Decizia civilă nr. 1183/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.

DOSAR NR. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR.1183 /R/2011

Ședința publică din 30 martie 2011

I. constituită din:

PREȘEDINTE:

JUDECĂTORI

M.-C. V.

A. C.

T.-A. N.

GREFIER:

M. T.

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantele SC A. SA și SC S. SA, și respectiv de intervenientele în nume propriu SC O. B. S. D. și SC C. S. D., împotriva deciziei civile nr. 5. din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții I. A., I. D.-M., P. D. M., S. S.-L., Ș. T., T. M.

D. și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect revendicare imobiliară.

Se constată că la data de 29 martie 2011, intervenienta-recurentă SC B. O. S. a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării celei de-a doua tranșe aferente taxei judiciare de timbru în cuantum de 127 lei.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 23 martie

2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea

ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sen tinț a c iv il ă nr. 1414 d in (...) pronunț ată în dos ar nr. (...) al J. D. s-au respins ca neîntemeiate excepțiile privind necompetența materială a judecătoriei, insuficienta timbrare a acțiunii întregite și modificate, respectiv excepția autorității de lucru judecat.

S-au constatat neîndeplinite condițiile retractului litigios invocat de reclamante.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și-n consecință, a fost respinsă acțiunea civilă, întregită și modificată, formulată de reclamanta S. S. S. contradictoriu cu pârâții S. S. L. E., P. D. M., T. M., Ș. T., I. A. și I. D. M., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.

S-a respins acțiunea civilă, întregită și modificată, pentru despăgubiri, formulată de reclamanta S. S. S. împotriva pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului - A., ca neîntemeiată.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale active și în consecință a fost respinsă acțiunea civilă, întregită și modificată, pentru despăgubiri, formulată de reclamanta S. A. S. împotriva pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.

S-a respins acțiunea civilă, întregită și modificată, formulată de reclamanta S.

A. S. în contradictoriu cu pârâții S. S. L. E., P. D. M., T. M., Ș. T., I. A. și I. D. M., ca neîntemeiată.

Au fost respinse cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele S. C. S. și S. O. B. S., ca neîntemeiate.

Au fost obligate reclamantele să plătească pârâților S. S. L. suma de 5.200 lei,

T. M. suma de 1.200 lei, Ș. T. suma de 1.200 lei, iar pârâților I. A. și I. D. M. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În ce privește întregirea și modificarea acțiunii deduse judecații, tardivitatea invocată de pârâții a fost analizată, iar cererea respinsă, conform încheierii de

ședință din (...) (f.218), constatându-se că întregire și modificarea de acțiune s-a făcut procedural înainte de prima zi de înfățișare, în condițiile art. 132 Cod procedură civilă, nefiind incidentă sancțiunea decăderii.

1. În privința legalei investiri a instanței, văzând că reclamantele și intervenientele și-au îndeplinit obligația de timbrare a cererilor prin prisma tuturor pretențiilor deduse judecății, potrivit celor stipulate de instanță, au fost respinge excepțiile de insuficientă timbrare invocate de pârâți.

De asemenea, privitor la competența materială de soluționare a acțiunii, este de observat că principala pretenție formulată de reclamante vizează revendicarea pro-parte a unor bunuri determinate.

Posibilitatea introducerii unei astfel de acțiuni de către un singur coproprietar este recunoscută în practica instanței supreme, sens în care au fost pronunțate deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nr.672/2003 și nr.4442/2009, sau hotărârea din 3 februarie 2005, menționată în cauza Lupaș și alții împotriva R., prin care instanța supremă a admis în parte o acțiune în revendicare a cotelor-părți, dispunând restituirea acestora.

Strict privitor la obligația de taxare a unei astfel de acțiuni în revendicare, valoarea la care se calculează taxa de timbru nu poate fi alta decât cea corespunzătoare cotei-părți revendicate și tot în funcție de această valoarea se stabilește și competența materială a instanței. Văzând că principiul independenței coparticipanților nu-și găsește aplicare într-un proces de revendicare, înseamnă că taxa de timbru privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți revendicate, în speță de 6. parte, ca rezultat al însumării cotelor pretinse pârâților, se datorează în raport de valoarea acesteia.

Deoarece pârâții de rd.1-4 au contestat valoarea indicată pentru cota revendicată de reclamante, instanța a dispus la cererea acestora din urmă efectuarea unei expertize. (încheiere f.96).

Potrivit raportului întocmit în acest sens de către expertul judiciar desemnat în cauză, rezultă că valoarea însumată a imobilelor indicate prin acțiune este de

1.596.071 lei, astfel că valoarea cotei de 6. parte revendicate este de 399.017,74 lei, ce se situează sub pragul de 500.000 lei prevăzut de art.2 pct.1 lit.b) din Codul de procedură civilă, fapt ce atrage competența materială a judecătoriei în soluționareaacțiunii, motiv de respingere a excepției ridicate de reclamante sub acest aspect, ca neîntemeiată.

2. Privitor la exercitarea retractului litigios, invocat de reclamante în vederea stingerii acțiunii, instanța reține următoarele:

Pârâții de rd.1-4 au încheiat promisiuni de vânzare-cumpărare cu pârâții de rd.5-6, pentru înstrăinarea cotelor de proprietate în favoarea ultimilor. Un prim act s-a încheiat anterior promovării prezentei acțiuni, iar al doilea în cursul procesului de față, perfectarea convențiilor făcându-se prin hotărâri judecătorești, dintre care una pronunțată anterior promovării revendicării, iar cea de a doua în cursul acesteia, ambele hotărârii rămânând definitive în timpul derulării acestui proces.

Potrivit art.1402 Cod civil, „. în contra cărui există un drept litigios vândut se va putea libera de cesionar numărându-i prețul real al cesiunii, spezele contractului și dobânda din ziua când cesionarul a plătit prețul cesiunii.";.

Rațiunea textului de lege constă în prevenirea activității de speculare a drepturilor litigioase, retractul reprezentând un drept potestativ și deopotrivă instrumentul juridic pus la dispoziția pârâtului ca mijloc de apărare pentru stingerea judecății, prin efectul dobândirii de la cesionar a dreptului litigios pretins prin acțiune.

Deoarece pârâtul este cel căruia i se pretinde să recunoască în proces dreptul real sau de creanță afirmat de reclamant, împotriva sa formulându-se pretenția concretă izvorâtă din dreptul devenit litigios, corespunzătoare obligației corelative de a nu face ceva ori de a face sau de a da ceva, atunci este firesc ca privilegiul de a se libera de obligație să-i aparțină în exclusivitate. Fiind cel în contra căruia există dreptul litigios vândut și-n măsura în care prețul speculativ al cesiunii îl motivează, pârâtul se poate libera de pretenția cesionarului-reclamant prin invocarea retractului.

Este și cazul acțiunii de revendicare imobiliară, unde pârâtul posesor poate exercita retractul în apărare, pentru a se libera de pretenția cesionarului devenit reclamant, de a-i lăsa acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul revendicat.

Dacă s-ar recunoaște și reclamantului această prerogativă, s-ar ajunge în practică la situații de fraudă, întrucât instanțele ar ajunge să fie sesizate cu acțiuni pur formale de persoane care întrevăd intențiile proprietarilor de înstrăinare a bunurilor, pentru exercitarea retractului de îndată ce s-a realizat cesiunea lor.

Or, dreptul la retractul litigios trebuie să fie un efect al acțiunii, iar nu cauza ei.

De altfel, promovarea acțiunii cu scopul exclusiv de a crea posibilitatea invocării retractului, având deci o cauză falsă, conduce la concluzia inexistenței unui drept cu adevărat litigios. În sensul dispozițiilor art.1403 Cod civil, condiția dreptului litigios nu trebuie absolutizată, ci coroborată cu analiza scopului în care acțiunea a fost promovată (cauza acțiunii civile), spre a se vedea în ce măsură dreptul nu a fost dedus decât formal judecății, în vederea realizării retractului.

În considerarea celor expuse, rezultă că sesizarea formală a instanței sub un pretext oarecare, precum acțiunea în revendicare imobiliară a unui coproprietar intentată împotriva altui coproprietar, despre care cel dintâi știe că intenționează să-

și înstrăineze dreptul pro-parte de proprietate, pentru ca de îndată ce s-a realizat cesiunea să invoce aplicarea retractului și deci stingerea litigiului, (mai mult, în condițiile în care chestiunea de fond a proprietății a fost tranșată irevocabil într-unproces precedent purtat de părți), atunci cauza acțiunii este falsă, deoarece ascunde adevăratul scop demersului judiciar, și nu cadrează pe textele articolelor 1402 și

1403 din Codul civil, atât prin prisma persoanei care poate exercita retractul, cât și a cerinței existenței unui drept realmente litigios.

Acesta este cazul în speță, unde retractante sunt reclamanta S. A. S., coproprietară și posesoare exclusivă a imobilelor, pe care totuși le revendică de la pârâții coproprietari de rd.1-4, corespunzător cotelor tabulare ale acestora din dreptul de proprietate, precum și reclamanta S. S. S., care-și justifică legitimarea în proces prin calitatea sa de acționar majoritar al primei societăți.

Văzând faptul că problema existenței și întinderii dreptului de proprietate al reclamantei S. A. S., fostă titulară de C. asupra cotei de 6. parte revendicate, a fost tranșată definitiv într-un proces anterior soluționat în favoarea pârâților prin sentința civilă nr.1., pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.4., devenită irevocabilă, în aceste condiții acțiunea reclamantelor adresată justiției supune formal dreptul unui litigiu, iar nu pe fond, în sensul dispozițiilor art.1403 Cod civil, după cum se va vedea și din analiza principiului autorității lucrului judecat, singura explicație a demersului judiciar fiind invocarea retractului.

Față de cele expuse, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru retractul litigios invocat de reclamante.

3. În ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei S. S. S., faptul că este acționarul majoritar al reclamantei S. A. S. justifică interesul, dar nu și legitimarea de a formula o acțiune în revendicare alături de această ultimă societate, pentru simplul motiv că acționarul nu este în virtutea acestei calități și proprietarul bunurilor din patrimoniul respectivei societăți comerciale.

Lipsa legitimării procesuale active din acțiunea de revendicare se răsfrânge asupra tuturor celorlalte pretenții subsidiare deduse judecății de reclamanta S. S. S., mai puțin chestiunea despăgubirilor, care urmează a fi tratată separat.

Așa fiind, instanța a găsit întemeiată excepția ridicată în acest sens de pârâții de rd.1-6, motiv de respingere a acțiunii întregite și modificate, pentru revendicare și pretențiile aferente, formulată de reclamanta S. S. S., ca fiind intentată de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.

4. Cât privește excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârâții de rd.1-6, instanța a reținut următoarele:

Menirea principiului puterii lucrului judecat rezidă atât în împiedicarea unei noi judecăți asupra unui proces terminat, vizând aceleași părți, obiect și cauză, cât și eventuala contrazicere a celor statornicite printr-o hotărâre anterioară, în sensul de a nu se ajunge printr-o altă judecată în situația afirmării unui drept negat sau la negarea unui drept afirmat. P. asigură stabilitate juridică, fără să aducă atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din C., întrucât accesul la justiție nu constituie un drept absolut, ci unul relativ, limitat prin aplicarea altor principii.

În actuala reglementare, principiul în discuție cunoaște forma excepției procesuale, prevăzută de art.1201 cod civil și art.166 Cod procedură civilă, ce corespunde efectului negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată, prin prisma triplei identități de părți, obiect și cauză, precum și pe aceea de prezumție legală absolută, în acord cu dispoziția cuprinsă în art.1200 pct.4 Cod civil, potrivit căreia, printre prezumțiile legale se numără și ";. ce legea acordă autorității lucrului judecat";, ce corespunde efectului pozitiv, de mijloc de probă, prin care se demonstrează ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces ori de câte ori în litigiul ce poartă între aceleași părți sunt dezbătute consecințe juridice decurgând dintr-o chestiune litigioasă tranșată irevocabil printr-o hotărâre anterioară.

Analizând în speță principiul evocat, se constată neîndeplinirea cerințelor cumulative ale efectului negativ al puterii lucrului judecat.

A., comparând ceea ce s-a judecat în primul proces, soluționat prin sentința civilă nr.1294/ 2004, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.4., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1. a C. de A. C., cu obiectul și cauza noii cereri de chemare în judecată, deci cu pretenția efectiv formulată și fundamentul său juridic, se constată o lipsă de identitate parțială la nivel de obiect

și cauză între prezenta acțiune de revendicare, bazată pe invocarea unui drept de proprietate dobândit ope legis de reclamanta S. A. S., înscris în C. col. nr.15209 D. și C. ind. nr.15210 D., și judecata anterioară, prin care s-au admis cererile pârâților de rd.1-4, ca intervenienți în nume propriu, în contradictoriu cu pârâta societate și alții, constatându-se caracterul abuziv al preluării fără titlu valabil a imobilelor din litigiu de către S. Român prin naționalizare, aferent cotei de 6. parte evidențiată în C. inițială nr.2.887 D., cu consecința desființării actelor de înstrăinare subsecvente, privitor inclusiv la reclamantă, și rectificării situației de C., proces în care revendicarea imobilelor prin prisma cotei-părți moștenite a prezentat un caracter accesoriu față de dezbaterea succesorală, fiind fundamentată pe moștenire (calitatea antecesoarei pârâților de rd.1-4, de moștenitoare a vechiului titular pro-parte de carte funciară), aspect statuat irevocabil prin decizia civilă nr.4065/2001 a C. S. de

Justiție, pronunțată în dosarul J. D. nr.482/2001, conexat la cauza respectivă.

Așadar, în urma primului proces, pârâții de rd.1-4, câștigându-și cota cu titlu de moștenire, au ajuns coproprietari în indiviziune cu reclamanta de rd.1, lipsiți de orice posesie, și nicidecum proprietari și posesori exclusivi asupra imobilelor din litigiu.

Văzând în schimb identitatea juridică a părților din prima și a doua judecată, în persoana reclamantei S. A. S., pârâtă în procesul inițial în care s-a tranșat irevocabil chestiunea litigioasă a proprietății revendicate în favoarea moștenitorilor pârâți de rd.1-4 din prezenta cauză, în relația lor devine aplicabilă prezumția legală absolută a puterii lucrului judecat, prevăzută de art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) Cod civil, ce corespunde efectului pozitiv al principiului în cauză.

Având în vedere statuarea jurisdicțională irevocabilă asupra proprietății făcută cu ocazia primului proces purtat cu pârâții menționați, reclamanta nu mai poate susține contrariul, prin orice fel de apărări făcute în prezenta cauză, decât cu eludarea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat.

Acțiunea de revendicare a cotelor-părți formulată de reclamanta S. A. S., aparent bazată pe asigurarea accesului real la justiție coproprietarului care dorește să-și apere astfel dreptul, tinde în realitate să lipsească de efectele lucrului judecat hotărârea pronunțată în procesul precedent, prin care s-a stabilit irevocabil că pârâții sunt proprietarii acestor cote prin moștenire, iar titlul reclamantei a fost desființat.

În considerarea celor expuse, instanța, chiar dacă nu a primit excepția autorității lucrului judecat, văzând că titlul reclamantei S. A. S. asupra cotelor de proprietate revendicate a fost irevocabil desființat în contradictoriu cu pârâții de rd.1-4, a dat eficiență prezumției legale absolute de lucru judecat izvorâtă dinsentința amintită, în baza căreia a respins acțiunea în revendicare promovată, ca neîntemeiată.

5. Privitor la pretențiile formulate de reclamante împotriva pârâtei A., instanța a dispus respingerea acestora, după cum urmează:

- pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei S. A. S., excepție invocată de pârâta A. ;

- ca neîntemeiate, în ce privește pretențiile formulate de reclamanta S. S. S. a) A., reclamanta S. S. S. este persoana care a încheiat cu pârâta A. un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni, prin care a achiziționat pachetul de acțiuni deținut de stat la reclamanta S. A. S.

De lege lata, obligația de garanție revine vânzătorului față de cumpărători sau subdobânditori.

În speță, invocând dispozițiile art.1336 și urm. din Codul civil, ambele reclamante pretind aplicarea garanției contra evicțiunii în baza contractului amintit, însă doar reclamanta S. S. S. a cumpărat acțiunile de la pârâta A.. Așa fiind, cum reclamanta S. A. S. nu are nici calitatea de cumpărător și nici pe aceea de subdobânditor, aflându-se în postura absolută de terț față de acel contract, rezultă că nu are dreptul și deci nici calitatea de a pretinde despăgubiri în temeiul garanției de evicțiune ce revine vânzătorului din acel contract, motiv de admitere a excepției și de respingere a pretențiilor față de pârâta A., ca fiind formulate de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă. Soluția este aceeași chiar dacă ulterior reclamantele au căutat să-și precizeze temeiul cererii, invocând dispozițiile 29 din Legea nr.137/2002, deoarece textul vizează acordarea de despăgubiri cumpărătorilor de acțiuni, în anumite condiții, și nu societății comerciale privatizate. b) În privința reclamantei S. S. S., văzând dispozițiile art.20 alin.(2) din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora „bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.";, precum și obiectul contractului - vânzare de acțiuni - în raport de care operează garanția de evicțiune, se constată că pârâta A., în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în cadrul procesului de privatizare al societăților comerciale la care statul este acționar, nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar pe aceea de acționar în numele statului la aceste societăți. Garanția de evicțiune invocată de reclamantă în temeiul art.1336 și urm. din Codul civil presupune, în raport de obiectul contractului mai sus specificat, garantarea liniștitei folosințe a acțiunilor vândute și nu a imobilelor din litigiu.

Articolul 29 din Legea nr.137/2002, se referă prin ipoteză la despăgubirile cuvenite cumpărătorilor, care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni cu instituțiile publice implicate în privatizare, ca urmare a restituirii în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari, prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Cum reclamanta S. A. S. deține spațiile pe care le revendică și lipsește o astfel de hotărâre, care să oblige pe oricare dintre reclamante la restituirea în natură foștilor proprietari a imobilelor din litigiu în mod definitiv și irevocabil, rezultă că acest text de lege invocat nu este aplicabil în speță.

Așa fiind, pretențiile de despăgubire formulate de reclamanta S. S. S. împotriva pârâtei A. au fost respinse ca neîntemeiate.

6. Au fost respinse ca neîntemeiate și cererile de intervenție în nume propriu formulate de S. C. S. și S. O. B. S., pentru revendicare ș.a., având în vedere aceleașiconsiderente reținute ca și în cazul reclamantei S. A. S., întrucât și aceste societăți interveniente au participat ca pârâte în procesul soluționat de Judecătoria Dej prin sentința civilă pronunțată sub nr. 1., în dosarul nr.4., rămasă definitivă prin decizia civilă nr.340/A/2005 a T. C. și devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.1. a C. de A. C.

Pr in dec iz ia c iv il ă nr. 5./(...) a T . C. s-au respins apelurile promovate de cătrereclamantele S. S. S. și S. A. S., pârâții I. A. și I. D. M. precum și apelul promovat de către intervenientele în nume propriu S. S. D. și S.O. B. S. D. în contra sentinței civile nr. 1414 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. D., care a fost menținută în totul.

Au fost obligați apelanții la plata în solidar a cheltuielilor de judecată, 2500 lei în favoarea pârâților I. și 3000 în favoarea pârâților P. D., T. M., Ș. T., cheltuieli de judecată în apel.

Cu referire la apelul declarat de către interveniente, tribunalul a reținut că susținerea potrivit căreia instanța de fond nu a examinat cererile de intervenție în interes propriu nu este fondată.

Chiar dacă motivarea sub aspectul cererilor de intervenție a fost sumară, această împrejurare nu poate echivala cu nepronunțarea sau neanalizarea cererilor intervenientelor pe fond.

Pe de altă parte, reținându-se în cauză efectele pozitive ale puterii de lucru judecat, ceea ce a dus și la respingerea acțiunii principale, soarta cererilor de intervenție nu putea fi alta decât tot de respingere.

Sub aspectul art. 261 pct. 5 C.pr.civ., instanța de apel a reținut că la fond au fost expuse motivele pentru care au fost respinse cererile de intervenție, soluția neputând fi considerată contradictorie în raport cu efectele pozitive ale puterii lucrului judecat față de respingerea excepției autorității de lucru judecat deoarece cele două noțiuni nu sunt identice.

Referitor la excepții, tribunalul a reținut că acestea au fost corect analizate și soluționate de către instanța de fond, așa cum se va arăta și în expunerea privitoare la apelul reclamantelor.

Față de apelul declarat de către reclamante, tribunalul l-a găsit neîntemeiat sub toate aspectele invocate.

Au susținut reclamantele că în cauză sunt întrunite toate condițiile retractului litigios și din acest punct de vedere acțiunea la fond ar fi trebuit admisă și nu respinsă.

Așa cum a arătat însă și instanța de fond, dreptul de proprietate este litigios doar în acest dosar, promovat la inițiativa reclamantelor, pentru alte aspecte existând deja hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

A., reclamantele contestă dreptul de proprietate al pârâților I., acesta fiind obiectul litigiului din prezentul dosar, nefiind posibil ca tot acestea să exercite și retractul, bazându-se pe propria acțiune în revendicare, dreptul nemaifiind litigios sub alte aspecte.

Pentru a se putea exercita retractul se impune ca procesul să poarte asupra fondului dreptului atât în momentul cesiunii cât și în momentul retractului, această condiție nefiind îndeplinită în cauză.

Pe de altă parte, din interpretarea art. 1402 C.civ. rezultă că doar cel în contra căruia există un drept litigios se poate libera, prin urmare doar pârâtul poate exercita retractul nu și reclamantul.

A., reclamanta nu poate invoca retractul, această invocare fiind inadmisibilă. Au mai invocat reclamantele că în mod nelegal instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanteiS. S. S. cu motivarea că dreptul de proprietate aparține SC A. SA, prin urmare numai aceasta poate sta în justiție.

La fel ca și instanța de fond, tribunalul a apreciat că în ceea ce privește acțiunile în justiție exercitate pentru apărarea dreptului de proprietate, titularul dreptului la acțiune trebuie să fie identic cu titularul dreptului de proprietate. Prin urmare, titularul dreptului procesual trebuie să fie titularul dreptului material.

Atâta timp cât imobilul obiect al litigiului s-a aflat evidențiat în patrimoniul

SC A. SA, tot aceasta are și calitate procesuală activă.

Faptul că reclamanta SC S. SA este acționar al SC A. SA nu-i conferă acesteia legitimare procesuală activă în cauză, dreptul de proprietate asupra imobilelor din patrimoniul unei societăți comerciale fiind diferit de dreptul de proprietate asupra acțiunilor la respectiva societate.

Tot reclamantele au invocat și că soluția pronunțată la fond este nelegală și sub aspectul reținerii lipsei calității procesuale active a reclamantei SC A. SA, respingând solicitarea de despăgubiri.

T. a apreciat însă că și sub acest aspect soluția judecătoriei este legală și temeinică.

SC S. SA a cumpărat de la A. pachetul de acțiuni la SC A. SA. O acțiune în despăgubire împotriva A. poate fi formulată doar în legătură cu aceste acțiuni.

A. dosar SC S. SA are calitatea de a solicita despăgubiri în raport cu acțiunile cumpărate, SC A. SA în patrimoniul căreia se evidențiază imobilul în litigiu neavând ce solicita de la A.

Referitor la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în despăgubiri pentru evicțiune îndreptată de către SC S. SA împotriva A., tribunalul a reținut, la fel ca și judecătoria, că dispozițiile art. 1336 C.civ. cât și temeiul contractual au fost greșit invocate de către reclamantă. Obiect al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și antecesoarea pârâtei A. l-a constituit acțiunile la SC A. SA. R. SC

S. SA nu a pierdut însă dreptul de proprietate asupra acțiunilor, prin urmare nu a fost evinsă. Din patrimoniul SC A. SA la care reclamanta SC S. SA este acționar a ieșit un bun imobil însă acest bun, respectiv cota litigioasă din imobil nu este echivalentă cu acțiunile.

A., acțiunea în despăgubire nu poate fi admisă pe temeiul juridic invocat, eventual ar putea fi invocat un alt temei juridic.

Tot în motivele de apel reclamantele au invocat că judecătoria nu a ținut cont de toate argumentele formulate respectiv: că potrivit Legii nr. 31/1990 competența de a hotărî reducerea capitalului social aparține adunării generale iar prin ieșirea din patrimoniu a cotei de 6. parte din imobil care nu a fost hotărâtă de adunarea generală s-a produs de fapt o diminuare ilegală a capitalului social; înscrierea în CF

15209 colectivă D. și CF individuală 15210 D. a dreptului de proprietate a pârâților este nelegală, o parte din clădirile existente au fost realizate de reclamante iar pârâții nu puteau prin moștenire să dobândească aceste clădiri deoarece nu sunt succesorii SC A. SA; o parte din teren a fost preluat de la P. R. D. iar pârâții nu puteau dobândi dreptul de proprietate și asupra unei părți din acest teren.

Față de acest motiv de apel tribunalul a reținut însă că aceste argumente sunt inutil a mai fi analizate în raport cu reținerea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1. a J. D. pronunțată în dosar nr. 4..

Prin sentința menționată s-a stabilit că imobilul situat în D., str. 1 Mai nr. 1 - B. nr. 18, C. a fost preluat în mod abuziv de către S. Român și, prin urmare, au fost anulate toate actele de înstrăinare ulterioare.

Față de cele constatate prin sentința menționată, rămasă definitivă și irevocabilă, orice argumente aduse în sprijinul dreptului de proprietate al reclamantei SC A. SA sunt inutile. Pentru extinderile de construcție și modificări, eventual, poate fi pornită o altă acțiune în despăgubiri pe un alt temei juridic.

Nici ultimul motiv de apel referitor la trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nepronunțarea instanței asupra unor apărări invocate de reclamante cum ar fi existența legăturilor de rudenie între defunctul M. Iuliu și pârâții Ș. T. și T. M. nu este întemeiat pentru același motiv prevăzut la paragraful anterior.

Referitor la apelul declarat de pârâții I. A. și I. D. M., nemotivat, tribunalul a reținut că acești pârâți nu au căzut în pretenții la fond, acțiunea reclamantelor fiind respinsă, fiind respinse totodată și intervențiile principale.

În apel, pârâții I. au depus întâmpinare solicitând respingerea apelurilor reclamantelor și a intervenientelor, cu menținerea dispoziției sentinței atacate.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că pârâții I. nu urmăresc un interes în schimbarea sentinței,soluția fondului fiindu-le favorabilă, astfel apelul acestora este lipsit de obiect.

Pentru motivele arătate, în baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul a respins apelurile declarate, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. tribunalul a obligat apelanții la plata în solidar a cheltuielilor de judecată, 2500 lei în favoarea pârâților I. și 3000 în favoarea pârâților P. D., T. M., Ș. T.

Împotriva acestei decizii au decl ar at recu rsur i recl aman tele S C A. SA ș i SC S .

SA, precu m ș i in terve n ien tele S. "O. B. "S. ș i S. S. .

1. Prin recursul promovat de reclamante s-a solicitat în principal: admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare J. D., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 312 alin. 3 si 5 din Codul de procedura civilă, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), si, prin urmare, admiterea apelului declarat de reclamantele S. A. S. si S. S. S.împotriva sentinței civile nr. 1414/(...), pronunțată de Judecătoria Dej, cu consecința schimbării în parte, in sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei S. S. S., admiterii acțiunii formulate de reclamante si, in consecință:

1. Obligarea pârâților sa recunoască și să respecte dreptul de proprietate al reclamantelor asupra cotei de 6. parte din imobilul situat in D., str. 1 Mai nr. 1 - P- ta B. nr. 17-18, județul C., înscris în C. nr. 15.210 individuală D., cu nr. topo.

121/1, 122/1, 123/1, 124/1/3/1/1, 124/1/3/2/1; 121/11, 122/11, 123/11,

124/1/3/1/11, 124/1/3/2/11; 121/111, 122/111, 123/111, 124/1/3/1/111,

124/1/3/2/111; 121/IV, 122/1V, 123/IV, 124/1/3/1/IV, 124/1/3/2/1V; 121/1X,

122/1X, 123/IX, 124/1/3/1/1X, 124/1/3/2/IX; 121/X, 122/X, 123/X,

124/1/3/1/X, 124/1/3/2/X; 121/X(...), 123/XII, 124/1/3/1/XII, 124/1/3/2/XII, cu cota parte din părțile indivize comune înscrisa in C. nr. 15.209 colectivă D., cu nr. topo. 121, 122, 123, 124/1/3/1 si 124/1/3/2;

2. Constatarea nelegalității si nevalabilității înscrierii dreptului de proprietate al pârâților S. S. L. E., pentru cota de 2. parte, P. D. M., pentru cota de 2. parte, Ș.

T. lustin, pentru cota de 1. parte și T. M. D., pentru cota de 1. parte, din imobilul situat in D., str. 1 Mai nr. 1 - P-ta B. nr. 17-18, județul C., înscris in C. nr. 15.210 individuală D., cu nr. topo. 121/1, 122/1, 123/1, 124/1/3/1/1, 124/1/3/2/1;

121/11, 122/11, 123/11, 124/1/3/1/11, 124/1/3/2/11; 121/111, 122/111,

123/111, 124/1/3/1/111, 124/1/3/2/111;121/1V, 122/IV, 123/1V,

124/1/3/1/IV, 124/1/3/2/1V; 121/1X, 122/1X, 123/1X, 124/1/3/1/1X,

124/1/3/2/IX; 121/X, 122/X, 123/X, 124/1/3/1/X, 124/1/3/2/X; 121/X(...),

123/XII, 124/1/3/1/XII, 124/1/3/2/XII, cu cota parte din părțile indivize comune înscrisa în C.nr. 15.209 colectivă D., cu nr. topo. 121, 122, 123, 124/1/3/1 și

124/1/3/2, și dispunerea radierii dreptului de proprietate al pârâților și anularea încheierilor de intabulare în baza cărora s-a înscris dreptul de proprietate al acestora în cele două coli funciare, respectiv C. nr. 15.210 individuală D. si C.nr.

15.209 colectivă D.;

3. Anularea încheierilor de intabulare în baza cărora pârâții I. A. si I. D. M. și- au înscris dreptul de proprietate în C. nr. 15209 colectivă D. și C. nr. 15210 individuală D., cu privire la cotele de proprietate cumpărate de la pârâții P. D. M., Ș.

T. lustin și pârâtele S. S. L. E. și T. M.

4. Rectificarea înscrierilor în C. nr. 15209 colectivă D. și 15210 individuală D., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților I. A. si I. D. M. cu privire la cotele de proprietate cumpărate de la pârâții P. D. M., Ș. T. I. și pârâtele S. S. L. E. și T. M.

5. În ipoteza respingerii capetelor de cerere cuprinse la punctele 1 și 2, au solicitat să se constatate existența retractului litigios cu privire la cotele de proprietate cumpărate de pârâții I. A. și I. D. M. de la S. S. L. E., P. D. M., Ș. T. lustin și T. M. și să se admită cererile de anulare a încheierilor de intabulare și de rectificare a înscrierilor în C.F ca urmare a constatării existenței retractului litigios cu privire la aceste cote și reînscrierea dreptului de proprietate al S. A. S. cu privire la cota de 6. parte din imobile.

6. Admiterea cererii de chemare in garanție formulată în contradictoriu cu

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și să se dispună obligarea A. să plătească reclamantelor valoarea de circulație a cotei de 6. parte din imobilul înscris în C. nr. 15209 colectivă D. și C. individuală 15210 D., inclusiv sumele pe care reclamantele trebuie să le plătească cu titlu de cheltuieli de judecată, cheltuieli pentru înscrierea în C., cheltuieli de radiere a dreptului de proprietate și de înstrăinare și orice alte cheltuieli la care sunt și vor fi obligate reclamantele, ori pe care acestea le-au suportat ori le vor suporta în legătură cu cotele de proprietate în litigiu.

S-a solicitat obligarea pârâților-intimați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în fața tuturor instanțelor.

În motivarea recursului reclamantele au invocat următoarele:

Sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 si 5 din codul de procedură civilă pentru admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare J. D. și motivele prevăzute la art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 312, pentru admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 5. a T. C., în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr. 1414/(...) a J. D. prin admiterea acțiunii formulate de reclamante.

1. Referitor la cererea pentru admiterea recursului, casarea hotărârii șitrimiterea cauzei spre rejudecare J. D.

Atât instanța de apel, cât și instanța de fond au soluționat procesul fără să se pronunțe asupra unor cereri și apărări ale reclamantelor, care erau esențiale în soluționarea cauzei. Practic, atât instanța de apel cât și instanța de fond au soluționat procesul fără să intre în cercetarea fondului. Nu s-au analizat efectele care decurg din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990, cu referire expresă la prevederile art. 20 din această lege;

Au fost ignorate apărările și argumentele referitoare la privatizarea S. "A." S., context în care, în valoarea acțiunilor vândute de S. Român s-a cuprins și valoarea imobilelor în litigiu;

Nu s-au analizat argumentele și apărările reclamantelor referitoare la împrejurarea că contractul de privatizare nu a fost anulat și nici măcar atacat, astfel că acesta își produce toate efectele;

Nu s-au analizat apărările și argumentele reclamantelor referitoare la protecția dreptului de proprietate al acestora, potrivit art. 480 si 481 din Codul civil, art. 44 din Constituția R., cele care conferă adunării generale a acționarilor dreptul de a hotărî asupra bunurilor din patrimoniu, precum și împrejurarea că sentința civilă nr. 1. a J. D., avută în vedere de instanța de fond la soluționarea pricinii, nu s-a pronunțat în contradictoriu cu S. Roman și S. "S." S.;

S-a omis analizarea argumentelor expuse de reclamante și probele existente la dosar din care rezultă că pârâții T. M. și Ș. T. lustin sunt rude de gradul V cu defunctul M. L., astfel că nu au vocație legală la moștenirea rămasă după acest defunct, fapt care rezultă din arborele genealogic existent la dosarul cauzei și din dispozițiile art. 676 din Codul civil, astfel cum au fost modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni din (...), dispoziții care sunt în concordanță și cu cele cuprinse la art. 1 litera d din Legea nr. 319/1944.

I. de fond a concluzionat că în cauză operează prezumția legală absolută, de lucru judecat, izvorâtă din sentința civilă nr. 1., pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 4., rămasă definitivă și irevocabilă.

Considerentele instanței, chiar dacă sunt parțial întemeiate, nu oferă soluții la toate aspectele de drept invocate de reclamante, cu referire la argumentele expuse de acestea prin acțiune și întregirea acțiunii, precum și prin cererea de chemare in garanție.

Puterea de lucru judecat nu operează cu privire la toate aspectele deduse judecății.

I. de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, reținând că nu este identitate de obiect, cauză și părți între cele două dosare. Chiar dacă nu pot fi ignorate efectele sentinței civile nr. 1. a J. D., ele nu trebuie extinse și la alte situații

și persoane.

În ce privește decizia civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj reclamantele au invocat următoarele motive care impun casarea:

Nu s-au analizat argumentele și apărările apelantelor referitoare la răspunderea pentru evicțiune a A. în temeiul art. 29 din Legea nr. 137/2002.

I. de apel a concluzionat că apelul este nefondat, considerentele deciziei fiind axate în principal pe reținerea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1. a J. D.

Prin sentința civilă nr. 1. a J. D. nu s-au analizat și nici reglementat, în vreun fel, raporturile dintre reclamante și chemata în garanție A., motiv pentru care sub acest aspect nu operează puterea de lucru judecat.

Câtă vreme motivele de apel nu au fost analizate, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 si 5 din Codul de procedură civilă pentru admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre judecare J. D., cerere bazată și pe considerentul că nici instanța de fond nu a analizat toate apărările și argumentele expuse de către reclamante, respectiv a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Privitor la solicitarea de a se admite recursul și a se modifica în parte decizia nr. 5., în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei S. S. SA și admiterii acțiunii și a cererii de chemare in garanție formulată de reclamante, acestea au invocat următoarele motive:

Motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, decizia pronunțată în apel cuprinde motive contradictorii.

În dispozitivul deciziei se precizează că se resping apelurile,însă considerentele deciziei sunt axate pe ideea autorității de lucru judecat.

Chiar dacă în decizie se face referire la "putere de lucru judecat" iar noțiunea de "putere de lucru judecat" nu este sinonimă cu "autoritatea de lucru judecat", se observă că instanța de apel a respins apelurile formulate de reclamante pe considerente legate de existența sentinței civile nr. 1. a J. D.

I. de fond a reținut că nu există identitate de obiect și cauză între prezentul litigiu și cel soluționat prin sentința civilă nr. 1. a J. D., precum și împrejurarea că nu există nici identitate deplină de părți, cu referire la reclamanta S. "S." S., pârâții I. A. și I. D. M. și chemata in garanție Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin urmare, cu privire la aceste părți, sentința civilă nr. 1. a J. D. reprezintă un fapt juridic și nu are efectele autorității de lucru judecat.

Este discutabil dacă în privința pârâților T. M. D. și Ș. T. I. se poate invoca puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1. a J. D., în condițiile în care, în dosarul numărul 4. nu s-a pus în discuție împrejurarea că cei doi pârâți sunt rude de gradul V cu defunctul M. L., astfel că sunt străini de moștenirea rămasă după acesta. Raportat la cele expuse mai sus, reclamantele apreciază că există contradicții între considerentele deciziei nr. 5. a T. C. și dispozitivul acestei hotărâri.

Motivul prevăzut la art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă: I. de apel a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății referitor la: a). retractul litigios invocat de reclamantele-apelante; b). cererea de chemare in garanție formulată de reclamantele apelante. I. de apel nu a sesizat faptul că retractul litigios a fost invocat în raport de pârâții I. A. si

I. D. M., persoane care au dobândit dreptul de proprietate asupra cotelor-părți din imobil după înregistrarea cererii de chemare în judecată din dosarul nr. (...) al J. D.

În aceste condiții apar vădit nefondate considerentele potrivit cărora "singura explicație a demersului judiciar a fost invocarea retractului".

La data formulării cererii de chemare în judecată reclamantele nu aveau cunoștință de faptul că pârâții I. vor cumpăra cotele-părți din imobil, motiv pentru care în acțiunea inițială nici nu s-a invocat retractul litigios. Retractul litigios a fost invocat prin întregirea acțiunii civile, înregistrată la data de (...) după ce reclamantele au constatat că, ulterior înregistrării acțiunii din dosarul nr. (...), pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei-părți de 6. parte, care făcea obiectul litigiului din acest dosar.

Sunt contradictorii și motivele pentru care s-a respins apelul cu privire la cererea de chemare în garanție a Autorității pentru V. A. S..

În considerentele hotărârii atacate cu recurs, instanța de apel a apreciat că acțiunea în răspundere pentru evicțiune ar putea fi formulată de reclamanta S. S. S. doar în situația în care ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra acțiunilor, și că această societate nu a fost evinsă.

I. de apel nu a sesizat faptul că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 137/2002, se referă la obligația pentru instituția publică implicată în procedura privatizării de a asigura cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni repararea prejudiciului cauzat acestora prin executarea unor hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de S.

I. nu a sesizat incidența art. 29 din Legea nr. 137/2002.

Sunt contradictorii considerentele potrivit cărora cota de 6. parte din imobil a fost dobândita de pârâții S. S. L., P. D. M., T. M. D. și Ș. T. I. prin sentința civilă nr.

1. a J. D. și considerentele pe baza cărora s-a respins cererea de chemare în garanție.

Cota de 6. parte din imobil este înscrisă în capitalul social și în patrimoniul S. A. S., iar acțiunile emise de S. A. S. au fost cumpărate de S. S. S., împrejurare care dovedește că ambele societăți reclamante au calitate procesuală activă în formularea cererii de chemare in garanție împotriva A.

R. S. A. S. a fost prejudiciată de S. Român prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 4., iar S. S. S. a fost prejudiciată de S. Român în condițiile în care a cumpărat de la acesta, prin intermediul A., pachetul majoritar de acțiuni emis de S. A. S., acțiuni în care este cuprinsă și valoarea cotei de 6. parte din imobil.

Motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă: H. pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea sau, după caz, cu încălcarea următoarelor prevederi legale: a. Art. 1402 si 1403 din Codul civil referitoare la retractul litigios; b. Prevederile art. 44, 20 alin. 2, 144 alin. 2 si 4 din Constituția R.; c. Prevederile art. II - 77 din Tratatul de A. a R. la U. E. d. Prevederile art. 1 din Primul Protocol Adițional la C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.

I. de apel a reținut că pentru a se putea exercita retractul, se impune ca procesul să poarte asupra fondului dreptului atât în momentul cesiunii, cât și în momentul retractului, această condiție nefiind îndeplinită în cauză.

Din interpretarea art. 1402 Cod civil, rezultă că cel în contra căruia există un drept litigios se poate libera. Prin urmare, doar pârâtul poate exercita retractul, nu și reclamantul. A., reclamanta nu poate invoca retractul, această invocare fiind inadmisibilă.

Considerentele deciziei sunt greșite atât cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 1402 si 1403 din Codul civil, cât și în ce privește reținerea stării de fapt în raport de care se putea hotărî dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile exercitării retractului litigios.

Din examinarea probelor existente la dosar se poate constata că erau și sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii și apelului formulat de către reclamante.

Retractul litigios a fost exercitat de către reclamante în condițiile în care la data de (...) s-a pronunțat sentința civilă nr. 8. a J. D., în dosarul nr. (...), prin care s-a constatat, între altele, că sentința civilă va ține loc de act autentic de vânzare- cumpărare apt pentru întabulare în favoarea reclamanților I. A. și I. D. M. pentru: cota de 2. parte înscrisă în C. pe numele pârâtei S. S. L. E., cota de 2. parte înscrisă în C. pe numele lui P. D. M., cota de 1. parte înscrisă în C. pe numele pârâtei T. M. D. și cota de 1. parte înscrisă în C. pe numele pârâtului Ș. T. I.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Judecătoria Dej la data de (...) în dosarul nr. (...), s-a dispus, între altele, ca sentința civilă să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare apt pentru intabulare în favoarea reclamanților I. A. și I. D. M. pentru cota de 2. parte înscrisă în C. pe numele pârâtei S. S. L., cota de 2. parte înscrisă în C. pe numele lui P. D. M.

În aceste condiții, S. A. S., pe parcursul derulării procesului în dosarul nr. (...), pentru termenul de judecată din data de (...), deci ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, în baza art. 1402 si 1403 din Codul civil, a exercitat retractul litigios și punând la dispoziția cumpărătorilor I. A. și I. D. M. prețul de 38.883 Euro pe care cumpărătorii l-au achitat ca urmare a încheierii contractelor de vânzare- cumpărare prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 6. parte din imobilul spațiu comercial, în suprafață totală de 210 mp., situat in D., str. 1 Mai, nr. 1, colț cu str. B., nr. 17/18, județul C., înscris în C. individuală nr. 15210 D., sub A3, nr. topo. 121/111, 122/111, 123/111, 124/1/3/1/111, 124/1/3/2/111 și respectiv sub A7, nr. topo. 121/X(...), 123/XII, 124/1/3/1/XII, 124/1/3/2/XII.

Prin exercitarea retractului litigios, reclamanta a pus la dispoziția cumpărătorilor I. A. și I. D. M. și prețul de 29.000 Euro pe care cumpărătorii l-au achitat ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra cotelor de 4. parte din imobilul situat in D., str.1 Mai, nr. 1, înscris în C. ind. nr. 15210 D., aparținând serial 4, nr. topo.

121/1V, 122/1V, 123/1V, 124/1/3/1/1V, 124/1/3/2/1V, având o suprafață totală de 453,75 m.p., serial 1, nr. topo. 121/1, 122/1, 123/1, 124/1/3/1/1,

124/1/3/2/1, cu 5,60/100 parte din părțile indivize comune înscrise în C. col.

15209 D., serial 2, nr. topo. 121/11, 122/11, 123/11, 124/1/3/1/11,

124/1/3/2/11.

De asemenea, S. A. S. s-a obligat să achite cheltuielile pe care pârâții le-au efectuat cu ocazia încheierii contractelor prin care au dobândit imobilul în litigiu, precum și dobânda legală în materie civilă asupra prețului imobilului litigios, calculată din ziua plății.

Având în vedere starea de fapt expusă mai sus, reclamantele consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1402 si 1403 din Codul civil pentru exercitarea retractului litigios.

La data exercitării retractului litigios a existat un drept litigios Așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată introdusă în dosarul (...) al J. D., obiectul acestei cereri vizează dreptul de proprietate asupra imobilului, iar de la înregistrarea acțiunii sunt incidente dispozițiile art. 1403 din Codul civil, conform cărora "Lucrul se socotește litigios când există proces sau contestație asupra fondului dreptului.";

Dreptul a fost cesionat unui terț, contra unui preț. Din contractele de vânzare- cumpărare încheiate cu privire la imobilul litigios, rezultă că cesiunile s-au făcut în schimbul unui preț.

Cesiunea a fost făcută câtă vreme procesul asupra dreptului litigios a fost în curs. Chiar dacă o parte din promisiunile de vânzare-cumpărare au fost încheiate anterior introducerii acțiunii care face obiectul prezentului dosar, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului litigios în favoarea cumpărătorilor I. A. si I. D. M. s-a realizat la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței nr. 8., pronunțată de Judecătoria Dej la data de (...) în dosarul nr. (...) și a sentinței nr. 1., pronunțată de Judecătoria Dej la data de (...) în dosarul nr. (...), hotărâri ce țin loc de act autentic de vânzare-cumpărare apt pentru intabularea în C.

Prin urmare, la data rămânerii irevocabile a respectivelor sentințe, procesul era în curs de derulare.

Condiția oferirii prețului cesiunii este de asemenea îndeplinită, întrucât reclamanta S. A. S. a oferit cumpărătorilor I. A. și I. D. M. printr-o ofertă reală de plată, atât prețul imobiului în litigiu cu privire la care a invocat retractul litigios, cheltuielile efectuate de aceștia cu ocazia încheierii contractelor de vânzare- cumpărare, precum și dobânda legală aferentă, calculată din ziua plății și până la data ofertei reale de plată. Această susținere a fost probată cu procesul-verbal de îndeplinire a procedurii ofertei reale de plată încheiat în data de (...) de către B. E. J. A. T. în dosarul de executare nr. 16/(...), act care a fost depus la dosarul cauzei.

Având în vedere faptul că retractul litigios este o operațiune juridică prin care adversarul cedentului poate să-l înlăture din proces pe terțul dobânditor

(cesionarul), plătindu-i prețul cesiunii, dobânda și cheltuielile contractului, această operațiune poate fi exercitată de către oricare parte din proces, fie de către reclamant, fie de către pârât.

Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art. 1402-1404 din Codul civil, dispoziții legale care reglementează instituția retractului litigios, legea nu face distincție expresă asupra părților din proces ori a persoanelor care pot exercita retractul.

Susținerile reclamantelor sunt fundamentate atât pe dispozițiile legale sus- menționate, cât și pe doctrina și jurisprudența pertinentă, care s-au pronunțat în sensul menționat de reclamante.

Privitor la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor S. A. S. și S. S. S. reclamantele au arătat că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei S. S. S.

Reclamantele au invocat prevederile art. 29 alin.1 din Legea nr. 137/2002.

In condițiile în care S. S. S. este acționarul majoritar al S. A. S., deținând

115.352 acțiuni, reprezentând 92,49 % din capitalul social, și raportat la dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 137/2002, reclamantele au susținut că în favoarea S. S. S. operează o prezumție legală în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate în patrimoniul SC A. S., afirmație bazată pe prevederile art. 1200 alin. 1 pct. 2 din Codul civil.

Reclamantele susțin că referitor la S. S. S. sunt îndeplinite cerințele reținute de instanța de apel, în sensul că " ... în ceea ce privește acțiunile în justiție exercitate pentru apărarea dreptului de proprietate, titularul dreptului la acțiune trebuie să fie identic cu titularul dreptului de proprietate".

Câtă vreme, potrivit legii, cumpărătorul de acțiuni la o societate comercială are calitate procesuală activă într-un proces având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin restituirea imobilelor din patrimoniul societății privatizate către foștiiproprietari, nu există nicio justificare ca același cumpărător să nu aibă calitate procesuală activă într-un proces de revendicare a acelorași imobile.

În mod greșit instanța de apel, ca și instanța de fond, a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei S. A. S., cu motivarea că: "SC S. SA a cumpărat de la A. pachetul de acțiuni la S. A. SA. O acțiune în despăgubire împotriva A. poate fi formulată doar în legatură cu aceste acțiuni.

A., doar SC S. SA are calitatea de a solicita despăgubiri în raport cu acțiunile cumpărate, SC A. SA, în patrimoniul căreia se evidențiază imobilul în litigiu, neavând ce solicita de la A.

Reclamantele susțin că S. A. S. are calitate procesuală activă în cauză, deoarece are înscris în patrimoniul și capitalul social imobilul situat in D., str. 1

Mai, nr. 1, P-ta B., nr. 17-18, județul C., consecință care decurge din incidența dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990.

In contextul în care S. A. S. este emitenta acțiunilor, iar, în urma unor hotărâri judecătorești irevocabile, dreptul de proprietate asupra cotei de 6. parte a fost înscris în C. în favoarea persoanelor stabilite de instanță că ar fi moștenitorii defunctului M. L. (S. S. L. - cota de 2. parte, P. D. M. - cota de 2. parte, T. M. - cota de 1. parte și Ș. T. I. - cota de 1. parte), această societate justifică calitate procesuală activă și interes în formularea cererii de obligare a A.-ului să plătească valoarea cotei de 6. parte, precum și celelalte cheltuieli.

Această consecință decurge și din împrejurarea că pierderea dreptului de proprietate asupra cotei de 6. parte din imobile ar trebui urmată de diminuarea capitalului social cu valoarea acestei cote, măsură care ar putea fi evitată în cazul în care A. ar plăti valoarea cotei, valoare prin care s-ar reîntregi capitalul social la nivelul actual. S. A. S. a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 6. parte din imobil de la S., în baza Legii nr. 15/1990, astfel că justifică interes legitim și calitate procesuală activă pentru recuperarea valorii de 6. parte din imobil, pentru că, în caz contrar, ar fi într-o situație de inegalitate în fața legii și autorităților, în comparație cu alte societăți comerciale cărora li s-au aplicat prevederile legii sus- menționate, iar apoi legislația privatizării.

În condițiile în care S. A. S. are calitatea de proprietară a imobilului situat în

D., str. 1 Mai, nr. 1, P-ța B., nr. 17-18, județul C., imobil dobândit de la S. și pentru care acesta a încasat prețul prin vânzarea acțiunilor către acționarii societății, iar ulterior tot S. Roman, prin una din instituțiile sale, respectiv autoritatea judecătoreasca, a hotărât pierderea dreptului de proprietate al S. A. S. asupra cotei de 6. parte din imobil, este firesc ca A.-ul, ca autoritate a S. abilitată să îndeplinească procedurile de privatizare, să răspundă față de S. A. S. pentru prejudiciul cauzat prin înstrăinarea cotei de 6. parte din imobil în favoarea foștilor proprietari.

I. de apel nu a ținut cont, de principiul securității raporturilor juridice, principiu care reprezintă unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului. Or, acțiunea în revendicare își păstrează caracterul real cât timp există posibilitatea readucerii lucrului revendicat în patrimoniul revendicatorului. Dacă lucrul a fost însă transmis de către uzurpator, respectiv de S. Roman, unui terț care a dobândit în mod iremediabil proprietatea, în speță subscrisele, obiectul revendicării se convertește într-o acțiune în despăgubiri, caz în care acțiunea devine personală.

În condițiile în care, pe baza legilor în vigoare S. "A." S. a devenit proprietarul bunurilor pe care le avea în administrare operativă, iar prin hotărâre irevocabilă, pronunțată în contradictoriu cu autoritatea publică și-a înscris în cartea funciara dreptul de proprietate, ulterioara vânzare a acțiunilor către S. "S." S. este valabilă și legală.

Contrar celor reținute de către instanța de apel în decizia atacată, solicitarea reclamantei S. S. S. de obligare a pârâtei A. la plata despăgubirilor, pe temeiul garanției pentru evicțiune sunt fondate și ca atare, trebuia admisă.

Chemarea în judecată a A.-ului, în calitate de pârâtă, a fost făcută în contextul în care, această instituție publică a efectuat privatizarea S. A. S., iar în prețul acțiunilor vândute acționarilor s-a cuprins și cota de 6. parte din imobil înscris în C. mai întâi în favoarea pârâților S. S. L., P. D. M., Ș. T. I. și T. M. D., iar apoi în favoarea pârâților I. A. și I. D. M.

În calitate de vânzător al acțiunilor și de instituție publică, care a efectuat privatizarea S. A. SA , A. răspunde față de cumpărători pentru evicțiune în condițiile art. 1336 și urm. din Codul civil.

Faptul că A. a vândut acțiuni, iar pârâții S. S. L., P. D. M., T. M. și Ș. T. I. au dobândit dreptul de proprietate prin hotărâri irevocabile asupra unor cote din imobilele menționate în acțiune nu înlătură răspunderea pentru evicțiune a A., pentru că la stabilirea numărului de acțiuni și a valorii capitalului social s-a avut in vedere, potrivit legislației în vigoare, și valoarea cotei de 6. parte din imobil.

Pierderea dreptului de proprietate asupra cotei de 6. parte din imobile, după ce autoritatea publică cu atribuții în domeniul privatizării a efectuat privatizarea, generează pentru cumpărator și ceilalți acționari ai societății prejudicii care trebuie reparate de S. prin A.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 137/2002.

Reclamantele arată că răspunderea reglementată la art. 29 din.

Legea nr. 137/2002 nu exclude obligația de răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 1336 și urm. din Codul civil, afirmația bazându-se și pe dispozițiile art. 44 alin. 1, 2 si 3 din Constituția R..

Întrucât instanțele judecătorești au dispus restituirea în favoarea pârâților a cotei de 6. parte din imobilele care erau deja proprietatea SC A. SA și pentru care statul a încasat prețul prin vânzarea acțiunilor, este firesc ca statul, prin autoritatea publică implicată în procedura de privatizare să repare prejudiciul cauzat reclamantelor.

Răspunderea statului față de cumpărătorii acțiunilor are temei contractual - art. 998 și urm. C. civil.

2. Prin recursul promovat de către intervenientele SC O. B. S. și SC C. S., s-a solicitat casarea deciziei nr.5. pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art.312 alin 3 teza 2 C.pr.civ. , admiterea apelului și desființarea sentinței civile nr. 1414/(...) a J. D. și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, având în vedere că ambele instanțe de fond au soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În subsidiar, intervenientele au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 5. a T. C. în baza art. 312 Cpr.civ. raportat la art.304 pct.9

C.pr.civ., în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr.1. a J. D.

și pe cale de consecință, admiterea cererii de intervenție, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, apel si fond.

În motivarea recursului, intervenientele au invocat următoarele aspecte:

Principala cerere formulată în apelul declarat de interveniente împotriva sentinței primei instanțe a fost aceea de a se admite apelul, a se desființa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond nu a analizat și nu a examinat cererile de intervenție în interes propriu formulate, în ceea ce le privește, judecătoria rezolvând procesul fără a intra în cercetarea fondului.

I. de fond a analizat doar cererile reclamantelor, arătând că vor fi respinse ca neîntemeiate și cererile de intervenție în nume propriu formulate de S. C. S. si S. O. B. S. pentru revendicare, având în vedere aceleași considerente reținute ca și în cazul reclamantei S. A. S., întrucât și aceste societăți interveniente au participat ca pârâte în procesul soluționat de Judecătoria Dej, prin sentința civilă nr. 1. în dosar nr.4., rămasă definitivă prin decizia civilă nr.340/A/2005 a T. C. și devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C. .

Prin cele reținute de către instanța de apel se face aceeași greșeală ca și la instanța de fond, nu se cercetează fondul cauzei în ceea ce privește cererile intervenție, iar asupra cererilor de intervenție formulate de către C. S. și de către

Rus M. M. în nume propriu nu se pronunță.

Pentru aceste considerente opinia intervenientelor este aceea că nici instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cererilor de intervenție în nume propriu și drept urmare se impune casarea deciziei, iar prin admiterea apelului desființarea sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

I. de apel nu s-a pronunțat deloc asupra cererii de apel subsidiare, in sensul admiterii apelului si schimbarea sentinței civile nr.1. a J. D., în sensul admiterii cererilor de intervenție în interes propriu, astfel cum au fost precizate în fața instanței de fond și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel și fond.

În mod greșit instanța de apel a analizat doar prima cerere de apel, ignorând atât cele invocate pe fond cât și dispozițiile C. de procedura civilă menționate.

În conformitate cu teoria si practica judiciara in materie, când recursul a fost exercitat împotriva unei hotărâri date in apel, expresia "fără a intra în cercetarea fondului" trebuie înțeleasă în sensul că instanța nu a cercetat fondul raportului juridic litigios, ceea ce s-a întâmplat și în cazul de față.

În ceea ce privește cererea subsidiară, în sensul modificării deciziei civile nr.5. a T. C. in baza art.312 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr.1. a J. D. și pe cale de consecință, admiterea cererii de intervenție formulată de interveniente, acestea au arătat următoarele:

Decizia T. C. este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, analizând întreaga cauză dedusă judecății doar în ceea ce privește reclamantele S. A. SA și S.

S. SA și considerând că toate argumentele invocate de către aceste societăți sunt inutil a mai fi analizate în raport cu reținerea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.1. pronunțată în dosarul nr.4354/2000 al J. D. Prin sentința menționată s- a stabilit că imobilul situat în D. str. l Mai nr.l-B. nr.18 a fost preluat în mod abuziv de către S. Roman și prin urmare au fost anulate toate actele de înstrăinare ulterioare.

S. C. S. avea calitatea de proprietară a imobilului situat în D., str. P-ța B., nr.

17, jud. C. înscris în C. ind. 15748 D. în baza contractului autentic de vânzare- cumpărare autentificat la B. N. P. V. M. sub nr. 2098/1998 din data de 04 noiembrie 1998. Intervenienta a cumpărat acest imobil de la S. C. S., care a dobândit dreptul de proprietate în condițiile art.20 din Legea nr. 15/1990. Înconformitate cu dispozițiile legale în vigoare, S. Român a privatizat această societate prin vânzarea acțiunilor în valoarea cărora a cuprins și imobilul situat în D., P-ța B. nr.17.

Prin vânzarea acțiunilor de către fostul FPS către acționarii societății s-a realizat un transfer cu titlu oneros al imobilului, acesta fiind evidențiat în patrimoniul S. M. Com S. și în capitalul social al acestei societăți cu toate consecințele ce decurg din această împrejurare-respectiv art.29 din Legea nr.l0/2000.

Intervenienta S."O. B." S. avea calitatea de proprietar asupra imobilului situat în D., str.1 Mai nr.1 înscris în C. ind. nr. 15212 D. sub nr.A+3, în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare autentificat la B. N. P. V. M. sub nr. 1637/1998 din data de 10 august 1998 și asupra terenului în suprafață de 26 m.p. aferent edificatelor din Complex Dacia, înscris în C.col.12509 D., în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare autentificat la B. N. P. V. M. sub nr. 818/2002 din data de 28 mai 2002.

Societatea a cumpărat acest imobil de la S. Com S. care a dobândit dreptul de proprietate în condițiile art.20 din Legea nr. 15/1990.

În conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, S. Român a privatizat această societate prin vânzarea acțiunilor în valoarea cărora a cuprins și imobilul situat in

D., P-ța. B. nr.17. Prin vânzarea acțiunilor de către fostul FPS către acționarii societății, s-a realizat un transfer cu titlu oneros al imobilului, acesta fiind evidențiat în patrimoniul S. M. S. și în capitalul social al acestei societăți cu toate consecințele ce decurg din această împrejurare, respectiv art.29 din Leg.nr.l0/2001.

Prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr.4. s-au admis, între altele, cererile de intervenție principale formulate de interveninenții S. S., P. D., Ș. T. și T. M. și în consecință s-a constat că în mod nelegal, fără titlu valabil a trecut în proprietatea S. Român cota de 6.-a parte din dreptul de proprietate al proprietarului tabular M. L., asupra imobilului situat in D., P-ța B. nr.17-18, str.l Mai nr.1 evidențiat in C. nr. 2887 D., s-a constatat că antecesoarea intervenienților, numita P. E. este singura moștenitoare a defunctului M. L., în calitate de nepoată de frate prin reprezentare.

Potrivit sentinței civile nr. 2. a J. D. s-a constatat că masa succesorală după defunctul proprietar tabular M. L., decedat la (...) cu ultimul domiciliu in D., jud. C. este compusă din cota de 6. parte din dreptul de proprietate asupra imobilului evidențiat in C. nr.2887 D., moștenitori legali în urma transmisiunii successive a moștenirii fiind intervenienții, respectiv pârâții S. S., P. D., cu o cotă de 1/3-a parte fiecare respectiv Ș. T. si T. M. in cotă de 1/3-a parte împreună, în calitate de colaterali ai defunctului.

În conformitate cu art.20 din Legea nr. 10/2001 dacă imobilul revendicat face parte în mod legal din patrimonial unei societăți comerciale cu capital integral privat urmare a unei vânzări-cumpărări legale de active, cum este și cazul imobilului revendicat de către interveniente, restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desființată ,prin constatarea nulității, actul de privatizare a bunului în litigiu și nici a actului de vânzare-cumpărare prin care societățile au devenit proprietare.

Imobilul revendicat de către interveniente prin această acțiune face parte din patrimoniul societății S. S., respectiv al societății SC O. B. S. și orice modificareadusă acestui imobil aduce grave prejudicii atât societăților cât și asociaților persoane fizice.

Imobilul din litigiu este "activ imobiliar" și a fost dobândit în condițiile OUG nr.88/1997, HG nr.55/1998 și Ordinul Min. Privatizării nr.(...), astfel încât în acest proces sunt implicate și organe ale statului.Drept urmare, faptele pârâților din prezenta acțiune determină consecințe ce depășesc dreptul lor sau al intervenientelor, de proprietate asupra imobilului din litigiu.

Așa cum rezultă din statutele societăților interveniente și din certificatele de înregistrare, sediul fiecărei societăți este în imobilul revendicat. Practic, prin actele pârâților, intervenientele se află în imposibilitate de a-și desfășura activitatea comercială în imobil și sediul social ce le aparține, ceea ce aduce grave prejudicii ce vor trebui, in final, suportate de către acești pârâți.

Prin întâmpinările formulate, pârâții I. A. și I. D. M. (f. 38-41), respectiv P. D.

M., T. M. D. și Ș. T. I. (f. 52-55) au solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, cu obligarea reclamantelor și intervenientelor recurente la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în esență, următoarele:

Intimații au invocat efectele pozitive ale puterii de lucru judecat statuată prin sentința civilă nr. 1. a J. D. prin care s-a stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de S. Român, constatându-se nulitatea absolută a tuturor actelor de înstrăinare și a încheierilor de intabulare ulterioare preluării imobilului, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare.

Retractul litigios nu poate fi invocat de către reclamante, doctrina și practica judiciară în materie fiind în sensul că această prerogativă este recunoscută pârâtului chemat în judecată pentru recunoașterea în favoarea reclamantului a unui drept care la momentul dobândirii de către pârât, era litigios.

Recunoașterea posibilității exercitării retractului litigios de către reclamant ar genera situații de fraudă, instanțele ar ajunge să fie sesizate cu acțiuni pur formale, de persoane care întrevăd intențiile proprietarilor de înstrăinare a bunurilor, pentru exercitarea retractului de îndată ce s-a realizat cesiunea.

Referitor la art. 29 din Legea nr. 137/2002, intimații au arătat că acest text legal nu estee incident, întrucât SC S. SA a cumpărat acțiuni de la SC A. SA și nu imobilul în litigiu, care face parte din activul societății. Calitatea de acționar majoritar al SC S. SA nu îi conferă acesteia calitatea de proprietar asupra bunurilor din patrimoniul SC A. SA, dreptul de proprietate asupra activelor societății fiind diferit de dreptul de proprietate asupra acțiunilor la respectiva societate.

An al iz ând recursur il e f or mul ate de c ătr e recl aman te ș i in terven ien te, cur te a

cons tată c ă aces te a nu sun t f ond ate, ur mând a f i resp in se pen tru ur măto ar ele considerente:

Prin acțiunea formulată și precizată de către apelantele reclamante S. A. S. și

S. S. S. acestea au solicitat:

1. anularea încheierilor de intabulare în baza cărora intimații I. și-au intabulat și și-au înscris dreptul de proprietate în C. 15.209 colectivă D. și C.nr.

15.210 individuală D., cu privire la cotele de proprietate cumpărate de la pârâții P. D. M., S. T. lustin și pârâtele S. S. L. E. și T. M.

2. rectificarea înscrierilor în C. nr. 15.209 col. D. și 15.210 ind. D., a cotelor de proprietate înscrise inițial pe pârâții P. D. M., Ș. T. I. și pârâtele S. S. L. E. și T.

M.

3. constatarea retractului litigios cu privire la cotele de proprietate cumpărate de pârâții I. de la pârâții P. D. M., S. T. lustin și pârâtele tele S. S. L. E. și T. M., și ca o consecință să se admită cererile de anulare a încheierilor de intabulare și de rectificare a înscrieri lor în C. ,ca urmare a admiterii cererii de constatare a retractului litigios.

4. obligarea A. să plătească reclamantelor valoarea de circulație a cotei de 6. parte din imobilul înscris în CF. nr. 15.209 col. D. și 15.2010 ind .D., inclusiv cheltuielile cu înscrierea în CF., cheltuieli de judecată pe care urmează a le suporta reclamantele ori pe care acestea le-au suportat în legătură cu cotele de proprietate în litigiu.

I. RECURSUL RECLAMANTELOR: a. Solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare.

* Cu privire la hotărârea primei instanțe, sentința civilă nr. 1. a J. D.

În susținerea acestei solicitări reclamantele au invocat că instanțele de fond au soluționat procesul fără a se pronunța asupra tuturor cererilor și apărărilor invocate de reclamante, esențiale în soluționarea cauzei:

Cu ocazia privatizării SC A. SA, în valoarea acțiunilor a fost cuprinsă și valoarea imobilului în litigiu; contractul de privatizare nefiind anulat își produce pe deplin efectele; argumentele privind protecția dreptului de proprietate prin prisma prevederilor art. 480, 481 C. civil, art. 44 din Constituția R.; faptul că pârâții T. M. D. și Ș. T. I. sunt rude de gradul V cu M. L.

Este real că aceste aspecte nu au fost tratate distinct în considerentele hotărârii instanței de fond, însă, așa cum a statuat doctrina judiciară, nici cu ocazia analizării motivelor de recurs nu este obligatorie abordarea punctuală a fiecărui motiv în parte. Ceea ce este esențial pentru a se stabili că nu s-a omis analizarea nici unui aspect este ca din ansamblul considerentelor să reiasă că instanța a avut în vedere toate motivele invocate, iar soluția pronunțată în cauză se întemeiază pe analizarea coroborată a tuturor aspectelor invocate. Neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie, prin ea însăși, o omisiune, dacă instanța răspunde tuturor motivelor printr-un considerent comun.

Mutatis mutandis, aceste statuări ale doctrinei în materia modalității de analizare a motivelor de recurs sunt valabile și în cazul analizării motivelor ce stau la baza unei acțiuni / cereri, de către instanța investită să soluționeze fondul cauzei.

Este suficient ca din considerentele hotărârii să reiasă că toate motivele au fost analizate și luate în considerare la pronunțarea hotărârii, împrejurare care se verifică în speță, în cazul sentinței civile nr. 1. a J. D. instanța s-a pronunțat prin luarea în considerare a tuturor argumentelor ce au stat la baza acțiunii reclamantelor, astfel cum aceasta a fost precizată.

Chiar dacă dreptul de proprietate al reclamantei SC A. SA nu a fost analizat prin prisma prev. art. 480 - 481 C. civil, art. 44 din Constituție, din considerentele hotărârii de fond rezultă cu claritate că reclamanta nu are un drept de proprietate actual asupra cotei de 6. parte din imobilul evidențiat în CF nr. 15210 ind. D., CF

15209 col. D., întrucât prin sentința civilă nr. 1. a J. D., irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat (corect reținută, cu distincțiile riguros făcute față de autoritatea de lucru judecat), că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către stat și că toate actele de înstrăinare referitoare la acesta, inclusiv cele făcute în cadrulprocesului de privatizare sunt nule absolut, dispunându-se totodată anularea tuturor încheierilor de intabulare ulterioare preluării.

La momentul pronunțării acestei hotărâri era proprietară în Cf 15210 ind. D. reclamanta SC A. SA, sub B+1.

În baza sentinței civile nr. 1. a J. D., după rămânerea irevocabilă, asupra cotei de 6. parte din imobilul evidențiat sub A+1-7 în Cf ind. 15210 D. s-a intabulat, sub B + 20 dreptul de proprietate în favoarea lui M. L. U., sub B + 21, asupra aceleiași cote de 6. parte din imobil s-au intabulat, cu titlu de moștenire, pârâții S. S. L. E. asupra cotei de 2. parte, P. D. asupra cotei de 2. parte, Ș. T. I. pe cota de 1. parte și T. M. D. pe cota de 1. parte (cei doi din urmă în calitate de moștenitori ai defunctei P. Alma M. Anna).

Ca atare, analizarea unui drept de proprietate inexistent la momentul promovării prezentului litigiu în favoarea reclamantei SC A. SA asupra cotei de 6. parte din imobilul evidențiat sub A+1-7 în Cf ind. 15210 D., în raport de prevederile C. civil și ale Constituției, nu se impunea.

Afirmația conform căreia sentința civilă nr. 1. a J. D. nu s-a pronunțat în contradictoriu cu SC S. SA este reală. Nici nu avea cum să se pronunțe în contradictoriu cu această societate, ea neavând calitatea de proprietar tabular, nu justifica legitimare procesuală pasivă în litigiul soluționat prin această hotărâre, acesta fiind unul din considerentele pentru care nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat, ci doar puterea de lucru judecat.

În schimb, afirmația reclamantelor potrivit căreia sentința civilă nr. 1. a J. D. nu s-a pronunțat nici în contradictoriu cu S. Român nu este reală, acesta fiind parte în acel litigiu, reprezentat de C. local al municipiului D., față de el constatându-se preluarea abuzivă a imobilului.

Referirile privind neanalizarea gradului de rudenie al pârâților Ș. T. I. și T. M. D. (născută Ș.), cu defunctul M. L., în sensul că aceștia, fiind rude de gradul V, nu au vocație la moștenirea rămasă după defunct, nu s-au impus a fi analizate și în privința lor operând aceeași putere de lucru judecat. Prin aceeași sentință civilă nr.

1. a J. D., irevocabilă, s-a stabilit că unica moștenitoare acceptantă după succesiunea defunctului M. L. a fost numita P. E.

P. E., la rândul său, este antecesoarea mamei acestor doi pârâți (P. Alma M.

Anna), precum și a intimaților S. S. L. E. și P. D.

Calitatea celor doi pârâți, de succesori cu vocație la moștenirea defunctului M.

L., fiind de asemenea stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 1. a J. D., acest aspect nu mai putea fi reanalizat în prezentul cadru procesual.

În ceea ce privește modalitatea în care prima instanță a soluționat litigiul în privința excepției lipsei calității procesuale active a fiecărei reclamante, curtea constată că aceasta este legală și temeinică.

S. „ S. „ S. nu a avut niciodată calitatea de proprietară tabulară asupra imobilului evidențiat în C. individuală 15210 D., astfel încât acțiunea în revendicare a cotei de 6. parte , promovată și de către această pârâtă, alături de S. „ A. S., corect a fost respinsă pe temeiul excepției lipsei calității procesuale active a S. „ S. „ S. Doar titularul unui drept de proprietate poate formula o acțiune în revendicare admisibilă din perspectiva calității procesuale active.

Pe de altă parte, doar S. „ S. „ S. a cumpărat acțiuni în cadrul procesului de privatizare la S. „ A. „ S. , prin FPS, astfel încât doar această pârâtă putea formula cererea de obligare a A. ( succesoarea FPS ) la plata contravalorii acțiunilor pecare reclamanta pretinde că le-a pierdut prin restituirea cotei de 6. parte din imobilul în litigiu, fostului proprietar. S. „ A. „ S. nu a fost parte în procedura de vânzare-cumpărare a acțiunilor, neavând, prin urmare, calitatea procesuală activă de a promova o atare cerere.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul reclamantelor din perspectiva cererii de casare, rejudecare a apelului, desființare a hotărârii primei instanțe și trimitere spre rejudecare va fi respins ca nefondat.

*Cu privire la casarea deciziei civile nr. 5. a T. C.

Solicitarea se întemeiază pe un singur considerent - acela că instanța de apel nu analizat argumentele și apărările referitoare la răspunderea pentru evicțiune a A. în temeiul art. 29 din Legea nr. 137/2002.

Este adevărat că instanța de apel, procedând la analizarea acestui motiv de apel, l-a respins ca nefondat, arătând că art. 1336 C. civil nu este incident.

Chiar dacă instanța de apel nu a invocat explicit art. 29 din Legea nr.

137/2002, arătând că obiect al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta SC S. SA și A. l-au constituit acțiunile de la SC A. SA, acțiuni asupra cărora nu a pierdut dreptul de proprietate, nefiind evinsă, reiese că s-a pronunțat implicit și asupra acestui temei de drept, care constituie o reglementare specială a răspunderii pentru evicțiune, cuprinsă într-un act normativ special - Legea nr.

137/2002.

Prin urmare, fiind nefondată această solicitare, va fi respinsă în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. b. Solicitarea de mo dificare a deciziei pr onunțate în apel, în sensul admiterii

apelului, schimbării hotărârii primei i nstanțe, cu consec ința admiterii acțiu nii

precizate formulată de către reclamante.

* Art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.

- existența unor motive contradictorii.

Prin considerentele deciziei pronunțate în apel s-au complinit cele reținute de către prima instanță, în susținerea puterii de lucru judecat, astfel încât soluția pronunțată - de respingere a apelului promovat de reclamante - era o consecință firească.

Puterea de lucru judecat este legată de existența sentinței civile nr. 1. a J. D., referirile instanței de apel la această hotărâre fiind de asemenea corecte.

Reclamantele reiterează în cadrul acestui motiv de recurs împrejurarea că pârâții T. M. D. și Ș. T. I. sunt rude de gradul V cu defunctul M. L. Față de aceștia puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1. a J. D. nu operează, întrucât în cadrul acelui litigiu nu s-a pus în discuție aspectul privind gradul de rudenie al celor doi cu defunctul.

Reluând cele anterior arătate, la analizarea motivelor în baza cărora reclamantele au solicitat desființarea hotărârii primei instanțe, cu ocazia soluționării litigiului anterior, prin sentința civilă nr. 1. a J. D., s-a stabilit că unica moștenitoare acceptantă după succesiunea defunctului M. L. a fost numita P. E.

P. E., la rândul său, este antecesoarea mamei acestor doi pârâți (P. Alma M.

Anna), precum și a intimaților S. S. L. E. și P. D.

Calitatea celor doi pârâți, de succesori cu vocație la moștenirea defunctului M. L., fiind de asemenea stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 1. a J. D., acestaspect nu mai putea fi reanalizat în prezentul cadru procesual, chiar dacă în acel litigiu gradul de rudenie nu a fost analizat în mod explicit.

Din moment ce s-a stabilit vocația celor doi pârâți, de moștenitori ai defunctului M. L., analizarea, în actualul cadru procesual, a proximității gradului de rudenie, ca și criteriu de bază a devoluțiunii legale, nu mai poate fi făcută. O eventuală statuare contrară asupra calității de moștenitori ai celor doi pârâți, ar înfrânge puterea de lucru judecat, ceea ce nu este admisibil.

Prin urmare, acest motiv de recurs nu este întemeiat, urmând a fi respins potrivit art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.

*Art. 304 pct. 8 Cod proc.civ.

- vizează schimbarea naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al actului dedusjudecății referitor la retractul litigios invocat de reclamante și la cererea de chemare în garanție a A.

Ambele aspecte criticate prin prisma art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., sunt reiterate cu ocazia criticilor aduse deciziei pronunțate în apel din perspectiva art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., urmând a fi analizate unitar, în continuare, pentru a se evita repetarea acelorași considerente.

*Art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.

- vizează greșita aplicare a legii sau, după caz, pronunțarea hotărârii cu încălcarea următoarelor prevederi legale:

1. Art. 1402, 1403 C. civil referitoare la retractul litigios.

Procedând la analizarea acestei critici curtea constată că nu este fondată pentru cele ce urmează:

Pârâții I. A. și I. D. M. au încheiat toate antecontractele de vânzare-cumpărare totalizând cota de 6. parte din imobilul evidențiat în CF ind. 15210 D., anterior promovării acțiunii înregistrate pe rolul J. D. la data de (...), astfel:

- la (...) (f. 85 dosar fond) s-a încheiat antecontractul de vânzare- cumpărare între promitenții vânzători Jochen M. și Pocanschi A. și promitenții cumpărători I.;

- la (...) (f. 87 dosar fond) s-a încheiat antecontractul de vânzare- cumpărare între promitenta vânzătoare T. M. D. și promitenții cumpărători I.;

- la (...) (f. 197 dosar fond) s-a încheiat antecontractul de vânzare- cumpărare între promitentul vânzător Ș. T. I. și promitenții cumpărători I.;

- la (...) (f. 200 dosar fond) s-a încheiat antecontractul de vânzare- cumpărare între promitenta vânzătoare S. S. L. E. și promitenții cumpărători I.;

Din prevederile art. 1402-1403 Cod civil reiese că exercitarea retractului litigios este condiționată de întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:

-un proces aflat în curs de judecată pe fond, atât la momentul realizării cesiunii dreptului cât și la momentul efectuării retractului litigios;

-cesiune să se facă în schimbul unui preț;

-exercitarea retractului trebuie să fie insoțită de remiterea prețului, a cheltuielilor și a dobânzilor aferente, așa cum se specifică în art. 1402 Cod civil;

-retractul să fie exercitat în fața instanței de judecată sau să fie notificat pe cale extrajudiciară.

Momentul la care se impune analizarea caracterului dreptului ca fiind litigios sau nu, la momentul realizării cesiunii dreptului, în speță, este cel al încheierii antecontractelor, pentru că acesta este momentul la care părțile și-au manifestatintenția de a încheia actul juridic translativ de proprietate prin asumarea de către promitenții vânzători identificați mai sus a obligației de a vinde, respectiv de către promitenții cumpărători I., de a cumpăra.

Momentul la care se stabilește dacă dreptul dobândit de către pârâții I. este sau nu litigios, în speță, este cel al încheierii celor patru antecontracte de vânzare- cumpărare. F. dintre aceste antecontracte s-a încheiat anterior promovării prezentului litigiu, împrejurare din care rezultă că la momentul sesizării instanței, antecontractele deja fiind încheiate, respectiv acordul de voință dintre părțile contractante realizat, dreptul nu mai putea fi calificat litigios. Din această perspectivă, întreaga expunere făcută de prima instanță privind partea care poate exercita retractul, în urma căreia instanța a concluzionat că prerogativa aparține numai pârâtului, nu este pertinentă. S-ar fi impus discuții pe problema titularului căruia în cadrul prezentului litigiu îi este conferită posibilitatea de a exercita retractul litigios, în ipoteza în care dreptul ar fi fost litigios la momentul declanșării litigiului. În speță însă, potrivit celor anterior arătate, dreptul de proprietate al pârâților I. la momentul promovării litigiului nu avea caracter litigios, astfel încât nu se poate pune problema exercitării retractului, nefiind îndeplinită condiția unui proces aflat în curs de judecată pe fond, la momentul realizării cesiunii dreptului.

2. Art. 44, 20 alin. 2, 144 alin. 2 și 4 din Constituția R., art. II - 77 din

Tratatul de A. a R. la U. (mai exact din Tratatul de I. a unei Constituții pentru

Europa - N.R.), art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C.

Deși invocă greșita aplicare sau încălcarea acestor prevederi constituționale, comunitare și ale C., în dezvoltarea motivelor de recurs reclamantele nu arată în ce anume a constat această încălcare.

Verificând însă hotărârea pronunțată în apel, prin prisma acestor prevederi, curtea reține următoarele:

Toate aceste dispoziții legale interne și internaționale (mai puțin art. 144 din

Constituție, care prevede incompatibilitățile în ceea ce îi privește pe judecătorii C. C., instanța apreciind că menționarea sa în acest context de către reclamantele recurente constituie o eroare, în realitate trimitere vizând doar art. 44 alin. 2 și 4 din Constituție), fac referire la dreptul de proprietate - garantarea, ocrotirea sa, condiționarea preluării prin expropriere de existența unei cauze de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, cu dreaptă și prealabilă despăgubire acordată în timp util pentru pierderea suferită, interzicerea naționalizărilor sau altor măsuri de trecere silită în proprietate publică.

Reiese așadar că toate aceste prevederi fac referire la dreptul de proprietate și garanțiile legale aduse acestuia.

Pentru a se pune problema ocrotirii și garantării dreptului de proprietate al unei persoane fizice sau juridice, de drept privat sau public, condiția primordială este ca acest drept să existe în patrimoniul celui care solicită ocrotirea sa pe cale judecătorească.

Așa cum au reținut instanțele de fond și cum s-a arătat anterior și în considerentele prezentei decizii, reclamantele invocă în favoarea lor un drept de proprietate pe care SC A. SA l-a pierdut în urma rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1. a J. D., prin care s-a constatat nelegala preluare a imobilului de către stat, nulitatea absolută a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate ulterior preluării, inclusiv a celor încheiate în cadrul procesului de privatizare și a tuturor încheierilor de intabulare.

H. rămânând irevocabilă, existența unui drept de proprietate în favoarea reclamantei SC A. SA nu mai poate fi pusă în discuție.

Faptul că reclamantele exercită în continuare posesia și folosința asupra imobilului constituie un alt aspect, vizează modalitatea în care actualii proprietari ai cotei de 6. parte din imobil - pârâții I. - înțeleg să își exercite propriul lor drept real și urmează a fi discutat cu ocazia analizării motivului de recurs întemeiat pe art. 29 din Legea nr. 137/2002.

Însă, strict cu privire la dreptul de proprietate imobiliară în sistem de carte funciară, reclamanta SC A. SA nu se mai poate prevala de un drept de proprietate valabil și actual a cărui ocrotire să o solicite, dat fiind cele statuate prin sentința civilă nr. 1. a J. D., irevocabilă.

Referitor la chemarea în garanție a A. pe temeiul art. 29 din Legea nr.

137/2002, motivul de recurs invocat este nefondat, urmând a fi înlăturat pentru următoarele considerente:

Soluția de respingere a acțiunii SC A. SA pe temeiul lipsei calității procesuale active este corectă, întrucât cumpărătoare a acțiunilor în cadrul procesului de privatizare a fost SC S. SA, doar ea justificând o atare calitate.

Și în prezent SC A. SA, la care SC S. SA este asociată majoritară, este în posesia efectivă a cotei de 6. parte din imobil, împrejurare necontestată de niciuna dintre părți, pretenția fundamentată pe art. 29 din Legea nr. 137/2002 este prematură.

Această dispoziție legală condiționează repararea prejudiciilor cauzate prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari, a bunurilor imobile preluate de stat.

Or, sentința civilă nr. 1. a J. D., nu a fost executată în raport de SC A. SA, al cărei acționar majoritar e SC S. SA pentru că cea dintâi folosește în continuare imobilul.

Acest fapt denotă că nu este îndeplinită condiția existenței unui prejudiciu născut, cert și actual.

Abia la momentul la care pârâții I. vor intra în posesia efectivă a cotei de

6. parte din imobil, prejudiciul va fi născut și actual.

Totodată, după pierderea posesiei și folosinței asupra acestei cote SC A. SA își va reevalua patrimoniul, prin deducerea din activul său a contravalorii ce o reprezintă în cuprinsul patrimoniului său cota de 6. parte din imobil.

Atunci se va determina cu exactitate valoarea acestei cote, prejudiciul va deveni cert și în aceste condiții SC S. SA se va putea îndrepta împotriva A. pe temeiul art. 29 din Legea nr. 137/2002, competența soluționării litigiului revenind instanței comerciale, potrivit art. 40 alin. 1 din același act normativ.

Dovada prejudiciului din perspectiva celor arătate va fi făcută în conformitate cu prev. art. 113 lit. g din Legea nr. 31/1990 republicată, ce reglementează modalitatea de reducere a capitalului social, invocată în prezenta speță de către reclamanta SC S. SA, respectiv cu prev. art. 6 - 8 din Legea nr. 82/1991, ce reglementează obligativitatea inventarierii generale a elementelor de activ și pasiv cel puțin o dată pe an. R. SC S. SA nu a făcut dovada diminuării activului său ca urmare a ieșirii din patrimoniul SC A. SA, a cotei de 6. parte din imobilul în litigiu, în urma rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1. a J. D.

R. a depus la dosar doar catalogul mijloacelor fixe la (...) (f. 78-83 dosar fond) în care, într-adevăr, sunt evidențiate bunurile imobile situate administrativ în

D., str. 1 Mai nr. 1, locația imobilului în litigiu, fără însă a face dovada, potrivit celor arătate, a ieșirii acestor active din patrimoniul reclamantei SC A. SA.

II. RECURSUL INTERVENIENTELOR: a. Solicitarea de casare a deciziei pronunțate în apel, admitere a apelului,

desființarea sentinței civile nr. 1. a J. D . și trimiterea cauzei spre rejudecare pri mei instanțe.

Această solicitare se întemeiază pe susținerea intervenientelor, potrivit căreia instanța de fond nu a analizat și cererile de intervenție formulate, limitându- se la a le respinge, pe baza acelorași considerente pentru care a respins acțiunea reclamantelor, reținând că și intervenientele au fost părți în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 1. a J. D.

Prin cererile de intervenție formulate în fața primei instanțe, intervenientele

SC C. S. și SC O. B. S. au solicitat următoarele:

 SC C. S. a solicitat obligarea pârâților să-i recunoască și să-i respecte dreptul de proprietate asupra cotei de 6. parte din imobilul înscris în CF ind. 15748

D. cu părțile indivize comune înscrise în CF col 15209 D., constatarea nelegalității și nevalabilității înscrierii dreptului de proprietate al pârâților în cele două CF, anularea încheierilor de intabulare și radierea dreptului de proprietate al pârâților.

 SC O. B. S. a solicitat obligarea pârâților să-i recunoască și să-i respecte dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF ind. 15212 D. cu părțileindivize comune înscrise în CF col 15209 D., constatarea nelegalității și nevalabilității înscrierii dreptului de proprietate al pârâților în cele două CF, anularea încheierilor de intabulare și radierea dreptului de proprietate al pârâților.

Cele două interveniente au deținut dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare în anul 1998 de la SC M. Com SA, în baza contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. 2098/(...) la B. N. P. V. M. (SC C. S.), respectiv sub nr. 1637/(...) la B. N. P. V. M. (SC O. B. S.).

Aceste contracte au fost încheiate anterior soluționării litigiului finalizat prin sentința civilă nr. 1. a J. D.

Referitor la soarta contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între SC M.

Com S. (vânzătoare) și cele două interveniente (cumpărătoare), operează aceeași putere de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 1. a J. D., irevocabilă, în sensul că acestea sunt afectate de sancțiunea nulității absolute ca și cea referitoare la soarta dreptului de proprietate al reclamantei SC A. SA asupra imobilului evidențiat în CF ind. 15210 D., CF col. 15209 D.

Ambele interveniente au fost părți, au avut calitatea de pârâte în dosarul soluționat prin sentința civilă nr. 1. a J. D., astfel încât cele statuate cu putere de lucru judecat prin această hotărâre le sunt opozabile.

Nefiind în prezent titularele unui drept de proprietate actual, care să beneficieze de garanțiile legale conferite acestui drept real și aflându-se, din punctul de vedere al modalității în care au pierdut dreptul de proprietate pe care l-au deținut din 1998 asupra imobilului în litigiu, în aceeași situație cu reclamanta SC A. SA, în mod corect prima instanță a respins cele două cereri de intervenție.

Acțiunea reclamantei SC A. SA de revendicare a cotei de 6. parte din imobilul evidențiat în CF ind. nr. 15210 D., a fost respinsă pe considerentul că prin sentința civilă nr. 1. a J. D. s-a constatat caracterul abuziv al preluării cotei de 6. parte din imobilele evidențiate în CF ind. 15210 D., cu consecința desființării actelor de înstrăinare subsecvente și rectificării situației de CF.

Cele două interveniente au fost părți în acest litigiu și la rândul lor au încheiat acte juridice de înstrăinare ulterior preluării imobilului de către stat.

Prin sentința civilă nr. 1. a J. D. s-a dispus desființarea tuturor actelor de înstrăinare subsecvente. Reiese că intervenitele sunt în situație absolut identică - din perspectiva dobândirii, respectiv a pierderii dreptului de proprietate asupra cotelor pe care le-au deținut la un moment dat asupra imobilului în litigiu - cu reclamanta SC A. SA.

Pe acest considerent, corect a statuat prima instanță că respingerea cererilor de intervenție se face pentru aceleași rațiuni pentru care s-a dispus respingerea acțiunii reclamantei SC A. SA.

În ceea ce privește susținerea intervenientelor că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor de intervenție formulate de către C. S. și Rus M. M., aceasta este formulată pentru prima dată în recurs.

Deși intervenientele au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1. a J. D., nu au formulat această critică în cadrul motivelor de apel, invocarea pentru prima dată în recurs fiind inadmisibilă - formulată fiind omisso medio.

Totodată, această critică , inserată în cadrul motivelor recursului promovat de către SC „. S. și SC „ O. B. S. este lipsită de interes, din perspectiva titularelor căii de atac.

Intervenientele C. S. și Rus M. M. nu puteau invoca, în cadrul recursului declarat de către cele două societăți , aspecte care le vizează ca persoane fizice.

Dacă apreciau sentința nelegală din cauza omisiunii primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de intervenție formulată de către cele două persoane fizice, în nume propriu, acestea aveau posibilitatea de a exercita, întâi calea de atac a apelului, în cadrul căruia să invoce acest motiv de nelegalitate al sentinței (ceea ce nu au făcut) , iar apoi, recurs.

Pentru toate aceste considerente, curtea constată că solicitarea intervenientelor de casare a deciziei pronunțate în apel, rejudecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1414/(...) a J. D., admiterea sa, desființarea acestei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe este nefondată, urmând a fi respinsă în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. b) Solicitarea de mo dificare a aceleiași decizii pronunțate în apel, admiteri i

apelului și schimbarea sentinței J. D., î n sensul admiterii cererilor de intervenție, este la rândul său nefondată, urmând a fi respinsă ca atare conform art. 312 alin. 1

Cod proc.civ.

Motivul de recurs invocat de către interveniente vizează pronunțarea deciziei din apel cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Intervenientele au arătat în susținerea acestui motiv de recurs modalitatea în care fiecare dintre ele a dobândit dreptul de proprietate - SC C. S. asupra imobilului evidențiat în CF ind. 15748 D., iar SC O. B. S. asupra imobilului evidențiat în CF ind. 15212 D. - prin cumpărare de la SC M. Com SA, care, la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate în condițiile art. 20 din Legea nr.

15/1990.

Față de modalitatea în care imobilele ce fac obiectul cererilor de intervenție au intrat în patrimoniile celor două interveniente, acestea au invocat că, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 și față de împrejurarea că nu s-a constatat nulitatea, nici cu privire la actul de privatizare a bunului în litigiu și nicicu privire la actele de vânzare-cumpărare în baza cărora intervenientele au devenit proprietare, restituirea în natură a imobilelor nu era posibilă.

Ambele interveniente își au sediul în imobilele ce fac obiectul cererilor de intervenție, iar prin actele pârâților se află în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, ceea ce le aduce grave prejudicii.

Acest motiv de recurs nu este fondat, pe de o parte, prin faptul că anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între SC M. Com SA și cele două interveniente s-a dispus prin sentința civilă nr. 1. a J. D., cele statuate în mod irevocabil neputând fi repuse în discuție în cadrul unui nou litigiu, iar, pe de altă parte, pentru că potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr.10/2001, exceptarea de la restituirea în natură a imobilelor evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, privește numai imobilele preluate cu titlu valabil, ceea ce în speță nu este cazul, prin aceeași sentință statuându-se asupra preluării abuzive, fără titlu valabil a imobilului.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 274 alin. 1, 277 Cod proc.civ., va obliga recurentele să plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs, astfel: reclamantele recurente suma de

2500 lei în favoarea intimaților I. A. și I. D. M. și sumele de câte 500 lei în favoarea fiecăruia dintre intimații Ș. T. I., T. M. D. și P. D. M.

Intervenientele în nume propriu, în cote egale, suma de 2500 lei în favoarea intimaților I. A. și I. D. M. și sumele de câte 500 lei în favoarea fiecăruia dintre intimații Ș. T. I., T. M. D. și P. D. M., reprezentând onorarii avocat (f. 64-65).

Cu ocazia soluționării recursului, instanța a constatat că în raport de obiectul și valoarea litigiului dedus judecății prin cererile de intervenție, aceste cereri nu au fost legal timbrate în fața instanțelor de fond, astfel încât la termenul de judecată din (...) a pus în vedere intervenientelor să achite diferențele datorate, aferente soluționării fondului și apelului, sub sancțiunea dării în debit, astfel: SC C. S. diferență taxă judiciară de timbru pentru fond 2485,18 lei, iar pentru apel

1242,59 lei, iar SC O. B. S. diferență taxă judiciară de timbru pentru apel 704,06 lei, pentru fondul cauzei constatându-se că timbrajul aferent judecării cererii de intervenție a fost achitat.

Împotriva încheierii prin care s-a stabilit diferența de taxă judiciară de timbru datorată de către interveniente, SC C. S. a formulat cerere de reexaminare care a fost admisă în parte, prin încheierea din (...), în privința diferenței de taxă judiciară de timbru aferentă judecării cererii de intervenție în fața primei instanțe, cuantumul acesteia fiind stabilit la 117,98 lei.

Având în vedere taxele judiciare de timbru rămase neachitate în fața instanțelor de fond astfel cum s-a arătat anterior, în baza art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, art. 37 alin. 1 din Ordinul M.J. nr. 766/C/1999 instanța va dispune darea în debit a intervenientelor în nume propriu astfel: SC "C." S. cu suma de

117,98 lei taxă judiciară de timbru aferentă judecării fondului cauzei și cu suma de 1242,59 lei aferentă judecării apelului, iar SC "O. B." S. cu suma de 704.06 lei aferentă judecării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele SC "A." SA și SC "S." SA și intervenientele în nume propriu SC "O. B." S. și SC "C."S. împotriva deciziei civile nr. 5. din 24 noiembrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Obligă recurentele să plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs, astfel:

Reclamantele recurente suma de 2500 lei în favoarea intimaților I. A. și I. D.

M. și sumele de câte 500 lei în favoarea fiecăruia dintre intimații Ș. T. I., T. M. D. și P. D. M.

Intervenientele în nume propriu, în cote egale, suma de 2500 lei în favoarea intimaților I. A. și I. D. M. și sumele de câte 500 lei în favoarea fiecăruia dintre intimații Ș. T. I., T. M. D. și P. D. M.

Dispune darea în debit a intervenientelor în nume propriu astfel:

SC "C." S. cu suma de 117,98 lei taxă judiciară de timbru aferentă judecării fondului cauzei și cu suma de 1242,59 lei aferentă judecării apelului.

SC "O. B." S. cu suma de 704.06 lei aferentă judecării apelului.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. C. V. A. C. T. A. N.

GREFIER M. T.

Red. MV dact. GC

2 ex/(...)

Jud.apel: O.R.Ghișoiu, A.A.M.

← Decizia civilă nr. 3055/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 2450/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 4637/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 4633/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 2863/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 3055/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 2450/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 105/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 56/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia civilă nr. 140/2011, Curtea de Apel Cluj