Acţiunea în tăgada paternităţii promovată după intrarea în vigoare a noului Cod civil. Legea aplicabilă
Comentarii |
|
1. Art. 47 din Legea nr. 71/2011 stipulează că stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare.
2. Din raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat în cauză a rezultat faptul că pârâtul este tatăl biologic al reclamantului cu o probabilitate de 99,99999895%. Faţă de o atare concluzie a examenului ADN, apare cu evidenţă de netăgăduit necesitatea admiterii acţiunii promovate de către reclamant.
Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 5327 din 14 mai 2012,
nepublicată
Prin acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie înregistrată la data de 01.02.2012, reclamantul S.H.R.C. a chemat în judecată pe pârâţii S.H.C.I., L.H.C.M. şi L.H.E., solicitând instanţei să constatate că este cu neputinţă ca pârâtul S.H.C.I. să fie tatăl reclamantului, născut la data de 30.12.1991; să constatate că pârâtul de rândul 2 este tatăl biologic al reclamantului; să încuviinţeze ca pe viitor reclamantul să poarte numele tatălui său, respectiv acela de L.H.; să dispună efectuarea cuvenitelor rectificări în actele de stare civilă.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că reclamantul s-a născut la data de 30.12.1991. La acea dată, mama sa era căsătorită cu pârâtul S.H.C.I., astfel că, existând prezumţia legală că acesta este tatăl reclamantului, a fost înscris în actul de naştere la rubrica „părinţii copilului” numele şi prenumele tatălui.
In ceea ce priveşte dispoziţiile aplicabile în speţa pendinte, respectiv cele ale noului cod civil ori, dimpotrivă, dispoziţiile Codului familiei, instanţa reţine că art. 47 din Legea nr. 71/2011 stipulează că „stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare”. Astfel, având în vedere aspectul că reclamantul este major actualmente, se impune ca analiza acţiunii să se facă prin raportare la reglementările din Codul familiei.
Din raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat în cauză a rezultat faptul că pârâtul L.H.C.M. este tatăl biologic al reclamantului cu o probabilitate de 99,99999895%. Faţă de o atare concluzie a examenului ADN, apare cu evidenţă de netăgăduit necesitatea admiterii acţiunii promovate de către reclamant. Ţinând seama de aceste considerente, precum şi de faptul că pârâtul a recunoscut paternitatea reclamantului în faţa instanţei de judecată, instanţa, în baza art. 56 C. fam., raportat la art. 57, art. 59, art. 60 şi art. 61 C. fam., a admis acţiunea, sens în care a constatat că este cu neputinţă ca pârâtul S.H.C.I. să fie tatăl reclamantului născut la data de 30.12.1991; a constatat că pârâtul de rândul 2 este tatăl biologic al reclamantului; a încuviinţat ca pe viitor reclamantul să poarte numele tatălui său, respectiv acela de L.H.; a dispus, totodată, efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul de stare civilă al Primăriei municipiului B., în sensul menţionării numelui pârâtului de rândul 2 la rubricile numele de familie şi prenumele tatălui din actul de naştere al reclamantului.
← Tăgada paternităţii. Prescripţie | Stabilirea paternităţii. Admisibilitate. Probe → |
---|