Termenul pentru formularea obiecţiunilor la raportul de expertiză în condiţiile în care lucrarea expertului nu a fost depusă la dosar conform art.209 al.1 Cod procedură civilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA - Sectia I civila Decizie nr. 9623 din data de 03.12.2013
Dacă dispozițiile art.209 al.1 cod procedură civilă nu sunt respectate de către expert,instanța trebuie să asigure ambelor părți din proces posibilitatea de a lua cunoștință de actul depus la dosar prin acordarea unui termen ,deoarece respectarea principiului contradictorialității impune garantarea accesului liber la actele din dosar și acordarea unui timp rezonabil pentru ca acestea să poată fi cunoscute ,astfel că formularea obiecțiunilor la acest termen acordat de instanță nu este tardivă.(dosar 1733/183/2012)
Prin sentința civilă nr.3301/04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.1733/183/2012, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. C. și P. A. N., în contradictoriu cu pârâta G. A.
A fost obligată pârâta să predea în deplină proprietate reclamanților suprafața de 61 m.p. identificată în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic F. N., ce face parte integrată din prezenta hotărâre, între punctele 2-3-4-8-20-2, potrivit planului de situație.
A fost stabilită linia de hotar dintre pârâtă și reclamanți pe punctele 8-4-5-6,. din planul de situație al raportului de expertiză.
A fost obligată pe pârâtă către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 850 lei .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
Prin sentința civilă nr 738/08.03.2012, pronunțată în dosarul nr 3508/183/2011 al Judecătoriei Băilești, definitivă și irevocabilă, reclamanților le-a fost admisă acțiunea civilă în constatare așa cum a fost precizată formulată în contradictoriu cu pârâții G. V. (fostă S. V.) și S. D. N., și s-a constat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la 09 octombrie 1976 cu privire la imobilul situat în comuna Plenița, str. Cireșilor nr. 12, județul Dolj compus din casă cu o cameră, construită din chirpici și suprafața de teren aferentă de 462 mp intravilan situat în tarlaua 100, parcelele 3747 și 3748, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare .
Din certificatul de moștenitor nr 98/23.06.2000 emis de BNP Belu Aurel si din titlul de proprietate nr 1068-59062 /11.02.1997 emis pe numele autorului pârâtei, defunctului F. L A., rezultă că pârâta este proprietara terenului situat în intravilanul com Plenița, jud Dolj, în T 100 P 3746 , în suprafață de 857 mp, învecinat cu proprietatea reclamanților .
S-a constatat că deși martorii audiați în cauză propuși de pârâtă declară că amplasamentul gardului dintre proprietățile părților nu a fost mutat, pârâta la întrebarea nr 4 din interogatoriul ce i-a fost luat de reclamanți, recunoaște că în anul 2012 a montat un gard pe linia punctelor 8-4( făcând referire la schița plan din raportul de expertiză întocmit de ing F. N.).
Din același interogatoriu luat pârâtei coroborat cu apărările din întâmpinarea sa, instanța a mai reținut că în trecut aceasta a folosit o suprafață de teren de 61 mp, proprietatea reclamanților, pe care în prezent n-o mai folosește.
Același aspect l-a confirmat în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic ing F. N., în fața acestuia pârâta recunoscând că a lăsat liber terenul în urma litigiului.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic ing F. N. ( la care a achiesat și expertul asistent C.V.), instanța a reținut că, la data efectuării măsurătorilor, suprafața măsurată a terenului proprietatea reclamanților este de 355 mp fiind mai mică cu 107 mp față de terenul deținut conform actelor de proprietate, în timp ce suprafața măsurată a pârâtei este de 868 mp, mai mare cu 11 mp, față de terenul deținut conform actelor de proprietate.
Expertul nu a avut în vedere și suprafața de 61 mp proprietatea reclamanților care era liberă la data măsurătorilor, fiind lăsată de pârâtă în nefolosință.
În consecință, față de aceste considerente, instanța a constatat că pârâta are calitate procesuală pasivă cu privire la această suprafață de teren de 61 mp și respinge excepția invocată de aceasta privind lipsa calității procesuale pasive.
Întrucât atât din declarațiile martorilor cât și din concluzia expertului, instanța a constatat că linia de hotar veche există și în prezent parțial pe punctele 4-5-6, motiv pentru care cu privire la această porțiune de demarcație dintre proprietățile părților se impune menținerea ei.
Cu privire la linia de hotar de pe aliniamentul punctelor 8-4, instanța a reținut că din declarațiile martorilor cât și din raportul de expertiză, rezultă că pe punctele 2-3-4-5 în care reclamanții se învecinează cu terenul în suprafață de 61 mp folosit de pârâta, se află un gard de sârmă, edificat de autorul pârâtei în anul 1984, potrivit susținerilor reclamantului din interogatoriu. Același aspect rezultă și din schița cadastrală depusă la înscrierea în cartea funciară a imobilului pârâtei cu suprafața măsurată de 868 mp sub nr cadastral 30104 a com Plenița.
Nu s-a făcut dovada de către reclamanți că suprafața de 11 mp teren existentă în plus la pârâtă ar proveni din terenul proprietatea lor, dimpotrivă, prin probatoriu s-a dovedit, așa cum am arătat anterior, că pe punctele 4-5-6, aliniamentul este cel vechi .
Deoarece suprafața de 61 mp, teren proprietatea reclamanților, a fost identificată de expert între punctele de amplasament 2-3-4-8-20-2 și că se învecinează cu pârâta între punctele 8-4, instanța față de reținerile mai sus enunțate, a admis în parte acțiunea civilă formulata de reclamanții P. C. si P. A. N. , a obligat pârâta să predea în deplină proprietate reclamanților suprafața de 61 m.p. identificată în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic F. N.,ce face parte integrata din prezenta hotărâre ,între punctele 2-3-4-8-20-2, potrivit planului de situație și a stabilit linia de hotar dintre pârâtă și reclamanți pe punctele 8-4-5-6. din planul de situație al raportului de expertiză.
În temeiul art 276 C proc civ, a obligat pe pârâtă către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 850 lei, reprezentând parte onorariu expertiză, taxe de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul P.C. și pârâta G. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat de reclamantul P. C. s-a susținut, în esență, că prima instanță în mod greșit a constatat prin încheierea din data de 21.11.2012 că obiecțiunile la raportul de expertiză au fost tardiv formulate, întrucât raportul nu a fost depus cu 5 zile înainte de termenul de judecată; interogatoriul luat acestuia la termenul din data de 24.10.2012 a avut loc în lipsa apărătorului său, încălcându-i-se dreptul la apărare; a fost încălcat principiul continuității completului de judecată, cauza fiind judecată la data de 24.10.2012 de un alt judecător decât cel desemnat inițial, procesu-verbal de înlocuire a judecătorului titular cu cel de pe lista de permanență fiind întocmit ulterior la data de 25.10.2012, pentru toate aceste 3 critici solicitând anularea sentinței și trimiterea spre rejudecare. De asemenea, reclamantul a criticat și în fond sentința, susținând că se impune efectuarea unei noi expertize, având în vedere că expertiza administrată în cauză nu a ținut cont de planurile parcelare eliberate de Primăria Plenița și nici nu a individualizat distinct parcelele 3747 (80 m.p.) și 3748 (382 m.p.), întrucât forma proprietăților părților în litigiu diferă în mod esențial de harta la scară a comunei tocmai în privința hotarului dintre reclamant și pârâtă, solicitând astfel schimbarea sentinței și admiterea acțiunii, atât în ceea ce privește suprafața revendicată, cât și stabilirea unei noi linii de hotar.
În apelul declarat de pârâta G. A. s-a susținut, în esență, că instanța de fond a greșit atunci când a admis, atât revendicarea, cât și grănițuirea, întrucât expertiza administrată în cauză a stabilit că aceasta nu ocupă reclamantului nicio suprafață de teren, iar linia actuală de hotar reprezentată de punctele 4-5-6 coincide cu vechea linie de hotar; referitor la cheltuielile de judecată, a susținut că nu se află în culpă procesuală, atât timp cât linia de hotar este neschimbată, iar cererea în revendicare este neîntemeiată.
Prin întâmpinare, apelantul-reclamant a solicitat respingerea apelului pârâtei, ca nefondat.
Prin sentința nr.268/05.06.2013, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr. 1733/183/2012 s-a respins apelul declarat de reclamantul P. C., cu domiciliul în Plenința, str. Cireșilor, nr. 6, județul Dolj împotriva sentinței civile nr. 3301 din 04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 1733/183/2012, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. N., cu domiciliul în Plenința, str. Cireșilor, nr. 6, județul Dolj.
S-a admis apelul declarat de pârâta G. A., cu domiciliul în Plenința, str. Cireșilor, nr. 6, județul Dolj, împotriva aceleiași sentințe.
S-a dispus schimbarea în parte a sentinței civile apelată, în sensul că respinge cererea în revendicare.
S-a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată și obligă pe pârâtă să achite reclamanților suma de 359,5 lei cheltuieli de judecată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale s. c. apelată.
S-a dispus obligarea apelantului reclamant către apelanta pârâtă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în faza apelului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut :
Apelantul-reclamant nu a înțeles, la termenul din data de 24.10.2012, să se prevaleze de norma dispozitivă prevăzută de art. 209 C.pr.civ., nesolicitând amânarea cauzei pentru studierea raportului de expertiză depus, într-adevăr, cu mai puțin de 5 zile libere, pentru că numai în atare situație în care instanța de fond nu ar fi acordat amânarea cauzei și ar fi trecut la judecata acesteia, sentința ar fi fost susceptibilă de anulare, pentru motivul încălcării principiului contradictorialității, ce impune garantarea accesului liber la actele din dosar și acordarea unui timp rezonabil pentru ca acestea să poată fi cunoscute. Altfel spus, atât timp apelantul-reclamant nu a cerut un termen pentru a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța nu era obligată să dispună din oficiu amânarea cauzei, astfel că respectiva neregularitate a fost acoperită chiar la termenul din data de 24.10.2012, ce a reprezentat prima zi de înfățișare ce a urmat acelei neregularități, întocmai cum prevăd dispozițiile art. 108 alin. 3 C.pr.civ.
În aceste condiții, de vreme ce raportul de expertiză nu se comunică părților din proces, conform regulilor procedurale civile, instanța de apel a constatat că apelantul-reclamant a avut cunoștință de conținutul acestuia la același termen din data de 24.10.2012, neînțelegând să formuleze obiecțiuni și, atât timp cât niciun text din legea procesual civilă nu prevede vreo obligație procedurală a instanței de a acorda un termen special pentru a se formula obiecțiuni la expertiză, în mod corect prima instanță a constatat tardive asemenea obiecțiuni, potrivit încheierii din data de 21.11.2012, ce se înfățișează ca pe deplin legală și temeinică.
Speculative s-au înfățișat și celelalte două critici ce vizează anularea sentinței apelate, fiind cât se poate de limpede că reclamantul prezent la acel termen de judecată din data de 24.10.2012 a fost interpelat de instanța de fond cu privire la administrarea interogatorului, acesta fiind total de acord, astfel că nici vorbă de încălcarea dreptului său la apărare pe motiv că a lipsit apărătorul său. Nici în cea ce privește nerespectarea principiului continuității apelantul-reclamant nu are dreptate, întrucât înlocuirea judecătorului titular al completului pentru ședința din data de 24.10.2012 s-a realizat cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 98 alin. 6 din ROI, neavând absolut nicio relevanță faptul că procesul verbal de consemnare a acestui incident procesual în compunerea completului de judecată a avut loc ziua următoare, respectiv la data de 25.10.2012.
De asemenea, nici criticile ce vizează fondul cauzei nu s-au înfățișat ca întemeiate, întrucât, potrivit conținutului raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe de expert-ing. F. N., acesta a avut în vedere schițele parcelare existente la Primăria Plenița (filele 58 și 59 dos. fond și redepuse sub un alt format la filele 27-37 dos. apel) și a individualizat distinct parcelele 3747 și 3748, prin comparare, neexistând diferențe ale formei din acele planuri parcelare și forma reală a proprietăților părților în litigiu, așa cum s-a constatat și prin expertiza în specialitatea topografie întocmită în cauză.
Astfel, în mod cert, aliniamentul actual al hotarului ce desparte proprietățile părților în litigiu este cel dintotdeauna, reprezentat de semne materiale vechi, în privința cărora nu s-a făcut dovada modificării în vreun fel, astfel cum se constată și concluzionează în raportul de expertiză efectuat la fond, confirmat pe deplin justificat și de instanța de fond.
De altfel, nici nu au fost invocate în cererea de apel contraargumente la dezlegările date de prima instanță, susținerile apelantului-reclamant subsumându-se unor aserțiuni abstracte și cu totul generice, fără a putea particulariza și individualiza în concret ce alte rațiuni sau mijloace de probă ar fi putut să conducă la stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea reținută de instanța de fond.
Pentru aceste considerente legale, Tribunalul,în baza art. 296 C.pr.civ., a respins apelul dedus judecății, ca nefondat.
Apelul pârâtei a fost considerat a fi fondat.
Tribunalul a constatat întemeiate criticile apelantei-pârâte, ce vizează greșita dezlegare dată de prima instanță capătului de cerere având ca obiect revendicarea imobiliară, fiind cât se poate de evident că la data declanșării procesului pârâta nu mai ocupa respectiva suprafață de teren, aspect recunoscut încă din primul moment de aceasta în cadrul formulării întâmpinării, constatat și de expert cu prilejul efectuării expertizei și necontestat niciun moment pe tot parcursul procesului de reclamanți, fapt ce conduce la concluzia că nu ne aflăm în situația clasică a revendicării imobiliare, prevăzută de dispozițiile art. 480 C.civ., în care proprietarul neposesor revendică bunul său imobil de la un posesor neproprietar, ci, dimpotrivă, la data promovării acțiunii proprietarii, în speță reclamanții, aveau posesia respectivului imobil-teren, pârâta nemaiexercitând nici un act de ocupare abuzivă de natură să-i îndreptățească la un astfel de demers judiciar.
Pentru aceste considerente legale, Tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., a admis apelul dedus judecății, ca fondat, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că respinge cererea în revendicare.
În baza dispozițiilor art. 276 C.pr.civ., având în vedere soluția dată capătului de cerere având ca obiect grănițuirea, instanța de apel a compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 359,5 lei cheltuieli de judecată în fond.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., Tribunalul a obligat apelantul-reclamant, către apelanta-pârâtă la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în faza apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Pătrașcu Costică, criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
Criticile sunt în esență următoarele :
1.Se invocă nulitatea prevăzută de art. 309 pct. 5 C.pr.civilă privind încălcarea formelor de procedură prevăzute de sancțiunea nulității prev. de art. 105 C.pr.civilă rap. la art. 209, 212 slin. 2 C.pr.civilă din materia expertizei.
Tribunalul a concluzionat eronat că din moment ce nu recurentul nu a solicitat amânarea pentru studierea raportului de expertiză depus cu 5 zile anterior termenului de judecată, instanța nu avea obligația să dispună din oficiu amânarea cauzei, considerând acea neregularitate acoperită.
În mod greșit instanța de apel a păstrat concluzia instanței de fond statuată prin Încheierea de ședință din 21.11.2012, fila 65, dosar fond, ajungând la concluzia că obiecțiunile recurentului au fost tardiv formulate, nefiind luate în considerare și în consecință solicită refacerea raportului de expertiză.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Raportul de expertiză nu a fost depus cu 5 zile înainte de termenul de judecată, fiind incidente dispoz. art.209 C.pr.civilă coroborate cu dispoz. art. 101 C.pr.civilă ținând cont că zilele 20 și 21 oct. au căzut sâmbăta și duminica.
2.O altă critică vizează faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii față de natura pricinii, față de nerespectarea art. 98 din regulamentul de ordine Interioară a instanțelor de judecată - prev. de art. 304 pct. 7 C.pr.civilă.
Tribunalul a considerat că nu are relevanță faptul că procesul verbal de stabilire a completului de judecată a fost întocmit în ziua următoare celei în care s-a ținut ședința , deși din modul de redactare a art. 98 alin. 6 din ROI- participarea judecătorului desemnat să înlocuiască magistratul stabilit inițial să judece dosarul nu poate avea loc decât după ce , în prealabil a fost întocmit procesul verbal ce statuează motivele pentru care titularul de complet nu poate participa la judecarea cauzei.
Din moment ce procesul verbal - fila 46 dosar fond privind înlocuirea judecătorului titular cu cel stabilit conform planificării de permanență s-a încheiat în data de 25.10.2012 s-a tratat cu superficialitate problema legalității constituirii completului de judecată pentru termenul din 24 octombrie 2012.
3.De asemenea se invocă nulitatea prev. de art.304 pct.9 C.pr.civilă, greșita aplicare a legii raportat la art. 261 al. 1 pct. 5 C.pr.civilă corelată cu Hotărârea CEDO din cererea nr. 57808/2000.
Instanța de apel nu a examinat în mod real criticile punctuale și sprijinite de cereri probatorii în ceea ce privește dezlegarea dată pricinii de Jud. Băilești, fiind considerată decizia din acest punct de vedere nemotivată.
4.Hotărârea este afectată de nelegalitatea prev. d e art.304 pct. 9 C:pr.civilă, greșita aplicare a legii raportat la fispoz. art. 480 Noul cod civil în materia revendicării proprietății și art. 600 Noul Cod Civil vizând grănițuirea proprietății.
Se susține că revendicarea fusese corect admisă de Jud. Băilești, ca acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Cu privire la fondul cauzei , având în vedere caracterul devolutiv al apelului, ținând cont de obiecțiunile formulate de recurent și de harta cu planurile parcelare prezentate ca acte noi în acea fază procesuală, consideră că se impunea efectuarea unei expertize tehnice în apel.
Solicită în teză principală - casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Băilești, având în vedere incidența motivelor de recurs 1 și 2.
În situația în care cele două motive de recurs vor fi apreciate ca neîntemeiate, în raport de motivele 3 și 4 solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel , pentru a se analiza cauzele de desființare a sentinței, dar în măsura în care se va trece peste ele - să fie completat probatoriul conform îndrumărilor date de instanța de recurs.
Recursul este fondat și se va admite ca atare pentru considerentele următoare :
Critica referitoare la încălcarea principiului continuității completului de judecată prin întocmirea ulterioară a procesului verbal pt. înlocuirea judecătorului titular cu cel stabilit conform planificării de permanență este neîntemeiată. Faptul că acest procesul verbal a fost întocmit în ziua următoare celei în care a avut loc ședința de judecată nu prezintă relevanță atâta timp cât înlocuirea judecătorului titular s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.98 al.6 ROI.
Întemeiate sunt însă criticile referitoare la nesocotirea art.209 cod procedură civilă și judecarea pricinii cu nerespectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare care atrag incidența prevederilor art.105 al.2 și întrunirea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 cod procedură civilă.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost depus la dosar la data de 19 .10..2012 ,cu mai puțin de 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată , conform art.209 cod procedură civilă ,în condițiile în care acest termen era fixat la data de 24.10.2012.
În consecință ,Curtea constată că termenul procedural pentru depunerea lucrării nu a fost respectat pentru ca părțile cauzei să se afle ,în data de 24.10.2012 la termenul de discutare a eventualelor obiecțiuni la raportul de expertiză ,astfel cum dispune art.212 al.2 cod procedură civilă ,legea instituind acest interval de timp tocmai pentru a da posibilitatea părților de a lua cunoștință de expertiză până la termen.
Dacă termenul nu este respectat de către expert ,instanța trebuie să asigure ambelor părți din proces posibilitatea de a lua cunoștință de actele depuse la dosar ,prin acordarea unui termen ,deoarece respectarea principiului contradictorialității impune garantarea accesului liber la actele din dosar și acordarea unui timp rezonabil pentru ca acestea să poată fi cunoscute.
Într-adevăr ,așa cum reține instanța de apel ,nici un text din legea procesual civilă nu prevede vreo obligație a instanței de a acorda un termen special pentru a se formula obiecțiuni la raportul de expertiză.
Ceea ce au greșit instanțele de fond apreciind că formularea obiecțiunilor la data de 21.11.2012 este tardivă,este că nu au ținut seama că reclamantul la termenul din data de 24 .10 2012 nu a fost asistat de apărătorul său ,aceasta fiind și cauza pentru care prima instanță a acordat un nou termen .
Astfel ,Curtea constată că la termenul din data de 21.11.2012 ,depunerea obiecțiunilor la raportul de expertiză nu era tardivă ,cum în mod greșit s - a reținut .
Față de aceste motive ,critica referitoare la termenul legal în care au fost formulate obiecțiunile la raportul de expertiză se constată a fi întemeiată.
În aceste condiții ,având în vedere caracterul devolutiv al apelului,Curtea ,urmează să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecarea apelului,pentru ca această instanță să aprecieze asupra temeiniciei obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză
| ← Refuz prelevare probe biologice de sânge.Solicitare prelevare... | Inexistenţa obligaţiei de garanţie a vânzătorului în cazul... → |
|---|
