Uzucapiune de 30 de ani. Detenţie precară. Lipsa elementului psihologic al posesiei (animus)
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1846, art. 1847, art. 1848, art. 1890
Locatarul, exercitând posesia în numele altuia, respectiv al proprietarului, în calitate de detentor precar, nu poate beneficia de prevederile Codului civil privind uzucapiunea, oricât ar dura posesia sa.
C.A. Constanţa, decizia civilă nr. 128 din 6 februarie 2002 (M.J.C.P.J. 2002, op. cit.,p. 30-32)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta V.F. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al oraşului Eforie Nord, solicitând că prin hotărâre judecătorească să se constate că reclamanta a devenit proprietara imobilului compus din 580 mp teren şi o construcţie, situate în Eforie Nord, ca efect al uzucapiunii.
în motivare, reclamanta arată că tatăl său S.G., în prezent decedat, a fost împroprietărit în 1948 cu suprafaţa de 2 ha în fostul cartier agricol Eforie Nord, în această suprafaţă incluzându-se şi suprafaţa de 580 mp.
Pe acest teren au fost edificate două construcţii şi, încă din anul 1948, s-a realizat împrejmuirea cu gard a întregii suprafeţe.
Temeiul juridic al cererii îl reprezintă art. 1846 raportat la art. 1890 C.civ.
S-a depus la dosar schiţa cadastrală a imobilului şi titlul de proprietate emis în 1948 pentru suprafaţa de 2 ha pe numele autorului reclamantei.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că posesia exercitată de reclamantă nu a fost o posesie utilă, astfel că nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate.
Judecătoria Constanţa a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că reclamanta a făcut dovada elementului material al posesiei, însă nu şi a celui intenţional, deoarece a posedat un teren dat spre folosinţă, pentru care nu plătea impozit ca un adevărat proprietar.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Tribunalul Constanţa ca nefondat, cu motivarea că reclamanta a folosit terenul în calitate de chiriaş, iar nu în nume de proprietar.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, pentru următoarele motive. Instanţele de fond şi de apel au interpretat greşit probato-riile administrate în cauză, ignorând faptul că terenul litigios a fost proprietatea tatălui reclamantei, dobândit prin reforma agrară din 1948, terenul fiind stăpânit netulburat timp de 30 de ani de către reclamantă. Instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 1848 C.civ., reţinând că posesia exercitată a fost precară, întrucât reclamanta a plătit în perioada regimului comunist taxe de folosinţă pentru teren, iar nu impozit pe teren. în realitate, în perioada de referinţă era interzisă deţinerea a două locuinţe, motiv pentru care nu s-a putut plăti impozit pe terenul construit în suprafaţă de 580 mp.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive: Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea, în măsura în care apare ca un efect al posesiei prelungite în timp, despărţită de dreptul de proprietate, poate să reprezinte o sancţiune împotriva adevăratului proprietar, care, dând dovadă de o anumită neglijenţă, a delăsat bunul timp îndelungat.
în condiţiile în care reclamanta susţine că terenul în litigiu era proprietatea sa, moştenit de la tatăl său, care, la rândul său, l-a obţinut prin împroprietărire, acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune apare ca fiind lipsită de interes, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Terenul în suprafaţă de 580 mp, situat în intravilanul oraşului Eforie Nord face parte însă din domeniul privat al oraşului, proprietarul bunului înţelegând să îl închirieze în scopul exploatării agricole, familiei reclamantei.
Reclamanta, deşi a folosit terenul în suprafaţă de 580 mp netulburată timp de 30 de ani, nu s-a comportat ca un adevărat proprietar, neplătind impozit pe teren, ci taxe în folosinţă, în calitate de chiriaş al bunului.
Fiind un simplu detentor precar, în mod corect s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile legale impuse de art. 1846 şi urm. C.civ. pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, reclamanta confirmând împrejurarea că până în anul 1989 a achitat taxa de folosinţă pentru terenul în litigiu.
| ← Uzucapiune de 30 de ani. Teren preluat în patrimoniul... | Uzucapiune de 30 de ani. întreruperea posesiei utile prin... → |
|---|
