Uzucapiune de 30 de ani. Joncţiunea posesiilor. Viciul echi-vocităţii. Neîndeplinirea condiţiilor posesiei
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1847, art. 1860, art. 1890, art. 1895
Articolul 1847 C.civ. nu include printre condiţiile posesiei şi viciul echivocităţii. O posesie este echivocă însă atunci când sunt îndoieli cu privire la existenţa celor două elemente constitutive ale posesiei: animus şi corpus. Cu alte cuvinte, posesia este echivocă atunci când nu se cunoaşte dacă ea este manifestarea neîndoielnică a unui drept.
Din momentul în care posesorul încetează să mai plătească impozitele către stat, acesta încetează să exercite o posesie (sub cele două elemente), în contradictoriu cu adversarul său — unitatea administra-tiv-teritorială — devenind echivoc animus, şi anume intenţia de a dobândi un drept de proprietate asupra bunului.
C.A. Constanţa, decizia civilă nr. 168 din 18 februarie 2002 (MJ.C.PJ. 2002, op. cit., p. 32-33)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanţa, reclamanţii au chemat în judecată Consiliul Local Năvodari, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 1.000 mp şi construcţie formată din 2 camere şi dependinţe, prin uzucapiunea de 30 de ani, prin joncţiunea posesiilor.
în motivare au susţinut că în anul 1974 au dobândit prin înscris sub semnătură privată imobilul asupra căruia exercită o posesie utilă, aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate.
Judecătoria Constanţa a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că autorul acestora nu a exercitat o posesie publică, reclamanţii nefăcând dovadă în acest sens.
Tribunalul Constanţa a respins apelul reclamanţilor ca nefondat, reţinând în esenţă următoarele.
Din adeverinţa nr. 1954 din 14 martie 2001, care are acelaşi conţinut cu cea depusă la instanţa de fond, s-a reţinut că autorul reclamanţilor a figurat înscris în registrul agricol cu suprafaţă de 1000 mp, pentru care a achitat impozite şi taxe pentru teren şi clădire, începând cu anul 1971, fară niciun fel de menţiuni privind titlul cu care acesta a dobândit posesia. Rezulta însă cu claritate că reclamanţii posedă imobilul din anul 1974, printr-un înscris sub semnătură privată. Faţă de această situaţie, corect a reţinut prima instanţă că nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale prescripţiei achizitive de 30 de ani, reglementată de art. 1890 C.civ. Ipoteza prescripţiei de 10 până la 20 de ani, prevăzută de art. 1895 C.civ. nu se ia în discuţie, deoarece reclamanţii nu au un just titlu în sensul dispoziţiilor textului enunţat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.I. şi C.D. Curtea, examinând hotărârea atacată a respins ca nefondat recursul, pentru următoarele motive:
Este adevărat că posesorul, chiar şi de rea-credinţă, dobândeşte proprietatea asupra bunului posedat prin prescripţia achizitivă de 30 de ani.
Posesia autorului a început să se exercite public în anul 1971, an din care a început sa plătească impozit cu privire la imobilul în litigiu.
Reclamanţii cumpărători au intrat în posesia bunului în anul 1974 şi au exercitat această posesie în mod public, respectiv în contra adversarului său, unitatea administrativ-teritorială, până în anul 1985 când au achitat impozitele şi taxele aferente proprietăţii.
Acest moment nu este apreciat în mod arbitrar de către instanţă, ci rezultă chiar din cuprinsul adeverinţei nr. 1954 din 14 martie 2001 invocată de către recurenţi în susţinerea temeiniciei recursului.
Recurenţii nu au făcut dovada că ulterior anului 1985 ar mai fi achitat taxele şi impozitele datorate statului pentru folosinţa terenului, astfel că posesia a încetat să mai fie una neechivocă. Desigur, art. 1847 C.civ. nu include printre condiţiile posesiei şi viciul echivocităţii. O posesie este echivocă însă atunci când sunt îndoieli cu privire la existenţa celor două elemente constitutive ale posesiei: animus şi corpus. Cu alte cuvinte, posesia este echivocă atunci când nu se cunoaşte dacă ea este manifestarea neîndoielnică a unui drept. Din momentul în care recurenţii au încetat să mai plătească impozitele către stat (anul 1985) ei au încetat să exercite o posesie (sub cele două elemente) în contradictoriu cu adversarul lor - unitatea administrativ-teritorială având fară îndoială corpus, dar devenind echivoc animus, şi anume intenţia de a dobândi un drept de proprietate asupra bunului.
| ← Uzucapiune de 30 de ani. Neîndeplinirea condiţiilor... | Uzucapiune de 30 de ani. Joncţiunea posesiilor. Stabilirea... → |
|---|
