Uzucapiune. Condiţiile intervenirii uzucapiunii. Posesia sub nume de proprietar. Contract de locaţiune
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1847, art. 1854
Pentru ca posesia îndelungată a unui imobil să îşi producă efectul achizitiv prevăzut de lege, este necesar ca această posesie să îndeplinească toate cerinţele prevăzute de art. 1847 C. civ., continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
Prin semnarea unui contract de locaţiune asupra imobilului, reclamantul a încetat să mai posede sub nume de proprietar, deoarece locaţiunea este o deţinere pentru altul, iar nu pentru
sine, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de lege pentru interve-nirea uzucapiunii cu privire la posesia sub nume de proprietar.
Trib. Arad, Secţia civilă, decizia nr. 537/R din 29 iunie 2005, în C.S.M., Jurisprudenţă naţională 2004-2005, Practica judiciară a curţilor de apel şi a tribunalelor
Prin sentinţa civilă nr. 30 din 20 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1190/2004, Judecătoria Lipova a respins acţiunea civilă în constatarea uzucapiunii, formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâta L.P. şi primarul oraşului Lipova. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, deşi reclamantul a făcut dovada elementului material al posesiei, din probele administrate nu rezultă îndeplinirea elementului intenţional, acela al stăpânirii imobilului sub nume de proprietar, cu credinţa că este adevăratul proprietar al acestuia, aspect dedus de instanţa de fond din împrejurarea încheierii de către reclamant a unui contract de închiriere asupra aceluiaşi imobil, fapt ce dovedeşte o posesie pentru altul, şi nu pentru sine.
împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul G.A., prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. Cu privire la contractul de închiriere reţinut de prima instanţă ca probă în stabilirea caracterului posesiei, reclamantul a solicitat instanţei să înlăture acest înscris din ansamblul probator pc motivul că semnarea lui a reprezentat rezultatul unui abuz exercitat asupra sa. Susţinând că a preluat imobilul de la antecesorii săi, că l-a posedat mai bine de 20 de ani şi că a plătit impozitul pentru toată această perioadă, invocând în acest sens depoziţiile martorilor audiaţi, reclamantul a solicitat admiterea recursului, iar pe fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată şi apoi precizată, ca cfect al renunţării la unul din capctclc de cercrc.
Recursul a fost respins ca nefondat.
Pentru ca posesia îndelungată a unui imobil să îşi producă efectul achizitiv prevăzut de lege, este necesar ca această posesie să îndeplinească toate cerinţele prevăzute de art. 1847 C. civ., respectiv să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, iar exercitarea sub nume de proprietar a posesiei trebuie să fie neechivocă. Or, prin semnarea unui contract de închiriere, asupra acestui imobil, la data de 17 februarie 1992, reclamantul a încetat să mai posede sub nume de proprietar, deoarece locaţiunea, prin esenţa sa, este o deţinere pentru altul, iar nu pentru sine, nefiind îndeplinită aşadar condiţia prevăzută de lege cu privire la posesia sub nume de
proprietar, lipsind elementul intenţional al posesiei, păstrat ca denumire din dreptul roman - animus domini, animus sibi habendi.
Solicitarea reclamantului ca instanţa să nu ţină cont de acest contract nu a putut fi satisfăcută, întrucât încheierea abuzivă a contractului nu a fost dovedită, fiind exclusă prezumarea vreunei violenţe fizice sau morale exercitate asupra reclamantului de către cocontrac-tant, dat fiind momentul încheierii contractului - 17 februarie 1992. Pe de altă parte, împrejurarea că statul român nu este proprietar al imobilului şi în consecinţă, contractul de închiriere este nul nu are nicio relevanţă probatorie asupra posesiei. Indiferent dacă statul român este sau nu proprietar asupra imobilului, ceea ce este esenţial în cauză este că prin semnarea acestui contract de locaţiune (cu adevăratul sau falsul proprietar) reclamantul a recunoscut că nu stăpâneşte imobilul sub nume de proprietar aşa cum pretinde legea, eventuala posesie utilă exercitată până în acel moment transformându-se într-o detenţie precară - animo alieno - care nu poate constitui temei al dobândirii dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive.
| ← Uzucapiune. Posesie. Condiţii. Contract de schimb. Tranzacţie | Uzucapiune. Condiţiile uzucapiunii. Teren preluat de C.A.P. de... → |
|---|
