Uzucapiune de 10-20 de ani. Just titlu. Condiţii
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1895, 1897 alin. (1);
Legea nr. 58/1974, art. 30;
Legea nr. 18/1991, art. 35 alin. (3)
Potrivit art. 1897 alin. (1) C.civ., justul titlu trebuie să fie un titlu translativ de proprietate.
Un înscris sub semnătură privată încheiat în anul 1981 nu poate constitui un just titlu, deoarece are drept efect numai naşterea unor obligaţii de a face, neputănd transmite în mod valabil dreptul de proprietate. în această situaţie, împrejurarea că înscrisul sub semnătură privată ar proveni de la o altă persoană decât adevăratul proprietar este irelevantă, condiţia cerăndu-se numai în cazul titlurilor translative de proprietate, potrivit art. 1895 C.civ. coroborat cu art. 1897 alin. (1) C.civ.
C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1257 din 21 mai 2002 (C.A. Bucureşti, P.J.C. 2001-2002, op. cit., p. 338-341) •
Notă. Legea nr. 58/1974 a fost abrogată de Decretul-lege nr. 1/1989 (M. Of. nr. 4 din de 27 decembrie 1989).
Reclamanţii P.G. şi P.C. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că sunt proprietarii unui teren în suprafaţă de 200 mp situat în Bucureşti, sectorul 1, dobândit prin uzucapiunea de scurtă durată.
Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că prin contractul autentic de vânzare-cumpărare reclamanţii au dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu, compus din construcţie, iar terenul în suprafaţă de 163 mp a urmat prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974, ulterior fiind trecut în proprietatea reclamanţilor conform art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Instanţa a mai reţinut că numitul N.G. ar fi vândut reclamanţilor, conform chitanţei aflate la dosar, şi suprafaţa de 300 mp situat în faţa imobilului respectiv.
In raport de obiectul cauzei şi faţă de actele depuse la dosar, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiunea scurtă, mai precis justa cauză, cerută de art. 1897 C.civ.
Sentinţa fondului a fost menţinută de Tribunalul Bucureşti, prin respingerea apelului reclamanţilor.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, este necesar ca posesia să se întemeieze pe un just titlu - art. 1895
C.civ. - şi să fie de bună-credinţă. Apelanţii au invocat drept just titlu înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanţă”, or prin acest act, care este o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate, ci a luat naştere doar un drept de creanţă; de aceea, el nu a fost reţinut de tribunal ca just titlu, justul titlu fiind, conform art. 1897 C.civ. un act translativ de proprietate, ce provine de la altcineva decât adevăratul proprietar.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, arătând că instanţa nu a avut în vedere că erau îndeplinite condiţiile uzucapiunii de 10-20 de ani, iar actul sub semnătură privată, care emană de altul decât adevăratul proprietar, constituie o justă cauză.
Recursul nu este fondat.
Recurenţii-reclamanţi au invocat ca just titlu un înscris sub semnătură privată încheiat în anul 1981, înscris care are doar valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, deci a unei convenţii netranslative de proprietate, al cărei unic efect a fost acela de a naşte în sarcina părţilor obligaţii de a face, respectiv de a
încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare. Or, potrivit art. 1897 alin. (1) C.civ., justul titlu este orice titlu translativ de proprietate, condiţie pe care nu o îndeplineşte titlul de care se prevalează recurenţii, deoarece acesta nu a avut ca efect transmiterea proprietăţii.
în atare situaţie, faptul că înscrisul sub semnătură privată invocat de recurenţi ar proveni de la o altă persoană decât adevăratul proprietar nu are nicio relevanţă în cauză, întrucât condiţia de a proveni de la altcineva decât adevăratul proprietar se cere numai în cazul titlurilor translative de proprietate, singurele care pot servi la dobândirea proprietăţii prin uzucapiunea de 10 la 20 de ani, potrivit art. 1895 coroborat cu art. 1897 alin. (1) C.civ.
Pe de altă parte, faptul că la epoca încheierii înscrisului sub semnătură privată, respectiv în anul 1981, nu se puteau încheia acte translative de proprietate nu îi exonerează pe cei ce solicită constatarea dobândirii proprietăţii prin efectul uzucapiunii scurte de a face dovada justului titlu în accepţiunea Codului civil, adică a unui act translativ de proprietate, în absenţa căruia acest mod de dobândire a proprietăţii nu operează.
De asemenea, este neîntemeiată şi susţinerea din recurs după care înstrăinările de terenuri pe bază de chitanţe de mână ar fi fost confirmate după anul 1990, neexistând nicio dispoziţie legală în acest sens.
Având în vedere că, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea scurtă, se cer întrunite cumulative două condiţii, anume posesia să se întemeieze pe un just titlu - act translativ de proprietate, care emană de la un non dominus şi care are dată certă - şi să fie exercitată cu bună-credinţă, în absenţa oricăreia dintre ele, uzucapiunea nu operează ca atare. împrejurarea că recurenţii ar fi posedat cu bună-credinţă terenul în litigiu nu permite reţinerea uzucapiunii, atâta timp cât cealaltă condiţie, referitoare la justul titlu, nu este îndeplinită.
| ← Uzucapiune de 30 de ani. Joncţiunea posesiilor. Stabilirea... | Uzucapiune de 30 de ani. Joncţiunea posesiilor exercitată de... → |
|---|
