Uzucapiunea de 30 de ani. Joncţiunea posesiei deţinătorului actual cu a autorului său şi a autorilor lor. Condiţii. Aplicaţii
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1859, art. 1860, art. 1861, art. 1890
Prin art. 1859, art. 1860 şi art. 1861 C.civ., legea recunoaşte succesorului facultatea de a opune, ca titlu de proprietate, o prescripţiune rezultată fie din unirea posesiunii sale proprii, cu posesiunea autorului său, fie din posesiunea exercitată personal de dânsul şi neatâmată de posesiunea precară sau viciată a autorului său.
Cas., secţia I, decizia nr. 1743 din 11 iulie 1930 (J.G. nr. 37/1930, p. 1173)
întrucât în speţă este necontestat că autorul recurenţilor nu a avut în persoana sa o posesiune de 30 de ani, trebuie a se examina dacă recurenţii - intraţi în proces ca moştenitori ai lui, mort după ce i s-a intentat acţiunea de faţă - pot pretinde să se joncţioneze posesiunea acestuia cu aceea a autorilor lui, pentru ca astfel să poată fi consideraţi proprietari pe baza prescripţiunii achizitive de 30 de ani.
în spiritul art. 1860 C.civ. pentru a se putea face joncţiunea posesiunii posesorului anterior cu aceea a posesorului posterior, este necesar ca posesorul anterior să fie autorul - posesorului posterior; prin urmare este indispensabil ca posesorul posterior să stabilească transmisiunea drepturilor făcute lui de către posesorul anterior, joncţiunea posesiunilor neputând avea loc, decât în măsura acestei transmisiuni.
Făcând aplicaţiunea acestui principiu în cazul vânzărilor succesive, urmează că ultimul dobânditor nu se va putea prevala de posesiunea vânzătorului său decât pentru bunurile cuprinse în contractul său de vânzare şi nu pentru acela străin de convenţiune, chiar dacă acestea ar fi fost posedate atât de vânzător cât şi de dobânditor.
Din constatările în fapt ale Curţii de Apel rezultând că autorii autorului recurenţilor nu aveau în titlul lor imobilul denumit lotul nr. 53, ci lotul nr. 52, urmează că nici în titlul prin care autorul recurenţilor
transmitea recurenţilor numai lotul nr. 52 nu era cuprins cel cu nr. 53, care face obiectul litigiului. în aceste condiţiuni, evident că autorul recurenţilor nemaiputând fi privit ca autor al acestora in raportul cu lotul revendicat, nici aceştia nu mai pot, în sensul art. 1860 C.civ., uni posesiunea lor cu aceea a lui.
Aceasta fiind interpretarea exactă a dispoziţiilor art. 1860 C.civ., urmează că e nefondată şi critica pe care recurenţii o fac deciziei atacate, în acelaşi motiv de recurs, în legătură cu existenţa unui pretins titlu putativ, care i-ar fi permis să unească posesiunea sa cu aceea a autorului lor, pentru că, menţionatul text cerând pentru joncţiunea posesiunilor, ca posesorul anterior să fie autorul celui posterior, aceasta nu este posibil, decât în cazul când bunul a cărui posesie se invocă, să fi fost cuprins în titlul obţinut de la posesorul anterior.
O asemenea situaţiune nu există în speţă, iar credinţa singură a recurenţilor, că bunul posedat era conţinut în titlul obţinut de la autorii lor, nu poate stabili raportul de la autor la dobânditor, atât timp cât titlul contrazice o asemenea credinţă.
Aşa fiind, Curtea de Apel nu a violat niciun text de lege şi nu a comis niciun exces de putere când a decis că în speţă nu se putea face joncţiunea pretinsă de recurenţi.
| ← Comoştenitori. Nu există între ei decât prescripţia... | Uzucapiune de 10-20 de ani. Nu poate avea Ioc dacă... → |
|---|
