile art.2 în favoarea proprietarilor riverani deţinători.

Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local Baia Mare nr.471/29.10.2001 (f.261 vol. II apel), s-a modificat art.2 din HCL nr.422/24.09.2001, în sensul că s-a aprobat retragerea gardului existent realizat de reclamanţi, până la distanţa de 3,5 m faţă de ultima treaptă a imobilului proprietatea pârâtului, pentru a realiza accesul acestuia la garajele de la parterul imobilului, restul dispoziţiilor din HCL nr.422/2001 fiind menţinute.

În temeiul Hotărârii Consiliului Local Baia Mare nr.422/2001 s-a întocmit actul intitulat “Declaraţie de ieşire din indiviziune şi contract de vânzare cumpărare” autentificat de notar public V.B.M. sub nr. 747/11.03.2002 (f.55-56 dosar 5503/2004), prin care Municipiul Baia Mare, în calitate de proprietar înscris în C.F. nr. 6751 Baia Mare, a parcelat nr. top. vechi 4448/6, teren în suprafaţă de 536 mp, în nr. top. nou 4448/6/1 în suprafaţă de 92 mp şi nr. top nou 4448/6/2 în suprafaţă de 444 mp, în baza schiţei de dezmembrare vizata de ONCGC Maramureş cu nr. 666/06.03.2002 şi vizată spre neschimbare de Primăria Municipiului Baia Mare sub nr. 1160/28.12.2001, care face parte integrantă din contract, urmând ca aşa parcelate, imobilele să fie reintabulate în aceleaşi coli funciare în favoarea sa.

Conform pct. III al aceluiaşi înscris autentic, Municipiul Baia Mare, în baza H.C.L. nr. 422/2001, i-a vândut apelantului T.T., printre altele, şi terenul în suprafaţă de 92 mp. înscris în C.F. nr. 6751 Baia Mare de sub nr. top. nou 4448/6/1, preţul fiind achitat integral de către cumpărător (f.56).

Schiţa de dezmembrare întocmită de inginer I.V. vizată de O.J.C.G.C. Maramureş sub nr. 666 din 06.03.2002 (fila 150 dosar fond, filele 184-185 vol. I apel) marchează linia despărţitoare dintre nr. top. 4448/6/1 şi 4448/6/2 cu punctele 13-26 şi indică valorile

coordonatelor stereografice ale acestor puncte ca fiind pentru pct. 13 x=685900,22 şi y=390988,78 pct.26 x=685898,17 şi y=391049,77.

Ulterior vânzării nr. top. 4448/6/1 către apelanţi, s-a întocmit de către inginer C.T. schiţa de dezmembrare vizată de Primăria Municipiului Baia Mare sub nr.288/16.04.2002 şi de O.J.C.G.C. Maramureş sub nr. 1168/18.04.2002 (fila 151 dosar fond, fila 186 vol. I apel), prin care parcela cu nr. top. 4448/6/2 de 444 mp, rămasă în proprietatea privată a Municipiului Baia Mare, a fost împărţită în cele şase parcele noi nr. top.4448/6/2/1, 4448/6/2/2, 4448/6/2/3, 4448/6/2/4, 4448/6/2/5 şi nr. top. 4448/6/2/6, aşa cum s-a menţionat în partea iniţială a considerentelor.

Tot în temeiul H.C.L. 422/2001, parcelele nou formate cu nr. top. 4448/6/2/1, 4448/6/2/2, 4448/6/2/4 şi 4448/6/2/5 au fost vândute de către Municipiul Baia Mare intimaţilor reclamanţi B.I., B.M.D., M.R. şi P.I. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notar public Corpadea Corina sub nr. 4256/21.11.2002 (f.8-10 dosar fond), parcela cu nr. top. 4448/6/2/6 i-a fost înstrăinată intimatei N.C. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notar public C.S. sub nr.2942/17.12.2002(f.18 fond), iar parcela nr. 4448/6/2/3 - intimatului I.A. I. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notar public Corpadea Corina sub nr. 1399/2003.

În aceste condiţii, reţinând că imobilele învecinate ale părţilor s-au format prin manifestarea de voinţă a proprietarului înstrăinător care le-a determinat configuraţia şi limitele, Tribunalul apreciază că linia de hotar dintre proprietăţile părţilor nu poate fi alta decât cea stabilită de proprietarul originar, Municipiul Baia Mare, cu prilejul împărţirii nr. top.4448/6 în nr. top. 4448/6/1 şi 4448/6/2, respectiv linia de demarcaţie dintre cele două noi parcele rezultate din această primă dezmembrare, evidenţiată din punct de vedere tehnic în schiţa de dezmembrare nr. 666/06.03.2002 întocmită de inginer I.V., parte integrantă din declaraţia de parcelare.

Deşi ambele părţi au conchis în acelaşi fel şi, asemenea, şi prima instanţă, Tribunalul constată că persistă controversa sub aspectul localizării liniei de demarcaţie dintre cele două nr. top. 4448/6/1 şi 4448/6/2.

Astfel, reclamanţii intimaţi pretind că această linie coincide cu traseul gardului de beton existent actualmente între proprietăţi, pe care ei l-au edificat cu mulţi ani în urmă, iar pârâţii apelanţi susţin că linia despărţitoare se situează la sud de actualul gard care trebuie retras de intimaţi înspre locuinţele lor, corespunzător memoriului tehnic al ing. topograf C.N..

Însă, raportat la dispoziţiile exprese din art.2 şi 4 din H.C.L. nr.422/ 24.09.2001 cu modificarea adusă prin H.C.L. 471/2001, care exprimă în mod neechivoc voinţa proprietarului Municipiul Baia Mare de a se retrage gardul existent realizat de numiţii B. M.,

I.A., G.V., P.I. şi N.C., până la distanţa de 3,5 m faţă de ultima treaptă imobilului proprietate a numitului T.T. şi de a vinde sau închiria terenul situat de o parte sau de alta a gardului retras conform art.2 în favoarea proprietarilor deţinători, sunt total nefondate şi contrare evidenţei susţinerile intimaţilor potrivit cărora autoritatea deliberativă a Municipiului Baia Mare a hotărât păstrarea gardului pe amplasamentul pe care l-au ridicat ei şi vânzarea terenurilor situate de o parte şi de alta a acestuia.

Mai mult, după cum s-a arătat, atât schiţa de dezmembrare nr. 666 din 06.03.2002 întocmită de ing. I.V., cât şi schiţa de dezmembrare nr. 1168/18.04.2002 întocmită de inginer C.T. au fost realizate în coordonate Stereo 70, iar toţi experţii tehnici judiciari care au efectuat lucrări de expertiză în prezenta cauză au menţionat că relevarea limitelor de proprietate în coordonatele în sistem Stereografic 70 conferă precizie amplasamentului şi corectitudine la transpunerea limitelor în teren (în schiţa de dezmembrare nr. 1168/18.04.2002, ing. C.T. a trasat limita nordică a nr. top. 4448/6/2 supus dezmembrării între punctele 14-11-10-7-6-3-2, unde punctele 14 şi 2 (capetele) au următoarele coordonate:

pct. 14 x=685900,22 şi y=390988,78; pct. 2 x=685898,16 şi

y=391050,20)

De asemenea, în toate rapoartele de expertiză întocmite în faza procesuală a apelului (f. 177-189 vol. I - ing. A.A., f.267-276 vol. I - ing. S.O., f. 137-142, 227-229 vol. II - ing. Petre Ion şi f.76-88 vol. III - ing, Z.I.) s-a relevat împrejurarea că, în cele două schiţe, punctele extreme ale liniei de demarcaţie dintre nr. top. 4448/6/1 şi top. 4448/6/2 au aceleaşi coordonate, iar linia se situează la sud de actualul gard de beton.

În acest context, tribunalul a constatat că nu poate fi reţinută ca având forţă probantă depoziţia dl. C.T. audiat ca martor în cauză (f.241 vol. II) căci susţinerea sa potrivit căreia delimitarea parcelelor nr. top. 4448/6/1 şi 4448/6/2 s-a făcut urmând traseul gardului existent este contrazisă chiar de valorile coordonatelor punctelor 14-11-10-7-6-3-2 pe care el însuşi le-a înscris pe schiţa de dezmembrare nr. 1168/18.04.2002.

În consecinţă, contrar celor reţinute de prima instanţă, Tribunalul a constatat că linia de hotar dintre proprietăţi este cea care are coordonatele capetelor date în cele două schiţe de dezmembrare, în sistem de proiecţie „Stereografic 1970" şi care a fost identic evidenţiată de expertul judiciar A.A. cu A-B în anexa 1 a raportului său (f.183), de expertul judiciar S.O. cu A - A în anexele 1 şi 1 (f.275 vol. I şi 32 vol. II), iar de expertul judiciar Z.I. cu A-A' în anexele 3 şi 4 (f. 86 şi 87 vol. III).

În anexa 4 a raportului de expertiză din data 27.03.2014 întocmit de ing. Z.I. au fost evidenţiate, în acelaşi plan, linia de demarcaţie A-A' (roşie) şi linia C-C', paralelă cu gardul de beton existent, trasată la 3,5m de ultima treaptă a imobilului apelanţilor.

Se poate observa că, în porţiunea cuprinsă între str. C. şi prima scară a imobilului apelantului, cele două linii se suprapun, ceea ce denotă că linia de delimitare a topograficelor nr. 4448/6/1 şi 4448/6/2 care are coordonatele capetelor date în cele două schiţe de dezmembrare, (685898.16, 391050.2) si (685900.22, 390988.98) respectă art. 2 din

H.C.L. 422/2001 cu modificarea adusă de H.C.L. 471/2001, situându-se la 3,5 m de ultima treaptă a imobilului apelanţilor şi întăreşte convingerea instanţei că acesta este hotarul dintre imobilele limitrofe, aşa cum a fost fixat de fostul proprietar vânzător.

Împrejurarea reţinută de Curtea de Apel Cluj în decizia civilă nr. 1208/2002 că apelanţii nu şi-au amplasat construcţia pe parcela aprobată -4448/10 din CF 10272 Baia Mare şi nici conform certificatului de regim de aliniere este lipsită de relevanţă sub aspectul stabilirii liniei de hotar căci, aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de ing. Z.I. după completarea probaţiunii, poziţia construcţiei casă a apelanţilor a fost translatată faţă de cea proiectată şi autorizată în direcţia E-V (în lateral) ocupând parţial şi din nr. top. 4398/6/1 şi 4397/1, iar nu N-S, astfel încât distanţa dintre gardul de beton şi construcţia realizată nu sa modificat faţă de varianta proiectată şi autorizată (f.83,84 vol. III).

De altminteri, acest aspect nici nu era esenţial de vreme ce Hotărârea Consiliului Local nr. 422/24.09.2001 a aprobat retragerea gardului existent realizat de intimaţi până la distanţa de 3,5 m faţă de ultima treaptă imobilului apelantului aşa cum există în realitate, iar nu cum a fost proiectat.

De asemenea, este lipsită de relevanţă şi împrejurarea că intimaţii au construit gardul litigios în anii '80 şi că au folosit continuu terenurile până la gard, căci terenul cu nr. top. 4448/6 a făcut parte din domeniul public al Municipiului Baia Mare până la adoptarea

H.C.L. nr. 422/24.09.2001, fiind imprescriptibil.

Instanţa a înlăturat şi memoriului tehnic extrajudiciar al ing. topograf C.N. de care se prevalează apelanţii, având în vedere că potrivit adresei nr. 2542/24.05.2006 emisă de

O.C.P.I. Maramureş (f.30 dosar nr. 2501/33/2006) coordonatele propuse de acesta sunt translatate spre sud-vest, astfel că planul întocmit de acesta nu redă realitatea.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis în parte apelul declarat de apelanţii T.T. şi T.M. împotriva sentinţei civile nr.2778 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Baia Mare pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali T.T. şi T.M. împotriva reclamanţilor şi a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali T.T. şi T.M. cu nr. top 4448/6/1 înscris în CF 17368 Baia Mare şi imobilele: nr. top. 4448/6/2/1 înscris în C.F. 17806 Baia Mare - proprietatea reclamanţilor B.I. şi B.M.F., nr. top. 4448/6/2/2 înscris în C.F. 17807 Baia Mare, proprietatea reclamanţilor B.M.D. şi B.D., nr. top 4448/6/2/3 înscris în C.F. 18112 Baia Mare, proprietatea reclamantei I.M., nr. top 4448/6/2/4 din CF 17808 Baia Mare proprietate reclamantei M.R., nr. top 4448/6/2/5 din CF 17809 Baia Mare, proprietate a defunctului P.I. şi a reclamantei P.V. şi nr. top 4448/6/2/6 înscris în CF 17857 Baia Mare proprietatea reclamantei N.C. pe aliniamentul A-A marcat prin linia de culoare roşie pe planul de situaţie anexa 1 a completării raportului de expertiză întocmite de expert tehnic judiciar S.O. la data de 10.05.2010 (fila 31 vol. II dosar .../100/2006) ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Apoi, luând în considerare linia de hotar notată în planul de situaţie din anexa nr. 1 prin A-A şi având în vedere că intimaţii folosesc teren până la gardul notat pe aliniamentul materializat de punctele 4,5,6,7,8,9,10, Tribunalul a constatat, însuşindu-şi concluziile expertului S.O. exprimate la pct. 5.3 din raportul de la filele 267-275 vol .I, că intimaţii folosesc din terenul apelanţilor suprafeţele de teren materializate în planul de situaţie din anexa nr. 1 prin haşuri de culoare neagră şi, în consecinţă, în temeiul art. 480 Cod civil, au fost obligaţi reclamanţii să lase pârâţilor reclamanţi reconvenţionali T.T. şi T.M., în deplină proprietate, posesie şi folosinţă, următoarele suprafeţe de teren: B.I. şi B.M.F. -7 mp.,

B.M.D. şi B.D. - 21 mp., I.A. I. şi I.M. - 18 mp., M.R. 14 mp., P.V. - 14 mp. şi N.C. - 13 mp.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, reţinând că pretenţiile părţilor au fost încuviinţate în parte atât la fond, cât şi în apel şi că au suportat deopotrivă costul expertizelor efectuate în cauză, tribunalul a compensat cheltuielile de judecată ale acestora.

împotriva acestei decizii, reclamanţii B.I., B.M.F., B.M.D., B.D., P.D., P.V., N.C., intervenienta în nume propriu I.M. şi respectiv, pârâţii T.T., T.M. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea recursurilor aşa cum au fost formulate.

În recursul reclamanţilor B.I., B.M.F., B.M.D., B.D., P.D., P.V., N.C. şi intervenientei în nume propriu I.M. se solicită, în principal, în temeiul art. 312 alin. 61

C.pr.civ., casarea hotărârii instanţei de apel şi rejudecarea cauzei pe fond, iar în subsidiar, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 alin. 1 pct. 7 - 9 C.pr.civ., modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecinţa respingerii apelului.

În motivarea recursului, reclamanţii au arătat că prin cererea introductiva s-a avut în vedere stabilirea limitelor de hotar dintre proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâţilor, pornind de la H.C.L. nr. 422/2001 prin vânzări succesive către toate părţile litigante şi nu

H.C.L. nr.47I/2001.

În fapt, prin H.C.L. nr. 422/2001 s-a hotărât trecerea din domeniul public în domeniul privat a suprafeţei litigioase, precum si limita celor 3 m. liniari şi perpendiculari de la ultima treaptă.

Pentru a se determina acest reper „ilo tempore" trebuie avut în vedere momentul constituirii dreptului de proprietate a familiei T. pentru suprafaţa de 250 mp. aferentă nr. topo. 4448/10 din C.F. nr. 10272 Baia Mare, Autorizaţia de construire nr. 9/23.04.1990, Certificatul de regim de aliniere nr. 3/23.04.1990, Planul de situaţie aferent Proiectului nr. 1479/1990 aparţinând familiei T., precum şi, Planul parter din cadrul aceluiaşi Proiect.

Prin Decizia nr. 1660/A/19.10.2001, pronunţată în dosar nr. 2314/2001 a Tribunalului Maramureş, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 1208/29.05.2002, în dosarul nr. 1343/2002, s-a constatat ca familia T. nu a respectat Autorizaţia şi Proiectul de construire şi că nimeni nu poate să solicite recunoaşterea unui drept invocând propria turpitudine. Considerentele acestei decizii au intrat în puterea lucrului judecat.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 584 C.civ., fără a exista alte cereri incidentale, motiv pentru care, întreaga abordare judiciara trebuie să se circumscrie exclusiv acţiunii în grăniţuire.

În condiţiile în cate dispoziţiile art. 584 C.civ., au o formă relativ lapidară, a revenit practicii rolul delimitării particularităţilor acţiunii prin coroB.rea cu dispoziţiile art. 600, art. 606 C.civ.

Practica a statuat astfel că acţiunea în grăniţuire este admisibilă când fie nu există delimitare între proprietăţi, cat şi în situaţia în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părţi. În materia acţiunii în grăniţuire, judecătorul nu creează hotarul, ci îl reconstituie.

Faţă de neanalizarea apărărilor/criticilor reclamanţilor, hotărârea atacată apare insuficient motivată, insuficienţă asimilată nemotivării hotărârii si care ar determina casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu toate acestea având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. 61 C.pr.civ. şi faptul că a avut loc o casare cu trimitere spre rejudecare, reclamanţii solicită casarea cu reţinere spre rejudecarea pe fond a cauzei.

Instanţa de apel, contrar solicitărilor reclamanţilor, nu a analizat sub nici un aspect următoarele: legalitatea amprentei construcţiei familiei T.; numărul de scări în raport de care se stabileşte aliniamentul la o distant de 3 m; legalitatea edificării gardului de beton armat al reclamanţilor edificat în anul 1982; puterea de lucru judecat, cu consecinţe directe în ceea ce priveşte principiul securităţii juridice, în raport de Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 1208/29.05.2002, dosarul nr. 1343/2002.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat şi nu a analizat sub nici un aspect incidenţa H.C.L. nr. 422/2001 şi tardivitatea dispoziţiilor H.C.L. nr. 471/2001 în raport de considerentele ce au stat la baza celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate între Municipiul Baia Mare, pârâţi pe de o parte şi reclamanţi, pe de altă parte.

Nu a fost analizat de către instanţa de apel motivul pentru care punctele cadastrale 2 şi 14 suportă o translaţie semnificativă, atât de la N la S, cât şi de la E la V.

Din această perspectivă, reclamanţii au făcut trimitere la jurisprudenţa naţională şi europeană relevantă, respectiv cauza Albina contra României care după aceea se regăseşte ca teză în toate celelalte cauze, precum Valia Grigore Vasilescu contra României, Dima contra României - paragraful 40, Gheorghe contra României - paragraful 43, 44.

Sub aspectul capătului de cerere privind modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecinţa respingerii apelului, cu menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond se apreciază că prin Decizia nr. 1660/A/19.10.2001 pronunţată în dosarul nr. 2314/2001 a Tribunalului Maramureş, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 1208/29 mai 2002 în dosarul nr. 1343/2002 s-a constatat că familia T. nu a respectat Autorizaţia şi Proiectul de construire.

Este adevărat că nu este vorba de o autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care din punct de vedere al obiectului cererii, nu există o identitate perfecta, dar din punct de vedere al originii factuale considerentele sunt identice.

Dacă prezenta cauză este o acţiune în grăniţuire, în dosarul mai sus citat este vorba de o acţiune având ca obiect obligaţia de a face, prin care paraţii de azi, reclamanţi în acel dosar, solicitau demolarea şi mutarea gardului ce face obiectul implicit şi al prezentului dosar, se consideră că puterea lucrului judecat se impune cu prevalenţă în ceea ce priveşte considerentele hotărârii.

În sensul celor reţinute de instanţă cu putere de lucru judecat vin si concluziile expertului Z.I. reţinute la pagina 6 , alin. l, pct. 6.2.

În concluzie, pentru aceste considerente precum şi a neincidenţei Ordinului nr. 634/2006, se impune ignorarea coordonatelor relative şi exemplificative date de topografii Cosma şi Iuga.

Incidenţa dispoziţiilor H.C.L. nr.471/2001 reţinută de tribunal este nelegală. În aceste condiţii atât petitul de grăniţuire, cât şi cel de revendicare sunt nelegal soluţionate de instanţa de apel.

Se are în vedere sublinierea în ceea ce priveşte distanta de 3 m. şi nu 3,5 m,. cum a avut în vedere instanţa de apel, precum şi neanalizarea voinţei reale a vânzătorului şi care rezultă în mod neechivoc din schiţa de dezmembrare nr.1160/2001 şi care reflecta în mod neechivoc două premise esenţiale.

Instanţa de apel are în vedere că linia de demarcaţie „exprima în mod neechivoc voinţa proprietarului", dar în raport de 3,5 m. şi nu de 3 m. de la ultima treaptă construita după adoptarea HCL nr. 471/2001, iar în raport de ultima treaptă se are în vedere treapta construită anterior H.C.L. nr. 422/2001 cu respectarea proiectului.

Această linie de demarcaţie construită la 3 m. de la ultima treapta (conform proiectului şi autorizaţiei de construire) se identifică cu linia gardului preexistent, gard de beton armat edificat în anul 1982-1983, cu respectarea tuturor formalităţilor legale la acea dată şi în baza documentaţiilor existente la f.188 - 199 volumul II, al prezentului dosar.

Familia T., fără a respecta proiectul, planul de amplasament construieşte încă 3 trepte faţă de cele 5 existente. După adoptarea H.C.L. nr. 471/2001, familia T., într-un evident abuz de drept material contrar proiectului, şi Autorizaţiei de construire extinde numărul scărilor de la 5 la 8 tocmai pentru a modifica punctul de pornire a celor 3 m. de la ultima treaptă

H.C.L. nr. 422/24,09.2001 exprimă voinţa „neechivocă a proprietarului Municipiul Baia Mare" dar nu a avut ca scop demolarea gardului, ci ca aliniamentul gardului să se găsească la 3 ml. de ultima treaptă şi doar în situaţia în care acest aliniament este încălcat să aibă loc o retragere a gardului şi doar în porţiunile în care acest aliniament nu este respectat.

Mai mult decât atât, H.C.L. nr. 422/2001 are în vedere un număr de 5 trepte şi nu 8 trepte, cum au lăsat să se înţeleagă în mod abuziv, pârâţii.

In concluzie, în realitate, contractul nr. 747/2002, schiţa nr. 666/2002, apare ca fiind „vizată spre neschimbate de Primăria Municipiului Baia Mare, sub nr. 1160/28.12 2001 care face parte integrantă din prezentul contract... " cu toate că schiţa de dezmembrare a imobilului nr. 1160/18.12.2001, nu poale fi, pe de o parte, în condiţiile în care este anterioară pentru neschimbare, iar pe de altă parte, schiţa nr. 1160/28.12.2001 este o veritabila schiţă de dezmembrare prin care, prin viza pe care o poartă reprezintă voinţa reala a proprietarului - Municipiului Baia Mare.

Despre aceste schiţe s-a aflat în mod efectiv, doar după casarea cu trimitere spre rejudecare.

Coordonatele au fost făcute din „birou"' şi ulterior pentru că obligativitatea includerii coordonatelor vine prin introducerea sistemului unitar de coordonate are loc prin Ordinul nr. 634/13.10.2000, moment până la care înscrierea în cartea funciară nu avea loc în sistemul Stereografic 1970.

A se vedea în acest sens şi depoziţia martorului C.T. si transcrierea audierii expertului.

Instanţa de apel înlătură depoziţia martorului C.T. pornind tocmai de la acelaşi puncte de coordonate care în mod evident au fost identificate greşit.

Se consideram că nu poate fi înlăturată depoziţia martorului C.I., singurul martor direct care a participat la delimitarea suprafeţelor vândute de proprietarul Municipiului Baia Mare.

În concluzie şi această apreciere a instanţei de apel este greşită, iar hotărârea nelegală.

Toate schiţele de dezmembrare în sistem Stereo 70, ulterioare schiţei de dezmembrare nr.1160/28.12.2001 sunt greşite.

Instanţa de apel face o apreciere contrară principiului securităţii juridice în condiţiile în care decizia nr. 1208/2002 a Curţii de Apel Cluj stabileşte cu putere de lucru judecat că familia T. nu a respectat planul de amplasament, autorizaţia de construire şi proiectul -modificând proiectul ; ulterior familia T. mai construieşte 3 trepte suplimentar faţa de cele 5 din proiect pentru a împinge după propria voinţa şi cu abuz de drept „linia de 3 m. de la ultima treaptă”

La momentul asumării contractelor de vânzare-cumpărare, gardul în litigiu exista de mai bine de 30 de ani (în prezent are o vechime de aproximativ 45 de ani), iar gardul de beton preexistent respecta aliniamentul 14-11-10-7-6-3-2.

Nu trebuie pierdut din vedere că cele 2 schiţe de dezmembrare întocmite în 2002 şi care au stat la baza celor două vânzări, respectau limita gardului preexistent ca limită de proprietate - aspect susţinut neechivoc de domnul expert C.T., care a arătat că linia gardului existent a fost neechivocă pentru încheierea schiţelor de dezmembrare.

In recursul pârâţilor T.T. şi T.M., aceştia solicită, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în întregime a sentinţei primei instanţe în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul C - C prim din Anexa 4 a suplimentului nr. 2 al raportului de expertiză întocmit de ing. Z.I.; admiterea cererii reconvenţionale în senul obligării reclamanţilor să lase în deplină proprietate terenul pe care îl ocupă din proprietatea pârâţilor, iar în subsidiar, stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul A - A prim din Anexa 4 a suplimentului nr. 2 al raportului de expertiză întocmit de ing. Z.I., modalitate în care pârâţii înţeleg să nu mai susţină cererea reconvenţională, precum şi obligarea reclamanţilor intimaţi la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivarea recursului, pârâţii au arătat că prin hotărârea atacată instanţa de apel a încălcat prevederile art. 480 C.civ., precum şi art. 6 parag. 1 din Convenţie, în sens de inechitate a modului de soluţionare a cauzei, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

În continuarea memoriului de recurs, pârâţii redau fragmente din decizia recurată pe care le consideră relevante, iar raportat la considerentele din decizie, menţionează că soluţia care se impunea în cauză era aceea de stabilire a liniei de hotar pe aliniamentul C - C prim din Anexa 4 a suplimentului nr. 2 al raportului de expertiză întocmit de ing. Z.I. pentru că aceasta reprezintă linia de demarcaţie dintre proprietăţile părţilor stabilită prin voinţa proprietarului iniţial, în vederea obţinerii rezultatului pentru care s-au adoptat hotărârile Consiliului Local Baia Mare şi anume, acela de a se putea realiza accesul la garajele situate în imobilul proprietatea pârâţilor. Hotărând altfel, tribunalul a încălcat prerogativa proprietarului de a stabili limitele de exercitare a dreptului de proprietate.

În subsidiar, instanţa ar fi trebuit să stabilească linia de hotar pe aliniamentul A - A prim din Anexa 4 a suplimentului nr. 2 al raportului de expertiză întocmit de ing. Z.I..

Procedând altfel, instanţa a încălcat prevederile internaţionale referitoare la dreptul apelanţilor la un proces echitabil. Tribunalul trebuia să respingă obiecţiunile părţilor la raportul de expertiză întocmit de ing. S.O. în anul 2010, numai că, în mod just, pentru că acesta nu oferea date suficiente privitoare la respectarea tuturor actelor intervenite între părţi, precum şi între acestea şi proprietarul iniţial, instanţa le-a încuviinţat şi a dispus încuviinţarea celorlalte lucrări care s-au întins pe parcursul a 4 ani. Este inechitabil ca după un asemenea parcurs, instanţa să se reîntoarcă la raportul iniţial contestat.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa de apel trebuia să aibă în vedere faptul că în asemenea procese, cheltuielile se suportă în părţi egale şi admiţând în parte apelul, trebuia să-i oblige pe intimaţi, cel puţin în parte, proporţional admiterii apelului, la suportarea cheltuielilor de judecată.

Pârâţii intimaţi T.T. şi T.M. au formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanţi prin care au solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil întrucât recurenţii nu au indicat motivele de nelegalitate specifice art. 304 pct. 7 - 9 C.pr.civ., ci numai motive de netemeinicie (f.37).

Reclamanta intimată M.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate atât de reclamanţi, cât şi de pârâţi, întrucât tribunalul a stabilit în mod corect linia de hotar dintre imobilele părţilor (f.40-41).

Reclamanţii B.I., B.M.F., B.M.D., B.D., P.D., P.V., N.C. şi intervenienta în nume propriu I.M. au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâţi prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat (f.49-52).

În susţinerea poziţiei procesuale, reclamanţii intimaţi au arătat că linia de demarcaţie construită la 3 m. de la ultima treaptă a imobilului pârâţilor se identifică cu linia gardului preexistent, gard de beton armat, edificat în 1982 - 1983, cu respectarea tuturor formalităţilor legale la aceea dată. Pârâţii, fără respectarea proiectului şi a planului de amplasament au construit încă 3 trepte faţă de cele 3 existente în autorizaţia de construire, astfel încât pârâţii cunoşteau la momentul edificării că respectivul gard delimita proprietatea cumpărată de proprietăţile învecinate aparţinând reclamanţilor.

Problema deficitului de teren pe care o invocă pârâţii este urmarea unei erori de determinare a suprafeţei ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de aceştia cu municipiul Baia Mare, pe care pârâţii trebuie să o regleze în raporturile cu Mun. Baia Mare şi nu cu reclamanţii.

La data de 22.10.2014, reclamanţii recurenţi, prin intermediul d-lui avocat Herţa Călin au depus la dosar “Note de şedinţă”, la care au anexat o serie de înscrisuri, respectiv următoarele înscrisuri:

- cererea nr. 47090/14.10.2014 adresată Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş - Anexa 1 a;

- o copie certificată de pe schiţa de dezmembrare a imobilului situat în mun. Baia Mare, str. T. nr. 30 - 40, jud. Maramureş, înscris în C.F. nr. 6751 Baia Mare, nr. topo. 4448/6/2 - Anexa 1 b;

- o copie certificată de pe schiţa de dezmembrare a imobilului cuprins în C.F. nr. 10.676; 10.272; 4948; 10.665; 6751 nr. topo. 4448/12; 4448/10; 4448/13; 4397; 4398/6; 4448/6 din Baia Mare - Anexa 1 c;

- o copie certificată de pe înscrisul întitulat “Declaraţie de ieşire din indiviziune şi contract de vânzare-cumpărare”, autentificat sub nr. 747/11.03. 2002 de N.P. V.B.M. -Anexa 2 a şi Anexa 2 b;

- o altă copie certificată de pe schiţa de dezmembrare a imobilului cuprins în C.F. nr. 10.676; 10.272; 4948; 10.665; 6751 nr. topo. 4448/12; 4448/10; 4448/13; 4397; 4398/6; 4448/6 din Baia Mare - Anexa 2 c şi Anexa 2 d;

- o altă copie certificată de pe schiţa de dezmembrare a imobilului situat în Mun. Baia Mare, str. T. nr. 30 - 40, jud. Maramureş, înscris în C.F. nr. 6751 Baia Mare, nr. topo. 4448/6/2 - Anexa 3 a;

- înscrisul întitulat “Contract de vânzare-cumpărare”, autentificat sub nr. 4256/21.11.2002 de N.P. C.C.R. - Anexa 3 b şi - Anexa 3 c;

- o copie certificată de pe schiţa de dezmembrare a imobilului situat în mun. Baia Mare, str. T. nr. 30 - 40, jud. Maramureş, înscris în C.F. nr. 6751 Baia Mare, nr. topo. 4448/6/2 - Anexa 4 a;

- înscrisul întitulat “Contract de vânzare-cumpărare”, autentificat sub nr.

1399/23.04.2003 de N.P. V.C.M. - Anexa 4 a şi - Anexa 4 b;

- înscrisul întitulat “Contract de vânzare-cumpărare”, autentificat sub nr.

2942/17.12.2002 de N.P. C.S. E. - Anexa 5 a;

- o altă copie certificată de pe schiţa de dezmembrare a imobilului situat în mun. Baia Mare, str. T. nr. 30 - 40, jud. Maramureş, înscris în C.F. nr. 6751 Baia Mare, nr. topo.

4448/6/2, pe care este înscrisă menţiunea olografă “care a stat la baza perfectării

contractului de vânzare-cumpărare 2942/17.12. 2002” - Anexa 5 b;

- “Plan de amplasament al imobilelor nr. topo. 4448/6/2/1, 4448/6/2/2, 4448/6/2/3, 4448/6/2/4, 4448/6/2/5, 4448/6/2/6, 4448/10, 4448/12, 4448/13/1, 4448/13/2, 4398/6/1, 4397/1 şi 4448/6/1 - Baia Mare” - Anexa 6;

- o copie de pe Contractul de asistenţă juridică nr. 45731/11.07.2014 încheiat între Cabinet individual avocat C.H. şi dl. B.M.D. cu domiciliul în Baia Mare, str. T., nr. 32, jud. Maramureş - Anexa 7;

- câte o copie de pe chitanţa nr. 0000349/11.07.2014, privind plata onorariului de avocat în sumă de 744 lei, de către d-na P.V., şi o copie de pe chitanţa nr. 0000350/11.07.2014, privind plata onorariului de avocat în sumă de 744 lei, de către d-na N.C. - Anexa 7 A;

- o copie de pe chitanţa nr. 0000351/11.07.2014, privind plata onorariului de avocat în sumă de 744 lei, de către numiţii B.I. şi B.M.F. - Anexa 7 B;

- o copie de pe chitanţa nr. 0000352/11.07.2014, privind plata onorariului de avocat în sumă de 744 lei, de către numiţii B. M. şi B.D. - Anexa 7 C;

- o copie de pe chitanţa nr. 0000353/11.07.2014, privind plata onorariului de avocat în sumă de 744 lei, de către d-na I.M. - Anexa 7 d;

Toate aceste înscrisuri au fost expediate prin poştă la data de 20.10.2014, conform plicului ataşat la dosar şi se află la f. 74 - 99 din dosar.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

La termenul de judecată din data de 07.11.2011, Curtea a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, din ambele recursuri, prin reanalizarea stării de fapt şi reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanţa de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 şi pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 şi pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepţie care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate.”

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanţa astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat şi reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speţă, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanţei de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenţii nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanţă de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.

Deşi formal cererile de recurs sunt întemeiate pe prevederile art.304 pct.7-9 C.pr.civ. şi respectiv, art.304 pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul reclamanţilor, dar şi recursul pârâţilor nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează şi motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Criticile esenţiale pe care se axează întreaga motivare a celor două recursuri vizează aprecierea incorectă a probelor administrate de către instanţa de apel, cu trimitere exhaustivă la probele administrate în cauză de către prima instanţă şi instanţa de apel (înscrisuri, rapoarte de expertiză topografică, declaraţii de martori), recurenţii reclamanţi şi pârâţi apreciind că instanţa de apel a analizat incorect probele administrate ceea ce a condus la o soluţie greşită.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanţei de apel, memoriile de recurs conţin, aproape în cvasitotalitatea lor, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalităţii deciziei instanţei de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probaţiunii administrate în cauză din perspectiva lor şi o expunere a raporturilor dintre dintre părţi sau dintre acestea şi Municipiul Baia Mare.

Se constată, aşadar, de către Curte că, în cauză, îşi găseşte incidenţă excepţia inadmisibilităţii acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepţie fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conţin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluţiei istoricului cauzei, ale raporturilor dintre reclamanţi şi pârâţi ori dintre aceştia şi Municipiul Baia Mare, ale stării de fapt, ale probaţiunii administrate în cauză, cu referire amplă al concliziile rapoartelor de expertiză, etc. aspecte care intră sub incidenţa excepţiei invocate întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 şi 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.

În consecinţă, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanţe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părţi, ori care să tindă la o reapreciere a probaţiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanţa de recurs fiind ţinută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanţe şi fiind obligată de a se abţine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Aşa fiind, Curtea constată că excepţia inadmisibilităţii, invocată atât din oficiu, cât şi de către pârâţii intimaţi, prin întâmpinare, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecinţa neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs din ambele recursuri care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Motivul de recurs al reclamanţilor privitor la faptul că tribunalul nu a analizat criticile sau apărările reclamanţilor astfel că hotărârea atacată apare ca fiind insuficient motivată, insuficienţă asimilată nemotivării hotărârii în opinia Curţii nu este întemeiat.

În susţinerea acestui motiv de recurs reclamanţii recurenţi au învederat că instanţa de apel nu a analizat următoarele aspecte, şi anume: legalitatea amprentei construcţiei familiei T.; numărul de scări în raport de care se stabileşte aliniamentul la o distanţă de 3 m; legalitatea edificării gardului de beton armat al reclamanţilor edificat în anul 1982; puterea de lucru judecat, cu consecinţe directe în ceea ce priveşte principiul securităţii juridice, în raport de Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 1208/29.05.2002, dosarul nr. 1343/2002; incidenţa

H.C.L. nr. 422/2001 şi tardivitatea dispoziţiilor H.C.L. nr. 471/2001 în raport de considerentele ce au stat la baza celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate între Municipiul Baia Mare, pârâţi pe de o parte şi reclamanţi pe de altă parte; motivul pentru care punctele cadastrale 2 şi 14 suportă o translaţie semnificativă, atât de la N la S, cât şi de la E la V.

Art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. în ipoteza invocată de reclamanţi şi anume, aceea a nemotivării sau insuficientei motivări a hotărârii este necesar să fie întrunite una din următoarele cerinţe: să lipsească motivarea soluţiei sau această să fie superficială ori să cuprindă considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă; instanţa de control judiciar, adică instanţa de apel, să copieze considerentele hotărârii primei instanţe, fără să răspundă motivelor de critică sau apărărilor invocate de părţi.

Motivarea hotărârii judecătoreşti constituie o garanţie pentru părţi împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.

Atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între mijloacele de apărare şi argumentele invocate de părţi, instanţa având obligaţia să examineze numai mijloacele de apărare şi pronunţându-se asupra lor să motiveze soluţia dată, nu şi argumentele pe care părţile le-au invocat în susţinerea mijloacelor de apărare.

Pentru îndeplinirea misiunii de a tranşa un litigiu, instanţa de judecată are nevoie de cooperarea părţilor, care în măsura posibilului, sunt ţinute să-şi expună pretenţiile în mod clar, neambiguu şi rezonabil structurate.

Mai mult decât atât, doctrina şi jurisprudenţa au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul este obligat să-şi motiveze hotărârea dar nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părţile le invocă în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a stabili dacă exigenţele art. 6 par.1 din Convenţie au fost respectate, este necesar să fie luat în considerare ansamblul procedurii iar această dispoziţie nu trebuie interpretată ca solicitând instanţelor judecătoreşti un răspuns detaliat fiecărui argument invocat de către părţi (Hotărârea Ruiz Torija şi Hiro Balani împotriva Spaniei, din 9 decembrie 1994, seria A, nr. 303-A şi B, p. 12, paragraful 29 şi paginile 29-30, precum şi Hotărârea Higgins şi alţii împotriva Franţei, din 19 februarie 1998, Culegerea de hotărâri şi decizii 1998-I, p. 60, paragraful 42).

Totodată, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997-VIII, p. 2.930, paragraful 60).

Verificând hotărârea instanţei de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde: motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt şi de drept pentru care a admis în parte apelul declarat de pârâţi şi, consecutiv schimbării în întregime a sentinţei primei instanţe, cele pentru care a admis în parte, atât acţiunea principală a reclamanţilor, cât şi cererea reconvenţională a pârâţilor, precum şi motivele de fapt şi de drept pentru care a înlăturat apărările invocate de reclamanţi.

Cu privire la aspectele mai sus menţionate care, în opinia reclamanţilor recurenţi, nu au fost analizate de către tribunal, Curtea constată că în paginile 7,8,9 a deciziei recurate se face trimitere amplă şi exhaustivă la toate probele care au fost administrate de părţi şi care au fost analizate coroB.t astfel încât tribunalul a stabilit care este adevărata stare de fapt dintre părţile litigante, precum şi considerentele de drept pentru care, atât explicit, cât şi implicit, a înlăturat apărările reclamanţilor.

Astfel, tribunalul a reţinut incidenţa HCL Baia Mare nr.422/24.09.2001 şi HCL Baia Mare nr.471/29.10.2001 , a analizat situaţia juridică a imobilului teren cu nr.top.4448/6 înscris iniţial în CF nr.6751 Baia Mare în proprietatea Municipiului Baia Mare; contractele de vânzare cumpărare încheiate atât de reclamanţi, cât şi de pârâţi, în calitate de cumpărători, cu Municipiul Baia Mare în calitate de vânzător; schiţele de dezmembrare vizate de OJCGC Maramureş cu nr.666/06.03.2002 şi nr.1168/18.04.2002; decizia civilă nr.1208/2002 a Curţii de Apel Cluj; concluziile rapoartelor de expertiză topografică şi motivele pentru care a înlăturat concluziile rapoartelor de expertiză care nu erau apte să ducă la dezlegarea pricinii.

Oricum, modalitatea în care, în considerentele unei hotărâri judecătoreşti se face trimitere la o anumită probă, ori se analizează o anumită probă, nu atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ., aşa cum nefondat apreciază reclamanţii recurenţi ci, din perspectiva actualei reglementări legale a recursului, o astfel de împrejurare se circumscrie exclusiv unor critici de netemeinicie a hotărârii recurate, iar nu de nelegalitate a acesteia.

Drept urmare, Curtea constată că instanţa de apel a soluţionat fondul cauzei, decizia recurată răspunde pe deplin exigenţelor art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. astfel că acest motiv de recurs este neîntemeiat, iar în aceste condiţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art.312 alin.61 C.pr.civ., nefiind incident niciun motiv de casare a hotărârii atacate.

Art.304 pct.8 C.pr.civ. statuează că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat de reclamanţii recurenţi trebuie să precizeze în mod concret care este actul interpretat în mod greşit sau pretins denaturat de către instanţa de judecată şi în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmaţie făcută în acest sens sau indicarea textului legal nefiind suficiente pentru a decide modificarea hotărârii recurate.

Denaturarea actului înţelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanţelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate şi contrazise prin sensul clar şi vădit neîndoielnic al termenilor şi conţinutului actului interpretat.

Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de reclamanţi în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greşit de către instanţa de apel astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care decizia recurată urmează a fi analizată în raport de motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Astfel, reclamanţii recurenţi arată că, în mod greşit, tribunalul nu a reţinut puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei civile nr. 1208/29 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 1343/2002.

Prin sentinţa civilă nr.7088/20.12.2000 a Judecătoriei Baia Mare, s-a respins acţiunea civilă intentată de reclamantul T.T. în contradictoriu cu pârâţii B.I., B. M., I.A., G.V., G.A., M.R., P.I., N.C. şi PRIMĂRIA MUN.BAIA MARE având ca obiect constituirea unui drept de servitute de trecere pe terenul situat între spatele casei reclamantului şi spatele caselor pârâţilor şi obligarea pârâţilor la retragerea gardului ridicat în urmă cu 30 de ani.

Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin decizia civilă nr.1169/19.10.2001 a Tribunalului Maramureş, ca urmare a respingerii apelului reclamantului şi irevocabilă, prin decizia civilă nr. 1208/29 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 1343/2002, ca urmare a respingerii recursului reclamantului (f.76-81 vol.I dosar apel).

În considerentele deciziilor mai sus arătate, s-a stabilit că „Terenul în litigiu a trecut

în proprietatea municipiului Baia Mare în temeiul art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991.....

Din moment ce municipiul Baia Mare, proprietarul terenului pe care se află situat gardul în litigiu, nu a solicitat intimaţilor să îşi retragă gardurile, nu există nici un motiv întemeiat pentru a se dispune acest lucru la cererea reclamantului, care nu justifică nici măcar un drept de folosinţă asupra acestui teren, numai pentru că şi-a construit casa în spatele căreia doreşte să aibă acces pe un alt amplasament decât cel aprobat. Gardul în litigiu a fost amplasat cu mulţi ani în urmă, înainte ca reclamantul să-şi fi construit casa , iar dacă reclamantul nu are acces la cele două garaje construite în spatele casei sale, pentru aceasta este vinovat chiar el, întrucât nu şi-a amplasat construcţia pe parcela aprobată cu nr.top.4448/10 din CF nr.10272 Baia Mare şi cu respectarea limitelor precizate în certificatul de regim şi de

aliniere nr.8/22.04.1990, iar nu intimaţii Din ansamblul probelor administrate în cauză,

a rezultat insă că terenul pe care este construit gardul, înainte ca reclamantul să îşi fi ridicat casa, nu este proprietatea acestuia si nici nu are vreun drept de folosinţă asupra lui. Cererea lui de demolare a gardului şi de instituire a unui drept de servitute de trecere, a fost corect respinsă ca nefondata, deoarece însuşi reclamantul nu şi-a amplasat construcţia pe parcela aprobată în acest scop, cu nr. top 4448/10 din CF nr. 10272 Baia Mare, si nici conform certificatului de regim si aliniere. Or. nimeni nu poate invoca propria lui culpă, pentru a obţine protecţia unui drept."

Potrivit art.1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

Premisa efectului negativ al puterii lucrului judecat este, la fel ca în cazul efectului pozitiv, existenţa unei hotărâri judecătoreşti înzestrată cu puterea lucrului judecat.

Efectul negativ al puterii lucrului judecat al unei hotărâri judecătoreşti dobândeşte concreteţe în cursul unei judecăţi ulterioare dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative: identitate de obiect, identitate de cauză şi identitate de părţi, aceleaşi elemente care configurează cererea de chemare în judecată.

În speţă, nu sunt îndeplinite cumulativ aceste cerinţe legale, aşa cum bine au remarcat reclamanţii prin memoriul de recurs întrucât deşi există doar o identitate parţială între părţi, nu există identitate de obiect şi de cauză între cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr. 1343/2002 al Curţii de Apel Cluj, cererea de chemare în judecată a reclamanţilor şi cererea reconvenţională a pârâţilor din prezenta cauză. Obiectul cererii din dosarul nr. 1343/2002 al Curţii de Apel Cluj a constat în constituirea unui drept de servitute de trecere pe terenul situat între spatele casei pârâtului T.T. şi spatele caselor reclamanţilor şi obligarea acestora la retragerea gardului ridicat în urmă cu 30 de ani pentru motivul că pârâtul nu are acces la cele două garaje construite în spatele casei sale, iar obiectul cererilor pendinte îl constituie stabilirea liniei de hotar dintre terenurile aflate în proprietatea părţilor şi revendicarea de către pârâţi a terenului ocupat fără nici un drept de către reclamanţi.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se manifestă ori de câte ori în litigiul ce poartă între aceleaşi părţi sunt dezbătute consecinţe juridice decurgând dintr-o chestiune litigioasă tranşată irevocabil printr-o hotărâre anterioară.

Sub aspect subiectiv, efectul pozitiv al lucrului judecat presupune în toate cazurile, fără excepţie, condiţia identităţii de părţi în cele două pricini.

Cerinţele de natură obiectivă ale efectului negativ al lucrului judecat - identitatea de obiect şi identitatea de cauză între cele două cereri - nu pot fi reţinute în cazul efectului pozitiv. Esenţială este constatarea jurisdicţională înfăptuită într-o cauză purtând între aceleaşi părţi, invocată într-un nou proces, între aceleaşi părţi, având ca obiect sau/şi o cauză deosebită, dar conexă cu problema litigioasă dezlegată, în sensul că rezolvarea dată prin hotărârea înzestrată cu puterea lucrului judecat este determinantă în soluţionarea celei de-a doua cereri.

Din această perspectivă Curtea constată că între cele două cereri de chemare în judecată nu există identitate de părţi întrucât în procesul pendinte nu a fost chemată în judecată PRIMĂRIA MUN.BAIA MARE.

Mai mult decât atât, problema litigioasă tranşată irevocabil prin decizia civilă nr. 1208/29 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj este soluţia de respingere dată capătului de cerere având ca obiect obligarea reclamanţilor la retragerea gardului amplasat pe terenul aflat în proprietatea Mun. Baia Mare, la momentul soluţionării procesului. Între această chestiune litigioasă dezlegată şi obiectul cererilor pendinte nu există nicio legătură de conexitate întrucât elementele de fapt avute în vedere în primul proces sunt esenţial diferite de cele din procesul pendinte astfel că respingerea petitului de obligare a reclamanţilor la retragerea gardului nu este determinant pentru stabilirea liniei de hotar reală dintre terenurile aflate în proprietatea părţilor şi revendicarea suprafeţelor de teren ocupate de reclamanţi fără drept, la momentul introducerii prezentelor cereri de chemare în judecată.

În acest sens, în mod corect tribunalul a stabilit că împrejurarea reţinută în decizia civilă nr. 1208/29 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj referitoare la faptul că pârâţii nu şi-au amplasat construcţia pe parcela aprobată cu nr.top 4448/10 din CF nr. 10272 Baia Mare şi nici conform certificatului de regim de aliniere este lipsită de relevanţă sub aspectul stabilirii liniei de hotar căci, aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de ing. Z.I., după completarea probaţiunii, poziţia construcţiei casă a pârâţilor a fost translatată faţă de cea proiectată şi autorizată în direcţia E-V (în lateral) ocupând parţial şi din nr. top. 4398/6/1 şi 4397/1, iar nu N-S, astfel încât distanţa dintre gardul de beton şi construcţia realizată nu s-a modificat faţă de varianta proiectată şi autorizată (f.83,84 vol. III). De altfel, constatarea jurisdicţională la care fac referire reclamanţi recurenţi privind amplasarea casei pârâţilor nu este relevantă de vreme ce HCL nr. 422/24.09.2001 modificată prin HCL nr.471/29.10.2001 a aprobat retragerea gardului existent realizat de reclamanţi până la distanţa de 3,5 m faţă de ultima treaptă imobilului pârâţilor aşa cum există în realitate, iar nu cum a fost proiectat.

Motivul de recurs comun al părţilor referitor la faptul că atât petitul de grăniţuire, cât şi cel de revendicare sunt nelegal soluţionate de instanţa de apel, în opinia Curţii, nu este fondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, art.584 C.civ. prevede că, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.

Acest text legal consacră un drept subiectiv real şi o obligaţie corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate - create de vecinătate - în temeiul căruia proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate şi marcarea acestora prin semne materiale.

Această entitate - drept şi obligaţie - denumită grăniţuire se constituie într-un atribut esenţial al dreptului de proprietate şi se valorifică, prin justiţie, sub forma acţiunii în grăniţuire, acţiune ce are ca obiect delimitarea proprietăţii.

Acţiunea în grăniţuire are ca obiect restabilirea hotarului real, ceea ce înseamnă o operaţie de reconstituire, declarativă de drepturi.

Cu toate că atât acţiunea în revendicare imobiliară, cât şi acţiunea în grăniţuire au un caracter real - petitoriu - ele nu se confundă. Acţiunea în revendicare presupune contestarea dreptului de proprietate şi redobândirea posesiei asupra unei porţiuni precis determinate, ceea ce obligă pe reclamant să-şi dovedească dreptul său. În grăniţuire se aşează hotarul dintre fondurile limitrofe prin fixarea de semne vizibile, acţiunea fiind „un judicium duplex” în care fiecare dinte părţi are îndoitul rol de reclamant şi pârât, ceea ce presupune o situaţie egală cu privire la sarcina probei.

Astfel, acţiunea în revendicare implică dovada dreptului de proprietate, pe când acţiunea în grăniţuire o exclude. Cu toate acestea, ambele acţiuni tind spre acelaşi rezultat, şi anume determinarea formei terenului care alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate, al cărui contur este determinat, decisiv, prin linia hotarului despărţitor fixată prin semne vizibile.

Nevoia de acurateţe juridică obligă la distincţia că, în acţiunea în grăniţuire, reclamantul nu are niciodată interesul ca instanţa să se pronunţe asupra existenţei dreptului de proprietate sau asupra altui drept real. Dacă el are acest interes, acţiunea sa este numai în revendicare, cu dubla finalitate de a se stabili dreptul real şi a fi aşezate hotarele. Dimpotrivă, dacă interesul reclamantului se circumscrie numai la reconstituirea liniei comune de hotar şi aşezarea unor semne care să o facă vizibilă, evident se va uza de o formulă procesuală simplă - acţiunea în grăniţuire - astfel încât instanţa nu are a se pronunţa şi asupra existenţei dreptului de proprietate.

Este de principiu că prin judecarea unei acţiuni în grăniţuire instanţa de judecată nu constituie un hotar între două terenuri vecine ce aparţin unor proprietari diferiţi, ci reconstituie vechiul hotar, la origine nelitigios, dintre cele două fonduri.

Reconstituirea hotarului real dintre terenurile aflate în proprietatea reclamanţilor şi a pârâţilor a implicat un probatoriu complex constând în administrarea probei cu înscrisuri, respectiv actele juridice de dobândire a dreptului de proprietate, schiţele de dezmembrare a imobilelor care au stat la baza întabulării dreptului de proprietate al părţilor, a probei cu martori, a interogatoriului, precum şi a probei cu expertizele tehnice topografice.

În aceste sens, din vastul probatoriu administrat, tribunalul a statuat că prin HCL Baia Mare nr.422/24.09.2001, s-au hotărât următoarele :

Art.1. Se trece din proprietatea publică în proprietatea privată a municipiului Baia Mare terenul aferent tramei stradale prevăzute prin detaliul de sistematizare nr. 7190/1985.

Art.3. Refacerea gardului pe noul aliniament se va realiza pe cheltuiala numitului

T.T..

Ulterior, prin HCL Baia Mare nr.471/29.10.2001, s-a modificat art.2 din HCL nr.422/24.09.2001, în sensul că s-a aprobat retragerea gardului existent realizat de reclamanţi, până la distanţa de 3,5 m faţă de ultima treaptă a imobilului proprietatea pârâtului, pentru a realiza accesul acestuia la garajele de la parterul imobilului, restul dispoziţiilor din HCL nr.422/2001 fiind menţinute (f.261 vol. II dosar apel).

În temeiul HCL Baia Mare nr.422/24.09.2001 s-a întocmit actul intitulat “Declaraţie de ieşire din indiviziune şi contract de vânzare cumpărare” autentificat de notar public

V.B.M. sub nr. 747/11.03.2002 prin care Municipiul Baia Mare, în calitate de proprietar înscris în C.F. nr. 6751 Baia Mare, a parcelat nr. top. vechi 4448/6, teren în suprafaţă de 536 mp, în două imobile, cu nr. top. nou 4448/6/1 în suprafaţă de 92 mp şi nr. top nou 4448/6/2 în suprafaţă de 444 mp.

În baza schiţei de dezmembrare vizata de OJCGC Maramureş cu nr. 666/06.03.2002 şi vizată spre neschimbare de Primăria Municipiului Baia Mare sub nr. 1160/28.12.2001, care face parte integrantă din contract, urmând ca aşa parcelate, imobilele să fie reîntabulate în aceleaşi coli funciare în favoarea sa (f.55-56, dosar 5503/2004) .

Conform pct. III din acelaşi înscris autentic, Municipiul Baia Mare, în baza HCL nr. 422/24.09.2001, a vândut pârâtului T.T., printre altele, şi terenul în suprafaţă de 92 mp. înscris în C.F. nr. 6751 Baia Mare, sub nr. top. nou 4448/6/1.

Ulterior vânzării terenului cu nr. top. 4448/6/1 către pârâţi, s-a întocmit de către inginer C.T. schiţa de dezmembrare vizată de Primăria Municipiului Baia Mare sub nr.288/16.04.2002 şi de OJCGC Maramureş sub nr. 1168/18.04.2002, prin care parcela cu nr. top. 4448/6/2 de 444 mp, rămasă în proprietatea privată a Municipiului Baia Mare, a fost împărţită în şase parcele noi nr. top.4448/6/2/1, 4448/6/2/2, 4448/6/2/3, 4448/6/2/4, 4448/6/2/5 şi nr. top. 4448/6/2/6 (fila 151 dosar fond, fila 186 vol. I apel).

Tot în temeiul HCL 422/24.09.2001, parcelele nou formate cu nr. top. 4448/6/2/1, 4448/6/2/2, 4448/6/2/4 şi 4448/6/2/5 au fost vândute de către Municipiul Baia Mare reclamanţilor B.I., B.M.D., M.R. şi P.I. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notar public Corpadea Corina sub nr. 4256/21.11.2002, iar parcela cu nr. top. 4448/6/2/6 a fost înstrăinată reclamantei N.C., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notar public C.S. sub nr.2942/17.12.2002, iar parcela nr. 4448/6/2/3 - numitului I.A. I. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notar public Corpadea Corina sub nr. 1399/2003.

Aşadar, contrar susţinerilor reclamanţilor recurenţi, instanţa de apel a analizat în concret efectele juridice produse de HCL 422/24.09.2001 şi HCL nr.471/29.10.2001, Declaraţia de ieşire din indiviziune şi contract de vânzare cumpărare” autentificat de notar public V.B.M. sub nr. 747/11.03.2002, schiţa de dezmembrare vizata de OJCGC Maramureş cu nr. 666/06.03.2002, schiţa de dezmembrare vizată de OJCGC Maramureş sub nr. 1168/18.04.2002, precum şi contractele de vânzare cumpărare prin care atât reclamanţii, cât şi pârâţii, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor învecinate de la acelaşi vânzător, Municipiul Baia Mare,

În condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a contestat legalitatea şi validitatea actelor juridice mai sus menţionate, acestea beneficiind de prezumţia legalităţii lor, Curtea constată că în mod legal, cu respectarea prevederilor art.480 şi urm. C.civ. şi cele ale art.584 C.civ., tribunalul a reţinut că imobilele terenuri învecinate ale părţilor s-au format prin manifestarea de voinţă a proprietarului înstrăinător, Municipiul Baia Mare, care le-a determinat configuraţia şi limitele, astfel că linia de hotar dintre proprietăţile părţilor nu poate fi decât aceea stabilită de proprietarul originar, cu prilejul dezmembrării imobilului cu nr. top.4448/6 în nr. top. 4448/6/1 şi nr. top. 4448/6/2, respectiv linia de demarcaţie dintre cele două noi parcele rezultate din această primă dezmembrare, evidenţiată din punct de vedere tehnic în schiţa de dezmembrare nr. 666/06.03.2002 întocmită de inginer I.V., parte integrantă din declaraţia de parcelare.

Această constatare a fost confirmată în toate rapoartele de expertiză întocmite în faza procesuală a apelului din care rezultă că, în cele două schiţe de dezmembrare, punctele extreme ale liniei de demarcaţie dintre imobilele cu nr. top. 4448/6/1 şi nr. top. 4448/6/2 au aceleaşi coordonate, iar linia despărţitoare se situează la sud de actualul gard de beton.

Susţinerea pârâţilor recurenţi privitoare la faptul că soluţia care se impunea în cauză era aceea de stabilire a liniei de hotar pe aliniamentul C - C prim din Anexa 4 a suplimentului nr. 2 al raportului de expertiză întocmit de ing. Z.I. pentru că aceasta reprezintă linia de demarcaţie dintre proprietăţile părţilor stabilită prin voinţa proprietarului iniţial, în vederea obţinerii rezultatului pentru care s-au adoptat hotărârile Consiliului Local Baia Mare şi anume, acela de a se putea realiza accesul la garajele situate în imobilul proprietatea pârâţilor., iar în subsidiar, stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul A - A prim din Anexa 4 a suplimentului nr. 2 al raportului de expertiză întocmit de ing. Z.I., nu poate fi primită.

Aceasta deoarece tribunalul a luat în considerare concluziile raportului de expertiză tehnică topografică întocmit şi completat la data de 10.05.2010 de exp. S.O. şi a stabilit linia de hotar, dintre imobilul teren proprietatea pârâţilor şi imobilele teren proprietatea reclamanţilor, pe aliniamentul A-A marcat prin linia de culoare roşie pe planul de situaţie anexa 1 şi nu concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. Z.I. (fila 31 vol. II dosar apel).

Prin stabilirea acestei graniţe între terenurile învecinate şi ţinând seama de împrejurarea că reclamanţii folosesc terenurile până la gardul notat pe aliniamentul materializat de punctele 4,5,6,7,8,9,10, Tribunalul a constatat, însuşindu-şi concluziile aceluiaşi expert că reclamanţii folosesc din terenul pârâţilor suprafeţele de teren materializate în planul de situaţie din anexa nr. 1 prin haşuri de culoare neagră şi, în consecinţă, în temeiul art. 480 Cod civil, au fost obligaţi reclamanţii să lase pârâţilor în deplină proprietate, posesie şi folosinţă, următoarele suprafeţe de teren: B.I. şi B.M.F. - 7 mp., B.M.D. şi B.D. - 21 mp., I.A. I. şi I.M. - 18 mp., M.R. - 14 mp., P.V. - 14 mp. şi N.C. - 13 mp.

Critica pârâţilor recurenţi privind încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin luarea în considerare a raportului de expertiză întocmit de exp. ing. S.O., deşi concluziile acestuia au fost contestate nu poate fi luată în considerare.

Pentru a fi în prezenţa încălcării art.6 parag.1 din Convenţie trebuie să se examineze dacă procedura în cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privinţa administrării probelor, a avut un caracter echitabil

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, într-o multitudine de soluţii de speţă, că textul art.6 parag.1 din Convenţie implică obligaţia tribunalului de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate de reclamant, al argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor, având a aprecia pertinenţa acestora pentru decizia pe care el o va adopta.

În acelaşi sens, instanţa de contencios european, a statuat în mod constant că admisibilitatea, administrarea şi pertinenţa probelor reprezintă probleme care au a fi reglementate de normele de drept intern, iar aprecierea lor aparţine instanţelor naţionale. Nicio dispoziţie a Convenţiei nu reglementează regimul probelor.

Cu privire la o expertiză, Curtea a decis că respectarea principiului contradictorialităţii şi a celorlalte exigenţe ale unui proces echitabil se referă la faptul că toate dezbaterile au loc în faţa unui tribunal. Esenţial este faptul ca părţile să participe în modalităţile adecvate la procedura contradictorie în faţa tribunalului, prin discutarea conţinutului raportului de expertiză.

Prin urmare, luarea în considerare a raportului de expertiză întocmit de exp. ing.

S.O., în condiţiile în care concluziile acestuia şi răspunsul la obiecţiunile părţilor au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor, contrar opţiunii pârâţilor pentru raportul de expertiză întocmit de ing. Z.I., nu încalcă art.6 parag.1 din Convenţie.

Critica pârâţilor recurenţi referitoare la modul de soluţionare a petitului privind cheltuielile de judecată este apreciată de Curte ca neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.

Conform art.276 C.pr.civ., atunci când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.

Este adevărat că art. 584 teza II C.civ. prevede următoarele: „cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate” însă aceste cheltuieli sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanţa de judecată şi nu cheltuielile de judecată suportate de părţi pentru soluţionarea acţiunii în grăniţuire.

În consecinţă, acest text legal stabileşte faptul că doar cheltuielile grăniţuirii se reduc la jumătate astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de către părţi pentru soluţionarea unei acţiuni civile având ca obiect grăniţuirea unor terenuri învecinate se suportă de către partea care a pierdut procesul având în vedere culpa procesuală a acesteia.

În prezenta cauză în mod legal tribunalul a aplicat prevederile art.276 C.pr.civ întrucât atât pretenţiile reclamanţilor, cât şi cele ale pârâţilor, au fost încuviinţate în parte, atât la fond, cât şi în apel, iar acestea au suportat deopotrivă costul expertizelor efectuate în cauză, motiv pentru care a compensat cheltuielile de judecată ale acestora.

Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.7, pct.8 şi pct.9, art. 312 alin. 61 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursurile declarate de reclamanţii B.I., B.M.F.,

B.M.D., B.D., P.D., P.V. şi N.C. şi intervenienta în nume propriu I.M., respectiv, de pârâţii T.T. şi T.M. împotriva deciziei civile nr. 222/A din 29 mai 2014 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosar nr. .../100/2006, pe care o menţine ca fiind legală.

← Grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe vechile limite ale...		Obligare predare suprafață teren prin acțiune în... →

Acţiune în grăniţuire şi revendicare imobiliară. Admitere

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acţiune în grăniţuire şi revendicare imobiliară. Admitere