Decizia civilă nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 103/R/2011

Ședința publică din 14 ianuarie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.

JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C.

GREFIER : A. A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. M. și B. V. și recursul declarat de intervenienții A. I. și A. D.-M., împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. R. M. și Ș. G. A., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat B. M. E., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat O. C. A., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 23 din dosarul instanței de recurs, pârâtul intimat Ș. R. M. personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții B. M. și B. V. a fost introdus și motivat în termen legal și a fost redactat de doamna avocat O. C. A., a fost comunicat intimaților, însă până la acest moment nu este timbrat.

Recursul declarat de intervenienții A. I. și A. D.-M. a fost introdus și motivat în termen legal și a fost redactat de doamna avocat C. A. C., a fost comunicat intimaților, însă până la acest moment nu este timbrat.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamanților recurenți, avocat B. M. E., depune la dosar delegația de substituire nr.

1/(...), din care rezultă că a fost împuternicită de către doamna avocat O. C.

A. să se prezinte în substituirea sa în prezenta cauză, în fața instanței de recurs.

Pârâtul Ș. R. M. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru se da reprezentantului său posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei intervenienților recurenți și reprezentantului pârâților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat B. M. E., în substituirea doamnei avocat O. C. A., reprezentanta intervenienților recurenți, avocat C. C. și pârâtul intimat Ș. R. M. asistat de avocat T. D. V., care arată că o reprezintă și pe pârâta intimată Ș. G., lipsă fiind celelalte părți personal.

Reprezentanta intervenienților recurenți, doamna avocat C. C. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea intervenienților în fața instanței de recurs, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs în valoare de 0,15 lei.

Curtea constată că recursul declarat de intervenienții A. I. și A. D.-M. este legal timbrat.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că va face dovada achitării timbrajului aferent recursului declarat de reclamanți până la sfârșitul dezbaterilor.

Reprezentantul pârâților intimați, domnul avocat T. D. V. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentarea pârâților intimați în fața instanței de recurs.

Curtea constată că la data de (...), pârâții intimați, prin intermediul domnului avocat T. D. V., au înregistrat la dosar întâmpinare, prin care, solicită respingerea ambelor recursuri care fac obiectul prezentei cauze și obligarea în solidar a reclamanților la plata tuturor cheltuielilor de judecată pentru fond, apel și recurs, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.

Instanța înmânează reprezentantei reclamanților recurenți și reprezentantei intervenienților recurenți câte un exemplar din întâmpinarea pârâților intimați.

Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea din oficiu, invocă și pune în discuția reprezentanților părților inadmisibilitatea motivelor de recurs din cele două recursuri declarate în cauză care vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111^{1 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.}

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,

Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra celor două recursuri declarate în cauză, cu precizarea de a-și exprima poziția și față de excepția invocată din oficiu de către instanță.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că recursul declarat de reclamanți este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ. și solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a vreunuia dintre motivele de recurs, deoarece toate motivele de recurs se referă la nelegalitatea hotărârii atacate.

De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel potrivit art. 312 alin. 5

C.pr.civ., iar în subsidiar admiterea recursului și desființarea în întregime a deciziei pronunțată de instanța de apel iar după rejudecarea cauzei să se dispună respingerea ca nefondat a apelului și menținerea sentinței instanței de fond, pentru motivele de recurs dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților pentru fond, apel și recurs, constând în onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform dovezilor existente la dosar.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că hotărârea instanței de apel nu conține considerente despre modul de dezlegare a pricinii și face referire la două aspecte, respectiv arată că instanța de apel a constatat că în considerentele hotărârii primei instanțe există contradicții în sensul că în unele se reține că între părți nu există nici un raport obligațional, iar în altele se reține prezența abuzului de drept al pârâților care refuză să semneze cererea de eliberare a autorizației și de asemenea, arată că instanța de apel a reținut faptul că probele administrate în cauză nu evidențiază nici un raport obligațional în baza căruia pârâții ar putea fi obligați la semnareacererii pentru eliberarea autorizației de construire în forma modificată și face trimitere la adresa nr. 53631/43/(...) emisă de M. C.-N.

De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că o hotărâre judecătorească prin care se modifică hotărârea primei instanțe ar trebui motivată mai pe larg, nu așa cum a procedat instanța de apel, respectiv doar în cuprinsul unei singure pagini s-a referit la aspectele menționate anterior.

Prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reprezentanta reclamanților recurenți arată că în situația în care instanța de apel a constatat o contradicție între considerentele hotărârii instanței de fond, această contradicție trebuia analizată de către instanța de apel, care trebuia să aibă în vedere faptul că instanța de fond a constatat existența unor raporturi obligaționale între părți, precum și unele convenții față de care pârâții au calitatea de avânzi cauză și să repună raporturile juridice în făgașul firesc.

Reprezentanta reclamanților recurenți precizează că la dosar există probe care evidențiază convențiile dintre părți, iar instanța de apel trebuia să analizeze aplicabilitatea prevederilor art. 969, art. 970 alin. 1 și 2 și art. 973 din Codul civil, iar în ceea ce privește construcția pentru care se solicită autorizație de construire în vederea înscrierii în C.F., arată că practic executarea construcției a fost făcută de către pârâții Ș. împreună cu reclamanții B. la momentul când numai pârâții Ș. erau înscriși în C.F., iar prin contractul de vânzare-cumpărare, autoarea Ș. M. a transmis construcția și toate drepturile sale în favoarea pârâților Ș. R. M. și Ș. G. A. și odată cu acestea s-au transmis clauze juridice, respectiv obligații de avânzi cauză, pe care pârâții Ș. sunt obligați să le respecte.

Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs de 0,15 lei, precum și chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 2000 lei pentru recurs.

Reprezentanta intervenienților recurenți arată că prin recurs nu a înțeles să critice hotărârea instanței de fond, ci a dorit să se refere la starea de fapt pentru a ușura studierea dosarului de către instanța de recurs, iar când a redactat recursul declarat de intervenienți s-a prevalat de prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., astfel încât, în memoriul de recurs a invocat strict motive de nelegalitate a hotărârii atacate vizând aspecte de drept și situația juridică existentă între părțile litigante.

Având în vedere aspectele menționate anterior, reprezentanta intervenienților recurenți solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a motivelor de recurs invocată din oficiu de către instanță și admiterea recursului declarat de către intervenienți așa cum a fost formulat în scris, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului promovat în cauză și a menținerii ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de

Judecătoria Cluj-Napoca, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată pentru fond, apel și recurs, conform chitanțelor existente la dosar și a chitanțelor pe care le va depune până la sfârșitul dezbaterilor pentru a justifica plata onorariului avocațial pentru recurs.

Reprezentantul pârâților intimați arată că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, iar între părțile din prezentul dosar nu există obligații legale sau convenționale, deoarece pârâții intimați au cumpărat imobilul în litigiu, însă părțile adverse încearcă să inducă teoria că, construcția este legal edificată și poate fi întabulată în C.F.

Reprezentantul pârâților intimați solicită admiterea excepției inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate din ambele recursuri declarate în cauză și de asemenea, solicită respingerea ambelor recursuri care fac obiectul prezentei cauze și obligarea în solidar a reclamanților la plata tuturor cheltuielilor de judecată pentru fond, apel și recurs, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul pârâților intimați arată că hotărârea pronunțată în apel este clar motivată, iar instanța de apel s-a aplecat cu cea mai mare atenție asupra probelor administrate în cauză și a ajuns la concluzia că între părți nu există raporturi obligaționale.

De asemenea, reprezentantul pârâților intimați arată că cererea reclamanților este o încălcare a dreptului pârâților intimați Ș. prevăzut de C. R. și de L. nr. 3..

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de intervenienți.

Reprezentanta intervenienților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr.1821/2010 pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea precizată formulată de reclamanții B. M., B. V. în contradictoriu cu pârâții S. R., S. G., și cererea formulată de intervenienții A. I. și A. D.-M. și în consecință:

A obligat pârâții să semneze documentația necesară pentru emiterea autorizației de construire și a eliberării dovezii de luare în folosință pentru imobilele situate în C.-N., str. Franz L., nr. 28, în caz contrar sentința să țină loc de acord în acest sens.

A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

2008,3 lei în favoarea intervenienților A., respectiv 19,3 lei pentru reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarele:

Reclamanții și pârâții sunt coproprietari asupra imobilului situat în

C.-N., str. Franz L. nr. 28 înscris în CF 1. C.-N., cu nr. cadastral 10795/2/1, compus din loc de casă în str. L. nr. 28.( f 6).

În baza Autorizației de construire nr. 1715 din (...), reclamanții au edificat un imobil pe terenul mai sus identificat, nerespectându-se proiectul autorizat.

Prin notificarea transmisă pârâților la data de (...), prin intermediul executorului judecătoresc Stolnean M. și înregistrată sub nr. 283/2008, li s- a solicitat de reclamanți să se prezinte la cab. av. C. M.-L., în vederea semnării cererii, însă aceștia nu au înțeles să dea curs favorabil cererii.

În schimb, la data de (...), pârâții au trimis un răspuns, prin care au arătat că trebuie respectată autorizația existentă, că nu trebuie un proiect modificator, ci încadrarea construcției în prevederile A.C. nr. 1., chestiunea nerespectării acesteia fiind reținută în sentința civilă nr. 905/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...).

Prin această hotărâre irevocabilă, instanța a respins cererea reclamanților de intabulare a construcției edificate de ei, pe motiv că ea nu respectă autorizația, ceea ce face ca potrivit art. 37 din legea nr. 5., să nu fie considerată finalizată și să nu poată fi înscrisă în cartea funciară.

În baza Autorizației de construire nr. 1715/(...), obținută de reclamanți peste imobilul din C.-N., str. F. L. nr. 28, existent la data autorizației, reclamanții au edificat un nivel fără autorizație de construire.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, care în ciuda aparențelor este o chestiune de fond, date fiind faptele speței și specificul obiectului cererii deduse judecății.

Conform doctrinei și jurisprudenței în materie, într-adevăr, după cum au subliniat pârâții, calitatea procesuală presupune existența unei identități între: reclamant și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic obligațional dedus judecății (calitate procesuală activă), respectiv pârât și persoana obligată în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

La prima vedere, între reclamanți și pârâți nu există un raport juridic obligațional, ci doar cel de coproprietate, de vecinătate, ceea ce face evident ca pârâții să aibă calitate procesuală pasivă, obiectul cererii și temeiul de drept incident presupunând în mod obligatoriu acest lucru.

După cum rezultă din copia autorizației de la fila 25 din dosar, pârâții nu au fost titulari ai autorizației de construire nr. 1715/(...), dar au fost părinții pârâtului, aspect de care desigur, nu se poate face abstracție.

Este real că pârâții nu au participat la construcția edificată exclusiv de reclamanți fără autorizație, aserțiune valabilă din moment ce orice construcție edificată cu încălcarea sau nerespectarea autorizației de construire, este în realitate și de drept, o construcție edificată fără autorizație. Este real și că pârâții nu sunt de acord cu construcția edificată de către reclamanți, etajul fiind edificat în frauda legii.

Rămâne de discutat dacă pârâții sunt chiar terți față de autorizația de construire și față de consecințele edificării imobilului în condițiile anterior indicate.

În aparență și privind problema în mod abstract este corect că pârâții nu pot fi obligați a formula o cerere în interesul reclamanților, aspect lipsit de temei de drept, o astfel de obligare constituind o încălcare brutală a dreptului lor la liber arbitru și la libera decizie, principii de drept consfințite prin însăși C. R., C., D.-L. nr. 3. privind persoanele fizice și juridice șa.

În conformitate cu prevederile art. 5 din D. 3. privind persoanele fizice și juridice: „. fizică are capacitatea de folosință și, în afară de cazurile prevăzute de lege, capacitatea de exercițiu. C. de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații. C. de exercițiu este capacitatea persoanei de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații, săvârșind acte juridice.";, iar conform art. 6: „Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință și nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și în condițiile stabilite de lege.";

Este mai presus de orice dubiu că fiecărei persoane îi este garantată posibilitatea plenară de a avea drepturi, precum și de a-și exercita liber drepturile, în condițiile ordinii publice, fără nici o constrângere de natură subiectivă, drepturi pe care societatea le recunoaște fiecăruia dintre ei, în care fiecare individ să poată exprima liber și demn drepturile recunoscute de ordinea de drept.

Este de notorietate împrejurarea că dreptul de proprietate privată este dreptul real principal care conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra bunului apropiat în formă privată, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu cu respectarea limitelor materiale și a limitelor juridice.

Dreptul de dispoziție ca atribut al dreptului de proprietate, presupune că legea recunoaște titularului dreptului de proprietate asupra unui bun, dreptul acestuia de a dispune în mod liber de acest bun.

Este real că această construcție încalcă ordinea publică, ceea ce nu conduce însă la concluzia că reclamanții solicită să fie obligați a face împotriva voinței pârâților, acte de dispoziție cu privire la un bun edificat de aceștia în frauda legii, deci cu încălcarea ordinii publice, ceea ce este inadmisibil.

Cu toate acestea, nu se poate trage totuși concluzia că reclamanții solicită instanței să-i oblige pe pârâți să facă acte împotriva voinței lor și a legii, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.

Potrivit susținerilor părților, există o cerere de chemare în judecată care face obiectul dosarului 17.(...) al J. C.-N., prin care pârâții au solicitat în contradictoriu cu reclamanții ca instanța să dispună demolarea etajului edificat de către reclamanți fără autorizație, la imobilul din str. F. L. nr. 28.

Instanța de fond a reținut că pârâții nu au cu reclamanții nici o obligație convențională sau legală de a face, cu excepția celor decurgând din raporturile de coproprietate și de vecinătate.

Contrar celor afirmate de pârâți și contrazise de piesele dosarului, instanța de fond a apreciat că acțiunea dedusă judecății nu poate fi calificată ca un real abuz de drept din partea reclamanților, un atac abuziv asupra dreptului de proprietate al pârâților și asupra capacității lor de exercițiu, în condițiile în care reclamanții apelează la instanță, cu o cerere, prin care se solicită să fie obligați să facă ceva contrar voinței lor și contrar ordinii de drept, stabilită atât de dreptul natural cât și de legiuitor.

Drepturile subiective civile trebuie exercitate potrivit scopului lor economic și social, cu respectarea legii și a moralei, în limitele sale și cu bună-credință, principiu unanim acceptat de literatura de specialitate și practica judiciară.

Conform art. 970 alin. 1 C.civ. „convențiile trebuie exercitate cu bună credință";, dispoziție legală cu valoare de principiu și care se aplică și exercitării drepturilor subiective civile în general, după cum în mod corect au subliniat intervenienții.

În acest sens se înscriu dispozițiile art. 57 din C. R. conform cărora

";Cetățenii … trebuie să-și exercite drepturile … cu bună credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți";. per a contrario, când un drept este exercitat cu rea credință, nesocotindu-se principiul bunei credințe, ne aflăm în prezența abuzului de drept.

Esențial pentru justa soluționare a cauzei este înscrisul de la fila 134 din dosar, adresa nr. 53631/43/(...) a M. C.-N., din conținutul căreia reiese că dacă se completează documentația depusă de reclamanți cu mai multe acte, printre care și o cerere redactată și semnată de proprietarii tabulari, deci și pârâții, este posibilă eliberarea autorizației inclusiv pentru lucrările executate de o manieră defectuoasă.

Desigur că organul abilitat de lege în acest sens a analizat legalitatea

și oportunitatea pronunțării unei soluții favorabile, el purtând evident întreaga răspundere pentru deciziile date în concret.

Instanța de fond a mai reținut că intervenienții locuiesc în apartamentul nr. 4 situat pe str. Fr. L., nr. 28, ei fiind vecini cu pârâții care locuiesc în ap. nr. 1, după cum reiese din antecontractul de vânzare- cumpărare și promisiunea de sistare a stării de indiviziune de la filele 109-

112, aceștia având în coproprietate cu reclamanții și pârâții Ș., terenul pecare este amplasată construcția de pe str. Fr. L. nr. 28, așa cum reiese din

CF nr. 1053409 C.-N.

Având în vedere prev. art. 20 și ale art. 26 din L. nr. 7/1996, că vechea autorizație de construire nr. 1. a expirat de mult, intervenienții nu pot finaliza vânzarea-cumpărarea pentru apartamentul lor în lipsa intabulării construcției, implicit a apartamentului nr. 4 în CF. Or, apartamentul nr. 4 nu poate fi intabulat câtă vreme nu se eliberează o nouă autorizație de construire, nu se eliberează dovada de luare în folosință a construcției, nu se intabulează construcția în CF, iar apoi cătă vreme nu se procedează la apartamentarea acesteia.

În acest context, este logic că ei au interes și calitate procesuală activă, contrar susținerilor pârâților.

Potrivit art. 44 din Ordinul nr. 839/2009 de aprobare a N. metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, „. autorizației de construire/desființare poate fi orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept real asupra imobilului - teren și/sau construcții identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcții."

Din adresa nr. (...) emisă de către S. A. C. din cadru P. mun. C.-N., reiese cu certitudine că nu se poate redepune documentația pentru obținerea autorizației de construire în lipsa unei cereri a tuturor proprietarilor tabulari, semnate de către aceștia.

În ce privește proprietarii tabulari Ș., aceștia au dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentic în anul 2007 cota lor de proprietate de ½ parte din terenul amplasat pe str. F. nr. 28, nr. top 10795/2/1, de la părinții lor, S. I. și Ș. M.. Potrivit extrasului CF, pârâții sunt coproprietari tabulari ai terenului pe care este edificată construcția, alături de reclamanți și de intervenienți.

La rândul lor, Ș. I. și Ș. M., autorii pârâților Ș., au încheiat cu familia B. promisiune de sistare a stării de indiviziune cu privire la construcție autentificată sub nr. 1347/2005 de către notar public C. D. M., la care este anexă raportul de expertiză întocmit de către exp. T.u V., raport în baza căruia s-a convenit finalizarea lucrărilor de construire și intabularea construcției - p. 2 contract.

Instanța de fond a mai reținut că deși Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea reclamanților B. având ca obiect intabularea construcției în dosarul civil nr. (...), autorii pârâților Ș. au solicitat prin întâmpinare admiterea acțiunii - p.3 din sentința nr. 9..

În acest context, pârâții par de totală rea credință când fac trimitere la această sentință, uitând că autorii lor au fost de acord cu admiterea acțiunii și intabularea construcției în forma existentă, deci ignorând manifestarea de voință a autorilor acestora care le este opozabilă și care îi obligă juridic la a finaliza procedurile începute, chiar dacă acest aspect nu le prea convine, din câte se pare.

Promisiunea de sistare a stării de indiviziune perfectată în forma notarială este act autentic - art. 1171 C.civ. și face dovada în ce privește data sa până la înscrierea în fals, astfel că ea nu poate fi ignorată cu desăvârșire, după cum înțeleg să facă pârâții.

Este reală afirmația că acest contract autentic este opozabil și succesorilor cu titlu particular ai semnatarilor acestuia Ș. I. și M., respectiv pârâților Ș. R. și G. din prezenta cauză, aceștia fiind o categorie exceptată dela principiul relativității efectelor juridice - art. 969 C.civ.: ";convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.";

Este de notorietate că succesorul cu titlu particular profită de drepturile reale și este ținut să respecte obligațiile sau sarcinile reale născute din contractele încheiate de autorul său în legătură cu bunul sau dreptul ce i-a fost transmis, dacă se respectă următoarele condiții: să fie vorba de drepturi și obligații strâns legate de bunul dobândit de succesorul cu titlu particular; contractele care au dat naștere acestor drepturi și obligații să aibă o dată certă anterioară momentului încheierii actului între succesorul cu titlu particular și cel de la care a dobândit bunul, să fi fost îndeplinite formele de publicitate, atunci când asemenea cerințe sunt prevăzute de lege.

Acestea sunt integral îndeplinite, ceea ce face ca pârâții Ș. să exercite drepturile autorilor acestora și să îndeplinească obligațiile asumate de autorii acestora, respectiv să semneze cererile pentru obținerea autorizației de construire, precum și cea pentru eliberarea dovezii de luare în folosință a construcției, în caz contrar sentința urmând a ține loc de consimțământ.

De asemenea, întâmpinarea depusă la dos. nr. 6. al J. C.-N. de către

S. I. și Ș. M., deși este un act sub semnătură privată, are valoarea juridică a unei manifestări unilaterale de voință - act juridic irevocabil, cu dată certă, de la înregistrarea sa la dosarul cauzei prin serviciul R. al J. C.-N. - art. 1182 C.civ., după cum în mod just au subliniat intervenienții.

Ca atare, demersul reclamanților și al intervenienților nu a fost considerat un abuz de drept sau o violare a dreptului de proprietate al pârâților, ci o sarcină a proprietății dobândite de către fam. Ș., după cum în mod cât se poate de just au arătat soții A.

Un aspect extrem de important de subliniat în acest context este acela că instanța nu este datoare să verifice condițiile urbanistice de emitere a autorizației, să cenzureze astfel de acte administrative de competența instanței de contencios administrativ, ci trebuie să verifice și să stabilească dacă pârâții, în calitate de proprietari tabulari au obligația de a semna cererea de autorizare, respectiv cea de eliberare a dovezii de luare în folosință, care se depun la P. mun. C.-N. sau cel puțin pot fi obligați la acestea în virtutea respectării principiilor de bună vecinătate, de interes economic și social general, în ideea de a se face demersuri pentru ca unele acte sau fapte să poată produce efecte juridice, iar ilegalitățile sau atitudinile neconforme să poată fi remediate, înlăturate, corijate.

Din perspectiva tuturor acestor motive, instanța a apreciat că cererea principală și cea de intervenție în interes propriu și al reclamanților sunt întemeiate, ele urmând a fi admise, în baza art. 1075 și urm. din codul civil raportat la legea nr. 5..

Instanța nu și-a însușit opinia pârâților în sensul că un terț poate interveni într-un litigiu fie în apărarea dreptului propriu, fie în apărarea dreptului reclamantului sau al pârâtului, formularea în aceeași cauză a ambelor intervenții fiind inadmisibilă, ca o consecință a existenței unui conflict între drepturile care pot fi invocate de intervenient în cele două modalități.

Altfel spus, cele două cereri se exclud una pe cealaltă, neputând fi formulate în aceeași cauză. Acest raționament este fals, deoarece nu este exact și apoi, este lipsit de temei de drept.

Nimic nu îl împiedică pe intervenient să își apere un drept pe care îl invocă, atât în contradictoriu cu reclamantul cât și cu pârâtul sau dreptul invocat de o parte, în contradictoriu cu cealaltă parte dacă ele coincid.

Este și acum operant principiul fundamental de drept potrivit căruia orice nu este interzis, este permis.

În concluzie, a obligat pârâții să semneze documentația necesară pentru emiterea autorizației de construire și a eliberării dovezii de luare în folosință pentru imobilele situate în C.-N., str. Franz L., nr. 28, în caz contrar sentința va ține loc de acord în acest sens.

Precizarea de acțiune nu poate fi tardivă, deoarece ea oricum doar completează cererea inițială, raportat la adresa P. din februarie 2009.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, al principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei onorar avocațial în favoarea intervenienților

A., primii căzând în pretenții, respective, 19,3 lei pentru reclamanți - reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva sentinței sus menționate precum și împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților formulată de A. I. și A. D., (necomunicată acestora, în temeiul art. 288 alin. 3 Cod proc.civ., au declarat apel Ș. R. M. și Ș. G. A.

Prin decizia civilă nr. 465 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost admis apelul declarat de S. R. M., S. G. A. împotriva

Sentinței civile nr. 1921 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost schimbată în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de B. M. și B. V. și cererea de intervenție în interesul reclamantelor și în interes propriu formulată de A. I. și A. D. M.

A fost obligat intimatul să plătească apelanților Ș. suma de 2018,6 lei, cheltuieli de judecată în apel, respingând alte pretenții.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că în baza

Autorizației de construire nr. 1715 din (...), reclamanții-intimați au edificat un imobil pe terenul înscris în CF 1. C.-N., cu nr. cadastral 10795/2/1, nerespectându-se proiectul autorizat, peste acest imobil, existent la data autorizației, reclamanții au edificat un nivel fără autorizație de construire.

T. a constatat că în mod corect prima instanța a reținut ca pârâții nu au participat la edificarea construcției fără autorizație, că etajul a fost edificat în frauda legii și ca pârâții nu pot fi obligați a formula o cerere în interesul reclamanților, o astfel de obligare ar încalcă dreptul lor la liber arbitru si la libera decizii, principii consacrate prin însăși C. R., C., D-l 3. privind persoanele fizice și juridice.

De asemenea prima instanța in mod corect a reținut ca intre pârâți si reclamanți nu exista o obligație convenționala sau legala.

Cu toate acestea, prima instanța a reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 970 al 1 C. civ convențiile trebuie exercitate cu buna credința, dispoziției care ar fi aplicabila și exercitării drepturilor subiective civile care trebuie exercitate cu buna credința, per a contrario, când un drept este exercitat cu rea credința nu poate fi reținut decât existenta abuzului de drept.

Argumentul esențial pe baza căruia a fost admisa acțiunea este acela ca din înscrisul de la fila 134, adresa nr. 53631/43/(...) a M. C. rezulta ca daca se completează documentația depusă de reclamanți cu mai multe acteprintre care și o cerere redactata și semnata de proprietarii tabulari, este posibilă eliberarea autorizației.

Ca atare, tribunalul analizând considerentele hotărârii a constatat ca între acestea exista contradicții, în sensul ca în unele se retine ca între părți nu exista nici un raport obligațional iar în altele se retine prezenta abuzului de drept al pârâților care refuză să semneze cererea de eliberare a autorizației.

T. a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 1073 C. civ , creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, ori din probele depuse la dosar nu rezulta că între părți ar exista un raport obligațional în baza căruia pârâții ar putea fi obligați la semnarea cererii pentru eliberarea autorizației de construire în forma modificată.

Înscrisul constând în adresa nr. 53631/43/(...) a M. C., din care rezultă că dacă se completează documentația depusa de reclamanți cu mai multe acte printre care și o cerere redactată și semnată de proprietarii tabulari, este posibilă eliberarea autorizației, nu reprezintă o proba de natura a duce la concluzia ca între părți ar exista un raport obligațional și nici că prin refuzul pârâților de a semna cererea de autorizare aceștia își exercita în mod abuziv drepturile si cu rea credința, considerente care au aplicabilitate și în ceea ce-i privește pe intervenienții A. I. și A. D. M.

Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că prima instanța a făcut o greșit aplicare a legii, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr. civ , a admis apelul declarat de S. R. M., S. G. A.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. V. și B. M. precum și intervenienții A. I. și A. D. M.

Reclamanții au solicitat admiterea recursului și desființarea în întregime a deciziei pronunțată de instanța de apel iar după rejudecarea cauzei, respingerea ca nefondat a apelului și menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului critică hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor înscrise în art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ., respectiv: decizia instanței nu cuprinde de fapt motivele pe care se sprijină și cuprinde motive străine de pricină, raportul juridic și actele încheiate între părți au fost greșit interpretate iar natura și înțelesul lor a fost schimbat, hotărârea a fost pronunțată cu nesocotirea legii.

Cu referire la motivul de nelegalitate arată că instanța de apel a procedat la o cercetare superficială a raporturilor juridice deduse judecății. Rezultă o insuficientă analiză a actelor dosarului iar argumentele pentru care soluția primei instanțe a fost radical schimbată nu sunt sprijinite de trimiterile minim necesare la elementele cauzei așa cum acestea s-au conturat în dosar.

Rațiunea pentru care hotărârea J. C.-N. a fost schimbată a fost aceea că sentința atacată cuprinde contradicții. În acest sens tribunalul a făcut referire la împrejurarea că în hotărârea instanței de fond s-ar fi reținut pe de o parte că între părți nu există o obligație legală sau convențională pentru semnarea cererii de reautorizare a construcției, dar, pe de altă parte, a dat aplicare prevederilor art. 970 alin. 1 C.civ. care dispun în sensul exercitării cu buna credință a convențiilor.

Distinct de semnalarea acestei contradicții, instanța de apel a mai arătat că din probele administrate nu rezultă nici un raport juridic în baza căruia pârâții ar putea fi obligați la semnarea cererii pentru eliberarea autorizației de construire în forma modificată, s-a referit doar la adresa nr.

(...), al cărei conținut se referă la posibilitatea administrativă de reglementare a situației construcție, neanalizând nicio altă probă.

Cu privire la motivele de nelegalitate arată că, concluziile instanței de apel sunt eronate în ceea ce privește modul în care prima instanță a dezlegat litigiul și a stabilit natura raporturilor și a actelor juridice care au fost consimțite între părți.

Tribunalul Cluj, în virtutea puterii de control cu caracter devolutiv avea posibilitatea de a corija erorile pe care le-a constatat în sentința primei instanțe și de a le înlocui.

Instanța de fond a reținut că la prima vedere între reclamanți și pârâți nu există un raport obligațional, însă arată care sunt considerentele pentru care intimații au calitatea de avânzi cauză ai autorilor lor și deci ținuți să respecte obligațiile asumate de aceștia. D. acest aspect ar fi fost temeinic cercetat de tribunal s-ar fi stabilit, că pârâții nu sunt terți veritabili față de contractele încheiate de antecesorii lor cu reclamanții. C. incontestabilă de avânzi cauză face ca toate aceste contracte să le fie opozabile iar obligațiile pe care le prevăd să existe în sarcina lor.

În speță, probatoriul administrat relevă indubitabil atât încheierea între reclamanți și numiții S. I. și S. M. de convenții referitoare la executarea construcției cât și obligațiile pe care le-au consimțit atunci pe această cale.

Arată că executarea construcției pentru a cărei reautorizare solicită admiterea acțiunii a fost convenită de reclamanți cu numiții Ș. I. și S. M. La data obținerii primei autorizații de construire fam. S. era singura proprietară pe teren. U. edificării fundației, printr-o altă convenție dintre reclamanți și familia S., reclamanților li s-a vândut o cotă de ½ parte din teren și a obținut a doua autorizație de construire și împreună cu autorii pârâților au hotărât continuarea construcției în regim D+P+2E+M.

Antecesorii intimaților au încheiat cu reclamanții și un înscris intitulat

„promisiune de sistare a stării de indiviziune"; autentificat de BNP D. M. C., încheiere de autentificare nr. 1347/(...) pe baza căruia au primit suma de

10.000 Euro cu titlu de sultă pentru diferența de valoare dintre loturile formate cu privire la această construcție, în care s-a menționat că la prezenta promisiune de sistare a stării de indiviziune s-a anexat expertiza tehnică ce determină situația viitoare a imobilului și va sta la baza finalizării lucrărilor de construcție și la întabularea construcției pe apartamente conform înțelegerii. Prin urmare, este vădit cu autorii intimaților s-au obligat să respecte situația actuală a imobilului și să realizeze toate demersurile necesare pentru întabularea acestuia.

După finalizarea construcției reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr. (...) prin care au solicitat înscrierea în CF a construcției actuale, dosar în cadrul căruia autorii intimaților au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea cererii reclamanților.

Arată că intimații au acceptat situația construcției din momentul când au primit suma de 10.000.000 ROL de la reclamanți, în chitanță menționând că nu mai are nici un fel de pretenții materiale față de fam. B. în ceea ce privește imobilul în discuție. La acea dată intimatul nu era încă proprietar al terenului pe care s-a edificat construcția ce a generat situația litigioasă și a dobândit această calitate abia din 2007.

Arată că pentru a se constata calitatea de avânzi cauză trebuie și sunt îndeplinite în speță toate condițiile.

Ignorând adevăratele raporturi dintre părți, instanța de apel a dat o hotărâre cu vădită încălcare a legii. Obligația intimaților de a consimți lareautorizarea construcției derivă în mod clar din aplicarea prevederilor art. 973 comb. cu art. 969 și 970 alin. 2 C.civ., iar refuzul lor conturează un abuz de drept.

Abuzul este cu atât mai evident cu cât intimatul Ș. R. este și cel care a participat la edificarea în totalitate a construcției, a locuit efectiv în această construcție din momentul în care acest lucru a fost posibil, a participat la toate discuțiile și la semnarea înscrisurilor cu reclamanții.

Arată că nu poate fi vorba despre încercarea reclamanților de a obliga intimații să realizeze ceva contrar voinței lor și a ordinii de drept, singura solicitare fiind aceea de a respecta obligațiile asumate de autorii lor cu privire la imobilul dobândit.

Refuzul pârâților de a consimți la obținerea reautorizării construcției nu este fundamentat în cauză nici pe argumentele circumscrise prevederilor urbanistice actuale.

Din răspunsurile primite de la autoritățile administrative competente rezultă foarte clar că reautorizarea este posibilă cât și legal să fie acordată, ea fiind împiedicată exclusiv de lipsa acordului pârâților intimați. Nu există deci impedimente absolute ce decurg din normele actuale de urbanism. Iar acest lucru este evidențiat pe plan practic de împrejurarea că imobilul din litigiu este încadrat de două construcții dintre care una este mai mică, dar cealaltă este mai înaltă decât a reclamanților. C. mai mică, diferența fiind nesemnificativă, a fost edificată pe jumătate din fundația pe care a fost edificat și imobilul în litigiu. Ca atare, structura de rezistență a imobilului nu creează nici un fel de riscuri în ceea ce privește înălțimea actuală a construcției.

Intervenienții A. I. și A. D. M. au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, respingând apelul și menținând ca temeinică și legală sentința J. C.-N.

În motivarea recursului arată că locuiesc în ap.nr.4 de pe str. F., fiind vecini cu pârâții, care locuiesc în ap. nr. 1, având în coproprietate împreună cu reclamanții și pârâții S. terenul pe care este amplasată construcția, între autorii pârâților S. și reclamanții B. s-a perfectat în formă autentică promisiunea de sistare a stării de indiviziune, iar conform acestei promisiune apartamentele nr. 1 și 2 au revenit promitenților copartajanți S., iar apartamentele 3 și 4 promitenților- copartajanți B..

La momentul semnării promisiunii de sistare a stării de indiviziune, coproprietari ai terenului erau Ș. I. și M. (pentru cota de ½ parte) și B. V. și

M. (pentru cota de 1/2 parte).

Intervenienții au încheiat pentru apartamentul nr. 4 antecontract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu reclamanții B. cu nr. 1349 din 9 aug. 2005, ulterior dobândind și terenul în cotă de ½ parte, conform înscrierilor de sub B. și B. CF.

Având în vedere că vechea autorizație de construire nr. 1. a expirat, intervenienții nu pot finaliza vânzarea-cumpărarea pentru apartamentul lor în lipsa întabulării construcției, implicit a apartamentului nr. 4 în CF, or acesta nu poate fi întabulat câtă vreme nu se eliberează o nouă autorizație de construire, nu se întabulează construcția în CF și nu se procedează la apartamentarea acesteia.

Referitor la reținerea tribunalului că pe terenul din CF 1. C. reclamanții au edificat un nivel fără autorizație de construire arată că, construcția a fost finalizată astfel cum s-a stabilit de către coproprietarii B. și Ș. prin promisiunea de sistare a stării de indiviziune.

Arată că tribunalul a desființat sentința primei instanțe argumentând cu superficialitate că ar exista anumite contradicții în motivarea sentinței, motiv pentru care se impune desființarea acesteia.

În ceea ce privește susținerea din decizia recurată că adresa nr. (...) emis de P. municipiului C.-N. nu este de natură a duce la concluzia că între părți ar exista un raport obligațional și nici că prin refuzul pârâților aceștia își exercită în mod abuziv drepturile și rea-credință aceasta este eronată, deoarece în lipsa semnării cererii de către toți coproprietarii terenului, nu se poate solicita reautorizarea. Este evident că prin refuzul de a semna cererea care are ca finalitate întabularea construcției, pârâții au o conduită abuzivă, culpabilă, nerespectând sarcini asumate în trecut de autorii lor.

Susținerea instanței de apel că prin acea adresă nu se dovedește raportul obligațional este cel puțin nejuridică. R. obligațional a fost dovedit cu înscrisuri, respectiv cu promisiunea de sistare a stării de indiviziune, cu sentința civilă nr. 9. a J. C.-N. și cu contractul de vânzare-cumpărare din

2007 prin care au dobândit pârâții contract încheiat după data înscrisurilor anterior menționate.

Arată că hotărârea a fost motivată sumar și confuz aceasta echivalând cu nemotivarea hotărârii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.

În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea. Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, în condițiile în care toate probele de la dosar au fost ignorate, iar adresa P. a primit o interpretare cu totul străină de noțiuni elementare de drept, nu cunosc cum s-a făcut controlul judiciar.

Afirmația tribunalului că între părți nu există raport juridic obligațional trebuia motivată pornind de la litera legii corect interpretată și aplicată și continuând cu piesele probatorii de la dosar, astfel cum au fost dezvoltate.

Consideră că există și motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 8

C.proc.civ, deoarece adresa P. fiind interpretată complet eronat.

Pe de o parte, aceasta nu este singura probă esențială în cauză, iar pe de altă parte, aceasta nu era de natură a dovedi raportul obligațional dintre

B., intervenienții și Ș.. Cu această adresă au dovedit scopul demersului judiciar, care în acest context nu este un demers șicanator și abuziv cum s-a susținut de către pârâți.

Omisiunea de a cenzura celelalte probe echivalează cu o nemotivare a hotărârii, sau acestea în mod tacit au fost considerate ca fiind lipsite de utilitate în cauză.

Or, existența raportului obligațional este dovedită prin actele juridice menționate deja promisiune de sistare a stării de indiviziune, întâmpinare, contracte de vânzare cumpărare.

Concluzia instanței de apel, în sensul că nu există raport obligațional avându-se în vedere aceste acte, poate fi urmarea interpretării greșite a acestor înscrisuri în lumina tuturor principiilor de drept și a textelor de lege aplicabile și indicate.

Mai arată că instanța de apel prin pronunțarea deciziei recurate a procedat la aplicarea greșită a legii, în speță a principiului relativității efectelor contractului cu excepțiile sale în care se încadrează, a art. 1073

C.civ., a art. 44 din Ordinul nr. 839/2009.

Arată că instanța nu este datoare să verifice condițiile urbanistice, așa cum sugerează pârâții, ci trebuie să verifice dacă, având în vedere textele legale aplicabile, pârâții în calitate de proprietari tabulari, au obligația de asemna cererea de autorizare, respectiv cea de eliberare a dovezii de luare în folosință, care se depun la P. municipiului C.-N.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate,

Curtea de A. urmează să admită recursurile pentru următoarele considerente:

Două aspecte prezintă relevanță în cauză.

Primul este acela că reclamanții și intervenienții nu au solicitat decât ca pârâții să semneze o cerere pentru emiterea autorizației de construire și nu au solicitat însăși autorizarea.

Prin urmare toate considerentele în legătură cu legalitatea construcției, respectarea autorizației de construire, a planului de urbanism,

și altele asemenea sunt fără nici o legătură cu cauza dat fiind că atâta timp cât nu se solicită autorizarea ci formularea unei cereri în vederea autorizării reiese că legalitatea cererii va fi analizată de către autoritățile competente iar dacă va îndeplini condițiile va fi aprobată pe când în cazul în care se va constata că nu îndeplinește condițiile de legalitate cererea va fi respinsă.

Formularea unei cereri de autorizare sau reautorizare a unei construcții nu implică automat admiterea ei. Din răspunsurile primite de la autoritățile administrative competente rezultă foarte clar că reautorizarea este posibil să fie acordată, iar cercetarea unei astfel de posi bilități , constată Curtea este împiedicată exclusiv de lipsa acordului pârâților intimați.

Instanța nu este datoare să verifice condițiile urbanistice, așa cum sugerează pârâții, ci trebuie să verifice dacă, având în vedere textele legale aplicabile, pârâții în calitate de proprietari tabulari, au obligația de a semna cererea de autorizare, respectiv cea de eliberare a dovezii de luare în folosință, care se depun la P. municipiului C.-N.

Ceea ce trebuie analizat în cauză este dacă autorii pârâților au obligația să formuleze o cerere de autorizare a construcțiilor, aceasta fiind cel de al doilea aspect relevant în cauză, împreună cu problema transmiterii acestei obligații succesorilor cu titlu particular.

Instanța de apel nu a analizat promisiunea de sistare a stării de indiviziune cu privire la construcție autentificată sub nr. 1347/2005 de către notar public C. D. M. și nici întâmpinarea din dosarul civil nr. (...), prin care autorii pârâților Ș. au solicitat admiterea acțiunii având ca obiect intabularea construcției în forma existentă azi

Procedând în acest fel tribunalul nu a indicat motivele pe care se sprijină hotărârea sa cu privire la aceste acte iar atunci când afirmă că între părți nu există un raport obligațional, fără a face referire la actele de mai sus, aceași instanță interpretează greșit actul juridic dedus judecății, motive de modificare a hotărârii atacate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă.

Omițând să constate că pârâții sunt avânzi cauza hotărârea din apel este și nelegală.

Ș. I. și Ș. M., autorii pârâților Ș., au încheiat cu familia B. promisiune de sistare a stării de indiviziune cu privire la construcție autentificată sub nr. 1347/2005 de către notar public C. D. M., la care este anexă raportul de expertiză întocmit de către exp. T.u V., raport în baza căruia s-a convenit finalizarea lucrărilor de construire și intabularea construcției, în forma existentă azi, adică cu un nivel în plus față de autorizația de cosntruire.

În dosarul civil nr. (...), autorii pârâților Ș. au solicitat prin întâmpinare admiterea acțiunii având ca obiect intabularea construcției în forma existentă azi.

Prin întâmpinarea depusă la dos. nr. 6. al J. C.-N. de către S. I. și Ș. M., deși este un act sub semnătură privată, are valoarea juridică a unei manifestări unilaterale de voință - act juridic irevocabil, cu dată certă, de la înregistrarea sa la dosarul cauzei potrivit art. 1182 C.civ.

D. S. I. și Ș. M. au fost de acord cu partajarea construcției în forma în care a fost edificată și au fost de acord cu intabularea construcției în forma prezentă azi, cu un nivel în plus față de autorizație, atunci pot fi obligați să facă demersurile legale pentru aceasta, printre demersuri fiind și formularea unei cereri de autorizare a construcției.

Acest contract autentic și drepturile și obligațiile ce rezultă din el sunt opozabile și succesorilor cu titlu particular ai semnatarilor acestuia Ș. I. și

M., respectiv pârâților Ș. R. și G. din prezenta cauză, aceștia fiind o categorie exceptată de la principiul relativității efectelor juridice. P. Ș. R. și G. sunt succesori cu titlu particular dat fiind că au cumpărat de la Ș. I. și M. prin actul autentificat sub nr. 673/2007 porțiunea din imobil ce a aparținut acestora din urmă și cu privire la care vânzătorii au încheiat cu reclamanții actele juridice mai sus indicate.

Succesorul cu titlu particular profită de drepturile reale și este ținut să respecte obligațiile sau sarcinile reale născute din contractele încheiate de autorul său în legătură cu bunul sau dreptul ce i-a fost transmis, dacă se respectă următoarele condiții: să fie vorba de drepturi și obligații strâns legate de bunul dobândit de succesorul cu titlu particular; contractele care au dat naștere acestor drepturi și obligații să aibă o dată certă anterioară momentului încheierii actului între succesorul cu titlu particular și cel de la care a dobândit bunul, să fi fost îndeplinite formele de publicitate, atunci când asemenea cerințe sunt prevăzute de lege.

Nu se poate susține că doar succesorii universali pot avea calitate de avânzi cauza deoarece este unanim acceptat că această calitate o au și succesori cu titlu particular și creditorii chirografari.

Aceste condiții sunt îndeplinite în cauză, pârâții Ș. exercită drepturile autorilor acestora și sunt ținuți să îndeplinească obligațiile asumate de autorii acestora, respectiv să semneze cererile pentru obținerea autorizației de construire, precum și cea pentru eliberarea dovezii de luare în folosință a construcției.

P., în calitate de proprietari tabulari au obligația de a semna cererea de autorizare, respectiv cea de eliberare a dovezii de luare în folosință, care se depun la P. mun. C.-N. și pot fi obligați la acestea, în ideea de a se face demersuri pentru ca actele juridice emise de autorii lor, convenția de partaj și întâmpinarea din dosarul civil nr. (...) să poată produce efecte juridice, acte din care se nasc obligații care le-au fost transmise prin vânzarea imobilului obiect al partajului și le sunt opozabile chiar dacă nu au fost ei părți ci cei de la care au cumpărat bunul.

P. nu sunt terți veritabili față de contractele încheiate de antecesorii lor cu reclamanții. C. incontestabilă de avânzi cauză face ca toate aceste contracte să le fie opozabile iar obligațiile pe care le prevăd să existe în sarcina lor pentru că la rândul lor s-au legat prin raport juridic cu privire la un bun față de care cel care li l-a înstrăinat a contractat anumite obligații privitor la acel bun prin acte cu dată certă anterior înstrăinării.

În acest fel chiar dacă pârâții nu au fost părți la încheierea contractului obligațiile ce rezultă din acestea le sunt opozabile, prin efectul contractului ce l-au încheiat la rândul lor cu părțile din acele acte juridice, dat fiind că acestea din urmă au deja dată certă.

Autorii intimaților s-au obligat să respecte situația actuală a imobilului și să realizeze toate demersurile necesare pentru întabularea acestuia.

Obligația intimaților de a consimți la reautorizarea construcției derivă din aplicarea prevederilor art. 973 comb. cu art. 969 și 970 alin. 2 C.civ., iar refuzul lor îmbracă forma abuzului de drept. R. obligațional există, fiind cuprins în promisiunea de sistare a stării de indiviziune și fiind transmis prin contractul de vânzare-cumpărare din 2007 prin care au dobândit pârâții, contract încheiat după data înscrisurilor anterior menționate.

Prin refuzul de a semna cererea care are ca finalitate întabularea construcției, pârâții au o conduită culpabilă, nerespectând sarcini asumate în trecut de autorii lor.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct.

7-9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 304¹

Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursurile declarate de reclamanții B. M. și B. V. și, respectiv, de intervenienții A. I. și A. D. M. împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în tot și rejudecând, va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții S. R. M. și S. G. A., în contra sentinței civile nr. 1821/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr. (...), pe care o va menține în întregime.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe intimații S. R. M. și S. G. A., aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească reclamanților recurenți suma de 6.504,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs și apel, iar intervenienților recurenți suma de

3.500 lei, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanțelor aflate la filele 67,

69-71 dosar apel și filele 44, 46, 47 dosar recurs.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanții B. M. și B. V. și, respectiv, de intervenienții A. I. și A. D. M. împotriva deciziei civile nr. 4. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot și rejudecând, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții S. R. M. și S. G. A., în contra sentinței civile nr. 1821/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr. (...), pe care o menține în întregime.

Obligă pe intimații S. R. M. și S. G. A. să plătească reclamanților recurenți suma de 6.504,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs și apel, iar intervenienților recurenți suma de 3.500 lei.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.

GREFIER

A. A. M.

Redactat de I., dactilografiat de S. În 3 ex., la data de (...)

Judecători apel - Bolchiș F.S., Tatu D. - Tribunalul Cluj

Judecător fond - I. S. - Judecătoria Cluj-Napoca

← Decizia civilă nr. 196/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 927/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj