Decizia civilă nr. 196/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 196/A/2011

Ședința publică din 24 martie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.

GREFIER : C. B.

S-a luat în examinare- pentru pronunțare- apelul declarat de reclamanta P. A. D. C. împotriva sentinței civile nr. 841 din 8 octombrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. M. C.-N., având ca obiect acțiune în baza L.

10/2001.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 17 martie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2011.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 841 din 8 octombrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...) a fost respinsă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta M. M. T., decedată în cursul procesului, și continuată de moștenitoarea P. A. D. C. prin tutore P. E. T., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., în temeiul L. nr.

10/2001.

Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea față de pârâții S.

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. C.-N. prin P., ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin D. nr. 1837/(...), emisă de P. mun. C.-N., s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul imobilului existent la naționalizare și nerestituit în natură, situat în P. C. nr. 7, înscris în CF nr. 13431, cu nr. top. 3580 (art. 1). Potrivit art. 2 al aceleiași dispoziții, s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului identificat mai sus și cuvenită notificatoarei M. M. T., suma de 290.486 lei.

În cuprinsul art. 3 al dispoziției s-a menționat posibilitatea notificatoarei de a opta pentru acordarea de despăgubiri bănești, acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 42.731 lei, și pentru: acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționatepe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 247.755 lei.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a arătat că în imobil mai există apartamente nevândute și care pot fi restituite în natură. Reclamanta M. M. T. a formulat o precizare a acțiunii, solicitând atribuirea în natură a apartamentului nr. 7 de la etajul nr. II, reprezentând contravaloarea zidului existent pe acoperișul clădirii și a plăcii pe care S. Român a înțeles să realizeze supraetajarea, precum și a scărilor edificate de antecesorul reclamantei. În motivele precizării de acțiune reclamanta a mai arătat că pivnița imobilului compusă din spălătoria și uscătoria de la demisol, 1 WC și o cameră de serviciu au fost transformate în două camere de locuit. A. camere nu figurează în cartea funciară dar proprietarul apartamentului nr. 4 de la etajul I, numitul T. E. le-a închiriat unei societăți comerciale. Se solicită atribuirea acestui spațiu deoarece reclamantului nu i s-a atribuit nici o boxă de pivniță.

Prin D. nr. 1785/(...) s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1, cu nr. top. 3580/1/I, situat la parter, compus din: 1 sală de vânzare, 1 garderobă, 1 sas, 1 WC, 2 depozite, 1 boxă pivniță, cu suprafața utilă de 95,07 mp, cu cota indiviză de 15,1. parte și teren atribuit de 4. mp și apartamentul nr. 3, cu nr. top.

3580/1/III, situat la etaj I, compus din: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie,

1 cămară de alimente, 1 coridor, 1 antreu, 2 boxe pivniță, cu suprafața utilă de 85,80 mp, cu cota indiviză de 13,7. și teren atribuit de 3. mp, înscrise în CF col. nr. 1. și CF ind. nr. 1., din imobilul situat în P. C. nr. 7, notificatoarei M. M. T..

Apartamentele nr. 1 și 3 sunt în administrarea Consiliului

Local al municipiului C.-N., apartamentul nr. 4 a fost înstrăinat în baza L. nr. 112/1995, iar apartamentul nr. 2 a fost restituit reclamantei în baza L. nr. 112/1995, fără a-i fi achitate despăgubirile stabilite prin H. nr. 71/(...) a Comisiei Județene pentru aplicarea dispozițiilor L. nr. 112/1995.

Apartamentele nr. 5, 6 și 7 de la etajul II au fost edificate de S.

Român și nu fac obiectul L. nr. 10/2001.

Ulterior, prin D. nr. 2623/(...) s-a dispus modificarea art. 1 al

Dispoziției nr. 1785/(...), în sensul că s-a restituit și terenul curte în suprafață de 209 mp., înscrisă în CF nr. 1. cu nr. top. 3580/2, aferent imobilului situat în P. C. nr. 7.

Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de expert I. R. s-a stabilit că, față de o construcție nouă, edificată pe un teren gol, supraetajarea a beneficiat de existența următoarelor lucrări de construcții deja existente: 1. terasamente și săpături; 2. fundații din beton; 3. umpluturi pentru pardoseli, inclusiv hidroizolația; 4. peretele exterior perimetral, pe o înălțime de 80 cm (și parțial, în fronton de 1,70 m), ceea ce reprezintă 35 % din zidăria exterioară a etajului II, respectiv 25 % din zidăria totală (exterioară și de compartimentare); 5. casa scării completă, un aport apreciat la 4% din valoarea etajului II; 6. 80% din cheltuielile privind instalațiile deapă, canal, gaz și electricitate; 7. 25% din valoarea coșurilor de fum și a curților de lumină (se cuprind în cota de 25% din valoarea zidăriei).

În concluziile raportului de expertiză s-a arătat că valoarea lucrărilor în construcții deja existente pe terasa casei inițiale de 28% din etajul nr. II acoperă valoarea apartamentului nr. 7 de 24,9 % din totalul etajului II.

În privința spațiilor de la subsol, expertul a procedat la o analiză detaliată a acestora, ajungând la concluzia că acestea sunt atribuite apartamentelor nr. 1, 4, 3, 5, 6 și 7. În consecință, contrar susținerilor reclamantei nu există spații rămase în administrarea Consiliului local al mun. C.-N., cu excepția boxei aferente apartamentului nr. 7, care nu a fost înstrăinat în temeiul L. nr.

112/1995. Aprecierea expertului în sensul că fosta spălătorie, uscătorie și WC au fost atribuite în mod abuziv apartamentului nr. 4 excede competenței expertului judiciar care a fost desemnat doar pentru identificarea acestor spații și stabilirea valorii acestora.

Instanța a concluzionat că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei cu privire la existența unor spații nevândute la subsolul imobilului, deoarece anexele aferente apartamentului nr. 4 au fost evidențiate în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul L. nr. 112/1995 cu privire la acest apartament. Cu privire la susținerile referitoare la vânzarea unor apartamente în cursul soluționării notificării, este de remarcat faptul că nu s-a făcut dovada că s-ar fi solicitat constatarea nulității contractelor încheiate cu privire la acestea.

Cu privire la cererea reclamantei de a se atribui apartamentul nr. 7 în compensarea lucrărilor existente la momentul realizării supraetajării imobilului de către stat, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt întemeiate. Dintre lucrările la care face trimitere expertul judiciar ar putea fi avut în vedere eventual peretele exterior perimetral de pe terasă, care însă, raportat la dimensiunile indicate de expert - înălțime de 80 cm și parțial, în fronton de 1,70 m - nu justifică stabilirea unor despăgubiri.

Celelalte lucrări menționate de expert, constând în: casa scării, parte din zidăria exterioară, instalații de apă, gaz, canalizare, etc., nu impun acordarea unor despăgubiri în condițiile în care reprezintă părți indivize comune aferente apartamentelor, iar în privința apartamentelor restituite în natură reclamantei, cota parte aferentă fiecăruia constituie proprietatea acesteia. În acest sens, este de remarcat faptul că expertul a luat în calcul 1. terasamente și săpături; 2. fundații din beton; 3. umpluturi pentru pardoseli, inclusiv hidroizolația, lucrări efectuate cu ocazia edificării construcției în forma sa inițială, construcție din care reclamantei i s-au restituit în natură apartamentele nr. nr. 1, 2 și 3.

În concluzia celor reținute, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată cererea de acordare în compensarea lucrărilor examinate a apartamentului nr. 7 edificat de către stat și restituirea în natură a boxelor existente la subsolul imobilului. De altfel, dinmaterialul probator al cauzei rezultă că apartamentele nr. 1 și 3 aflate în proprietatea reclamantei dețin asemenea spații.

Cu privire la solicitarea reclamantei de a se acorda despăgubiri bănești în valoare actualizată, instanța a reținut că:

D. contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a L. nr. 2.

și cuprinde valoarea despăgubirilor ce urmează să fie acordate pentru partea din imobil nerestituită în natură. Legea nouă determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și instituie procedurile administrative ce se impun a fi respectate.

În speță, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit și este discutabil în ce măsură este admisibilă reactualizarea acestora.

Valoarea despăgubirilor din cuprinsul dispoziției contestată a fost stabilită unitar pentru apartamentul nr. 4 nerestituit în natură și cotele indivize aferente din construcție și teren, precum și pentru spațiile de la subsol nerestituite în natură. În cauză reclamanta a solicitat doar stabilirea valorii de circulație a apartamentului nr. 4, astfel încât, în lipsa determinării valorii celorlalte părți din imobil nerestituite în natură, nu s-ar putea proceda la stabilirea unui alt cuantum al despăgubirilor.

Față de pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

M. C.-N. prin P., acțiunea a fost respinsă ca fiind înaintată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamanta, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

În motivarea apelului apelanta a arătat cu privire la recalcularea despăgubirilor aferente apartamentului nr. 4 care nu se restituie în natură că, interpretarea instanței de fond este netemeinică și nelegală, raportat la dispozițiile art. 10 alin. 9 din Legea nr.10/2001, care prevăd că valoarea terenurilor și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Reținerea instanței de fond că valoarea despăgubirilor pentru apartamentul nr. 4 a fost stabilită pentru toate elementele nerestituite în natură, este eronată, având în vedere că expertul a luat în calcul toate elementele (cote indivize comune, inclusiv spații de la subsol nerestituite), fapt care se poate contesta prin lecturarea expertizei. În vederea stabilirii valorii de piață expertul a aplicat metode conforme cu standardele internaționale de evaluare.

În ce privește respingerea capătului de acțiune privind atribuirea apartamentului nr. 7 în compensarea lucrărilor existente în momentul supraetajării imobilului de către stat, apelanta a arătat următoarele:

Reținerile instanței de fond că numai o parte din elementele de construcție deja edificate ar putea fi luate în vedere la stabilirea despăgubirilor sunt eronate, pentru că expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că în supraetajarea construcției S. Român a beneficiatde elemente de construcție preexistente, astfel încât costul supraedificării a fost redus cu 28%.

Cu privire la compensarea contravalorii etajului 2, care revine proprietarul construcției inițiale cu apartamentul nr. 7, apelanta a arătat că, simplul fapt că pârâtul nu a întocmit o listă cu bunurile disponibile, nu înseamnă că aceste bunuri nu există, dovada clară a acestui fapt fiind făcută în cauză prin existența apartamentului nr. 7, care nefiind înstrăinat și nefăcând parte din domeniul public, se află în patrimoniul pârâtului și poate fi oferit prin compensare. A., cu atât mai mult cu cât Legea nr.10/2001 nu instituie o facultate în favoarea pârâtei, ci o obligație legală de a oferi bunuri în compensare, în măsura în care dispune de astfel de bunuri.

Cu privire la nerestituirea în natură a boxelor din subsolul construcției, apelanta a arătat că susținerile instanței de fond sunt contradictorii, că cel puțin pentru boxa aferentă apartamentului nr. 7 aflat în administrarea pârâtului, este îndreptățită la restituirea în natură.

În ce privește modalitatea de despăgubire, apelanta a arătat că titlurile și acțiunile despre care se face vorbire în dispoziția legii nu au nicio valoare efectivă, fiind doar o formulă generală fără valoare materială efectivă.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curte apreciază că este întemeiat în parte, și în consecință, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l admită în parte, pentru următoarele considerente:

Imobilul în litigiu, în componența inițială subsol, parter și etaj, a aparținut antecesorului reclamantei M. D. și a fost naționalizat de S. Român în baza Decretului nr. 92/1950. După naționalizare imobilul a fost partajat în 4 apartamente, iar S. Român a supraedificat deasupra terasei imobilului existent încă un etaj, care a fost partajat la rândul său în apartamentele 5,6 și 7.

3580/1/III, situat la etaj I, compus din: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie,

Ulterior, prin dispoziția nr. 2623/(...) (f. 81), s-a dispus modificarea art. 1 al dispoziției nr. 1785/(...) în sensul că s-a restituit și terenul curte în suprafață de 209 mp, înscris în CF 1., cu nr. top 3580/2 aferent imobilului situat în P. C. nr. 7.

Prin dispoziția nr. 1. iulie 2005 emisă de pârâtul primarul municipiului C.-N., (f. 5,6) s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul imobilului existent la naționalizare și nerestituit în natură, înscris în CF 13431 C., nr. top 3580.

Potrivit art. 2 din aceeași dispoziție s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului și cuvenită notificatoarei este în sumă de

290.486 lei.

Potrivit art. 3 al aceleiași dispoziții, notificatoarea are posibilitatea de a opta pentru acordarea de despăgubiri bănești, acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 42.731 lei și pentru acordarea de despăgubiri bănești, acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 247.555 lei.

Reclamanta a contestat această ultimă dispoziție, solicitând anularea acesteia, obligarea pârâtului să-i restituie în natură întregul imobil situat în C.-N., P. C. nr. 7, înscris în Cf inițial 13431 C. nr. top

3580 și, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii bănești în valoare reactualizată pentru acest imobil.

La data de (...) reclamanta își precizează contestația (f. 114), în sensul că solicită atribuirea în natură a apartamentului nr. 7 situat la etajul 2, reprezentând contravaloarea părților indivize comune înscrise în CF, pe care statul a înțeles să supraedifice etajul 2.

La data de (...) reclamanta își precizează acțiunea (f. 297) în sensul de a i se atribui în natură apartamentul nr. 7 în compensare pentru cota parte ce-i revine din apartamentele 5,6 și 7, care au fost edificate pe terasa imobilului proprietatea antecesorilor ei, precum și prin compensare cu valoarea apartamentului nr. 4, apartament care nu poate fi restituit în natură, fiind vândut foștilor chiriași.

Prin aceeași precizare reclamanta a solicitat să-i fie acordate despăgubiri bănești pentru diferența de valoare rezultată în urma operațiunilor de compensare.

Pentru identificarea imobilului în litigiu, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, efectuată de expert I. R., prin care s-a stabilit că după naționalizare, imobilul a fost supraetajat cu etajul 2, edificat pe terasa existentă, folosindu-se facilitățile oferite (casa scării, parte din zidăria exterioară, instalații, etc), că apartamentele 5 și 6 au fost vândute în condițiile L. nr.

112/1995, iar apartamentul nr. 7 rămas în proprietatea S.ui Român, în administrarea operativă a Consiliului Local al municipiului C.-N., fapt ce rezultă din CF ind. 1. C. (f. 204).

Prin aceeași expertiză s-a stabilit că acordul adus la edificarea etajului 2 de elementele de construcții deja existente pe terasa imobilului inițial este de 28%, că suprafața apartamentului nr. 7 este de 54,35 mp, ceea ce reprezintă 24,9% din totalul suprafeței utile a apartamentelor 5, 6 și 7 în suprafață totală de 218,23 mp. În concluzie, din valoarea lucrărilor de construcții deja existente pe terasa casei inițiale, 28% din etajul 2 acoperă valoarea apartamentului nr. 7 de 24,9% din totalul etajului 2.

Experta I. R. a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, respectiv descrierea exactă a spațiului existent la subsol, în sensul dea se preciza dacă acesta a făcut sau nu parte din componența apartamentului vândut de către S. Român, dacă în aceste spații au fost cuprinse spălătoria și uscătoria și care construcții au fost edificate de S. Român ulterior preluării imobilului.

La 23 iulie 2006 a decedat reclamanta M. M. T. procesul fiind continuat de P. A. D. C. prin P. E. T., numită tutore în baza dispozițiilor nr. 4146 din 23 iunie 2008 a P.ui municipiului C.-N. (f.

258, 259, 261).

Urmare precizării de acțiune de la termenul din 6 noiembrie

2009, instanța a încuviințat efectuarea expertizei tehnice având ca obiectiv stabilirea valorii apartamentelor nr. 4,5 și 6 din imobilul în litigiu, stabilirea valorii apartamentului nr. 7 și calcularea sumelor rezultate din compensarea valorii apartamentului nr. 7 cu valoarea apartamentelor vândute chiriașilor, ținându-se cont de cota ce revine reclamantei asupra apartamentelor 5,6 și 7, precum și valoarea apartamentului nr. 4 din imobil. Expertiza tehnică a fost efectuată în cauză de expertul T. M. (f. 37-59), care a stabilit că valoarea apartamentului nr. 4 este de 103.800 Euro (439.043 lei), că valoarea apartamentului nr. 5 este de 74.200 Euro (313.844 lei), că valoarea apartamentului nr. 6 este de 67.500 Euro (285.505 lei) și valoarea apartamentului nr. 7 este de 46.400 Euro (196.258 lei), total 188.100

Euro (599.349 lei).

Valoarea lucrărilor de construcție deja existente pe terasa casei inițiale reprezintă 28% din valoarea apartamentelor nr. 5,6 și 7, astfel că în raport de acest procent, valoarea care s-ar cuveni reclamantei este de 52.768 Euro.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1, din Legea nr. 10/2001,

„mobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza L. nr.

139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, încondițiile prezentei legi";.

Conform dispozițiilor art. 7 și 9 din același act normativ, „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură";, „dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege";, iar conform art. 9 „ imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini";.

Conform art. 9 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a L. nr.10/2001, „. ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prevăzute de lege constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, situație care poate implica și acordarea unui alt imobil la schimb";.

Rezultă așadar că legiuitorul a stabilit regula restituirii în natură, iar atunci când acest lucru nu este posibil, se va proceda la compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în legătură cu acest aspect (decizia nr. 1895/2019), reținând că în cazul în care se face dovada că există bunuri pe care în mod abuziv unitatea deținătoare refuză să le ofere în compensare persoanelor cărora nu le poate restitui imobilele în natură, instanța de judecată poate sancționa acest abuz, depunând ea însăși acordarea acestei măsuri reparatorii în echivalent, în soluționarea contestației intentate împotriva dispoziției emise.

În raport de considerentele reținute, curtea apreciază că reținerile instanței de fond cu privire la faptul că dintre lucrările la care face trimitere expertiza ar putea fi avute în vedere eventual peretele exterior perimetral de pe terasă, care însă, raportat la dimensiunile indicate de expertă, înălțime 80 cm și parțial front de

1,70 m, nu justifică stabilirea de despăgubiri, sunt neîntemeiate.

În speță s-a dovedit că pârâtul deține bunuri pe care nu le-a oferit în compensare, respectiv apartamentul nr. 7, a cărui valoare reprezintă 24,9% din valoarea etajului 2, că valoarea lucrărilor de construcții deja existente pe terasa casei inițiale de 28% din etajul 2 acoperă valoarea apartamentului nr. 7.

În consecință, curtea, urmare admiterii în parte a apelului va schimba parțial sentința atacată în sensul că va admite în parte plângerea formulată de reclamantă și, în consecință, va anula parțial dispoziția nr. 1. iulie 2005 emisă de P. municipiului C.-N. și va atribui reclamantei în compensare apartamentul nr. 7 din imobilul situat în C.-N., P. C. nr. 7, înscris în Cf ind. 1. C., cu părțile indivize comune înscrise în CF 1. C..

Cu privire la cererea reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, urmare compensării cu valoarea apartamentului nr. 4, care nu poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat în condițiile L. nr. 112/1995, curtea reține următoarele:

Instanța de fond, conform precizării de la fila 297, a fost investită și cu cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru diferența de valoare rezultată în urma operațiunilor de compensare.

Prin decizia nr. XX/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat a entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Or, soluționarea pe fond a notificării, în sensul statuat prin această decizie, presupune și stabilirea despăgubirilor, ceea ce ar evita un nou proces în fața instanței de contencios administrativ, în cazul în care s-ar parcurge procedura prevăzută de T. VII al L. nr. 2., proces care ar duce la o durată nerezonabilă a termenului de soluționare a notificării, încălcându-se astfel art. 6 Paragraful 1 din C.E.D.O.

A accepta că instanța de judecată nu se poate substitui autorității investite prin T. VII al L. nr. 2. cu competență în materia acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile stipulate de T. VII, ar obliga reclamanta să urmeze, după procedura judiciară a plângerii întemeiată pe art. 26 din lege, o nouă procedură administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În situația în care reclamanta ar fi nemulțumită de decizia emisă de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, ar trebui să urmeze o nouă procedură, de data aceasta în fața instanței de contencios administrativ, situație în care ar tergiversa soluționarea într-un termen rezonabil al notificării.

C.E.D.O. s-a pronunțat în acest sens în cauza Faimblat și Katz împotriva României, reținând că deși Legea nr.10/2001 oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest proces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în măsură să conducă la plata unor despăgubiri într-un termen rezonabil, în condițiile în care restituirea în natură nu este posibilă.

Aceeași instanță a mai reținut că procedura administrativă specială, coroborată cu modul deficitar de funcționare a fondului

„Proprietatea";, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele art. 6 din Convenție, astfel că soluția curții de stabilire direct în instanță a cuantumului despăgubirilor cuvenite acestora este admisibilă.

În consecință, curtea constată că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei de 97.076 Euro sau echivalentul în lei la data plății în condițiile T.ui VII din Legea nr. 2.. A. sumă este rezultată prin scăderea din valoarea apartamentului nr.

4, care nu poate fi restituit în natură, de 103.800 Euro, a valorii apartamentului nr. 7 de 46.400 Euro, rezultând 57.400 Euro, la care se adaugă valoarea de 39.676 Euro corespunzătoare procentului de

28% din valoarea apartamentelor 5 și 6 ( 141.700 Euro x 28% =

39.676 Euro).

În baza art. 274 Cod proc.civ., curtea va obliga pârâții P. municipiului C.-N., M. C.-N. prin P. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei suma de 2860 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în ambele instanțe. A. cheltuieli sunt compuse din contravaloarea expertizei tehnice de la f 221 și 271 din Volumul 1 și contravaloarea suplimentului la expertiza tehnică efectuată de expert T. M., fila 9 și 63 din Volumul 2 al dosarului nr. (...).

PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite în parte apelul declarat de reclamanta P. A. D. C. prin tutore P. E. T., împotriva sentinței civile nr. 841 din 8 octombrie 2010a Tribunalului C., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o schimbă parțial, în sensul că admite în parte plângerea formulată de reclamantă împotriva pârâților P. municipiului C.-N., M. C.-N. prin P. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:

Anulează parțial dispoziția nr. 1837 din 22 iulie 2005 emisă de pârâtul P. municipiului C.-N.

Atribuie reclamantei în compensare apartamentul numărul 7, din imobilul situat în municipiul C.-N., P. C., numărul 7, din CF individual 1. C., cu părțile indivize comune înscrise în CF 1. C. și stabilește dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei de 97.076 Euro sau echivalentul în lei la data plății, în condițiile T.ui VII din Legea numărul 2..

Obligă pârâții în solidar să-i plătească reclamantei suma de

2860 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2011.

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

GREFIER

A. A. C. ANA I.

C. B.

Red. A.I. dact. GC

6 ex/(...)

Jud.primă instanță: E. L.

← Decizia civilă nr. 2455/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 196/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 196/2011, Curtea de Apel Cluj