Tăgada paternităţii. Numele copilului
| Comentarii |
|
Cu privire la numele minorilor, acesta va rămâne numele pe care îl avea mama la data naşterii acestora, chiar dacă este numele pârâtului, soţul mamei, devenit nume comun al soţilor ca urmare a încheierii căsătoriei cu reclamanta.
Jud. Beclean, sent. civ. nr. 2223 din 13 decembrie 2011
Prin cererea înregistrată, V.C., în calitate de reprezentantă a copiilor săi minori V.A.M.D., născută la 24.02.2010, şi V.S.D., născut la
06.05.2011, a chemat în judecată pe pârâtul V.C., solicitând instanţei să constate că acesta nu este tatăl celor doi minori şi să dispună radierea din actele de naştere ale acestora a numelui şi prenumelui pârâtului.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut faptul că reclamanta este căsătorită cu pârâtul din data de 26.10.2002 şi, în timpul acestei căsătorii, s-au născut minorii V.A.M.D., la data de 24.02.2010, şi V.S.D., la data de 06.05.2011, în certificatele de naştere ale acestora figurând reclamanta în calitate de mamă şi pârâtul în calitate de tată. Din declaraţia extrajudiciară depusă de pârât la dosarul cauzei rezultă că nu el este tatăl copiilor minori, aspect confirmat prin declaraţia martorului G.M., audiat în cauză, din care rezultă că el, martorul, locuieşte împreună cu reclamanta din luna noiembrie 2008 şi că minorii sunt copiii lui, rezultaţi din relaţia de concubinaj cu reclamanta.
Având în vedere starea de fapt prezentată, instanţa constată că pârâtul nu este tatăl minorilor, drept pentru care a admis acţiunea şi a dispus radierea numelui şi a prenumelui sale de la rubrica „tatăl” din actul de naştere al minorilor şi eliberarea unui nou certificat de naştere conform acestei modificări intervenite. Cu privire la numele minorilor, acesta va rămâne V., întrucât este numele pe care îl avea mama la data naşterii minorilor, chiar dacă acesta este numele pârâtului, devenit nume comun
al soţilor ca urmare a încheierii căsătoriei cu reclamanta.
Notă. în speţă, este esenţial a se verifica dacă separaţia faptică a fost temporară în intenţii şi acceptată de ambii soţi sau, dimpotrivă, a constituit consecinţa neînţelegerilor dintre aceştia, dacă, în timpul legal al concepţiei copilului, soţii au convieţuit sau nu. Aceasta întrucât infidelitatea mamei, care, în acest interval de timp, a avut relaţii cu martorul audiat în cauză, chiar mărturisită în faţa instanţei de judecată, nu poate constitui decât un simplu element care trebuie coroborat cu alte probe, în scopul stabilirii adevărului şi prevenirii modificării statutului civil al copilului pe baza coniventei soţilor. Totodată, declaraţia soţului mamei că nu este tatăl copilului nu poate fi luată în considerare, în lipsa unor probe care să dovedească imposibilitatea absolută - de natură obiectivă sau subiectivă - a soţului mamei de a fi tatăl copiilor.
Soluţia se menţine şi în condiţiile aplicabilităţii dispoziţiilor noului Cod civil.
| ← Contestarea paternităţii copilului din căsătorie | Tăgada paternităţii. Acţiune promovată de mama copilului → |
|---|
