Decizia civilă nr. 5112/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5112/R/2011
Ședința publică din data de 7 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
C.-M. CONȚ
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC T. S. S. C.-N., împotriva deciziei civile nr. 3. din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta SC I. S. C.-N., având ca obiect grănițuire și revendicare.
Se constată că la data de 6 decembrie 2011 pârâta-recurentă a depus la dosar concluzii scrise, iar reclamanta-intimată a depus la dosar dovada achitării diferenței pentru onorariul doamnei expert G. T. în sumă de 1320 lei.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
30 noiembrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere careface parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1500 din (...) pronunțată în dosarul nr. 7755/2003 al Judecătoriei C.-N. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S. C. I. S. împotriva pârâtei S. S. T. S. având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a achitat expertiza încuviințată în cauză situație în care acțiunea a fost respinsă ca nedovedită potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod Civil
Prin decizia civilă nr. 495/(...) a fost respins ca nefondat apelul declaratde reclamantă. S-a reținut că ambele părți și-au justificat dreptul de proprietate asupra porțiunii de 391 mp. și expertul concluzionează că surplusul de suprafață constatat la pârât a apărut ca urmare a unei confuzii datorate existenței în perimetrul unui nr. topografic a mai multor nr. top amplasate insular.
Prin decizia civilă nr. 2675/R/(...) a fost admis recursul reclamantei SC C. I. S. și decizia civilă nr. 495/(...), casată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului. Instanța de recurs a arătat că trebuie suplimentată probațiunea și efectuarea unui nou raport de expertiză care să identifice terenurile pe care sunt intabulate părțile și să se verifice dacă intabularea părților s-a făcut cu respectarea documentației de dezmembrare întocmită de către SC P. S., la cererea vânzătoarei SC C. SA.
Prin decizia civilă nr. 2./(...) a T.ui C. a fost admis apelul declarat de reclamanta S. „. I. S. în contra sentinței civile nr.1500/16 F. 2004, pronunțată în dosar nr.7755/2003 al Judecătoriei C.-N., care a fost schimbată în totalitate și, pe cale de consecință, a fost admisă acțiunea civilă, a fost obligată pârâta S. tricotaje S. la respectarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei de 391 mp., cu nr.top.6828/47/1/1/1/1/1/(...)/48/1/1/1/1/1/1/11, înscrisă în C.F. nr.1. C., s-a dispus stabilirea liniei de proprietate între imobilul proprietatea apelantei cu nr. top. 6828/47/1/1/1/1/1/(...)/48/1/1/1/1/1/1/11, înscrisă în C.F. nr.1. C. și imobilul proprietatea pârâtei intimatei identificat cu nr. top.
6827/2/(...)/(...)/2/17/1, înscris în C.F. nr.1. C., cu respectarea planurilor topografice aferente celor două imobile, întocmite de S. „. S. și expertiza doamnei expert T. G., linia dată de unirea punctului A cu punctul 8, a fost obligată intimata S. T. S. la plata în favoarea apelantei S. „. I. S. a sumei de
7834 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, onorariuavocațial, expert, în fața instanței de fond și apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, în rejudecarea apelului, s-a stabilit că imobilul cu nr. top6828/47/1/1/1/1/1/(...)/48/1/1/1/1/1/1/11 înscris în CF 1. C. în favoarea reclamantei SC C. I. S. se suprapune în totalitate peste parcela cu nr. top 6827/2/(...)/2/(...)7/2/17/1 înscris în CF 1. C., în favoarea pârâtei SC T. S. S.
Instanța a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantă, arătând că un element esențial în lămurirea stări de fapt a fost documentația întocmită de SC C. SA cea care a vândut active și teren atât reclamantei, cât și pârâtei.
S-a mai reținut că pârâta SC T. S. S. folosește o suprafață mai mare cu 1199 mp decât terenul intabulat în favoarea sa, în suprafață de
3200 mp.
Verificând forma geometrică relevată pe planul de situație a documentației întocmită de SC C. SA, din cuprinsul fișei de prezentare privind vânzarea activului „Secția de adezivi"; către SC T. S. SA, tribunalul a constatat că terenul în suprafață de 391 mp (cum este relevat în raportul de expertiză), nu este cuprins în suprafața care urma să fie înstrăinată către SC T. S. S.
Aceste concluzii rezultă din adresa d-lui expert T. M., care a efectuat raportul de expertiză în favoarea SC C. SA anterior vânzării activelor către reclamantă și pârâta. C. că pârâta folosește o suprafață mai mare, perimetrul triunghiului în suprafață de 391 mp nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, nr. 477/(...), situație în care a fost admisă acțiunea în revendicare în temeiul art. 480 C. civil.
Subsecvent admiterii acțiunii în revendicare, instanța în temeiul art. 584 C. civil a stabilit limita de proprietate între cele două societăți vecine.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC T. S. S., solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului pârâta a arătat că decizia pronunțată în apel cuprinde motive contradictorii și în neconcordanță cu probeleexistente la dosar, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 7 teza a II-a Cod proc.civ.
Așadar, recurenta a arătat că în pag. 8 primul alineat al deciziei se constată că imobilul a fost predat în posesie la (...), iar în alin. 4 se reține că în data de (...) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare ca urmare a realizării dezmembrării și înscrierii în cartea funciară.
Deși sunt reținute aceste aspecte, tribunalul conturează starea de fapt susținută de recurentă, însă referirile la forma geometrică a terenului vândut recurentei, din planul de situație întocmit de ing. T. M., sunt complet eronate.
Recurenta a arătat că în fișa de prezentare a activului „clădire centrală, fabrica de încălțăminte"; s-a menționat că se învecinează la Est cu canalul M., ceea ce contrazice susținerile instanței privind forma geometrică a activului vândut.
În mod greșit tribunalul a reținut că reclamanta a adjudecat imobilul pe care-l deține în prezent cu limita estică „. M. în aprilie 2002, la un an de la punerea în posesie a recurentei, o lună după încheierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C. SA și imobilul folosit și în prezent de recurentă are limita vestică C. M.
Așadar, în opinia recurentei, terenul revendicat de reclamantă a fost în posesia recurentei încă din 2001, având forma triunghiulară menționată de instanța de apel.
S-a arătat că instanța de apel a ignorat faptul că documentația de dezmembrare pentru activul vândut recurentei s-a întocmit după transferul dreptului de proprietate în favoarea pârâtei recurente.
Având în vedere probele administrate, recurenta a concluzionat că soluția care se impunea era respingerea acțiunii, deoarece potrivit planului de situație - parte integrantă a contractului de vânzare- cumpărare, limita dintre cele 2 imobile ale părților era C. M.
În al doilea motiv de recurs pârâta a apreciat că decizia pronunțată în apel a fost dispusă cu greșita aplicare a legii, instanța de apel interpretând inedit dispozițiile art. 584 și 480 C. civil.
S-a arătat că dispozițiile art. 584 C. civil statuează că în acțiunea în grănițuire, instanța trebuie să reconstituie vechiul hotar, și nicidecum să stabilească o nouă linie de hotar, cum regretabil a stabilit instanța de apel. Din toate probele administrate a rezultat că imobilul adjudecat de recurentă a fost despărțit de imobilul reclamantei intimate, de „. M..
În cea ce privește petitul de revendicare, dispozițiile art. 480 C. civil au fost greșit aplicate, instanța trebuie să dea preferință părții care a îndeplinit prima formalitățile de publicitate imobiliară, respectiv părții a cărui titlu are dată certă mai veche, respectiv titlului reclamantei.
S-a arătat că au fost încălcate dispozițiile legale mai sus arătate, precum și dispozițiile Legii nr. 7/1996, potrivit căreia cartea funciară nu garantează suprafața terenurilor înscrise.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată SC C. I. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta intimată a arătat că susținerile recurentei cu privire la suprafața vândută de SC C. reclamantei sunt contrazise de probele administrate de instanța de apel, respectiv de documentele aferente vânzării la licitație a activului către SC T. S. S. Așa cum reiese dincaietul de sarcini aferent și întocmit anterior licitației prin care pârâtul a achiziționat imobilul în proprietatea sa, triunghiul reprezentând imobilul în litigiu nu a făcut niciodată parte din imobilul licitat și achiziționat de pârâtă.
Ulterior procedurii de vânzare la licitație s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1408/(...), în care în latura nordică a imobilului cumpărat de pârâți are vecini indicați C. M. și clădirea 37/I, ceea ce este corect, deoarece pe latura vestică limita de proprietate cu pârâta are C. M. - latura NV și respectiv clădirea 37/I proprietatea intimatei, identificată cu nr. top 6828/37 latura SV.
Intimata a arătat că prin procesul verbal de predare primire din (...) încheiat între vânzătoarea SC C. SA și pârâta SC T. S. S. s-a menționat că părțile de comun acord au stabilit că prin grija predătorului C. SA se va finaliza un plan de situație cu limitele de teren și cotele aferente activului adjudecat. În (...) C. SA i-a comunicat pârâtei că folosește o suprafață excedentară de 1199 mp și i-a fost adus la cunoștință că poate să participe la licitație pentru acest teren fără a avea un drept de preemțiune, adresă care dovedește că recurenta cunoștea faptul că folosește fără titlu suprafața excedentară de 1199 mp și că imobilul aflat în proprietatea sa nu avea definitivate limitele pe laturile de Est, Sud sau vest unde C. a anunțat că se află suprafețele excedentare.
Nu este fondată nici critica potrivit căreia instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale, deoarece dispozițiile art. 480 C. civil au fost legal aplicate.
Imobilul pârâtei recurente are o suprafață de 3200 mp, terenul având o formă care nu include triunghiul în litigiu, așa încât cea care nu își exercită dreptul de proprietate în limitele determinate de lege este pârâta și nu reclamanta.
Limita naturală C. M. pe care o invocă pârâta cu titlu de mejdie nu a fost niciodată o limită legală, așa cum o demonstrează actele depuse în dosar.
Până la momentul licitației nu se putea vorbi de un hotar între cele două imobile, deoarece întreaga proprietate a aparținut unui singur proprietar - Fabrica C..
La momentul licitației pârâta a devenit proprietară asupra imobilului identificat cu nr. top 6827/2/(...)/2/(...)/2/17/1, forma acestui teren a fost clar indicată de vânzătoare prin planul inclus în caietul de sarcini, fără ca întinderea acestui imobil să ajungă până la C. M.
Chiar și în contractul de vânzare-cumpărare nr. 477/(...) de către
Biroul notarului public D.M.Cârlănaru, se indică expres că vecinătățile pe latura vestică a imobilului dobândit de pârâtă sunt C. M. și Clădirea
37/1 care aparține intimatei, imobil identificat cu nr. top 6828/37.
În ceea ce privește netemeinicia susținerilor cu privire la compararea titlurilor intimata reclamantă arată că pârâta nu deține nici un titlu asupra terenului în litigiu, titlul pârâtei constă în contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 477/(...) înscris în CF 1. C., pentru suprafața real măsurată de 1834 mp, la care se adaugă 1366 mp înscriși în CF 1. aferent construcțiilor.
Pe de altă parte, reclamanta intimată deține în proprietate terenul în litigiu în suprafață de 391 mp, descris ca fiind alei, spații verzi, platforme de depozit cu nr. top
6828/47/1/1/1/1/1/(...)/47/1/1/1/1/1/1/12, potrivit procesului verbal de licitație 334/(...), deci compararea celor două titluri ar fi inutilă, de vreme ce fiecare din cele două titluri privesc imobile distincte și nicidecum același imobil.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de pârâta SC T. S. S. vizează incidența art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., modificarea unei decizii se poate solicita dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Recurenta pârâtă a invocat incoerența și contradictorialitatea motivării instanței de apel, însă curtea constată că această critică este nefondată.
Invocând incoerența considerentelor, pârâta de fapt critică modul în care instanța de apel a stabilit starea de fapt. A., pârâta este nemulțumită de forma geometrică a parcelei care a fost dezmembrată cu ocazia înstrăinării imobilului către aceasta de către vânzătoarea SC C. SA, învederând că în fișa de vânzare activul „Clădire Centrală Fabrica de Î. se învecinează la Est cu C. M. A. recurenta invocând ca limită naturală C. M. între imobilul proprietatea sa și imobilul pârâtei, invocă o greșeală de fapt a instanței decurgând din aprecierea eronată a probelor.
Acest motiv de recurs s-ar circumscrie art. 304 pct.11 C.Pr.Civ. care în prezent este abrogat.
Instanța de apel a analizat riguros demersurile făcute de către reclamantă și de către pârâta recurentă, care au cumpărat construcții și teren de la aceeași vânzătoare, SC C. SA analizând documentațiile în baza cărora reclamanta și pârâta au cumpărat active ale fostei fabrici C..
Din analiza documentației privind vânzarea activului „Secția de adezivi"; către pârâta SC T. S. SA, tribunalul a reținut că terenul evidențiat în planul de situație în baza căruia a fost înstrăinat respectivul imobil, nu cuprinde și terenul în litigiu în suprafață de 391 mp. T. a reținut că în procesul verbal din 25 mai 2001 activul Sectia de adezivi avea teren de circa 3000 mp, iar ca vecini la vest C. M. și clădirea
37/I.
Pe de altă parte, la data încheierii procesului verbal de predare a posesiei imobilului în 31 mai 2001, s-a stabilit că nu era finalizat planul de situație cu limitele de teren și cotele aferente activului vândut pârâtei SC T. S. SA. A., prin contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat că se vinde activul cu datele înscrise în procesul verbal de licitație. Ori, în procesul verbal suprafața terenului licitat nu era stabilită cu certitudine. Aceasta s-a realizat prin documentația în baza căreia s-a intabulat pârâta și potrivit planului de situație (f. 65 - din documentele depuse de SC C. SA).
Așadar, corect se reține că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică vânzătoarea și pârâta nu au avut în vedere terenul revendicat de către reclamantă.
De altfel, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pârâta folosește o suprafață de 4350 mp în loc de 3200 mp, cât este intabulată, deci cu 1150 mp mai mult decât i se cuvine.
Reclamanta a cumpărat de la SC C. SA suprafața de 391 mp, care nu este delimitată prin garduri sau repere, iar în prezent această suprafață este folosită de către pârâtă, după cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în apel.
Pârâta recurentă recunoaște în motivele de recurs că folosește o suprafață mai mare decât cea cumpărată de la SC C. SA.
Împrejurarea că pârâta recurentă folosește terenul din litigiu încă din 2001, este irelevantă, întrucât vânzătoarea nu a intenționat să înstrăineze și porțiunea de teren în litigiu, iar pârâta recurentă nu a achitat prețul pentru acest teren, care nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare invocat. În contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC C.ANA SA și SC T. S. S. a fost menționată la vest limita naturală - C. M. dar și clădirea 37/I care aparține reclamantei intimate
Nu este fondat nici motivul de recurs vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 584 Cod Civil.
În doctrină, acțiunea de grănițuire, a fost definită ca fiind acea acțiune prin care reclamantul solicită instanței de judecată ca în cadrul unui proces să determine, prin semne exterioare, limita despărțitoare dintre două fonduri vecine. Deci această acțiune are ca scop delimitarea proprietăților limitrofe.
Recurenta apreciază că acțiunea în grănițuire ar avea ca scop numai reconstituirea vechiului hotar, însă în prezenta cauză, niciodată între proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtei nu a existat o delimitare, nici un semn de hotar, după cum rezultă din raportul de expertiză. Întrucât a fost admisă acțiunea în revendicare și între proprietățile părților litigante nu a existat niciodată semne exterioare care să marcheze cele două imobule este de natura evidenței că instanței îi revine saecina de a determina limita despărțitoare dintre cele două proprietăți limitrofe.
Prin referirile repetate ale pârâtei recurente la „. naturală C. M., se tinde la înlăturarea unor mijloace de probă: expertiza judiciară, a planului de situație în baza căruia s-a intabulat recurenta. Ori, prin această critică recurenta invocă o greșeală de fapt a instanței, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate.
Cum dispozițiile art. 304 pct. 11 Cod proc.civ. au fost abrogate, instanța de recurs nu mai este abilitată să verifice temeinicia hotărârii recurate, ci doar legalitatea ei.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, dispozițiile art. 480
C. civil au fost legal aplicate. În ipoteza în care ambele părți prezintă titlu, instanța are în vedere titlul care este mai bine caracterizat. În cazul de față, prin probele administrate instanța de apel a statuat că terenul în litigiu nu a făcut parte din imobilul licitat și ulterior achiziționat de pârâta recurentă. Faptul că aceasta folosește și în prezent cu 1199 mp mai mult decât a cumpărat, nu o îndreptățește să se pretindă proprietară și asupra terenului în litigiu.
Curtea constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ. motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. S. S. C.-N.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., va obliga recurenta SC T. S. S. să-i plătească intimatei SC C. I. S. suma de 3100 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. S. S. C.-N. împotriva deciziei civile nr. 2. din 31 mai 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC C. I. S. suma de 3100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. A.-T. N. C. M. CONȚ
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.F.D., O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 3481/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3466/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
