Uzucapiune de 30 de ani. Neîndeplinirea condiţiilor testamentare. Caducitatea testamentului. Uzucaparea cotei indivize de către coproprietari. Joncţiunea posesiilor. Violenţa psihică, viciu al posesiei
| Comentarii |
|
C.civ., art. 924, art. 927, art. 928, art. 1847, art. 1860, art. 1890;
Legea nr. 319/1944, art. 1 lit. c)
Potrivit art. 1847 C.civ. posesia este tulburată când este fondată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului.
Discuţiile purtate de reclamante cu posesorul, privind imobilul, cu ocazia cărora aceasta din urmă a avut o atitudine ostilă, nu pot conduce la concluzia că posesia ei a fost fondată pe violenţă, o anumită atitudine energică în apărarea posesiei neputând să o vicieze.
C.A. Bucureşti, decizia nr. 621 din 26 februarie 2002 (MJ.C.PJ. 2002, op. cit., p. 27-28)
Reclamantele A.Z.L. şi M.A. au chemat în judecată pe pârâta S.F. solicitând reducerea testamentului întocmit de defuncta D.C. în favoarea pârâtei, iar prin cererea completatoare anularea certificatului de moşte
nitor eliberat ca urmare a decesului soţului defunctei D.S. şi constatarea calităţii de moştenitoare legale ale defunctului A.S., cu atribuirea cotei indivize de 1/2 din imobilul din str. G., sector 5.
Reclamantele au arătat că unchiul lor, defunctul A.S. a testat in favoarea părinţilor lor, fraţii defunctului, cota de 1/2 din imobil, că părinţii lor nu s-au putut prevala de dispoziţiile acestui testament de teama regimului comunist, unchiul lor fiind condamnat politic, astfel încât s-a emis certificatul de moştenitor doar pe numele soţiei supravieţuitoare. Aceasta a instituit legatară universală pe pârâtă, pe numele căreia s-a emis certificatul de moştenitor pentru întreaga masă succesorală, astfel încât ele solicită reducţiunea acestui testament.
Un alt argument pentru care au solicitat recunoaşterea dreptului lor succesoral este acela că, potrivit Legii nr. 18/1991, li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care defunctul lor unchi le-a avut în proprietate.
La 9 septembrie 1999, reclamanta-pârâtă S.F. a chemat în judecată pârâtele-reclamante din cauză, solicitând instanţei să se constate că este proprietara întregului imobil: 3/4 prin moştenire şi cota de 1/4 prin uzucapiune de 30 de ani, cu joncţiunea posesiilor. Ea a arătat că autoarea sa, defuncta D.S., soţia unchiului reclamantelor, era proprietara a 1/2 din imobilul cumpărat împreună cu soţul său, 1/4 din acest imobil l-a moştenit în urma decesului (1/2 din moştenire, în concurs cu colateralii privilegiaţi), iar 1/4 l-a dobândit prin uzucapiune.
Cele două cauze au fost conexate la 14 martie 2000.
La 20 iunie 2000, pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând constatarea caducităţii legatelor cuprinse în testamentul întocmit la 24.06.1940. în motivarea cererii, aceasta a arătat că nu a fost îndeplinită condiţia stipulată în testament, că decesul testatorului să se producă „în timpul războiului”.
Judecătoria sectorului 5 a admis, în parte, acţiunea principală a reclamantelor, completată, a admis cererea reconvenţională şi pe cea conexă. Astfel:
- a fost anulat certificatul de moştenitor emis exclusiv pe numele soţiei supravieţuitoare şi s-a constatat că autorii reclamantelor, fraţii defunctului, sunt moştenitori legali ai defunctului A.S., astfel că reclamantele sunt moştenitoarele unei cote de A din imobil, în calitate de colaterali privilegiaţi, în concurs cu soţia supravieţuitoare [instanţa făcând aplicarea art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944];
- a fost constatată caducitatea dispoziţiilor testamentare prin care defunctul A.S. lasă fraţilor săi cota de 1/2 din imobil, instanţa apreciind că nu a fost realizată condiţia sub care a fost făcut legatul, respectiv decesul lui A.S. „din cauza războiului”, el decedând la mai mult de 5 ani de la terminarea acestuia, din cauza bolii; faptul că acel deces s-a produs în închisoare, defunctul fiind în executarea unei pedepse aplicată pentru o „crimă de război”, nu poate duce la o concluzie contrară.
în cauză, instanţa a apreciat că nu există vreunul din cazurile de caducitate prevăzute de art. 924, art. 927, art. 928 C.civ., fiind vorba despre o ineficacitate al legatului, iar nu de caducitate stricto sensu, instanţa folosind totuşi acest termen, consacrat de Codul civil, pentru claritatea exprimării.
- în temeiul art. 1890 şi art. 1860 C.civ., instanţa a constatat că pârâta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei părţi de 1/4 din imobilul în litigiu, prin uzucapiunea de 30 de ani, cu joncţiunea posesiilor, deoarece nu s-a făcut dovada că posesia exercitată de autoare a fost viciată. Discuţiile purtate de reclamante cu defuncta D.C. privind imobilul, cu ocazia cărora aceasta din urmă a avut o atitudine ostilă, nu pot conduce la concluzia că posesia ei a fost fondată pe violenţă, o anumită atitudine energică în apărarea posesiei neputând să o vicieze. Instanţa a reţinut că reclamantele puteau acţiona în vederea întreruperii prescripţiei achizitive, simpla teamă că ar putea suferi consecinţe negative, din cauza relevării legăturii de rudenie cu un fost condamnat pentru crime de război nefiind suficientă pentru a se constata că împotriva lor prescripţia achizitivă nu ar fi curs; reclamantele şi autorii lor au preferat să nu-şi asume acest presupus risc, dezicându-se în schimb de imobilul ce aparţinea defunctului A.S.
Reducţiunea testamentului defunctei D.S. a fost respinsă, deoarece colateralii privilegiaţi nu sunt moştenitori rezervatari, neavând calitate procesuală activă în acţiunea în reducţiune.
Tribunalul Bucureşti a admis apelul reclamantelor şi a respins cererea de constatare a uzucapiunii de 30 de ani, cu motivarea că transmiterea proprietăţii operează în virtutea legii, din momentul deschiderii succesiunii şi nu au fost îndeplinite condiţiile posesiunii pentru a prescrie achizitiv.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că testamentul defunctului
A.S., nu este caduc, deoarece a fost testată cota indiviză a testatorului şi nici nu a intervenit un testament ulterior care să îl revoce.
Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul declarat şi a respins apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a apreciat că nu a fost dovedită în vreun fel vicierea posesiei exercitată de autoarea pârâtei, că şi instanţa de fond a recunoscut dreptul reclamantei asupra moştenirii defunctului A.S., dar cota indiviză a acestora a fost uzucapată de pârâtă, ce a unit posesia sa cu cea a autoarei sale, a cărei moştenitoare testamentară este.
| ← Uzucapiune de 30 de ani. Termen de prescripţie achizitivă | Uzucapiune de 30 de ani. Joncţiunea posesiilor. Viciul... → |
|---|
