3. contestaţie la executare. îndreptarea actelor de executare silită
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția II-a Civilă de contencios Administrativ și Fiscal Decizie nr. 1132/A din data de 06.10.2017
Analizând motivul de apel în temeiul dispozițiilor legale invocate prin cerere, art. 84 alin 1 Cod procedură civilă, Decizia ICCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nr. 9/2016, se constată pentru argumentele expuse, că acesta este neîntemeiat și nu poate conduce la anularea actelor de executare silită.
Față de motivele de contestație admise, remediul care se impune este îndreptarea actelor de executare silită și nu anularea, iar ca o consecință, se constată că este neîntemeiată cererea de restabilire a situației anterioare executării silite
Prin sentința civilă nr. 8907/10.11.2016 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul U G, în contradictoriu cu intimata S SARL prin reprezentant legal K R SRL.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul U G a încheiat cu banca BCR S.A. un contract de credit în anul 2007.
În baza art. 120 din OUG nr. 99/2006: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reale sau personale, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.";
Contestatorul invocă prescripția dreptului de a obține executarea silită a sumelor de bani scadente și neachitate înainte de data de 13.03.2010 rezultând din convenția încheiată cu BCR S.A.
S-au invocat dispozițiile art. 705 alin. 1 și 2 N. Cod pr. civ., respectiv: "dreptul de a obține executarea silită se prescrie în 3 ani";, iar "termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită";.
În fapt, BCR, în calitate de cedent și S S.a.R.L., în calitate de cesionar, au încheiat în data de 08.10.2010 contractul de cesiune de creanțe nr. J 918 prin care cedentul a cedat cesionarului un portofoliu de creanța neperformante, între care se regăsește și cea rezultată din contractul de credit bancar nr. 23 din data de 02.03.2007, încheiat între B C R S.A. și contestatorul U G.
Debitorului i s-a comunicat, prin scrisoare, cesiunea de creanțe, iar S S.a.R.L. acordă K R S.A. împuternicirea în vederea reprezentării în fața tuturor persoanelor fizice și juridice și în fața oricărei autorități române, în vederea colectării creanțelor, având încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului nr. 6866/05.11.2010, anexată la dosar.
Prin acest act s-a cesionat creanța exigibilă din contractul de credit, iar în baza art. 120 din OUG nr. 99/2006 contractul de credit constituie titlu executoriu.
Conform notificării cesiunii de creanță comunicată debitorului în data de 15.10.2010 la adresa menționată atât în contractul de credit, precum și în copia cărții de identitate, i s-a adus la cunoștință această cesiune de creanță. Totodată, procesul verbal din data de 26.10.2010 prin care SC K I SRL a procedat la predarea către Oficiul Poștal Târgoviște 1 - Ghișeul Urban nr. 1 - a notificării cesiunii, dovedește faptul că debitorul a luat la cunoștință de acest fapt.
Fața de data (13.03.2013) când s-a început executarea silită și raportat la data de 15.10.2010, data notificării debitorului cu privire la cesiunea de creanță, instanța de judecată a apreciat că excepția invocată nu este întemeiată.
În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, în speța de față îndeplinește criteriile impuse de art. 662 N. Cod pr. civ., astfel:
- este cert, existența ei rezultând din însuși titlul executoriu - contractul de credit bancar nr. 23/02.03.2007;
- este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin actul de creanță;
- este exigibilă încă de la data declarării scadenței anticipate, nefiind plătite ratele de credit de către debitor.
Aceste condiții au fost analizate de instanța de executare - Judecătoria Baia Mare, care la data de 08.04.2013 (dosarul nr. 4289/182/2013) a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu menționat.
Astfel că toate actele de executare au fost întocmite de către executorul judecătoresc cu respectarea regulilor de fond și de formă impuse de dispozițiile Codului de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel contestatorul U G solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul anulării încheierii civile nr. 3861/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 4289/182/2013; constatarea intervenirii prescripției dreptului de a obține executarea silită a sumelor de bani neachitate și scadente anterior datei de 13.03.2010, rezultând din "Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 23/02.03.2007" încheiat de contestator cu BCR S.A. - S B; anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosar execuțional nr. 296/2013 al B.E.J. B R M, precum și a executării silite înseși, demarată de creditoarea urmăritoare S S.a.R.L. prin reprezentant legal K R S.R.L., restabilirea situației anterioare executării silite, obligarea creditoarei urmăritoare la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea prezentului litigiu la fond și în apel și restituirea taxei judiciare de timbru achitată de contestator la fond și în apel.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că în fapt prin sentința apelată în mod nelegal și netemeinic prima instanță a respins contestația la executare formulată împotriva încheierii civile nr. 3861/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 4289/182/2013, precum și cu privire la executarea silită înseși și toate actele de executare întocmite în dosar execuțional nr. 296/2013 al B.E.J. B R M.
Pentru a pronunța o atare hotărâre, prima instanța a analizat doar în parte criticile formulate prin contestația inițială și precizările din notele de ședință depuse la termenul din 17.10.2016, reținând astfel în esență că, nu este împlinit termenul de prescripție al executării silite și că suntem în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile raportat la analiza de către aceeași instanță (același complet) a existenței sau nu a unor atare condiții, la momentul pronunțării încheierii nr. 3861/08.04.2013 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.
Este însă de observat că, pe de o parte analiza făcută de prima instanță este una nelegală și netemeinică, iar pe de altă parte că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor invocate de contestator prin scriptele de la dosar.
S-a contestat legalitatea întregii executări silite, prin prisma nelegalității încheierii civile nr. 3861/08.04.2013, prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 23/02.03.2007 încheiat între BCR SA și contestatorul U G.
Inițial criticile au constituit în nelegalitatea acestui act prin prisma nerespectării dispozițiilor art. 665 alin. (3) CPC (în forma aplicabilă la acea dată) în sensul că prin încheierea pronunțată nu s-a precizat în mod expres care este suma și accesoriile pentru care s-a încuviințat executarea silită pe baza titlului executoriu invocat de creditoarea urmăritoare. Nerespectarea acestei dispoziții legale atrăgea consecința respingerii cererii de încuviințare a executării silite, raportat la prevederile art. 665 alin. (5) pct. 7 CPC, existând alte impedimente prevăzute de lege în vederea executării silite, adică nedeterminarea sau imposibilitatea de a fi determinată suma de executat împreună cu toate accesoriile. Atare aspect nu a fost analizat de prima instanță, însă acesta constituia în mod evident un motiv de admitere a contestației la executare.
Mai apoi, prin notele de ședință depuse la termenul din 17.10.2016 s-a contestat și posibilitatea S.C. K R S.R.L. de a avea calitatea de reprezentant al creditorului cesionar S S.a.R.L. în vederea formulării unei cereri de executare silită și deopotrivă de încuviințare a executării silite, prin raportare la prevederile art. 84 alin. (1) CPC și dezlegarea dată în acest sens de Î.C.C.J. prin decizia 9/2016 care a statuat că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă."
Drept urmare, nici la momentul formulării cererii de executare silită și nici la momentul formulării cererii de încuviințare a executării silite, raportat la dispozițiile legale invocate. S.C. K R S.R.L. nu putea avea calitatea de reprezentant al S S.a.R.L.. sens în care, raportat la prevederile art. 665 alin. (5] pct. 7 CPC se impunea deopotrivă respingerea cererii de încuviințate a executării silite.
În egală măsură a fost constatat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, prin prisma neevidențierii din actele atașate cererii de încuviințare a executării silite (sub aspectul debitului și eventualelor accesorii), a cuantumului creanței de 8.863,26 Euro, în condițiile în care creditul inițial a fost acordat în sumă de 7.000 EURO din care contestatorul a achitat o bună perioadă de timp ratele scadente, invocând plăți în valoare de aproximativ 4.700 EURO. Aceste critici au fost înlăturate de către prima instanță cu simplul argument că o atare analiză a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței ar fi fost făcut la momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite (nr. 3861/08.04.2013).
Omite însă, instanța a observa că aceste critici au fost formulate în contextul invocării pe calea contestației la executare și a nelegalității încheierii civile nr. 3861/08.04.2013, fapt permis în mod expres de prevederile art. 711 alin. (3) CPC (în forma aplicabilă la acea dată). Pe de altă parte, este de observat că, contrar celor reținute de prima instanță, același complet de judecată nu a pășit la analiza caracterului cert, lichid și exigibil al creanței nici la momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite. Așadar inadmisibilitatea în principiu a unei atare analize pe fondul contestației nu există, așa cum nu există nici fundamentul respingerii contestației la executare cu privire la aceste critici, prin prisma argumentelor avute în vedere de prima instanță.
Prin hotărârea pronunțată prima instanță a creat un paradox juridic, atât timp cât, prin încheierea din 29.09.2014 a apreciat oportună suspendarea raportat la prevederile art. 413 CPC, a prezentului litigiu până la soluționarea definitivă a litigiului din dosar nr. 1810/336/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus, prin care s-a contestat titlul executoriu "Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 23/02.03.2007", mai apoi, ulterior soluționării definitive a acestui litigiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei - apreciind în mod evident că a încetat cauza pentru care litigiul a fost suspendat, pentru ca mai apoi să aprecieze prin hotărâre că suntem în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile, deși prin decizia civilă nr.489/A/2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 1816/336/2014 (până la soluționarea căruia a și fost suspendat prezentul litigiu) a fost modificat în esență acel contract de credit ce constituie titlul executoriu avut în vedere la momentul încuviințării executării silite.
Așadar, prima instanță socotește necesar a suspenda contestația la executare până la soluționarea cererii privind anularea în parte a titlului executoriu, ia act de soluția pronunțată în acel dosar și în ciuda modificărilor aduse titlului executoriu - ce au o înrâurire directă asupra caracterului cert și exigibil al creanței pusă în executare, constată totuși atât la momentul încuviințării executării silite, cât și în prezent că am fi în continuare în prezenta unei creanțe certe și exigibile.
Este esențial de reținut însă că, prin decizia civilă nr. 489/A/25.04.2016 dată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 1816/336/2014 s-a constatat nulitatea absolută în parte a Convenției de credit nr. 23/02.03.2007 în ceea ce privește clauzele constatate abuzive prin aceeași hotărâre, respectiv cele de la pct. 5 prop. 3, pct. 6, pct. 7, pct. 9 lit c). și f). din condițiile generale, precum și cele de la pct. 2.6, 2.10.a, 2.11, 3.8, 3.9 din condițiile speciale, cu consecința obligării creditoarei inițiale BCR S.A. la restituirea în favoarea reclamantului U G a sumelor încasate de la acesta în baza acestor clauze.
Hotărârea astfel pronunțată are un efect direct asupra creanței cesionate de BCR SA în favoarea S S.a.R.L., întrucât clauzele mai sus indicate au permis calcularea în mod nelegal a unor costuri impuse contestatorului U G, atât în momentul în care convenția era în derulare, cât mai ales în momentul declarării scadenței anticipate a creditului - ce a inclus astfel în mod nelegal în creanța cedată o serie de costuri nedatorate (dobânda și comisioane ce au fost modificate prin decizia Tribunalului Maramureș). Din această perspectivă, creanța pusă în executare nu întrunește exigențele art. 662 CPC în sensul inexistenței caracterelor de certitudine și exigibilitate al acestei creanțe.
Din perspectiva încheierii de încuviințare a executării silite (procedură în care nota bene judecătorul avea la rândul său posibilitatea și chiar obligația analizării caracterului abuziv al unor clauze contractuale) neîntrunirea exigențelor art. 662 CPC atrăgea sancțiunea prevăzută de art. 665 alin. (5) pct. 4 CPC, iar din perspectiva fondului dedus judecății impunea o analiză a cuantumului creanței. Niciunul din aceste aspecte nu a fost însă analizat de prima instanță.
Toate aceste argumente impuneau prin prisma dispozițiilor art. 711 alin. (3) CPC anularea încheierii de încuviințare a executării silite, fiind în mod evident ignorate o serie de dispoziții legale la momentul pronunțării acesteia.
Atare soluție atrăgea după sine nulitatea executării silite, având în vedere în acest sens prevederile art. 703 CPC potrivit cărora "nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, aceasta fiind o consecință firească a aplicării principiului quod nullum est nullum producit effectum.
Referitor la soluția dată cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită a sumelor neachitate și scadente anterior datei de 13.03.2010.
Este de observat în acest sens că soluția de respingere a acestei excepții prin hotărârea primei instanțe, se fundamentează pe faptul că la data de 08.10.2010 a intervenit o cesiune de creanță între BCR și S S.a.R.L., cesiune de creanță ce i-ar fi fost comunicată contestatorului la data de 15.10.2010 sau la data de 26.10.2010. De observat însă, că la dosarul cauzei se regăsește doar un borderou de comunicare a unor scrisori, trimise de către K I, în care la poziția 3690 apare într-adevăr contestatorul U G. Însă acest act nu face dovada comunicării vreunei cesiuni de creanță ci în cel mai bun caz, poate face dovada încercării de realizare a unei comunicări către contestator. Mai apoi este de observat că se invocă efectuarea unei comunicări printr-o scrisoare cu confirmare de primire, fără a se depune și dovada în acest sens. Chiar existând o atare dovadă, apreciază că singura posibilitate prin care intimata putea face dovada comunicării acelei cesiuni era expedierea unei scrisori recomandate cu confirmare de primire și conținut declarat. Or, potrivit dispozițiilor art. 1578 Cod civil, "comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului".
Față de lipsa unei atare dovezi incontestabile a comunicării unei notificări referitoare la cesiunea de creanță intervenită între cele două entități, nu se poate reține în defavoarea contestatorului că acestuia i s-a opus o obligație de plată în favoarea creditorului cesionar, sens în care nu i se poate opune nici vreuna din cele două date ca și eventuale momente de întrerupere a cursului prescripției cu privire la posibilitatea BCR sau a cesionarului de a executa silit creanțele rezultate din convenția de credit.
Din această perspectivă soluția primei instanțe este lipsită de suport probator, sarcina probei fiind inversă, intimatul fiind dator să dovedească existența unei notificări valabile a cesiunii de creanță efectuată între BCR SA și S S.a.R.L.. Se apreciază astfel întemeiat că se impunea a se admite excepția și a se constata prescris dreptul de a obține executarea silită a sumelor de bani scadente anterior datei de 13.03.2013.
Formulând întâmpinare intimata S S.a.R.L. a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:
Pe cale de excepție s-a invocat netimbrarea acțiunii în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. 6 NCPC, cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează. Aceste dispoziții legale sunt completate de prevederile art. 197 NCPC, care instituie regula conform căreia, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.
Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare în judecata. Prezentele dispoziții legale se completează cu cele ale articolului 1 din OUG 80/2013.
Totodată s-a invocat excepția tardivității formulării cererii de apel potrivit dispozițiilor Art. 468 CPC potrivit cărora cererea de apel se formulează în termen este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Pe fondul cauzei se apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Primul punct din apărările formulate prin întâmpinare se referă la contestatoarea B O V și actele de executare efectuate în dosar execuțional nr. 2507/2016.
Cu privire la prescripția dreptului de a solicita executarea silită:
Dreptul intimatei de a cere executarea silita a contestatorului nu este prescris, întrucât față de susținerile contestatorului, cu privire la intervenirea presupusei prescripții, se arată faptul ca aceasta se afla într-o absoluta eroare cu privire la termenul de la care începe să curgă aceasta prescripție.
Contractul de credit nr. 23/02.03.2007 încheiat între contestator în calitate de împrumutat și BCR SA în calitate de creditor inițial, a fost încheiat în data de 02.03.2007.
In data de 04.10.2010, a avut loc cesiunea de creanța dintre BCR SA, în calitate de cedent și S SARL în calitate de cesionar. Ca urmare a intervenirii acestei cesiuni, contestatorul a fost notificat în data de 14.10.2010, s-a încercat în nenumărate rânduri soluționarea pe cale amiabila a diferendului creat, de la acel moment, dovada fiind adresele și notificările trimise în acest sens. Toate aceste notificări au întrerupt cursul prescripției extinctive.
Cesiunea de creanța a fost înregistrata în AEGR M 2015-00038763002676-WSE/ 2015-00038763332718-DFV/2015-00038762822637 - ECH - fapt care intrerupe prescripția extinctiva, potrivit dovezilor atașate la dosar, fiind transmisa calitatea de creditoare a persoanei împrumutate, întrucât este considerat a fi un tert față de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract pâna în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1393 C.civ.
Cesiunea față de debitorii cedați începe sa-si producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabila, și anume de la data notificării efectuate prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătură privata. Astfel, debitorul cedat poate plati în mod valabil cedentului, conform art. 1395 C.civ.
Din momentul în care au fost îndeplinite formalitățile notificării sau acceptării, debitorul cedat devine debitorul cesionarului.
Toate precizările de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanța de către debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar și a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanșata de cesionarul devenit creditor.
In acest fel nu s-ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers și ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care si-a asumat-o față de creditorul inițial.
In alta ordine de idei, cesiunile drepturilor de creanța îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, în cauza, fiind realizata aceasta formalitate, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
In data de 08.04.2013 instanța a încuviințat executarea silita a contractului de credit nr. 23/02.03.2007 - fapt care a întrerup prescripția extinctiva.
Ca urmare a predării acestui dosar execuțional la BEJ B R M, executorul judecătoresc a efectuat constant toate demersurile necesare recuperării creanței, motiv pentru care nu se poate lua în considerare o potențiala prescripție.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 708. Alin. 1 NCPC coroborat cu dispozițiile art. 2537 Cod Civil, cursul prescripției a fost întrerupt de nenumărate ori pe parcursul perioadei 2007-2016, atât de plata voluntara a contestatorului cat și actele prin care aceasta a fost pusa în întârziere. Termenul de prescripție ar fi început sa curgă de la data declarării scadentei anticipate a contractului, numai daca de la acel moment nu ar fi intervenit diverse situații prevăzute în mod explicit de legea în vigoare, care sa întrerupă aceasta prescripție.
În cuprinsul contractului de credit încheiat în data de 02.03.2007, între U G în calitate de împrumutat și BCR SA în calitate de creditor au fost indicate în mod clar și potrivit dispozițiilor legale în vigoare obligațiile și consecințele în cazul nerespectării de către împrumutați a clauzelor contractuale.
Mai mult decât atât, caracterul cert, lichid, și exigibil al creanței datorate societății, a fost deja analizat de instanța de executare, respectiv de Judecătoria Baia Mare care a încuviințat executarea silita a titlului executoriu menționat, întrucât creanța deținuta împotriva debitorului contestator U G este certa deoarece rezulta cu claritate din contractului de credit încheiat în data de 02.03.2007., fiind respectate astfel dispozițiile Art. 662, alin. (2) din Codul de Procedura Civila "Creanța este certa când existența ei neîndoielnica rezulta din însuși titlul executoriu; creanța deținuta împotriva debitorului contestator U G este lichida, exprimata în bani, cuantumul creanței fiind clar determinat prin contractului de credit încheiat în data de 02.03.2007.
Creanța deținuta împotriva debitorului contestator U G este exigibila, întrucât aceasta a ajuns la scadenta în conformitate cu prevederile contractului de credit încheiat în data de 02.03.2007, și cu respectarea dispozițiile art. 662 alin. 4 Cod de Procedura Civila "Creanța este exigibila daca obligația debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata".
S-a arătat că decizia nr. 9/2016 ICCJ, este obligatorie doar de la data publicării sale și produce efecte doar pentru viitor, toate actele de procedura îndeplinite anterior acestei date fiind perfect valabile.
In ceea ce privește aplicarea art. 84 NCPC cu privire la reprezentarea convenționala a persoanelor fizice/juridice în față instanței de judecata, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia nr. 9/2016 ca cererea de chemare în judecata și reprezentarea convenționala a persoanei juridice în față instanțelor de judecata nu se pot face prin mandatar persoana juridica, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urma.
Cu toate acestea, art. 43 al Deciziei anterior menționata prevede următoarele: "in măsura în care situația concreta din speța va releva existenta în cauza a unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia, instituția reprezentării nu mai este guvernata de prevederile art. 84 alin. 11) din Codul de procedura civila, care constituie norma generala în materia reprezentării convenționale în față instanțelor de judecata a persoanei juridice, ci de dispozițiile speciale ale art. 810 din Codul civil, care instituie un caz de reprezentare legala, conferind administratorului dreptul de a sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor altuia."
Cu alte cuvinte, în măsura în care o persoana juridica împuternicește în mod expres o alta societate sa ii administreze în integralitate sau parțial patrimoniul sau, cu privire la orice solicitări în instanța în legătura cu aceste bunuri, mandatarul are dreptul de a sta în judecata prin propriul avocat/consilier juridic.
Cu privire la relația contractuala dintre S SaRL și K R SRL, se depune procura încheiata intre cele doua societăți și încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului nr. 1750/01.03.2016, prin care K R este expres împuternicita cu privire la administrarea creanțelor cumpărate de S SaRL și pentru a fi reprezentantul convențional al acesteia în față autorităților publice din România, inclusiv instanțele de judecata.
Referitor la condițiile necesare pentru aplicarea instituției de administrare a bunurilor altuia (si, pe cale de consecința, aplicarea articolului 810 din Codul civil privind reprezentarea în instanța), solicită a se reține ca sunt îndeplinite toate condițiile menționate în Codul civil cu privire la existenta unui astfel de raport juridic ce da dreptul administratorului sa reprezinte mandantul în față instanței de judecata prin avocatul sau consilierul sau juridic. În susținere au fost invocate dispozițiile art. 792 alin 1, art. 795, art. 810, art. 976 și 797 cod civil.
S-a arătat că dreptul de administrare poate fi acordat printr-un înscris, sau poate rezulta direct din lege (de exemplu, în cazul unui copil minor). Administratorul poate fi o persoana fizica sau juridica, singura condiție obligatorie impusa de lege fiind capacitatea sa juridica deplina. În cazul de față, sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții de drept. Astfel, S SaRL a acordat în mod expres societății K R SRL dreptul de a administra creanțele pe care le achiziționează pe teritoriul României, prin intermediul procurii atașate întâmpinării.
S-a menționat că în cazul de față nu se poate retine incidenta Deciziei 9/2016 pronunțate de ICCJ, din moment ce aceasta în mod expres exclude de la aplicarea sa obligatorie instituția administrării bunurilor unei alte persoane, caz în care devine aplicabil art. 810 din Codul civil. Astfel, împuternicirea administratorului ii conferă acestuia și dreptul de reprezentare în justiție a proprietarului sau a beneficiarului pentru orice cerere sau acțiune legata de administrarea bunurilor sau care are ca obiect bunurile administrate, reprezentare ce se poate face direct de avocatul sau consilierul juridic al administratorului.
Textul nu distinge, asa incat, poate fi vorba de orice cerere sau acțiune adresata organelor judiciare, indiferent de caracterul contencios sau necontencios al acesteia și indiferent de calitatea procesuala pe care o are cel reprezentat de administrator (proprietarul bunurilor/beneficiarul). Dovada calității de reprezentant se face cu actul constitutiv - în cazul de față, Procura încheiata intre S SaRL și K R SRL.
După cum rezultă din actele depuse, K R SRL are calitatea de mandatar al intimatei, fiind administrator al activelor acesteia.
In ceea ce privește decizia nr 9 invocata de contestatoare, ICCJ a stabilit în par 43 ca "in măsura în care situația concretă din speța va releva existenta în cauza a unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia, instituția reprezentării nu mai este guvernata de prevederile art 84 alin (1) c.p.c., care constituie norma generala în materia reprezentării convenționale în față instanțelor de judecata a persoanei juridice, ci de dispozițiile speciale ale art 810 din cc, care instituie un caz de reprezentare legala conferind administratorului dreptul de a sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrare bunurilor altuia".
În ce privește capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite se menționează că potrivit art. 723 din NCPC "in toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silita, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia". Din chiar conținutul legal al art. 723 din NCPC, reiese, cu titlu de principiu, ca aceasta procedura este doar la îndemâna celui interesat. Așadar, chiar în situația în care este formulata pe cale principala o cerere de întoarcere a executării, instanța este obligata sa verifice daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, respectiv daca persoana care formulează cererea este îndreptățită la restabilirea situației anterioare.
Din sintagma "cel interesat" care poate solicita restabilirea situației anterioare executării, rezulta o alta condiție ce trebuie îndeplinita pentru restituirea bunurilor și anume ca plata efectuata în cadrul executării silite sa nu fi fost datorata.
O condiție esențiala ce nu este îndeplinită în cauza este aceea că datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens.
Nu poate face obiectul restituirii un bun (respectiv sume de bani) care erau datorate și nu au fost plătite ca urmare a relei-credințe și a comportamentului culpabil ale debitorului. În caz contrar, ar însemna ca o simpla cerere de întoarcere a executării sa duca doar la analiza formala a cerinței desființării titlului executoriu, iar daca aceasta cerința este îndeplinita să se procedeze la admiterea cererii.
În situația în care o persoana are calitatea de debitor, iar creditorul sau a obținut un titlu executoriu care i-a dat dreptul sa pornească executarea silita și sa isi recupereze sumele datorate, chiar daca titlul executoriu este ulterior desființat, debitorul nu poate fi repus automat în situația anterioara pe acest simplu motiv.
Înainte de demararea procedurii executării silite, S SARL a încercat în nenumărate rânduri recuperarea creanței izvorâte din contractul de credit nr. 23/02.03.2007 pe cale amiabila, prin intermediul notificărilor și contactării telefonice a debitorilor.
Având în vedere ca debitorul contestator U G nu si-a respectat obligațiile în acest sens, în conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat acestuia a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanța certa, lichida și exigibila.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata solicitate de către contestator, s-a arătat că în procesele civile, instanțele pot diminua cheltuielile de judecata constând în onorarii avocațiale, în mod justificat, atunci când onorariile respective sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
De asemenea, se arata expres faptul ca măsura luata de instanța nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul sau.
Examinând cererea de apel și sentința apelată, în raport de motivele invocate și de dreptul aplicabil în materie, tribunalul reține următoarele:
S SaRL formulează prin K R SRL cerere de executare silită împotriva debitorului U G, cerere înregistrată sub nr 296/2013 pe rolul Birou executor Judecătoresc B R M. Cererea de executare silită nu poartă data de înregistrare pe rolul biroului de executare silită. Copia cererii de executare silită se regăsește în dosarul nr 4289/182/2013 atașat în vederea soluționării cauzei (f. 4). În urma solicitării instanței de comunicare a înscrisurilor din dosarul execuțional, executorul judecătoresc nu a comunicat și copia cererii de executare silită.
Încheierea de admitere a cererii de executare silită este dată de executorul judecătoresc în data de 29.03.2013 (f.2, dosar 4289/182/2013). În această încheiere se reține că cererea de executare silită a fost formulată la data de 13.03.2013. Instanța nu poate reține această dată ca dată de formulare a cererii de executare silită (acest din urmă act fiind un act ce întrerupe cursul prescripției extinctive) câtă vreme cererea de executare silită nu poartă numărul de înregistrare la Biroul executorului judecătoresc, la dosar nu se regăsește o copie a plicului prin care a fost expediată cererea de executare în cazul în care acest act a fost transmis prin servicii poștale. Intimatul ca parte interesată nu a făcut dovada datei la care a formulat cererea de executare silită.
Este adevărat că cererea de executare poartă data de 13.03.2013 inserată de creditor, însă această dată în lipsa elementelor anterior menționate (data de înregistrare la biroul de executare ori plicul cu care a fost expediată) nu poate fi reținută ca dată la care a fost formulată cererea de executare silită.
În consecință, instanța va reține ca dată a formulării cererii de executare silită data pronunțării de către executorul judecătoresc a încheierii din data de 29.03.2013.
Executarea silită a fost pornită în temeiul titlului executoriu contract de credit bancar pentru persoane fizice nr 23/02.03.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și U G, contract prin care Banca a împrumutat contestatorului apelant suma de 7000 eur cu obligația rambursării în termen de 120 luni.
Primele acte de executare silită (somația mobiliară, încheierea de încuviințare a executării silite, copia titlului executoriu, adresa de înființare a popririi) au fost comunicate apelantului contestator la data de 23.05.2013 (f. 150). La datele de 13.03.2014, 01.10.2014, 20.03.2015, 14.08.2015 se comunică debitorului contestator o nouă somație de o zi și copie a încheierii de încuviințare a executării silite (f. 72, 84, 90, 96). În dosarul execuțional au fost efectuate acte de executare silită prin poprire.
Între Banca Comercială Română SA în calitate de cedent, S SaRL în calitate de cesionar și K I SRL în calitate de administrator active se încheie la data de 08.10.2010 contractul de cesiune de creanțe nr J 918/08.10.2010. Contractul de cesiune este încheiat sub imperiul dispozițiilor vechiului cod civil astfel încât dispozițiile art 810 din noul cod civil invocate de intimat în apărare nu sunt aplicabile în analiza acestui contract de cesiune, implicit cu privire la calitatea de administrator active a acestei societăți.
Conform notificării de cesiune de creanță depusă la dosar BCR SA a cesionat creanța în cuantum de 28504,16 lei împreună cu posibile drepturi, dobânzi și beneficii prezente și ulterioare. Notificarea este datată 15.10.2010. Cererea de executare silită a fost formulată pentru recuperarea sumei de 8848,78 eur, sumă ce urma a fi actualizată cu dobândă și penalități conform titlului executoriu (f. 4, dosar 4289/182/2013).
Transformând în euro creanța cesionată la cursul RON/EUR de la data contractului de cesiune rezultă un cuantum al creanței cesionate de 6678,26 eur (1 eur = 4,2682 RON la data de 08.10.2010 conform istoricului cursului valutar publicat de BNR).
Pentru a fi opozabilă debitorului cedat cesiunea trebuie notificată acestuia ori trebuie să fie acceptată de către debitorul cedat (art 1393 cod civil). Notificarea de cesiune nu a fost comunicată debitorului. Confirmarea de primire depusă la filele 173 - 174 nu face dovada expedierii acestei notificări, cu atât mai puțin dovada comunicării.
Instanța constată însă, că cesiunea a fost acceptată de către debitorul cedat. Înscrisul din dosarul de executare silită denumit "angajament de plată";, depus la fila 104 din dosar, înscris ce nu a fost contestat, are semnificația acceptării cesiunii. Prin acest angajament de plată debitorul contestator s-a obligat să achite în dosar de executare nr 296/2013 lunar suma de 250 lei.
Prin acest angajament de plată datat 25 mai 2013 se întrerupe și termenul de prescripție extinctivă. Actul echivalează cu o recunoaștere a datoriei conform art 16 lit a) din Decret 167/1958, iar recunoașterea este făcută implicit față de noul creditor.
Un al act întreruptiv al cursului prescripției extinctive îl reprezintă formularea cererii de executare silită conform art 16 lit c) din Decret 167/1958.
În cauză apelantul contestator a susținut că a efectuat plăți în contul creditului în cuantum de 4700 eur. Prin înscrisurile depuse la filele 26-40 din dosarul de fond apelantul a făcut dovada că a plătit în contul creditului suma de 4213 eur în perioada 2007-2010, ultima plată fiind efectuată către creditorul inițial, BCR SA, la data de 21.05.2010. Aceste plăți întrerup termenul de prescripție extinctivă.
Raportat la cele expuse și în limita motivelor invocate în susținerea excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită, instanța constată că excepția este neîntemeiată. Cursul de trei ani al prescripției extinctive a fost întrerupt prin plățile efectuate, prin formularea cererii de executare silită (act prin care creditorul a ieșit din pasivitate) și prin acceptarea făcută de către debitorul cedat prin angajamentul de plată din data de 24.05.2013, fiecare act întreruptiv fiind urmat de un nou termen de prescripție.
În cursul executării silite de asemenea, au fost efectuate plăți de către debitor conform înscrisurilor de la filele 42-47 din dosarul de fond. S-a plătit în total suma de 1850 lei la datele de 12.03.2014, 22.01.2014, 26.11.2013, 19.09.2013, 13.06.2013, 26.07.2013. În actele de executare întocmite executorul judecătoresc nu a făcut referire la plățile efectuate de debitor în cursul executării silite. De asemenea, actele de executare nu precizează cuantumul componentelor debitului principal (datorie, dobândă comision bancar) pentru recuperarea căruia se efectuează executarea silită.
În consecință, motivul de anulare a executării silite înseși (excepția prescripției extinctive) este neîntemeiat.
Cu privire la motivul de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite, încheiere comunicată contestatorului prima dată la data de 23.05.2013 (f. 150), se reține faptul că nemenționarea în cuprinsul încheierii a sumei pentru care se încuviințează efectuarea executării nu reprezintă un motiv de anulare în lipsa invocării unei vătămări. În cauză, contestatorul nu a indicat vătămarea produsă prin lipsa acestei mențiuni.
Prin urmare, motivul de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite este neîntemeiat.
Cu privire la încheierea de încuviințare a executării silite, contestatorul deși invocă motive de anulare și neregularitate a acestui act și critică soluția instanței de fond cu privire la constatarea caracterului cert, lichid și exigibil al obligației, observă numai în calea de atac a apelului că cererea de încuviințare a executării silite a fost soluționată de același judecător care urma să soluționeze pe fond contestația la executare, fără a uza eventual, în primă instanță de instituția recuzării în situația în care a apreciat că încheierea de încuviințare a executării silite este nelegală.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al datoriei:
Așa cum s-a arătat anterio, BCR SA a cesionat suma de 28504,16 lei echivalentul a 6678,26 eur la data de 08.10.2010. Din scadențarul depus la dosar rezultă că anterior cesiunii soldul creditului în condițiile îndeplinirii de către debitor a obligațiilor contractuale ar fi fost de 5381,44 eur. Debitorul contestator nu și-a îndeplinit la termen și în integralitate obligațiile contractuale astfel încât s-a declarat scadența anticipată și creanța a fost cesionată.
Prin decizia civilă nr 489/A/2016 Tribunalul Maramureș a constatat caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit 23/2007 și a obligat BCR SA să restituie apelantului Urdas Gheorghe sumele de bani reținute în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive cu dobânda legală calculată de la data de 01.1.02014 și până la plata efectivă (f. 114-145). Sumele de bani sunt datorate în temeiul hotărârii judecătorești de către BCR SA.
Ca efect al contractului de cesiune dintre părți creanța s-a transferat în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care contractul i le conferea cedentului, păstrându-și natura, accesoriile și garanțiile. Cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanței și are dreptul de a încasa accesoriile prevăzute în contract, accesorii la care ar fi fost îndreptățit și creditorul inițial în cazul declarării scadenței anticipate a creditului.
Suma pe care este îndreptățit creditorul S SaRL să o recupereze de la debitorul contestator este de 6219,17 eur - creanța ce putea fi cesionată (constatându-se nulitatea absolută a clauzelor contractului de credit prin decizia civilă anterior menționată, efectele se produc de la data încheierii actului juridic, astfel încât se diminuează și creanța ce putea fi cesionată de către creditorul inițial) la care se adaugă ca efect al cesiunii și accesoriile contractuale datorate pentru întârzierea în executarea obligației, accesorii la care ar fi fost îndreptățit și creditorul inițial după declararea scadenței anticipate a creditului, cu luarea în considerare a dispozițiilor deciziei civile nr. 489/A/2016 în cazul incidenței acestor dispoziții la stabilirea accesoriilor. Suma de 6219,17 eur rezultă din adresa emisă de Banca Comercială Română SA la data de 10.01.2017, depusă la filele 7-8 din dosarul de apel și necontestată de părți.
Nici contestatorul apelant și nici creditorul intimat nu au cuantificat și explicitat suma datorată, respectiv de recuperat. În această situație, pe baza înscrisurilor de la dosar instanța constată că în cauză executarea silită putea fi pornită pentru recuperarea sumei de 6219,17 eur.
Pentru motivele arătate, se impune refacerea actelor de executare silită efectuate în dosar de executare silită nr 296/2016 având în vedere creanța ce putea fi cesionată ca urmare a deciziei civile nr 489/A/2016 a Tribunalului Maramureș și care a fost indicată de BCR SA ca fiind în cuantum de 6219,17 eur din care: 5381,44 euro - credit curent, 421,15 euro - credit restant, 9,42 euro - dobândă aferentă creditului curent, 378,22 euro - dobândă restantă aferentă creditului curent, 28,94 euro - dobândă credit restant, cu calcularea accesoriilor contractuale la suma cesionată reprezentând credit.
Referitor la motivul de contestație ce vizează calitatea de reprezentant al SC K R SRL pentru formularea cererii de executare silită, motiv de contestație formulat la data de 17.10.2016: preliminar se constată că acest motiv a fost formulat după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art 715 alin 1 pct 1 cod proc civilă.
În altă ordine de idei, se reține că în cauză cesiunea a intervenit la data de 08.10.2010, iar cererea de executare silită a fost formulată cel târziu la data de 29.03.2013, anterior deciziei ICCJ nr 9/2016. Această decizie statuează cu privire la reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanței de judecată după cum subliniază și apelantul. În acest context, decizia menționată nu este aplicabilă în cauză. O eventuală lipsă a calității de reprezentant în etapa executării silite poate atrage alte sancțiuni (exemplificativ menționăm sancțiunea nulității cererii de executare silită în lipsa semnăturii creditorului), excepții care nu au fost invocate în cauză.
Analizând motivul de apel în temeiul dispozițiilor legale invocate prin cerere, art 84 alin 1 c.p.c., decizia ICCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nr 9/2016, se constată pentru argumentele expuse, că acesta este neîntemeiat și nu poate conduce la anularea actelor de executare silită.
Față de motivele de contestație admise, remediul care se impune este îndreptarea actelor de executare silită și nu anularea, iar ca o consecință, se constată că este neîntemeiată cererea de restabilire a situației anterioare executării silite.
Cu privire la cheltuielile de judecată:
În temeiul dispozițiilor art. 45 alin 1 lit. f) și alin 2 din OUG 80/2013, proporțional cu pretențiile admise se va dispune restituirea către contestatorul apelant a sumei de 450 lei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru (300 lei - taxa judiciară de timbru aferentă judecării contestației la fond și 150 lei în apel). Reținem că pentru judecarea cauzei în primă instanță taxa judiciară de timbru a fost achitată conform chitanței nr 3513 seria taxa103513RO din data de 24.03.2014, iar în apel conform chitanței nr 377 seria taxa16377RO din data de 14.02.2017.
În temeiul dispozițiilor art. 451 - art. 453 cod proc. civilă, proporțional cu pretențiile admise, intimatul va fi obligat să plătească apelantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond (onorariu avocat).
Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin 2 cod proc. civilă, apelul va fi admis cu consecință admiterii în parte a contestației la executare conform dispozitivului
| ← Refugiaţi. reevaluarea probaţiunii administrate.... | Constatare nulitate act. clauze abuzive. greşita interpretare a... → |
|---|
