Uzucapiune. Condiţiile posesiei. Continuitate
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1847, art. 1860
Posesia este baza prescripţiei achizitive şi constituie singurul temei în cazul uzucapiunii de 30 de ani, fiind necesar să fie exercitată o posesie utilă.
Nici autorul, nici reclamantul nu au exercitat acte materiale continue de posesie şi nu era cunoscut ca adevărat proprietar, întrucât locuia în Franţa, iar impozitele nu au fost achitate şi nu există rol fiscal.
C.A. Constanţa, Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 150/Cdin 12 mai 2008
Reclamantul D.E.I. a chemat în judecată pe pârâţii Oraşul E., prin Primar şi Consiliul Local E. pentru ca în contradictoriu cu accştia şi prin hotărâre judecătorească să se constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate pentru terenul de 600 mp situat în E. Sud, şi prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcţiei denumită chioşc.
Reclamantul a învederat instanţei că terenul de 600 mp aparţinea fratelui tatălui său, că acesta a deccdat, nu a avut urmaşi, terenul intrând în proprietatea sa. Posesia reclamantului unită cu cea a autorilor săi depăşeşte termenul de 30 de ani prevăzut de lege.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti D.E.I. a decedat şi a fost introdus în cauză T.J., în calitate de legatar universal, care a declarat că îşi însuşeşte acţiunea formulată de defunct.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 7618 din 19 iunie 2007, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului T.J., reţinând pc baza probatoriilor administrate că în cauza de faţă nu sunt întrunite cerinţele unei posesii utile asupra bunului. Reclamantul nu a îndeplinit niciun act din care să rezulte că se consideră proprietar al terenului, în privinţa accesiunii imobiliare, s-a apreciat că dispoziţiile art. 489 C. civ. nu sunt îndeplinite.
Tribunalul Constanţa, prin decizia civilă nr. 577 din 7 decembrie 2007, a respins ca nefondat apelul civil formulat de apelantul T.J., a admis apelul declarat de apelanţii pârâţi Oraşul E. prin Primar şi Consiliului Local E., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 7618 din 19 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în sensul că a fost obligat reclamantul către pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 833 lei.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs T.J. prin care critică hotărârea instanţei de apel în sensul în care dacă s-ar fi considerat că probatoriile nu sunt complete trebuia să pună părţilor în vedere completarea acestora.
Declaraţiile martorilor nu au fost interpretate corect şi de asemenea nici raportul de expertiză. Nu s-au analizat planşele foto, chitanţele depuse care se găsesc la dosarul cauzei.
Examinând criticile formulate, Curtea reţine că uzucapiunea este acel mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale, prin posesia neîntreruptă a imobilului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 1847 C. civ. prevăd în mod imperativ condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia; conform acestui text posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar.
Posesia este baza prescripţiei achizitive şi constituie singurul temei în cazul uzucapiunii de 30 de ani, fiind necesar să fie exercitată o posesie utilă.
O posesie viciată sau o detenţie precară nu va avea ca efect dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţia achizitivă.
Potrivit art. 1860 C. civ. „orice posesor posterior are facultatea spre a opune prescripţia, să unească posesiunea sa cu posesia autorului său
Din declaraţiile martorilor audiaţi de instanţa de fond rezultă faptul că, atât D.E.I., cât şi recurentul T.J. nu au exercitat niciun act material din care să rezulte că pot fi consideraţi proprietari ai bunului. Martorii audiaţi în cauza de faţă au arătat că cei doi veneau foarte rar, respectiv de două ori în ultimii 10 ani, întrucât D.I. locuia în Franţa. Terenul a fost administrat de alte persoane, nu este împrejmuit cu un gard. Nici
actualul succesor T.J. nu are domiciliul în ţară. Chiar dacă terenul a fost închiriat, acest lucru nu s-a făcut cu respectarea legii. Nefâcându-se dovada exercitării unei posesii utile, pentru terenul din litigiu, în mod corect cele două instanţe au reţinut că textul de lege prevăzut de art. 1847 C. civ. nu a fost respectat. Posesia în cazul de faţă este lovită de viciul discontinuităţii potrivit dispoziţiilor art. 1848 C. civ.
Planşele fotografice depuse la dosar nu pot face dovada exercitării posesiei în mod continuu de peste 30 de ani.
In mod corect a reţinut raportul de expertiză faptul că delimitarea terenului nu este materializată fizic. Primăria Consiliului E. prin adresa nr. 10155/2007 a arătat că terenul din litigiu nu este împrejmuit pe nicio latură, în afară de suprafeţele ocupate de construcţiile provizorii, restul terenului este ocupat de spatii verzi.
Recurentul-reclamant nu a îndeplinit niciun act material din care să rezulte că se poate considera proprietar al terenului. Nici autorul recurentului, D.E.I., nu a îndeplinit acte materiale continue de posesie şi nu era cunoscut ca adevărat proprietar întrucât locuinţa în Franţa, aspect reţinut în mod corect de către instanţe.
De asemenea, instanţele au reţinut corect că impozitele la Primărie nu au fost achitate, întrucât această dovadă nu s-a făcut şi nu există rol fiscal deschis.
| ← Uzucapiune. Joncţiunea posesiilor. Condiţiile posesiei.... | Uzucapiune. Condiţiile uzucapiunii. Posesie începută în anii... → |
|---|
