SOLICITAREA CONSTATĂRII DOBÂNDIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENULUI PRIN CONSFINŢIREA ACORDULUI DE MEDIERE. RESPINGERE. VERIFICĂRI OBLIGATORII ALE INSTANŢEI CU PRIVIRE LA ÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR PENTRU A UZUCAPA
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă civilă nr. 12822 din data de 19.09.2014
AUTOR: TRACHE MONICA
OBIECT: ACȚIUNE ÎN CONSTATARE
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 14.11.2013 petenții AB și Comuna VC, prin Primar, au solicitat ca instanța să consfințească acordul de mediere nr. 52/30.10.2013 încheiat de Birou de Mediator CL și care avea ca obiect constatarea dreptului de proprietate al AB asupra unui teren în suprafață de 80109 mp. situat în comuna VC, în tarlaua 1, din care teren intravilan suprafața totală de 8588 mp., compusă din parcelele Cc 42 (în suprafață de 2612 mp.) și parcela A 72/1 (în suprafață de 5976 mp.), și teren extravilan în suprafață totală de 71521 mp., precum și asupra celor două construcții edificate pe aceste terenuri (C1 Sc 322 mp și C 2 Sc 146 mp.), în temeiul uzucapiunii de peste 30 de ani.
În cuprinsul acordului de mediere se arată că imobilele ce fac obiectul acestuia sunt în posesia AB de o perioadă mai mare de 30 de ani, figurează în Registrul agricol al comunei VC, perioada 2010 - 2014 în vol. 121, poziția 1 și au fost identificate în planul de situație întocmit de topograf ANCPI T.D., nu au făcut obiectul legilor fondului funciar sau a unor litigii în instanța de judecată.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: acordul de mediere nr. XXX/30.10.2013 încheiat de Birou Mediator C.L. (f. 4-6), plan de situație (f. 7), proces - verbal de încheiere a medierii nr. 52/30.10.2013 (f. 8), adeverință eliberată de Primăria Comunei V.C. (f. 12).
În drept, petenții au invocat dispozițiile art. 59 din Legea nr. 192/2006, art. 439, art. 441 C.p.c.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit Legii nr. 455/2006.
Prin sentința civilă nr. 117/18.02.2014 Judecătoria Mizil a admis excepția necompetenței teritoriale a acesteia instanțe, excepție invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța apreciază că la soluționarea prezentei cauze trebuie să aibă în vedere următoarele dispoziții legale:
Art. 2 alin. 4 din Legea nr. 192/2006 potrivit căruia "Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.";
Articolul 645 din Codul civil de la 1864 potrivit căruia "Proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune";, art. 1837 C.civ. 1864 în care se prevede că "Prescripția este un mijloc de e dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin această lege";, art. 1846 C.civ. 1864 "Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru";, art. 1847 C. civ. 1864 "Ca sa se poată prescrie, se cere o posesiune netulburată, publică și sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole"; și 1890 C.civ. 1864 în care se prevede că: "Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință";.
Din coroborarea acestor texte legale rezultă că uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, o instituție a dreptului civil prin care starea de fapt se transformă în stare de drept. Condiția esențială pentru a opera uzucapiunea reprezintă justificarea unei posesii utile și neviciate. Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 C.civ.).
Așadar, instituția uzucapiunii se justifică, în primul rând, prin raportare la situația posesorului, în sensul că nevoia de stabilitate a situațiilor și a raporturilor juridice impune, la un moment dat și cu respectarea anumitor condiții prevăzute de lege, recunoașterea unor efecte juridice aparenței îndelungate de proprietate, până la transformarea unei situații de fapt într-o stare de drept. În al doilea rând, în justificarea instituției uzucapiunii nu se poate face abstracție de situația adevăratului proprietar, în sensul că uzucapiunea constituie și o sancțiune împotriva pasivității fostului proprietar, care s-a desesizat de bunul său și s-a dezinteresat timp îndelungat de acesta, lăsându-l să se afle în posesia altei persoane care s-a comportat ca proprietar sau ca titular al unui alt drept real principal.
Potrivit art.1875 C.civil de la 1864, "Prescripția curge în contra oricărei persoane care n-ar putea invoca o excepție anume stabilită prin lege";. Așadar, în principiu, uzucapiunea, poate fi invocată de posesor sau de persoanele prevăzute în art.1843 C.civ. împotriva oricărei persoane care pretinde că are un drept de proprietate cu privire la bunul posedat.
Dacă este vorba de un bun din domeniul privat, uzucapiunea poate fi invocată și împotriva statului sau al comunității locale, întrucât "Statul, stabilimentele publice și comunele, în ceea ce privește domeniul lor privat, sunt supuse la aceleași prescripțiuni ca și particularii și, ca și aceștia, le pot opune"; (art.1845 C.civil 1864).
Raportându-se la dispozițiile legale anterior amintite, instanța apreciază că pe calea unui acord de mediere nu se poate realiza constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune deoarece, deși acest acord este supus încuviințării instanței de judecată, instanța poate să realizeze doar o examinare formală a condițiilor în care a fost încheiat acordul de mediere, neavând posibilitatea reală de a verifica dacă în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Astfel, în cauza de față, instanța nu poate verifica, pe baza înscrisurilor depuse de părți, dacă Comuna VC a fost adevăratul proprietar al imobilelor ce fac obiectul contractului de mediere, dacă imobilele fac parte din domeniul public sau din domeniul privat al statului și dacă Comuna V.C. poate dispune cu privire la dreptul de proprietate asupra acestora, dacă AB a exercita tot timpul prevăzut de lege (30 de ani) o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra imobilelor ce fac obiectul acordului de mediere.
În plus, chiar din înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, respectiv din adeverința nr. xxx/16.10.2013 emisă de Comuna V.C. rezultă că există inadvertențe între suprafața de teren cu care A.B. apare înregistrată în Registrul Agricol al comunei V.C. (respectiv de 8,33 ha) și suprafața de teren cu privire la care părțile au încheiat acordul de mediere (8,109 ha), neconcordanțe cu privire la care instanța nu poate face verificări și nu poate administra probe suplimentare în cadrul cererii de consfințire a acordului de mediere cu privire la care a fost învestiră de către părți.
Un ultim aspect ce se impune a fi precizat este că, în sistemul Codului civil de la 1864, este exclusă recunoașterea dobândirii unui drept real prin efectul uzucapiunii altfel decât într-o procedură judiciară contencioasă. Caracterul contencios al procedurii aplicabile cererii de uzucapiune rezultă din profilul juridic al instituție, așa cum a fost reglementată de Codul civil de la 1864, rolul ei primordial fiind acela de a dovedi (iar nu de a constitui) dreptul de proprietate.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate al AB asupra terenului în suprafață de 8,109 mp, conform Acordului de mediere nr. 52/30.10.2013 încheiat de către Birou Mediator CL, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de consfințire a acordului de mediere nr. XXX/30.11.2013 încheiat de Birou de Mediator C.L, cerere formulată de către petenții AB, cu sediul în XXX, și Primăria V.C., cu sediul XXX, județ Prahova, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Judecătoria Ploiești
| ← OBLIGAREA PÂRÂTEI LA DEBRANŞAREA DE LA SISTEMUL CENTRALIZAT... | Acţiune în revendicare. Imobil preluat în baza Decretului nr.... → |
|---|
