C.A. Ploieşti, nr. 329 din 26.03.2007
Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumuluitaxei judiciare de timbruse face de către instanţa de judecată, iar în art. 29 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ se menţionează că prestatorul serviciului taxabil (în speţă, instanţa), are obligaţia de a comunica plătitorului cuantumul taxei datorate.În situaţia în care pârâţii nu erau în măsură să facă o evaluare a părţii din construcţie solicitată a fi exclusă de la masa de împărţit (aşa cum au susţinut aceştia), instanţa, în virtutea rolului activ, trebuie să dispună efectuarea unei expertize preparatorii pentru a identifica şi evalua pretinsele construcţii şi, în raport de aceste date, proceda la stabilirea exactă a cuantumului taxei de timbru ce se impunea a fi achitată. Pe cale de consecinţă, numai în ipoteza în care nu se achita taxa de timbru astfel calculată, se putea proceda la anularea cererii ca insuficient timbrată, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată.Prin decizia civilă nr. 329 din 26 martie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de pârâţii B.N.G. şi B.N. împotriva deciziei civile nr. 755 din 30 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimaţii B.D., B.N., B.R., B.C. şi I.G., a dispus casarea deciziei mai sus menţionate, precum şi a sentinţei civile nr. 312 din 12 ianuarie 2006 şi a încheierii interlocutorii din 30 septembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploieşti.În speţă s-a reţinut că, urmare a promovării acţiunii introductive de către reclamanta B.D., prin care se solicita partajarea averii defunctului B.I., pârâţii B.N.G. şi B.N.M. au formulat la 26 august 2003 cerere reconvenţională, timbrată cu suma de 171.000 ROL şi timbru judiciar 3000 ROL, având ca obiect să se constate că o parte din locuinţa în litigiu a fost edificată de autorul lor, B.F., în timpul vieţii, cu mijloace materiale şi manoperă proprie, situaţie în care urmează a fi exclusă de la partaj.Prin încheierea interlocutorie pronunţată de instanţă în temeiul art. 6736C. proc. civ., s-a anulat ca insuficient timbrată cererea reconvenţională formulată de pârâţi, pe considerentul că aceştia nu au achitat taxa de timbru aferentă pretenţiilor formulate.Este de necontestat că, în cadrul procesului civil, pentru recunoaşterea drepturilor pe calea procedurii judiciare, justiţiabilii au obligaţia de a achita taxa de timbru aferentă, stabilită potrivit dispoziţiilor legale.Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată, iar în art. 29 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ se menţionează că prestatorul serviciului taxabil (în speţă, instanţa), are obligaţia de a comunica plătitorului cuantumul taxei datorate.În continuare, prin art. 36 alin. (2) din aceleaşi norme metodologice, se menţionează că în ipoteza în care acţiunile nu cuprind datele sau documentaţia necesară caracterizării actului sau calculării taxelor sau dacă nu s-au anexat dovezile din care să rezulte plata acestora, instanţele judecătoreşti stabilesc termenul de judecată şi comunică părţilor obligaţiile în legătură cu taxa de timbru ce trebuie îndeplinite până la termenul de judecată, sub sancţiunea anulării acţiunii.Pe de altă parte, art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 statuează că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal „instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată”, neîndeplinirea obligaţiei până la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea cererii.În speţă, verificând conţinutul încheierilor pronunţate de instanţa de fond (anterioare pronunţării încheierii interlocutorii), se constată că instanţa a pus în vedere apărătorului recurenţilor să achite taxa de timbru aferentă cererii reconvenţionale, fără a preciza însă care este cuantumul acesteia.În situaţia în care pârâţii nu erau în măsură să facă o evaluare a părţii din construcţie solicitată a fi exclusă de la masa de împărţit (aşa cum au susţinut aceştia), instanţa, în virtutea rolului activ, trebuie să dispună efectuarea unei expertize preparatorii pentru a identifica şi evalua pretinsele construcţii şi, în raport de aceste date, proceda la stabilirea exactă a cuantumului taxei de timbru ce se impunea a fi achitată. Pe cale de consecinţă, numai în ipoteza în care nu se achita taxa de timbru astfel calculată, se putea proceda la anularea cererii ca insuficient timbrată, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată.În practica judiciară şi în literatura de specialitate s-a statuat [plecând de la prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997] că în ipoteza în care s-a achitat o taxă de timbru pentru cererea cu care partea a investit instanţa, nu poate fi anulată întreaga acţiune ca insuficient timbrată, existând obligaţia de soluţionare a litigiului în fond în limitele cererii legal timbrate.În condiţiile în care, în speţă, odată cu depunerea cererii reconvenţionale, pârâţii achitaseră o taxă de timbru în sumă de 171.000 ROL, iar instanţa de fond, fără a comunica, deşi avea o atare obligaţie potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, cuantumul taxei judiciare datorate (limitându-se doar a le pune în vedere să timbreze cererea reconvenţională la valoare), a procedat la anularea ca insuficient timbrată a cererii, este evident că în cauză s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. De altfel, în cauza Weissman şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că anularea ca netimbrată a cererii părţilor, reprezintă o ingerinţă nejustificată în dreptul de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi o încălcare, totodată, a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, în speţă, componenta sa esenţială, dreptul de acces la justiţie.În raport de considerentele expuse anterior, Curtea a apreciat ca fiind fondat recursul formulat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., 1-a admis, a casat decizia civilă nr. 755 din 30 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, sentinţa civilă nr. 312 din 12 ianuarie 2006 şi încheierea interlocutorie din 30 septembrie 2004 pronunţate de Judecătoria Ploieşti şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploieşti, urmând ca instanţa de fond, respectând dispoziţiile legale menţionate anterior, să stabilească suma ce trebuie achitată de pârâţi cu titlu de taxă de timbru, pentru cererea formulată de aceştia şi, ulterior, să procedeze la soluţionarea corespunzătoare a cererilor cu care a fost investită de către părţi.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Taxă de timbru Neîndeplinirea de către instanţă a obligaţiei de a pune în vedere părţii cuantumul exact al sumei ce trebuie achitată cu titlu de taxă de timbru
