Uzucapiune de 30 de ani. Posesie precară. Obiectul uzucapiunii
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1847, art. 1853, art. 1846, art. 1890, art. 1169
Posesia precară, prin îngăduinţa proprietarului, conform art. 1853 C.civ., nu poate conduce la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune. Precaritatea este un viciu absolut şi perpetuu al posesiei, pentru că persoanele enumerate în articolul menţionat posedă pentru altul.
C.A. Constanţa, secţia civilă, decizia nr. 308 din 25 martie 2003
(M.J.C.P.J. 2003, op. cit., p. 24-25)
în cauză, reclamanţii au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de art. 1847 şi 1890 C.civ., asupra unui teren în suprafaţă de 76 mp, situat în Constanţa, în continuarea lotului de 500 mp, atribuit autorilor lor pentru edificarea construcţiei. Potrivit art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. Reclamanţii nu au făcut dovada că autorii lor au stăpânit public, netulburat şi sub nume de proprietar terenul de 76 mp, posesia acestora fiind precară.
în sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii asupra unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun în intervalul de timp determinat de lege. Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată prin art. 1890 C.civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă.
în acest sens, prin art. 1846 C.civ. se prevede că „orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii”, posesiunea fiind „deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată... de noi înşine sau de altul în numele nostru”. Prin urmare, posesiunea juridică, adică aceea apărată de lege ca manifestare exterioară a unui drept, constă atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cât şi în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretenţiunii existenţei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul său, fie sub forma unui atribut al acestuia. Exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, adică simpla detenţiune, poate avea loc în numele autorului însuşi sau în numele altuia, în acest caz beneficiile posesiunii juridice aparţinând celui a cărui pretenţie de drept se manifestă prin intermediul detentorului de fapt. în conformitate cu art. 1847 C.civ., „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar”. Prin art. 1853 C.civ. se prevede că „actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar” precum şi că „tot asemenea este posesia ce am exercitat asupra unui bun al altuia prin simpla îngăduinţă a proprietarului său”. Precaritatea este un viciu absolut şi perpetuu al posesiei, pentru că persoanele enumerate de art. 1853 C.civ. posedă pentru altul.
| ← Uzucapiune. Posesie. Joncţiunea posesiilor. Calitate... | Imobil preluat de stat în mod abuziv. Revendicare. Uzucapiune.... → |
|---|
