Decizia civilă nr. 105/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 105/A/2011
Ședința publică din 17 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE CU D. P. A. LA D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 505 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat V. I., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat Ș. F. A., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 14 din dosarul instanței de apel și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. a jud. C. a fost introdus în termen legal, a fost motivat, cererea de apel și motivele de apel au fost comunicate reclamantului intimat, iar apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care, C. constată că la data de (...), pârâtul apelant a înregistrat la dosar un înscris întitulat "Concluzii scrise";, prin care, în temeiul art. 242 alin. 2 C. pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă, din care un exemplar se înmânează reprezentantului reclamantului intimat.
La întrebarea instanței, referitoare la faptul dacă reprezentantul reclamantului intimat înțelege să invoce și să susțină excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.
221/2009, reprezentantul reclamantului intimat arată că nu înțelege să invoce și să susțină această excepție, având în vedere că între timp, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr. 1354/(...), 1358/(...) și 1360/(...).
R.ul reclamantului intimat depune la dosar un înscris întitulat „Note de ședință 2";, în două exemplare, prin care arată că își completează poziția față de D. C. C. nr. 1354/(...), 1358/(...) și 1360/(...).
R.ul reclamantului intimat și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu mai au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Având în vedere că prin notele de ședință depuse la dosar de reprezentantul reclamantului intimat s-au invocat prevederile art. 1 din Protocolul I C.E.D.O. pentru prima dată în apel, față de această schimbare acauzei juridice, C. din oficiu, în temeiul art. 294 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității cererii formulate pentru prima dată în apel.
R.ul reclamantului intimat solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată din oficiu de către instanță și arată că din poziția de intimat poate invoca prevederile art. 1 din Protocolul I C.E.D.O., având în vedere că modificările din Legea nr. 221/2009 au intervenit pe parcursul procesului.
De asemenea, reprezentantul reclamantului intimat arată că reglementările internaționale au prioritate față de reglementările naționale și consideră că în prezenta cauză s-a încălcat dreptul reclamantului privind liberul acces la justiție, întrucât potrivit legii orice dispoziții a statului prin care se limitează accesul la justiție trebuie să fie clare și previzibile, iar D. C. C. enumerate anterior nu îndeplinesc aceste condiții și totodată, face trimitere la prevederile art. 31 din Legea nr. 47/1992 și arată că dreptul la despăgubiri morale a fost declarat practic constituțional, iar în baza jurisprudenței C.E.D.O. și a prevederilor art. 1 din Protocolul 1 C.E.D.O., reclamantul din prezenta cauză are dreptul la despăgubiri morale.
R.a P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice în apel și arată că apărările reclamantului intimat sunt doar parțial întemeiate, întrucât invocarea prevederilor art. 1 din Protocolul I C.E.D.O. este practic o apărare pe care reclamantul intimat a formulat-o pentru prima dată în apel, iar în ceea ce privește reglementările internaționale invocate de reprezentantul reclamantului intimat, arată că în situația de față, nu ne aflăm într-o contradicție dintre normele interne și normele comunitare, pentru a se putea invoca prioritatea normelor comunitare, ci suntem în prezența unui drept de creanță care nu a intrat în patrimoniul persoanei.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului intimat și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C..
R.ul reclamantului intimat solicită respingerea apelului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. a jud. C. și menținerea dispozițiilor hotărârii atacate, cu obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamantul nu se află în culpă procesuală, întrucât dispozițiile Legii nr. 221/2009 au fost modificate după promovarea acțiunii de către reclamant și depune la dosar copia facturii nr. 0004207 din (...), care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei + TVA 240 lei.
R.ul reclamantului intimat arată că în esență, reclamantul din prezenta cauză avea dreptul la o hotărâre prin care chiar dacă nu era definitivă i-au fost acordate despăgubiri morale, însă acest drept a fost încălcat prin limitările aduse prin D. C. C. nr. 1. și nr. 1., întrucât dispozițiile din aceste decizii nu sunt clare și previzibile.
R.a P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamant și admiterea în parte a apelului declarat de S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice, prin D. a jud. C. și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării obligației pârâtului la plata daunelor morale, având în vedere că prin D. nr. 1358/(...) a C. C. a R. s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, iar aceste dispoziții nu își mai produc efectele juridice.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 505/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, s-a constatat că defunctul V. I. a suferit o condamnare politică, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 2 C.pen., în baza sentinței nr. 528/1959, pronunțată de T. M. în dosar nr. 538/1959; pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 230.000 lei, despăgubiri, pentru prejudiciul moral; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. C., cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu această pârâtă; pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală nr. 528/1959, pronunțată de T. M. C., numitul V. I. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională, 4 ani interdicție corecțională și confiscarea averii personale în întregime, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, faptă prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 2 lit. a combinat cu art. 58, art. 59 pct. 3-5 C.pen. și art. 25 pct. 6 C.pen., pe motiv că, deși a fost preot, înainte de anul 1944, acesta a activat într-o organizație legionară.
Prin decizia nr. 1611/(...), pronunțată de T. M. al R. a II-a, s-a admis recursul decalrat de V. I. împotriva sentinței nr. 528/1959, cu consecința reducerii pedepsei cu închisoare corecțională, de la 6 la 3 ani, menținându- se restul dispozițiilor sentinței recurate.
Din dosarul comunicat de C. rezultă că pedeapsa a fost executată în perioada (...)-(...).
V. I. a decedat la (...), iar reclamantul din prezenta cauză este fiul acestuia.
Prin prisma art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 221/2009, condamnarea dispusă în privința antecesorului reclamantului constituie de drept o condamnare cu caracter politic.
Ansamblul probațiunii administrate în cauză, respectiv, înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu dosarul C., confirmă faptul că antecesorul reclamantului a suferit un grav prejudiciul moral și fizic prin această condamnare, grave prejudicii materiale, precum și suferințe în toate planurile, moral, social, profesional, prin lezarea demnității și a onoarei, dar și a celorlalte drepturi nepatrimoniale, ocrotite de lege, fiind urmărit de securitate și după eliberarea sa din penitenciar, până în perioada când a decedat.
La stabilirea despăgubirilor acordate reclamantului, pentru repararea daunelor morale, pe lângă criteriile obiective, au fost avute în vedere și următoarele: antecesorul reclamantului nu a beneficiat de dispozițiile D.-lege nr. 1. pedeapsa a fost executată în Penitenciarele din Gherla și Aiud, renumite pentru condițiile aspre de detenție și pentru comportamentul plin de cruzime al gardienilor; reclamantul nu a reușit să dovedească prin probe că a fost prejudiciat personal, prin întâmpinarea unor dificultăți de a merge la școală, prin această condamnare a tatălui său.
Pe cale de consecință, T. a apreciat că acordarea unei sume de
230.000 lei în favoarea reclamantului reprezintă o satisfacție suficientă și echitabilă pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării tatălui său.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at ap el, în ter me n legal, pârâtul S.
Ro mân pr in M in is ter ul F in anțelor Publ ice , reprezen tat pr in D. G. a F. P. C. ,solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în principal, prin respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului, iar în subsidiar, prin reducerea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului, cu exonerarea apelantului de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, s-a susținut că suma acordată cu titlu de despăgubiri este excesiv de mare, raportat la circumstanțele cauzei, la durata de numai 3 ani a pedepsei aplicate antecesorului reclamantului, precum și raportat la prevederile O. nr. 6., susținându-se că, în baza acestui act normativ, reclamantul ar fi îndreptățit doar la despăgubiri în cuantumul prevăzut de art. I pct. 1 din O. nr. 6..
S-a mai susținut de către apelant că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecat, câtă vreme nu are nicio culpă procesuală, Ministerul Finanțelor Publice fiind obligat să stea în judecată în calitate de pârât, în reprezentarea S.ui Român, conform art. 4 alin. 4 din Legea nr.
221/2009.
Printr-un script înregistrat la dosarul cauzei la data de (...), intitulat
„Concluzii scrise";, în realitate, o veritabilă precizare a motivelor de apel, pârâtul apelant a invocat în susținerea apelului său D. C. C. nr. 1. și nr.
1358/(...), solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamantului în întregime, dat fiind că prin prisma art. 147 din Constituție și a art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, ca urmare a pronunțării D. C. C., nu mai există un temei de drept în susținerea cererii reclamantului.
Reclamantul in timat , pr in în tâmp in are a depus ă l a dosar a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că atât pe perioada detenției, cât și ulterior eliberării din detenție, antecesorul reclamantului a fost grav prejudiciat moral și fizic, iar datorită condamnării politice a acestora, întreaga sa familie a avut de suferit, reclamantul fiind etichetat mereu ca având „. socială nesănătoasă";, fiindu-i limitate în acest fel aspirațiile peîntreaga perioadă a adolescenței și a tinereții.
A.ul este fondat în parte.
În ceea ce privește starea de fapt a cauzei, aceasta a fost exhaustiv expusă în considerentele sentinței apelate, motiv pentru care instanța de apel nu o va reitera în paginile prezentei decizii.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a O. nr. 6. - acesta constituind un motiv de apel formulat prin memoriul inițial de apel -, C. constată următoarele:
O. nr. 62/(...), prin care a fost modificată Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 446/(...), intrând deci în vigoare la data de 01 iulie 2010.
Prin art. I alin. 1 lit. a pct. 1, 2 și 3 din O. nr. 6. a fost modificat art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, în sensul stabilirii exacte a cuantumului despăgubirilor care puteau fi acordate, de către instanțele de judecată, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Art. II din O. nr. 6. prevedea că dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fostpronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Însă, C. constată că acest act normativ nu mai poate fi aplicat în cauză, având în vedere că prin D. C. nr. 1354/(...), textul art. I și art. II din acest act normativ a fost declarat neconstituțional, și întrucât în termenul de
45 de zile prevăzut de art. 147 din Constituția R. acestea nu au fost puse de acord cu dispozițiile constituționale încălcate sau nesocotite, acestea și-au încetat aplicabilitatea.
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. Român, prin
Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din Legea fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) D. C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din Legea nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) D. pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.
221/2009 și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Însă, C. constată că, față de împrejurarea că restul dispozițiilor din
Legea nr. 221/2009 sunt încă în vigoare, nefiind abrogate expres sau tacit, respectiv, nefiind declarate neconstituționale, se impune a fi menținută soluția primei instanțe în ceea ce privește dispoziția referitoare la constatarea caracterului politic al condamnării aplicate antecesorului reclamantului prin sentința penală nr. 528/1959, condamnare care, prin prisma art. 1 din Legea nr. 221/2009 constituie de drept o condamnare cu caracter politic.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295-296 C.proc.civ., C. urmează să admită în parte apelul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.
Deși, în raport de soluția pronunțată în apel, de admitere a apelului pârâtului, cu consecința respingerii în întregime a acțiunii reclamantului, s- ar părea că reclamantul nu este îndreptățit la a beneficia de recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate în faza de judecată a apelului - el fiind practic căzut în pretenții, în apel, în raport cu apelantul -, totuși, în temeiul art. 274 C.proc.civ., C. va admite solicitarea reclamantului, de obligare apârâtului apelant la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, dat fiind că reclamantul nu se află în culpă procesuală, neputându-i-se imputa acestuia intervenirea eventualelor modificări legislative, respectiv, pronunțarea de către Curtea Constituțională a D. nr. 1354/(...) și nr. 1358/(...).
Drept urmare, în temeiul art. 274 C.proc.civ., rap. la art. 1169 C., pârâtul apelant va fi obligat să le plătească reclamantului intimat suma de
1.240 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat prin factura nr. 0004207/(...) (f. 59).
Pentru aceleași considerente, va fi menținută și dispoziția din sentința apelată referitoare la obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, aferente fondului cauzei, în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant, prin N. de ședință depuse la dosar pentru termenul de judecată din (...), al unui alt temei juridic pentru fundamentarea petitului de acordare a daunelor morale, respectiv, art. 1 din Protocolul 1 C.E.D.O., C. constată că aceasta intră sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe prevederile art. 294 alin. 1
C.proc.civ., dat fiind că acest temei juridic a fost invocat pentru prima dată doar în fața instanței de apel, în timp ce în fața primei instanțe cererea reclamantului, de acordare a daunelor morale, a fost întemeiată exclusiv pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Or, nu se poate schimba în apel cauza juridică și, implicit, obiectul cauzei deduse judecății, spre un atare demers opunându-se imperativ prevederile art. 294 alin. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice prin D. C., împotriva sentinței civile nr. 505 din 01 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale și, în consecință, înlătură din sentință dispoziția referitoare la obligarea pârâtului la plata sumei de 230.000 lei daune morale pentru prejudiciul moral.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă pe apelant să plătească intimatului suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în apel.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A.-A. P. C.-M. CONȚ
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
7 ex./(...)
J.fond: A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 2450/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 56/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
