Uzucapiune. Coindivizari. Posibilitatea dobândirii proprietăţii prin uzucapiune asupra unui bun stăpânit în coindiviziune. Intervertirea posesiei comune în posesie exclusivă
| Comentarii |
|
C. civ., art. 729, art. 1845
în cazul unei proprietăţi indivize, coproprietarii sunt presupuşi că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către un coindivizar; viciul echivocităţii posesiei poate fi însă înlăturat prin acte din care să rezulte intentia fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv.
Când unul dintre moştenitori stăpâneşte exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, în condiţiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun.
C.S.J. Secţia civilă, decizia nr. 5703 din 14 decembrie 2001,
în P.R. nr. 4/2002
Reclamanta M.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii C.I., C.N., G.L., C.J., S.D., să se constate că autoarea sa C.M. a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani imobilul succesoral rămas după decesul numitei M.C., intervenit în anul 1958. Reclamanta a arătat că a locuit în imobil împreună cu autoarea sa C.M. şi cu soţul acesteia şi au efectuat reparaţii la imobil, exercitând o posesie continuă şi netulburată timp de peste 33 de ani.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că, în cauză, nu s-a făcut dovada intervertirii posesiei, întrucât reparaţiile şi îmbunătăţirile aduse imobilului nu reprezintă, prin ele însele, acte de negare a coproprietarilor pârâţi, în sensul art. 1858 pct. 2 C. civ., ci conferă coindivizarului care le-a efectuat un drept de crcanţă împotriva celorlalţi.
Reclamanta a formulat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea.
împotriva decizici au declarat recurs pârâtele.
Pârâtele au arătat că au dobândit o cotă-parte ideală de 3/5 din imobilul în litigiu, care a fost înscris la administraţia financiară pe numele tuturor părţilor din proces, că reparaţiile imobilului s-au efectuat cu banii primiţi de coindivizari cu titlu de indemnizaţie de asigurare, iar reparaţiile au fost făcute fară consimţământul acestora, ceea ce demonstrează că pârâtele nu şi-au delăsat proprietatea, ci doar au îngăduit folosirea imobilului.
Recursul este nefondat.
Instituţia uzucapiunii presupune o posesie neviciată, adică utilă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată,
publică şi sub nume de proprietar. In cazul unei proprietăţi indivize, coproprietarii sunt presupuşi că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caractcr echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Viciul echivocităţii posesiei poate fi însă înlăturat prin acte din care să rezulte intenţia fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv. Reclamanta a făcut dovada posesiei exclusive în persoana sa şi a autoarei sale, în termenul de uzucapiune prevăzut de
lege. In mod corect, instanţa de apel a reţinut că s-a produs o inter-vertire a posesiei comune (<animus condomini) în posesie exclusivă (animus domini) prin acte precum închirieri, încasări de venituri, achitări de impozite, efectuarea unor lucrări de construcţii şi reparaţii esenţiale la imobil, carc a fost refăcut în procent 70%. Este fără relevanţă faptul că drepturile indivize ale recurentelor-pârâte sunt stabilite prin certificate de moştenitor, deoarece acestea nu constituie titluri de proprietate, ci doar atestă calitatea de moştenitor şi întinderea drepturilor succesorale.
Recurentele-pârâte au susţinut că, în speţă, s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 1847 şi art. 1890 C. civ., deoarece nu s-a făcut dovada unei posesii utile, continue, neîntrerupte, netulburate, publice şi exclusive în termenul de prescripţie de 30 de ani.
Când unul dintre moştenitori stăpâneşte exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, în condiţiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun. Aceasta rezultă din prevederile art. 729 C. civ., din al cărui conţinut se
desprinde, printre altele, ideea că împărţeala nu poate fi cerută atunci când unul dintre moştenitori opune prescripţia.
| ← Uzucapiune. Inaplicabilitatea prescripţiei achizitive.... | Uzucapiune. Posesie. Condiţii. Contract de schimb. Tranzacţie → |
|---|
