Uzucapiunea de 10-20 de ani. Comoştenitori. Autor comun.
| Comentarii |
|
Titlul de erede pentru a prescrie
C.civ., art. 1895
Dacă în cazul unui autor comun tuturor erezilor, o prescripţiune întemeiată pe justul titlu de erede nu poate fi invocată contra altui erede, aceasta se explică prin faptul că, într-un asemenea caz titlul ce serveşte de bază prescripţiei fiind comun tuturor moştenitorilor până la facerea împărţelii, posesiunea nu are caracter exclusiv, cum trebuie să fie posesiunea care serveşte de bază unei prescripţii.
Când un erede însă găseşte în succesiunea autorului său imediat un imobil care a aparţinut succesiunii unui autor mai depărtat, acest erede poate să înceapă în persoana sa o posesie nouă, distinctă de a autorului său, care unită cu buna credinţă şi cu titlul ce rezultă din calitatea sa de erede, poate să-l conducă la prescripţiune.
Cas., secţia I, decizia nr. 1702 din 20 iunie 1927 (J.G. nr. 25/1925, p. 915)
Recurenţii nu au invocat ca bază a prescripţiei calitatea lor de nepoţi şi moştenitori ai bunicului lor, în care caz titlul lor ar fi fost comun cu al reclamanţilor, ci calitatea lor de a fi moştenitori ai tatălui lor, deoarece în succesiunea tatălui lor au găsit pământul în litigiu şi stăpânindu-1 cu titlul de pro herede au dobândit proprietatea lui prin prescripţia de 10 ani; pentru aceasta dânşii nu aveau nevoie a face dovada intervertirii posesiunii, cum cere tribunalul, întrucât titlul şi posesia lor erau distincte de cele ale reclamanţilor şi a tatălui lor; deci puteau duce la o prescripţie în persoana lor.
| ← Titlul pro herede unit cu buna credinţă constituie un just... | Urmărirea recunoaşterii unui drept contestat prin acte... → |
|---|
