Suspendarea judecății cererii. Jurisprudență Suspendare a judecăţii
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 87/R din data de 04.10.2017
Tribunalul reține că potrivit art. 242 al. 1 Cod procedură civilă, când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Pentru ca obligația procesuală neîndeplinită de reclamant să conducă la suspendarea judecății în temeiul art. 242 al. 1 Cod procedură civilă trebuie să nu existe un alt mijloc de realizare a acesteia, iar omisiunea reclamantului să împiedice instanța în continuarea sau finalizarea procesului
Pe de altă parte, dispozițiile suspendării judecății sunt incidente numai dacă legea procedurală nu prescrie o sancțiune specială pentru neîndeplinirea unei anumite obligații procesuale.
În speță, neîndeplinirea de către petent a obligației de a preciza dacă înțelege să formuleze o plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002 sau de a formula o asemenea plângere nu poate fi sancționată cu suspendarea judecății, instanța fiind în măsură să continue judecata cererii cu care a fost inițial investită, căci potrivit art. 9 al. 2 din Codul procedură civilă obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Apoi, față de obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită, data comunicării către petent a Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002 era lipsită de relevanță.
Pentru obligația părților de a-și proba pretențiile și apărările (sens în care instanța de fond l-a însărcinat pe petentul recurent să depună extrase CF, schița terenului și vecinii terenului, alte probe) legea prevede o altă sancțiune decât cea dispusă de prima instanță, respectiv decăderea, astfel că suspendarea judecății în temeiul art. 242 al. 1 Cod procedură civilă a fost greșit dispusă.
Constată că prin încheierea din data de 25.01.2017 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosa nr. 471/224/2016 s-a dispus suspendarea judecății acțiunii civile formulată de petent DR. K.S.J.G., prin mandatar în contradictoriu cu intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săliștea de Sus și Primarul Comunei Săliștea de Sus, în calitate de Președinte al Comisiei Locale Săliștea de Sus, în temeiul art.242 alin.1 NCPC, pentru neîndeplinirea obligațiilor puse în sarcina reclamantului.
S-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 07.12.2016 s-au pus în sarcina petentului următoarele obligații: de a face dovada comunicării Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002, de a depune extrase CF, schița terenului și vecinii terenului, alte probe și de a preciza dacă înțelege să formuleze o plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002, iar petentul, deși a beneficiat de un termen în acest scop, nu s-a conformat, desfășurarea normală a procesului fiind împiedicată din vina sa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul solicitând constatarea netemeiniciei și nelegalității măsurii suspendării judecății și, urmare admiterii recursului, să se dispună continuarea judecății.
În motivarea recursului, petentul recurent a învederat că prin cererea formulată a investit prima instanță cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săliștea de Sus și a primarului la punerea sa în posesie și eliberarea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate, cu aplicarea unei amenzi conform art. 906 Cod civil.
În cuprinsul plângerii a făcut referire la Hotărârea Comisiei Județene nr.400/2002 prin care i-a fost validată suprafața de 9,09 ha teren agricol situat în hotarul localității Săliștea de Sus, în locul denumit "Valea Colibilor"; și a indicat dispozițiile art. 64 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare și Regulamentul aprobat prin H.G. 890/2005.
Recurentul a învederat că din considerentele încheierii de ședință din data de 07.12.2016 rezultă că instanța de fond, făcând o apreciere greșită asupra obiectului plângerii pe care el a formulat-o și pe care instanța a recalificat-o ca fiind "plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002";, i-a stabilit în sarcină obligația de a face dovada datei comunicării Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002 pentru a verifica respectarea termenului de 30 de zile pentru formularea plângerii. Aceasta a fost obligația principală fixată în sarcina petentului, pentru că instanța a pus în discuție excepția tardivității plângerii și a dispus ca reprezentantul lui să formuleze cerere de repunere în termen.
Or, în opinia recurentului, instanța de fond nu putea să-l oblige să formuleze o cerere de repunere în termen, deoarece obiectul acțiunii este obligația de a face, nu plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002. De asemenea, nu trebuia să facă dovada datei comunicării Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002, pentru că nu a atacat această hotărâre cu plângere la instanță .
În concluzie, în opinia recurentului, obligațiile impuse de instanța de fond exced cadrului procesual și obiectului cererii, iar neîndeplinirea lor nu poate duce la suspendarea judecații.
Examinând încheierea atacată prins prisma criticilor formulate de recurent, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut faptulcă prin cererea formulată la data de 14.07.2016 petentul recurent K.S.J.G. a solicitat instanței obligarea intimatei Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Săliștea de Sus să elibereze proces verbal de punere în posesie și să efectueze demersurile necesare pentru eliberarea titlului de proprietate în favoarea sa.
În privința Primarului Comunei Săliștea de Sus, în calitate de Președinte al Comisiei Locale Săliștea de Sus, s-a solicitat obligarea, în temeiul art. 64 din Legea 1871991 și a art. 905 Cod civil, la plata unei amenzi civile în cuantum maxim, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor Comisiei Locale Săliștea de Sus.
În motivarea cererii s-a învederat că prin Hotărârea Comisiei Județene nr.400/2002 i-a fost validată mamei petentului, cererea de retrocedare a unei suprafețe de 9,09ha teren agricol asupra căreia încă nu au fost puși în posesie.
În ședința publică din data de 07.12.2016, prima instanță a pus în discuția părților excepția tardivității formulării cererii, potrivit art.53 alin.2 din Legea 18/1991, dovada comunicării plângerii, apreciind că este sesizată cu o plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002.
În acest sens, a pus în sarcina petentului obligația de a face dovada comunicării acestei hotărâri și obligația să depună extrase CF, schița terenului și vecinii terenului, alte probe, să precizeze dacă înțelege să formuleze o plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002.
Față de excepția tardivității formulării plângerii, reprezentantului petentului a învederat că a solicitat obligarea Comisiei locale la punerea în posesie a suprafeței validate prin Hotărârea Comisiei Județene nr.400/2002, însă a solicitat și repunerea în termenul de formulare a plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002, sens în care solicită amânarea.
În baza art.27 din Legea 18/1991, prima instanță s-a solicitat petentului să formuleze în scris cerere în acest sens, să indice limitele terenului, vecinii, să depună extras C.F. și să arate obiectul cererii, iar prin încheierea din data de 25.01.2017 a suspendat judecata în temeiul art.242 alin.1 NCPC, apreciind că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 242 al. 1 Cod procedură civilă, când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Pentru ca obligația procesuală neîndeplinită de reclamant să conducă la suspendarea judecății în temeiul art. 242 al. 1 Cod procedură civilă trebuie să nu existe un alt mijloc de realizare a acesteia, iar omisiunea reclamantului să împiedice instanța în continuarea sau finalizarea procesului
Pe de altă parte, dispozițiile suspendării judecății sunt incidente numai dacă legea procedurală nu prescrie o sancțiune specială pentru neîndeplinirea unei anumite obligații procesuale.
În speță, neîndeplinirea de către petent a obligației de a preciza dacă înțelege să formuleze o plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002 sau de a formula o asemenea plângere nu poate fi sancționată cu suspendarea judecății, instanța fiind în măsură să continue judecata cererii cu care a fost inițial investită, căci potrivit art. 9 al. 2 din Codul procedură civilă obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Apoi, față de obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită, data comunicării către petent a Hotărârii Comisiei Județene nr.400/2002 era lipsită de relevanță.
Pentru obligația părților de a-și proba pretențiile și apărările (sens în care instanța de fond l-a însărcinat pe petentul recurent să depună extrase CF, schița terenului și vecinii terenului, alte probe) legea prevede o altă sancțiune decât cea dispusă de prima instanță, respectiv decăderea, astfel că suspendarea judecății în temeiul art. 242 al. 1 Cod procedură civilă a fost greșit dispusă.
Față de cele ce preced, reținând că parte din obligațiile stabilite în sarcina petentului recurent de către prima instanță și neîndeplinite nu împiedicau desfășurarea normală a procesului, iar pentru parte din acestea legea prevede altă sancțiune
| ← Fond funciar. art. iii din legea nr. 169/1997. calitate... | Apel. acord de recunoaştere a vinovăţiei. omisiunea... → |
|---|
