Reabilitare judecătorească. Reabilitare de drept. Condiții
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 568/R din data de 30.10.2013
C. pen., art. 134, art. 135
I.C.C.J., Secțiile Unite, dec. nr. 3/2009
În cazul mai multor condamnări succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecătorească pentru toate condamnările, iar termenul de reabilitare la care se referă art. 38 alin. 2 din Codul penal se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă, privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condițiile reabilitării de drept.
Prin sentința penală nr. 90/9 iulie 2013 a Tribunalului Mureș s-a respins ca prematură cererea formulată de petentul H. V., privind reabilitarea sa judecătorească, în baza art.494 și urm. Cod procedură penală. Petentul va putea reînnoi cererea după trecerea unui interval de 3 ani, conform art.138 alin.1 Cod penal.
În motivare, prima instanță arată, referitor la condamnarea petentului la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 8/5.03.1987 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin în dosar nr. 1708/1986, definitivă prin Decizia penală nr. 2071/24.09.1987 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosarul nr. 16098/1987, că aceasta a fost efectiv executată la data de 19.07.1992, conform adresei emise de Tribunalul Caraș-Severin și cazierului judiciar al petentului (fila 94, fila 72 dosar Judecătorie) și chiar dacă prin Decretul nr.11 din 26.01.1998 perioada care a rămas de executat din această pedeapsă s-a redus,ca efect al amnistierii la 6 ani închisoare, amnistia a înlăturat doar executarea parțială a pedepsei, nu și condamnarea în sine, raportat la care trebuie să calculăm termenul de reabilitare, însă, începând cu data executării pedepsei, 19.07.1992, conform art. 135 alin.1 litera c Cod penal.
Conform Deciziei nr. 3/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii, în cazul concursului de infracțiuni termenul de reabilitare se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea care atrage cel mai lung termen de reabilitare și care curge de la data când a luat sfârșit executarea acesteia. Deși în cauza din speță nu suntem în situația unui cumul juridic sau aritmetic și nu avem o pedeapsă rezultantă, conform considerentelor deciziei enunțate, în jurisprudență și în literatura juridică (fila 448, Drept penal român, Partea generală, Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Ediția a VII-a), s-a apreciat că, în cazul condamnărilor succesive, cum e cazul celor din speță, termenul de reabilitare se calculează tot în funcție de pedeapsa cea mai grea. Cel mai lung termen de reabilitare e cel indicat anterior, astfel că nu se mai impune calcularea termenului de reabilitare vizând pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 23/23.01.1999 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosar nr.993 /R/1997, definitivă prin Decizia penală nr. 547/R/31.10.2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, pronunțată în dosarul nr. 337/2001, pedeapsă prescrisă, conform Sentinței penale nr. 2/8.01.2008 a Judecătoriei Târnăveni, definitivă la data de 29.01.2008 prin neapelare.
Cu toate acestea, conform art. 136 alin. 1 Cod penal, termenul de reabilitare de 13 ani, precizat anterior, începe să curgă de la data când a luat sfârșit executarea ultimei pedepse, în cazul pedepselor succesive, cum e cazul celor din speță, respectiv de la data de 29.01.2008, când s-a constat prescrisă, cu caracter definitiv, pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare. Raportat la acest moment, este evident că termenul de reabilitare, de 13 ani, nu s-a împlinit și cererea petentului este formulată prematur, fiind de prisos analizarea și a celorlalte condiții ale reabilitării judecătorești în ceea ce-l privește.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul.
În motivare, petentul susține că termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 12 ani, redusă la 6 ani prin amnistie, aplicată prin s.p. nr. 8/5.03.1987 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin, s-a împlinit la data de 18.07.2000, iar termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 1 an și 3 luni aplicată prin s.p. 23/23.01.1999 pronunțată de Judecătoria Târnăveni s-a împlinit în 30.01.2011. A mai arătat că decizia nr. 3/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii, conform căreia în cazul concursului de infracțiuni termenul de reabilitare se calculează în raport de pedeapsa cea mai grea, care atrage cel mai lung termen de reabilitare și care curge de la data când a luat sfârșit executarea acesteia, nu are aplicabilitate în speță.
Analizând recursul declarat, Curtea de Apel îl consideră nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește decizia în interesul legii nr. 3 din 2009, sus-citată, este adevărat că ea nu este aplicabilă, ca atare, cauzei de față.
Este însă aplicabilă jurisprudența constantă a instanței supreme, referitoare la dispozițiile art. 136 Cod penal privind calculul termenului de reabilitare, citată în considerentele deciziei în interesul legii: Prin jurisprudența instanței supreme s-a stabilit că, în cazul mai multor condamnări succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecătorească pentru toate condamnările, iar termenul de reabilitare la care se referă art. 38 alin. 2 din Codul penal se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă, privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite condițiile reabilitării de drept.
Ca urmare, termenul de reabilitare din speță trebuie calculat de la data când se consideră executată ultima pedeapsă, cea de 1 ani și 3 luni (din care se deduc cele două luni de arest preventiv) aplicată prin s.p. 23/23.01.1999 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, și anume data împlinirii termenului de prescripție a executării, 31.11.2007.
Termenul de reabilitare, dacă se ia în calcul un cuantum al pedepsei aplicate prin s.p. nr. 8/5.03.1987 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin de numai 6 ani, ca urmare a aplicării Decretului nr. 11/1989, este, potrivit art. 135 alin. 1 lit. b Cod penal, de 8 ani. Dacă s-ar lua în calcul pedeapsa pronunțată de instanță, de 12 ani, termenul ar fi de 13 ani.
Ca urmare, în orice variantă, termenul de reabilitare nu este împlinit. Cererea de reabilitare este prematur formulată.
Așa încât, instanța de recurs va respinge, ca nefondat, recursul promovat de petent, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare în recurs vor fi suportate de inculpat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
| ← Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială | Acţiune în răspundere civilă delictuală – Daune morale → |
|---|
