Uzucapiune de 30 de ani. Joncţiunea posesiilor exercitată de către unul dintre moştenitori cu cea exercitată de autorul părţilor. Condiţii
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1860, art. 1858
Stăpânirea de către unul dintre moştenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în situaţia în care a intervenit o manifestare exterioară din partea acestuia, care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia comună în posesie exclusivă; cu alte cuvinte, să se fi produs o intervertire în fapt a posesiei.
Posesia exercitată astfel de către unul dintre moştenitori poate fi unită cu cea a autorului său, dacă ar fi unicul moştenitor al acestuia.
Nu se poate uni posesia exercitată de un moştenitor cu cea a autorului comun al părţilor în condiţiile în care se solicită în contradictoriu cu ceilalţi comoştenitori dobândirea dreptului de proprietate prin joncţiunea posesiilor, cu atât mai mult cu cât aceştia au uzat de drepturile succesorale de pe urma autorului comun.
C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 617 din 7 martie 2002 (C.A.B.P.J.C. 2001-2002, op. cit., p. 331-333)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, la data de 14.02.2000, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâţii M.F., M.E. şi M.T., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, ca rezultat al joncţiunii posesiei sale cu a autorilor săi asupra imobilului, teren şi construcţie. în motivarea cererii s-a arătat că în anul 1965, părinţii părţilor au cumpărat cu înscris sub semnătură privată terenul în suprafaţă de 386 mp. Părinţii săi au posedat paşnic, neîntrerupt şi sub nume de proprietar terenul, timp de 20 de ani, până în anul 1985. Din 1985 i l-au cedat lui, ţinând seama de faptul că tuturor celorlalţi fraţi ai săi, pârâţi în cauză, le-au procurat imobile şi autoturisme.
în anul 1985 a intrat în stăpânirea imobilului precizat ca un adevărat proprietar, nefiind deranjat în posesia sa nici de către părinţi şi nici de către fraţii săi, care au fost la curent cu această înstrăinare şi au respectat-o ca atare.
Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând în esenţă următoarele:
Pârâtul M.T. a chemat în judecată în anul 1995 vânzătoarele imobilului, solicitând constatarea valabilităţii convenţiei de vânzare-cumpărare a terenului, încheiată de către părinţii săi în calitate de cumpărători, să se constate că părinţii săi au devenit proprietarii construcţiei edificate pe teren prin accesiune şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare asupra imobilului, teren şi construcţie, ce face obiectul prezentului litigiu.
în conformitate cu dispoziţiile art. 57 C.proc.civ., au intervenit în cauză şi celelalte părţi din dosarul de faţă, inclusiv reclamantul.
Participarea reclamantului în calitate de intervenient, care a pretins aceleaşi drepturi ca şi reclamantul M.T., denotă acceptarea constituirii de
către adevăraţii proprietari vânzători a dreptului real în favoarea posesorilor, părinţi ai părţilor, drept constituit implicit în favoarea tuturor moştenitorilor acestora.
S-a reţinut astfel renunţarea din partea reclamantului la momentul soluţionării dosarului nr. 9932/1995 prin sentinţa nr. 1196/6.02.1998, moment situat ulterior împlinirii termenului prescripţiei achizitive.
Instanţa a reţinut astfel că reclamantul a renunţat la dreptul de a invoca prescripţia achizitivă pentru care în anul 1995 se împlinise termenul legal de 30 de ani.
Tribunalul Bucureşti a admis apelul reclamantului, constatând că acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiei prin uzucapiunea de 30 de ani, având în vedere că din probele administrate rezultă că autorii reclamantului şi reclamantul au posedat imobilul, teren şi construcţie, printr-o posesie utilă de 30 de ani.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimatul M.T., criti-când-o pentru următoarele motive:
- între părţi există un proces de ieşire din indiviziune, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti (dosar nr. 3545/1995), de pe urma autorilor, iar în masa succesorală de pe urma acestora este inclus şi imobilul ce face obiectul litigiului de faţă;
- nu a existat nicio joncţiune a posesiilor, cât timp a existat şi există un litigiu civil privind ieşirea din indiviziune;
- decizia tribunalului nu arată motivele pe care se sprijină.
Recursul este fondat.
Moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii cât timp se găsesc în stare de indiviziune. în aceste condiţii, posesia lor având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Stăpânirea însă de către unul dintre moştenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune; acest lucru în situaţia în care a intervenit o manifestare exterioară din partea acestuia, care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia comună în exclusivă, adică să se fi produs o intervertire în fapt a posesiei.
Joncţiunea posesiilor invocată de reclamantul-intimat M.V., unul dintre moştenitori, ar fi fost posibilă în condiţiile în care acesta ar fi fost singurul moştenitor. După cum rezultă din actele dosarului, s-a uzat de drepturile de moştenitor de pe urma autorilor comuni ai părţilor şi de către ceilalţi comoştenitori, fraţi ai reclamantului-intimat, având în vedere că
există pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti un proces de ieşire din indiviziune (în masa succesorală fiind inclus şi imobilul ce face obiectul acestui dosar) ce a fost suspendat până la soluţionarea prezentei cauze.
Se invocă astfel o joncţiune a posesiilor exercitată de reclaman-tul-intimat şi de autorii săi, în condiţiile în care celelalte părţi în cauză sunt moştenitorii autorilor, alături de reclamantul-intimat.
în aceste condiţii, se constată că în mod greşit s-a reţinut de către tribunal uzucapiunea de 30 de ani, prin unirea posesiilor exercitate de autorii reclamantului-intimat şi de acesta. Pentru perioada de posesie exercitată de autorii părţilor, toate părţile beneficiază de drepturi egale, ca succesori ai acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 1860 C.civ., referitor la joncţiunea posesiilor, posesia autorilor părţilor neputând fi unită cu o posesie exercitată de către unul dintre moştenitori pentru împlinirea termenului de 30 de ani, în condiţiile în care acesta din urmă nu este singurul succesor care poate invoca drepturi de pe urma autorilor.
| ← Uzucapiune de 10-20 de ani. Just titlu. Condiţii | Uzucapiunea de 10-20 de ani. Antecontract de... → |
|---|
