Uzucapiune de 30 de ani. întreruperea posesiei utile prin emiterea unui decret de expropriere. Detenţie precară
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1846, art. 1847, art. 1890
Dacă terenul posedat de o persoană în condiţiile prevăzute de art. 1846 şi 1847 C.civ. a fost trecut în proprietatea statului prin decret de expropriere, posesia utilă s-a întrerupt din momentul emiterii decretului, chiar dacă nu s-a mai realizat obiectivul vizat prin măsura exproprierii, deoarece din acel moment posesiunea s-a transformat în detenţie precară.
C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 542 din 2 februarie 2002 (C.A.B.P.J.C. 2001-2002, op. cit., p. 329-330)
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta N.T. împotriva pârâţilor A.G. şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, acţiune prin care se solicitase să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului - teren de 177 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă”, întocmit la 20 septembrie 1949, autorii reclamantei au dobândit imobilul - teren situat în Bucureşti, sectorul 2 - în posesia căruia au şi intrat la acea dată. Deşi în cauză s-a făcut dovada posesiei exercitate de reclamantă şi autorii ei timp de 30 de ani, nu s-a făcut dovada caracterului continuu, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar al acestei posesii, atâta timp cât imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 95/1986.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Tribunalul Bucureşti, împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta N.T. criti-când-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. în dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susţinut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 95/1986, decret care avea în vedere amenajarea zonei în cauză, dar cu toate acestea, recurenta a continuat să posede bunul, ceea ce înseamnă că statul a fost neglijent cu propriile bunuri.
Recursul nu este fondat.
Astfel, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1890 C.civ., referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana care solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani: posesia utilă a bunului şi exercitarea posesiei timp de 30 de ani.
Din această perspectivă, instanţele au reţinut corect că, deşi recu-renta-reclamantă a dovedit îndeplinirea celei de-a doua condiţii, pe prima nu a dovedit-o, căci nu a demonstrat că posesia a fost continuă, netulburată, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar, conform art. 1847 C.civ., bunul trecând în proprietatea statului conform Decretului nr. 95/1986, dată de la care reclamanta a devenit un simplu detentor precar.
| ← Uzucapiune de 30 de ani. Detenţie precară. Lipsa elementului... | Uzucapiune de 30 de ani. Intervertirea posesiei comune în... → |
|---|
